Atacul din Siria

Siria, obiectivele atacului, motivarea politică

Nu îmi propun în această postare să concurez presa profesionistă așa că recomand Digi24, HotNews, News dar și alte publicații profesioniste și nu aservite unor interese meschine.

Era sau nu necesară această intervenție? Aceasta este întrebarea.

Da, o spun mai multe state care au de apărat propriile interese strategice, state care nu își doresc în imediata vecinătate un stat care utilizează armele chimice împotriva populației civile. Siria a folosit în repetate rânduri arma chimică împotriva propriei populații ostile regimului Assad (pentru cauze proprii populației Siriei). Am preluat, pentru că o consider semnificativă, declarația lui Emmanuel Macron: nu putem tolera banalizarea utilizării armelor chimice. O întoarcere la posibilitatea ca o țară să utilizeze armele de distrugere în masă a populațiilor este de netolerat. Iar Siria se califică ca țară al cărei regim actual nu s-a împiedicat de să utilizeze armele chimice împotriva propriului popor dar împotriva unui adversar politic și militar!

Nu, o spun statele aliate regimului lui Bashar al Assad, nu aliate Siriei! Rusia, stat care se pare că nu și-a respectat angajamentul internațional de a supraveghea lichidarea stocurilor de arme chimice din Siria ba chiar a permis continuarea producerii acestora urmărind propriile interese de poziționare strategică pe plan internațional. Iranul, țară care are interesul de a avea în Siria un aliat în războiul diplomatic cu alte state din lumea arabă.

În urma atacului au apărut tot felul de aprecieri. Cât de eficient a fost atacul?

Ei bine, din mai multe puncte de vedere, exterioare unei analize „civile”, atacul și-a dovedit eficiența în mai multe feluri.

În primul rând a adus în aceeași tabără „militară” SUA, Franța și Marea Britanie. Acțiunea comună a celor trei state pentru un interes major comun este un semnal. NATO a acționat unitar prin statele sale membre.

„Susţin acţiunile Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei împotriva resurselor de arme chimice ale regimului sirian. NATO consideră că utilizarea armelor este inacceptabilă. Cei responsabili trebuie traşi la răspundere”, afirmă Jens Stoltenberg, secretarul general NATO.

Celelalte state membre NATO, care nu au participat la acțiunea militară de sancționare susțin acțiunea.

În al doilea rând, acțiunea a arătat Rusiei că voința ei nu poate impune NATO tipul de reacție. Diplomatic și militar, Rusia a suferit un eșec. Nu a putut opri sancțiunea militară. Mai mult, statele membre NATO au anunțat că vor sancționa Siria cu o săptămână înaintea atacului. Au informat Rusia că obiectivele atacului sunt elementele de infrastructură destinate producerii armelor chimice și susținerii unor atacuri cu arme chimice. Rusia a informat Siria în detaliu și a sprijinit-o să își planifice și execute mutarea armamentului și aeronavelor din zonele în care atacul ar fi posibil. Între SUA, Franța, Marea Britanie și Rusia au fost deschise în permanență liniile de comunicare convenite. Avertismentele lui Putin în dialogul cu Trump, Macron și May nu au împiedicat acțiunea comună.

În al treilea rând, s-a confirmat faptul că Rusia s-a lăudat cu ce nu poate. Rusia a amenințat, pe toate canalele media, că va interveni în cazul unui atac împotriva Siriei. Nu a intervenit militar! Nu își permite o înfruntare militară cu SUA și restul statelor membre NATO. Mai mult, spațiul aerian al Siriei nu a fost protejat așa cum Rusia s-a lăudat. Declarațiile oficialilor sirieni arată că au doborât 30% din rachetele care au fost lansate împotriva obiectivelor militare. Din peste 100 de rachete lansate ar fi 30 distruse înainte de a atinge obiectivele. Înseamnă că restul de aproape 70 de rachete și-au atins țintele! Sistemele rusești de apărare anti-aeriană au fost depășite. Țintele stabilite au fost lovite.

Este evident că analiștii militari ai ambelor tabere dar și alții care se vor apleca asupra acestei acțiuni vor ajunge la concluzii interesante. La fel, analiștii politici. Scopul a fost îndeplinit. Bashar al Assad și armata lui știu că folosirea armelor chimice va fi urmată de o reacție sancționatorie a SUA, Franței, Marii Britanii dar și a altor state. Pentru că o eventuală altă operațiune de sancționare va fi folosită de alte state din zonă dar și din cadrul NATO pentru a-și exprima disponibilitatea de participare. Putin și militarii lui au aflat că statele NATO nu se joacă cu vorbele iar sistemele lor anti-aeriene nu sunt suficient de capabile pentru apărarea deplină a unui spațiu aerian.

