La Sibiu se vrea mai mult ... PNL

Agerpres. Raluca Turcan: Oameni hotărâți și competenți în domeniile lor de activitate au ales să devină membri ai PNL

„Profesori, ingineri, juriști, economiști, IT-iști și cadre militare în rezervă, oameni hotărâți și competenți în domeniile lor de activitate au ales să devină membri ai PNL, a anunțat sâmbătă, pe pagina sa de Facebook, președintele PNL Sibiu, deputatul Raluca Turcan.”

Unde se face muncă politică în mijlocul oamenilor, se obțin și rezultatele. Rezultate care au o valoare cu atât mai mare cu cât persoanele care aderă la organizația locală sunt decise să își folosească competențele pentru ideile și principiile promovate de PNL.

„Noi membri s-au alăturat echipei PNL Sibiu. Profesori, ingineri, juriști, economiști, it-iști și cadre militare în rezervă, oameni hotărâți și competenți în domeniile lor de activitate au ales să devină membri ai PNL. Au venit cu gândul că România are nevoie de un partid puternic care să se opună batjocurei PSD și care să ofere, la toate nivelurile, soluții moderne, puse în aplicare de oameni dedicați și integri. Au ales fără reținere PNL Sibiu. Au optat pentru PNL Sibiu pentru că se simt reprezentați de oamenii care fac politica liberală la Sibiu, convinși de faptul că valorile liberale, urmărite cu determinare și integritate, pot servi interesul public.

Odată cu deschiderea organizației noastre, am strâns rândurile și cu colegii mai vechi din PNL, primari, consilieri, oameni din mediul public sau privat, seniori sau tineri. 

Este o onoare când oamenii ne aleg și decid să militeze împreună cu noi pentru o Românie prosperă, educată, modernă și performantă. O Românie în care să fie respectate în fiecare zi libertatea, democrația și statul de drept.

Îi așteaptăm în continuare pe toți cei care își doresc să facă politică în folosul cetățenilor și nu în interes personal sau al unui grup de partid.”

Îmi doresc ca astfel de știri să văd și din alte localități. Chiar și de la organizațiile sectoarelor din București ale PNL. Sectoare amarnic văduvite de membri și simpatizanți din cauză de PSD, PMP, USR și mai știu eu ce făcătură politică. Organizațiile PNL din sectoarele Bucureștiului nu ar trebui să nu se mai adreseze celor care au plecat, nu fac parte din electoratul PNL, sunt oportuniști nu „valori” liberale. Har Domnului, vorba aia, în București sunt mulți oameni care doresc promovarea valorilor politice liberale însă trebuie să îi găsești și să le vorbești. Pe limba lor. Când faci campanie PNL în mijlocul votanților PSD sau a altor ciudățenii politice, nu ai cum întări PNL în București !

Franța este în centrul politicii astăzi. Franța dă examen

Fără nici o exagerare, Franța trebuie urmărită astăzi, cu prioritate. Eu unul așa voi face deși sunt și alte subiecte foarte importante de urmărit. Cu precizarea că celelalte subiecte nu au ajuns la „maturitate”.

Astăzi are loc înfruntarea finală între Emmanuel Macron și Marine Le Pen. Toată lumea face calcule. Unii mai pricepuți, fac prognoze. Unele prognoze sunt din categoria „mama Omida”. Dar asta este lumea și nu ai ce face.

Pentru început am o mare nelămurire. Jurnaliștii, mare parte dintre ei, dar și politicienii, o încadrează pe Marine Le Pen la „extrema dreaptă”. O analistă din SUA o încadrează la „național-socialiști”. În „Le Monde” există o evaluare a programelor celor 5 mari competitori din primul tur asupra liberalismului din programele lor. Marine Le Pen este complet în afara „extremei drepte” ! În special când este vorba despre producție, comerț, dezvoltare națională. Fillon este cel mai constant la dreapta, uneori prea la dreapta, urmat îndeaproape de Macron care are mai mult curaj să propună o Franță în competiție internațională. Fillon este și el cam „naționalist”. Chiar cred că au avut dreptate jurnaliștii și analiștii francezi care au caracterizat programul lui Fillon cam rigid, „habotnic”, neadecvat locului și rolului pe care Franța îl ocupă în Uniunea Europeană, în NATO și în lume. Naționalist și individualist. A pierdut în fața „unionistului” Macron.

Nu am înțeles de ce o parte a jurnaliștilor văd în Macron „independentul centrist” ! Păi ... nu conduce un partid înființat în 2016,  ? Conduce. Atunci de ce este cotat ca independent ?

Radicalii socialiști ai lui Melenchon, „iubitorii” de Castro și Chavez, califică opțiunea de la al doilea tur o alegere între „ciumă și holeră”. Nu sunt singurii. În Franța se lucrează intens la formarea unei coaliții împotriva extremismului lui Le Pen și a FN. Socialiștii (cei normali, fără prea multe „cornițe”) conduși de Benoît Hamon, sunt îndemnați să voteze cu Macron pentru că „renunțarea la discernământ în turul II ar fi o victorie pentru extrema dreaptă”. Pentru socialiști, votul dat lui Macron va fi unul dificil însă va fi singura alegere corectă. Pentru socialiști va fi un vot pentru Republica Franța și nu unul politic ! Un vot pentru Marine Le Pen este un vot împotriva Franței, a Republicii, a tot ce reprezintă Franța în lume.

Înfruntarea de astăzi nu va crea mari schimbări în cursul alegerilor. Va fi „o ceartă” televizată, nici nu poate fi altfel din moment ce una dintre părți are un comportament social bazat pe excitarea sentimentelor negative față de „adversar”. Macron are o mare oportunitate de a duce Franța mai departe decât au dus-o cele două partide tradiționale, învinsele din primul tur. Dacă va avea și un Parlament care să îl susțină, nu în toate proiectele însă în cele mai importante, atunci Uniunea Europeană se va întări. Va fi mai multă integrare. Și, neplăcut pentru alte state membre, va susține o integrare aprofundată a unui nucleu „dur” cu privire la politicile fiscale, apărarea și securitatea europeană, relațiile cu terțe țări. Rusia, fiind unul dintre modelele negative. Va fi o problemă pentru statele „negativiste”, cum ar fi Polonia și Ungaria, pomenite de Macron ca state membre care perturbă buna funcționare a UE.

Nu știu dacă voi urmări înfruntarea pe TF1, dar precis voi citi rezultatul.

Un liberal despre liberali. Deschis. Ca un liberal adevărat.

A pus pe pagina lui de Facebook un mesaj. Direct și sincer. Iar asta îmi place. Văd că place și altor liberali dar și susținătorilor PNL care ajung la mesajul său.

Îl preiau așa cum preiau mesajele liberalilor care îmi plac. Liberalii sinceri.

PNL. Ultimul cartus!

Astazi despre liberalism si liberali.

Sunt un liberal convins. Iar principiile liberale sunt cele care m-au ghidat in toata activiatea mea in ultimii 27 de ani. Dovada sunt toate pozitiile publice pe care le am avut in activitatea mea.

La sfarsitul lui 2016 am hotarat sa fac un pas importanat. Am intrat in politica. Am ales PNL pentru ca de aici a venit propunerea. De 2 luni sunt senator al acestui partid si a venit momentul sa va spun cateva din parerile mele personale despre liberalism si PNL.

Liberalismul din Romania a incercat sa urmeze firul vechiului partid istoric. In opinia mea nu a reusit intotdeauna. Trebuie sa spunem cu curaj ca daca acum 10 ani cand spuneai liberalism toata lumea se gandea la PNL, astazi situatia este diferita. Si asta nu pentru ca principiile liberalismului s-au schimbat. Va spun asta eu, care pana acum cateva luni priveam din afara partidului acest tablou politic si astazi din pozitia de senator al PNL.

Experienta mea politica in PNL ma face sa scriu aceste randuri. In cele 2 luni in senatul Romaniei am incercat, fara experienta politica, sa ma ghidez doar dupa principiile liberale. Am avut si surprize, unele chiar neplacute. In opinia mea liberalismul nu este de vanzare. De aceea nu putem negocia nimic cu PSD. Si cred ca acesta este unul dintre lucrurile care ne au facut sa ne pierdem o parte importanta dintre sustinatori.

Pozitiile mele fata de programul start-up si fata de gratuitatea pentru transportul studentilor mi-au atras comentarii negative din partea multor liberali din partid. Dar trebuie sa stiti ca liberalii din afara partidului nu m-au criticat. Cine sunt cei pe care trebuie sa-i ascultam cand vorbim despre liberalism? Eu cred ca aceasta diferenta nu ar exista daca activitatea noastra politica, discursurile noastre din parlament s-ar baza doar pe principiile liberale. Asta este calea, in opinia mea.

Nu cred ca in cele 2 luni de activitate parlamentara am reusit ca partid sa dam un raspuns politic serios psd-ului. Si asta nu datorita evenimentelor din partid sau datorita rezultatelor de la alegeri. Cred ca nu am stiut sau poate nu am vrut sa o facem.

Omeneste vorbind inteleg preocuparea unor colegi pentru alegerile care urmeaza in iunie. As vrea, fara sa supar pe nimeni, sa va spun si parerea mea in legatura cu pregatirea congresului. Cred ca era mult mai bine daca reuseam sa ne alegem conducerea partidului cat mai repede dupa alegerile paralamentare. Spun asta pentru ca eu cred ca lucrurile vizibile pentru electorat, care conteaza, sunt lucrurile pe care le facem in Parlament in lupta noastra cu psd. Prestatia noastra in Parlament poate castiga sau pierde liberalii care nu sunt in partid.

Poate o sa va surprind dar nu cred ca avem o problema legata de figurile vechi sau noi in partid. Cel putin eu nu simt acest lucru. De aceea cred ca oamenii vechi din partid nu trebuie sa se retraga. Cu o conditie insa. Sa-i simta toata lumea ca respira si transpira liberalism. Si pentru ca nu am reusit sa transmitem foarte bine acest lucru am pierdut doua randuri de alegeri. Sa fie clar, liberalismul nu este de vanzare.

Nu ar trebui sa ne fie frica sa luam cu curaj atitudine fata de pomenile electorale ale psd-ului pentru ca am putea sa pierdem nu stiu cate voturi. Ar trebui sa ne concetram pe ce ar trebui sa recastigam din voturile liberalilor din Romania. Senzatia asta ca negociem in permanenta posturi si functii cu psd-istii ne ucide. Frica de a iesi pe strada, printre oameni, cand isi sustin liber punctele de vedere, trebuie sa dispara. Ne este frica ca vom fi acuzati ca vrem sa profitam. Acum 10 ani PNL era tot timpul la manifestari si chiar le organiza. Astazi am disparut.

Utimul lucru la care vreaau sa ma refer este deosebirea pe care o fac unii intre vechiul PNL si vechiul PDL. Pot sa emit o opinie in acest caz pentru ca sunt nou in politica. In Parlament nu am simtit aceasta diferenta. Cred ca fuziunile anului trecut la nivelul de filiale nu au fost un succes si asta datorita unor oameni. Daca oamenii aveau convingeri profund liberale, de dreapta, atunci ar fi fost mai putin importanta persoana. Va dau acest exemplu pentru ca de maine incep alegeri la nivel de filiale. Ca sa fie un succes eu cred ca totul trebuie sa se bazeze mai intai pe principii iar ulterior persoanele sa se alinieze acestor principii.

PNL trebuie sa invete din greselile trecutului si sa priveasca cu optimism spre viitor. Oamenii cu vederi liberale care nu sunt in partid privesc spre noi cu speranta si optimism. Trebuie sa le dam sansa sa vina alaturi de noi prin prestatia noastra, chiar daca uneori nu este perfecta. Doar uniti putem face acest lucru.

Eu, Florin Citu, cred ca PNL reprezinta partidul politic care poate oferi liberalismului adevarat sansa de a fi perceput corect si de a reprezenta o optiune pentru poporul roman.

#curajhaicasepoate

În ce direcție va merge PNL după alegerile din Convenția Națională ?

Este o întrebare pe care mi-o pun, la fel ca mulți alții (bănuiesc). Statutar, PNL are la bază prevederile Statutului și Programul politic adoptat odată cu moțiunea câștigătoare la Convenție. La art. 67 din Statut se prevede că „Moţiunea câştigătoare devine Programul de acţiune politică al PNL pentru următorii ani, până la următoarea CON în care se alege un preşedinte al PNL.”

Ca Program politic ales, moțiunea va arăta cum vor fi puse în operă principiile, scopurile, programele partidului între două Convenții Naționale. Este evident faptul că Programul politic va trebui să țină cont de situația, starea în care partidul este la momentul Convenției. Acum, PNL este în opoziție. Ca atare, Programul politic prezentat ca moțiune la Convenție va avea ca finalitate politică câștigarea alegerilor viitoare pentru a ajunge la guvernare. Dacă PNL ar fi fost la guvernare, pe lângă obiectivul câștigării alegerilor ar fi fost și cel al guvernării, prin Programul de guvernare.

Trebuie să fim atenți și la art. 66 teza a doua din Statut care prevede că fiecare moțiune depusă de candidații la funcția de președinte al PNL trebuie să cuprindă idei care „promovează valorile creştin-democrate, liberale şi conservatoare.” După cum se observă, nu se vorbește despre o alternanță a ideilor, ci de un mixt, moțiunea câștigătoare urmând a fi Programul politic al PNL de centru-dreapta cu accente de dreapta.

Evident că fiecare candidat va pune accentul pe linia ideologică pe care o îmbrățișează, în interiorul căreia se simte mai bine însă va trebui, obligatoriu, să țină cont și să preia și elemente de doctrină din „vecinătatea statutară”. Interesant, după părerea mea.

Voi apela la Wikipedia pentru a ocoli gargara cu pioneze a „analiștilor politici”, cea care de cele mai multe ori induce confuzii în mintea televizioniștilor. Societățile moderne au devenit incubatoare pentru „homo televizionensis”, specie umană care nu mai are preocuparea de a supraviețui și a se dezvolta prin interacțiunea cu mediul înconjurător ci așteaptă, în fața televizorului, să „pice para mălăiață”. În particular, urmărind niște emisiuni privind evoluția omului, cu accent pe evoluția mâinii și a piciorului, membre care au aceste forme datorită funcțiilor cerute lor de omul aflat în evoluție, mă gândesc la un viitor în care mâinile vor avea, cumva, altă formă și alte funcții din cauza utilizării intensive ale telecomenzilor ! Cel puțin la „noua” specie umană, „homo televizionensis”.

Liberalismul, în sinteză la Wikipedia, ar fi așa ceva:

Liberalismul (din franțuzescul libéralisme) este un curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în drepturi.[1] Liberalii îmbrățișează o gamă largă de opinii.

În funcție de modul de înțelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor susțin următoarele idei fundamentale:

- constituționalismul,

- democrația liberală,

- alegeri libere și corecte,

- drepturile omului,

- comerțul liber,

- precum și libertatea religioasă.

Liberalismul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea,[7] și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea.

Stricto sensu, liberalismul, numit „clasic”, este un curent filosofic născut în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nicio putere nu le poate impieta și anume: dreptul la viață, la libertate și la proprietate.

Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului și ale altor forme de putere, oricare ar fi forma și modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăvește construirea unei societăți caracterizate prin:

- libertatea de gândire a indivizilor,

- domnia dreptului natural,

- liberul schimb de idei,

- economia de piață pe baza inițiativei private și

- un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităților sunt garantate.

Există mai multe curente de gândire liberală care se diferențiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății.

Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția statului în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală.

Creștin-democrația, ar fi așa ceva:

Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), aducând în politică și elemente noi precum morala creștină și subsidiaritatea.

Creștin-democrația se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul față de valorile tradiționale, credința și familia.

Democrația creștină este o ideologie politică, care urmărește să aplice principiile creștine în politica publică.

În practică, democrația creștină este, adesea, considerată conservatoare pe probleme culturale, sociale și morale (conservatorism social) și pledează pentru o economie socială de piață în domeniul economic (cu economie de trecere spre social-democrație, ce se bazează pe morala de familie).

Este evident că între liberalism și creștin-democrație există diferențe majore de abordare.

Cât privește conservatorismul, acesta este antiliberal, pur și simplu, pentru că a apărut ca o reacție la liberalism !

1. Omul ca ființă eminamente religioasă, întruchipare a rațiunii, a instinctului și a emoției, iar religia - element fundamental al societății civile.
2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.
3. Drepturile ca urmare firească a obligațiilor individuale.
4. Răul considerat înrădăcinat în ființa umană și nu în instituțiile statale.
5. Inegalitatea umană (nu și din punct de vedere moral, însă) ca urmare a organizării sociale complexe.

Ei bine, Statutul PNL obligă candidații la funcția de președinte al partidului să facă un mixt din aceste trei curente de gândire politică ! Iar treaba asta apare ca urmare a construcției Statutului după fuziunea dintre PNL și PDL. Ce este mai dificil de acceptat, este atitudinea indiferentă a unor persoane cu responsabilități față de problema doctrinară. Care este absentă, după câte văd eu. Cine ești ? O struțo-cămilă politică !

Și totuși, în Statutul PNL s-a construit ceva, ceva care aduce mai mult a liberalism dar introduce și elemente care să mulțumească celelalte două curente filosofice și politice. În art. 5 din Statut, se arată că misiunea PNL , ca partid de centru-dreapta, este crearea unei societăţi moderne în România, bazată pe economia socială de piaţă şi pe principiile responsabilităţii, subsidiarităţii, solidarităţii şi justiţiei sociale.

În continuare, la punctul 4 din art. 5 al Statutului sunt desfășurate obiectivele politice ale PNL. Normal, după atâtea lecturi, am ajuns la o concluzie.

PNL a renunțat la economia de piață pe baza inițiativei private și a adoptat economia socială de piață, dominantă în statele vest europene, economie bazată pe principiul subsidiarității și al solidarității sociale. În acest fel, PNL a renunțat și la principiul neintervenției statului în economie.

Urmărind obiectivele politice ale PNL, am senzația că actuala linie politică, combinația între creștin-democrație, liberalism și conservatorism se traduce prin „liberalism economic” controlat de stat, specific creștin-democrației și socialismului, statul intervenind când anumiți agenți economici o duc mai rău în favoarea acestora eliminând astfel principiul concurenței între aceștia, punând „jug” agenților economici care ar putea profita de „necazul” celor incompetenți sau incorecți. Avem acest tip de intervenție când statul român - sub dictatura lui Traian Băsescu -, după modelul Germaniei și Franței (și nu numai), a pompat bani în băncile românești (cu capital străin, european totuși) când acestea au fost puse la plată - de piața liberă -, pentru abuzurile comise. Și pentru a umple găurile de la buget și a acoperi îndatorarea, Traian Băsescu și Emil Boc au redus salariile bugetarilor cu 25%, au vrut să reducă și pensiile cu 15% dar nu au putut. Avem și exemplu intervenției de stat pentru „salvarea” marilor consumatori de energie - Alumina Slatina (capital rusesc) cu intervenția lui Băsescu -, dar și societățile lui Nicolae cu produse chimice „ajutate” de Tăriceanu și Vosganian (liberali de seamă, după mintea unora !).

Suntem în fața unei ciudățenii filosofico-politice. Este adevărat că în cadrul Uniunii Europene, din care facem parte (din fericire !), principiul subsidiarității este unul de bază, însă am mare teamă că aplicarea lui la nivelul statului român se va limita la intervenția controlată a statului asupra autorităților locale. Când acest principiu se aplică la economia socială de piață, degeaba mai cerem concurență, competiție, producție la dispoziția consumatorului, egalitate de șanse, transparență. Subsidiaritatea abuziv folosită poate duce la tutelă, poate duce la socialism, pur și simplu.

Aștept, curios, să văd care va fi moțiunea câștigătoare. Există pericolul ca liberalii „clasici” să aibă mai multe de comentat. Să fie mai virulenți. Să se simtă trădați. PNL este singurul partid care încă mai are ceva liberal în el. ALDE este o mare minciună, este un mixt de oportuniști care nu au nimic a face cu filosofia deși stau cu ea în gură zi de zi. Există doar PNL ca partid al unei filosofii politice și a unei atitudini politice coerente. Dacă se strică, liberalismul dispare din România.

Politica fără pragmatism este ca pomul fără fructe.

Lumea jurnalistică dar și cea politică este pe cale să facă „bum”. De mai multe ori, nu doar odată.

De ani și ani de zile se încearcă formarea unei opoziții veritabile la curentul politic reprezentat de PSD. Opozanții PSD s-au declarat în fel și chip. PNL este cel mai mare și mai bine organizat partid din opoziție. S-au format partide care și-au declarat apartenența la valorile „dreptei”, multe dintre ele fiind, de fapt, adepte ale populismului politic și al oportunismului. Câte un lider mai vechi sau mai nou recită cu patos ziceri din cărțile de teorie politică. În practică însă, fac cu totul și cu totul altceva.

Suntem într-o perioadă în care valorile societății române interbelice nu mai funcționează. Familia tradițională, proprietatea și moștenirea ei, rolul social al proprietății, apartenența etnică, apartenența culturală etc. Unele au dispărut în anii comunismului. Există însă șansa de a reveni la ele dacă și numai dacă se admite că pentru a reveni la valorile sociale atât de dorite se acceptă ideea că este nevoie de un efort colectiv. Un efort la care să participe întreaga populație a țării indiferent de simpatiile ei politice. Pentru asta însă, populației trebuie să i se ofere condițiile necesare pentru a trăi în interiorul acestor valori.

PNL este acuzat că vrea să atragă și să absoarbă celelalte formațiuni politice care se opun PSD. Oripilații jurnaliști, oripilații analiști, oripilații politicieni ar trebui să își bage undeva „oripilarea”.

Aici vorbim despre viitorul unei țări și nu de starea de greață a unor indivizi care își doresc cu disperare notorietate de orice fel. PNL trebuie să coaguleze toate forțele politice care se opun PSD și social-democrației. PNL trebuie să atragă cât mai mulți cetățeni de partea sa iar absorbția unor formațiuni politice mai mici este una dintre cele mai bune ocazii. PNL trebuie să fie pragmatic. PNL trebuie să lase propagandiștilor de doi bani bucata lozincile anti-PNL care sunt pliate pe „moștenirea Brătienilor”. Educația liberală a membrilor și simpatizanților PNL se va face prin comportamentul politic la guvernare al partidului, prin legile care vor obliga la un astfel de comportament, prin comportamentul personal al fiecărui membru al PNL în societate și în afaceri. Nu prin lozinci, nu prin demagogica pledoarie a unora care vor să impresioneze.

Brătienii au fost pragmatici, de un pragmatism agresiv, un pragmatism care a permis PNL să formeze statul român, să îi permită evoluția, să îi dea legile de care avea nevoie pentru a se dezvolta. Împroprietărirea țăranilor este judecată populist ca fiind de stânga pe când ea a fost, evident, o acțiune de dreapta. Țăranii împroprietăriți au avut un motiv să fie legați de proprietatea lor, să o lase moștenire urmașilor, să o apere, inclusiv prin participarea la război, să o vadă ca o parte a țării în care trăiesc iar de aici să își apere  țara cu îndârjire. Proprietatea le-a dezvoltat conștiința de neam. Țăranii nu au fost simpatizanți ai liberalilor brătieniști, politic au votat cu socialiștii lui Maniu, cu țărăniștii.

PRAGMATÍSM s. n. Tradiție filosofică centrată pe problema semnificației adevărului. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică.

Perioada idilică a PNL s-a terminat. PNL trebuie să vadă că liberalii se formează în timp, nu se nasc liberali. PNL trebuie să vadă că cei care la un moment dat și-au dat ochii peste cap că sunt liberali au trecut în altă „barcă” imediat ce vanitatea nu le-a mai fost satisfăcută. PNL trebuie să închidă, pur și simplu, „clubul boemilor liberali” și să se adreseze celor care fac și pot face liberalism, practic. Oamenilor care sunt dispuși să sprijine ideologia politică liberală și programele de guvernare liberale. iar aceștia sunt mulți, mult mai mulți decât cei care așteaptă „recunoașterea meritelor de vorbitori liberali” sau cei care așteaptă „para mălăiață în gura lui nătăfleață”. PNL trebuie să accepte că este un partid al maselor de români și nu un partid al elitei societății (elită absolut îndoielnică de cele mai multe ori). În timpul Brătienilor, PNL a devenit un partid al maselor pentru că altfel nu ar fi câștigat alegerile și nu ar fi împins societatea către dezvoltare.

Se pare că am ajuns la concluzie. Sunt pentru toate fuziunile posibile care permit PNL să ia puterea de la PSD și să obțină astfel condițiile pentru a face reformele liberale de care țara asta are nevoie.

Despre onoare și liberalism. O lecție dată de înțelepciune oportunistului de carieră.

https://youtu.be/3WFMlBbUqic

https://www.facebook.com/pnl.ro/videos/1096576150394421/

Adresa de mai sus duce la clip-ul în care Mircea Ionescu Quintus dă răspunsul. Pentru cine dorește să îl vadă.

Călin Popescu Tăriceanu vrea să aibă o contribuție personală la liberalism. Un liberalism după mintea și comportamentul său. A găsit aliați. Pe unii. Nu sunt liberali.

Tăriceanu a făcut afirmații grave la adresa celui mai reprezentativ liberal în activitate.

„Mai mult de atât, cred că singura posibilitate pentru a contracara această imbecilitate a PNL, a conducerii PNL de astăzi de a desemna un astfel de candidat, este ca preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, să opună veto-ul său, moral şi politic, acestei decizii. Cealaltă variantă este să-şi dea demisia de onoare din calitatea de preşedinte al PNL, dacă rămâne fidel idealurilor sale liberale din tinereţe şi care l-au purtat până în ziua de astăzi”.

Pus în fața unei astfel de judecăți, Președintele de Onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus a răspuns, în stilul său caracteristic.

„Am citit şi eu în ziare că distinsul meu fost coleg şi fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal, nu îi rostesc numele, mi-a cerut demisia de onoare. Când un om de onoare mi-ar cere o asemenea demisie, m-aş gândi să reflectez. Până atunci, însă, îmi văd de îndatoririle mele pe care mi le îndeplinesc de peste 70 de ani în Partidul Naţional Liberal, pe care nu l-am părăsit nici când am fost ameninţat cu moartea sau închis. Când un liberal adevărat mi-ar cere demisia, aş sta să mă gândesc. Pănă atunci să ne vedem de treabă şi fiecare să se aşeze acolo unde crede că îi este rostul şi interesul”.

Mai clar de atât nu se poate.

Tăriceanu primește, cu această ocazie, două calificative (pe merit !): nu este om de onoare și nu este liberal adevărat.

Cu asta ar trebui închisă și ideea că partidul lui Tăriceanu ar fi „liberal”. ALDE nu este liberal. Are ceva „vopsea liberală” fără a merge la liberalism în conținut. În conținut este socialist. Hai, poate social-democrat. Tăriceanu se comportă ca un socialist.

În fața intoleranței devin radical. Unificarea dreptei. Mai bine zis, unificarea liberală.

Ca să fiu sincer, folosesc sintagma „ unificarea dreptei” deși nu îmi place. Dreapta politică este confuză. După mine. Pentru că în partea dreaptă a politicii există și creștin-democrația, curent politic care s-a născut ca „expresie politică a creștinismului catolic” ca urmare a atacurilor împotriva bisericii și catolicismului (aici), curent ce a fost adaptat de diferite țări la religia locală dominantă. Fiind „expresie politică” a unei religii creștine, partidele care se declară creștin-democrate nu pot fi de dreapta. Părerea mea. Sunt de stânga sau, cel mult, centriste. Ele se adresează în special confesionalilor creștini ale căror interese le apără în colaborare sau sub controlul bisericii. Aici apare o stare de intoleranță față de cei care nu sunt membri ai confesiunii religioase respective, față de cei care nu aparțin unei confesiuni religioase. Creștin-democrația este între liberalism (individualism) și socialism (colectivism). Are din amândouă însă exclude individualismul promovat de liberalism. Exclude libertatea spirituală.

Tot „la dreapta politică” este situat și conservatorismul (aici). Apare ca o reacție la liberalism. Religia este fundamentală în cadrul acestui curent politic, deci libertatea spirituală este exclusă.

Din moment ce „la dreapta”, condiția de bază este „omul ca ființă eminamente religioasă” iar comunitatea este considerată ca fiind superioară individului, este evident că un liberal care are disponibilitatea de a accepta diferențele de opinii și atitudini, care susține constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă nu poate accepta ideile creștin-democrației sau ale conservatorismului (aici). Și totuși, față de social-democrație și socialism, liberalii sunt la dreapta împreună cu conservatorii și creștin-democrații. Conservatorii mai mult iar creștin-democrații mai puțin.

Zilele acestea are loc un proces de unificare prin fuziune a două partide care, așa, în general, sunt considerate a fi de dreapta. PNL și PDL. Au apărut reacții de respingere, de intoleranță, nu doar la ideea fuziunii, ci mai ales cu privire la politicienii de frunte care fac parte din cele două partide. Ca liberal mă simt deranjat. Mai ales când cei care își manifestă intoleranța sunt persoane ce se revendică a aparține curentului liberal. Și eu am reproșuri față de unii dintre membrii actuali ai PDL însă trebuie să admit faptul că au putut guverna atât de mizerabil pentru că populația țării le-au dat mai multe voturi decât liberalilor din PNL și ca atare pot trage concluzia că populația așa a dorit. Majoritatea cetățenilor țării au dorit dictatura băsesciană. Scurt. Mai mult, o altă parte importantă a populației a dorit socialism. Au votat PSD. În 2008, după alegerile parlamentare, PDL s-a aliat la guvernare cu PSD, au făcut un program de guvernare comun și au început să îl aplice. A rezultat un program de guvernare mai aproape de practicile regimurilor totalitare decât de o guvernare responsabilă adaptată nevoilor societății. Am criticat, ca liberali, dezastrul guvernării, ideile tâmpite aplicate însă după ce PSD a ieșit de la guvernare ne-am aliat cu ei pentru a stopa abuzurile PDL. Am reușit să oprim PDL, dominat de Traian Băsescu și ne-am fript cu PSD dominat de clanul Ponta. A fost voința populației și aici, pentru că ura oamenilor față de PDL și mai ales față de Traian Băsescu și apropiații lui care s-au dus la PMP a adus USL o majoritate covârșitoare de voturi. Alegerile europarlamentare ne-a adus în fața unei realități politice evidente. PDL a fost votat de peste 12% din populație iar PNL de 15%. Sunt voturi clare, politice, sunt o bază de plecare pentru unificarea celor două partide. De la PDL au plecat băsescienii, PMP-ul lui Băsescu obținând 6%. După aceste alegeri trebuie să excludem „băsismul” din PDL. Așa este rațional să facem și eu așa fac.

Prin unificarea celor două partide se încheie lupta politică „fratricidă” între forțele politice de dreapta. O luptă în beneficiul stângii, a PSD, care a profitat mereu și mereu de ura, de dușmănia dintre PNL și PDL. De aceea PSD a avut cele mai multe voturi la toate alegerile. Este timpul să punem punct primitivismului politic care a dominat liberalismul de până acum. Facem un mare partid liberal, cu clarificări doctrinare care să evite creștin-democrația și conservatorismul, atragem toate persoanele care vor să fie alături de noua construcție și învingem PSD la toate alegerile care vor urma pentru a face o altfel de politică. Dacă avem și înțelepciunea de a evita promovarea unui nou personaj politic de teapa lui Traian Băsescu, atunci va fi bine.

Partidul politic serios nu este proprietatea nimănui. Partidul politic este un instrument prin care o grupare de oameni cu idei și așteptări comune ajunge să ia puterea în Parlament, să impună un guvern și să guverneze după principiile care îi unește. În cazul nostru, PNL nu este proprietatea lui Tăriceanu așa cum PDL nu este proprietatea lui Băsescu. PNL nu este nici proprietatea lui Crin Antonescu și nici a lui Klaus Iohannis. PDL nu este proprietatea lui Blaga sau Macovei. Vom vedea ce va rezulta în urma negocierilor dintre reprezentanții celor două partide, unde se va ajunge. Ca liberal voi accepta voința majorității. Chiar dacă unele lucruri nu îmi provoacă plăcere.

Sunt multe lucruri care îmi displac. De exemplu, PDL a încheiat negocierile cu IRL. Urmează o fuziune ! Mie îmi este neclar ce fuziune poate avea loc între componenta politică (fără a fi partid) dintr-un ONG și un partid politic. În fine, s-a hotărât, se pare, că Andrei Chiliman va deveni vice-președinte al PDL iar ceilalți politicieni din IRL (care are și filiale în țară) vor deveni membri ai conducerilor locale ale PDL. În procesul de unificare al PNL cu PDL se vor găsi față'n față Crin Antonescu cu Chiliman și Moisescu. Dar asta este viața. Pentru problemele noastre personale nu dăm cu piciorul unei acțiuni la nivel național. Și cu cei din IRL ne-am bălăcărit. Acum vom sta la aceeași masă, vom vorbi despre idei, concepte care ne sunt comune, vom construi programe pe care le vom aplica împreună. Vom acționa împreună. În afară, după ce ieșim de la partid, nu ne mai salutăm, dacă așa vom considera. Nu ne mai dăm ziua bună, nu ne mai cunoaștem. Dacă însă vrem să facem politică, atunci vom lucra împreună, cu bună credință.

Voi fi radical față de cei care manifestă intoleranță. Intoleranța pentru un partid este ucigătoare. Duce la distrugere. Obiectivul imediat este unificarea tuturor partidelor care se reclamă a fi de dreapta. Este aducerea în interiorul partidului ce se formează a tuturor personalităților care au capacitatea de a acționa pentru interesul comun al tuturor celor care formează partidul și al susținătorilor săi. Faptul că sunt persoane care nu văd cu ochi buni această unificare este bine să le avem în vedere. Trebuie însă să le spunem că au de ales. Dacă sunt de acord cu politicile promovate de noi, să ne voteze. Dacă nu sunt de acord cu ele, să voteze cu cine vor ei. Cu PSD, de exemplu. Dacă nu vor să meargă la vot, indiferent din ce motiv, să tacă din gură.

Unificare partidelor „de dreapta” este problema partidelor care participă la unificare. Nu este treaba băgătorilor de seamă. Mai mult, succesul unificării trebuie să aducă beneficii membrilor partidului rezultat. În primul rând. Nimeni nu muncește pentru ca altuia să îi fie bine, mai ales adversarului politic sau chibițului de pe margine care „sancționează clasa politică”.

Renaște „Alba ca Zăpada” ?

Au apărut, „cu smerenie”, salvatorii liberalismului. Elitiștii. O grupare „fractală” din PNL constituită cu intenția de a înlocui un partid intrat deja în conștiința publică cu valorile lui, cu istoria lui, cu victoriile și înfrângerile lui. Nu este o noutate. Față de alte „atentate” politice devenite „tradiționale”, actuala acțiune are în spate Forța Civică după modelul patentat de Teodor Stolojan și Valeriu Stoica în 2005, când au rupt partidul în favoarea PDL. Acum în spate este Mihai Răzvan Ungureanu și Dan Cristian Popescu prin susținătorii lor existenți în PNL.

Înțeleg că în apropierea clarificărilor din PNL, a punerii în discuție a „contribuțiilor” unor liberali mai vechi în campaniile politice ale PNL din anii 2011-2012, se încearcă ruperea unui grup cât mai mare dintre membrii partidului și atragerea unor membri ai PDL pentru a da substanță Forței Civice, un partid fără substanță, cumpărat de la tarabă pentru a avea Mihai Răzvan Ungureanu și acoliții o formațiune care să fie admisă la masa electorală a PDL. Atragerea unor nume cunoscute din PNL și poate a unora din PDL este obiectivul principal. Cei care „umblă” pe facebook sunt doar propagandiștii și angajatorii, probabil viitorii „merituoși” candidați la funcții politice importante și, de ce nu, dacă se va putea, publice. Sinecurile plătite din banii publici sunt în pachetul promoției Forței Civice.

Să fie clar. PNL devine din ce în ce mai mare și va fi foarte greu pentru „dizidenți” să îi ocupe spațiul public. Himera „dreptei” promovate de propagandiștii MRU-iști este ca „blana ursului din pădure”. Pentru cei care înțeleg mișcările politice este doar gargară cu pioneze.