Acțiunea a distrus mitul invincibilității Rusiei. Practic, în Siria, cu această operațiune, sistemele defensive rusești au fost depășite. Mai mult, rușii și-au scos flota în larg pentru ca în eventualitatea în care baza militară rusă din Siria ar fi lovită să nu aibă pierderi de material și personal. Nu a fost nevoie. Atacul cu rachete a fost punctual, departe de oricare locație în care Rusia își staționează trupele și echipamentele.

Batista pe țambal. Așa am tendința să numesc reacția Rusiei. O discuție în Consiliul de Securitate al ONU va rămâne doar o discuție. Acuzele pe care Rusia, Iranul și Siria le vor aduce statelor care au participat la operațiunea de sancționare vor fi combătute cu datele obținute din teren de aceste state prin intermediul agenților proprii dar și a voluntarilor!

Plastic, acțiunea a „pus la colț” nu doar regimul lui Bashar al-Assad ci și Rusia. A fost o formă de descurajare care nu a urmărit obținerea unor victime umane ci doar materiale și etalarea unei forțe pe care propaganda rusească o declarase incapabilă să i se opună.

Localizarea atacurilor

12:40 MAE român: "Acţiunea SUA, Marii Britanii şi Franţei, reacţie fermă la atrocităţile soldate cu victime în rândul populaţiei civile. România, solidară cu aliaţii şi partenerii săi strategici."

ACTUALIZARE 12:50 - Au apărut şi primele imagini cu ţintele lovite de rachetele aliate în Siria. Centrul de cercetare ştiinţifică din Damasc a fost complet distrus.

Încep să fiu din ce în ce mai convins că operațiunea a avut succesul urmărit.

În particular, cred că reprezentanții ortodoxiei ar trebui să vadă rezultatele atacurilor cu arme chimice asupra populației civile, unde mare parte a victimelor sunt copiii înainte de a acuza sancționarea regimului criminal al lui Assad!

Interesul poartă fesul

Imagine Le Monde

Ca să fiu foarte cinstit, am citit întâi în Le Monde articolul „Donald Trump exhorte les pays musulmans à n’offrir « aucun refuge » au terrorisme” și apoi am mers la Agerpres, unde am găsit articolul „Donald Trump oferă liderilor musulmani o alianță împotriva extremiștilor islamiști și cere izolarea Iranului” și apoi articolul „Regele Salman al Arabiei Saudite acuză Iranul că este 'vârful de lance al terorismului mondial'”. Nu există diferențe de abordare. Informațiile sunt neutre, ceea ce este bine. Noi avem posibilitatea să interpretăm informația fără a fi canalizați către o anumită direcție.

Mă interesează turneul lui Trump. Chiar dacă trebuie să mă mulțumesc cu ce spune presa, va trebui să am în vedere și practica oficialităților americane de a da presei doar „jumătăți de adevăr”. Multe, multe jumătăți de adevăr, multe jumătăți verificabile, provocatoare, timp în care „jumătățile nespuse” ajung la maturitate. După aceea, nu mai  este o problemă pentru autorități de a confirma, într-un viitor oarecare, finalitatea. Este evident că nu în toate cazurile. Presa se va mulțumi un timp cu ce dă oficialitatea. Va verifica comunicatele și va observa că elementele care compun informația sunt reale. Va toca informația, fiecare după posibilități. Consumatorii de informații vor fi mulțumiți. Iar jocul merge, de ani și ani și nu mai are sfârșit.

Trump a ales Zona Golfului ca prima ieșire în calitate de Președinte al SUA. S-a căutat cauza în comerț. Am scris și eu despre contractele încheiate. Dar, nu este doar comerțul. Foarte important și acesta din moment ce contractele semnate cu Arabia Saudită au angajat peste 350 miliarde de dolari, o treime din sumă fiind destinată contractelor militare ! 

D'importants contrats, y compris militaires, pour un montant total de 350 milliards de dollars (312 milliards d'euros), ont été signés entre les deux pays durant ce séjour officiel.

Aici trebuie să ne uităm cu mare atenție. Peste contractele cu caracter militar sunt cele din domeniul energiei. Iar de undeva, din urmă, îmi vine amintirea unei informații privind implicarea AS în provocarea crizei hidrocarburilor. Criză pentru toate statele care sunt dependente de exportul de hidrocarburi. Venezuela este în colaps. Rusia și-a pierdut rezervele de stat și este în recesiune. Iranul are pierderi bugetare. China și India nu pot absorbi mai mult decât folosesc. Europa merge ferm către energia regenerabilă.

La acest summit de la Riad, Donald Trump a oferit statelor arabe o alianță împotriva terorismului și o alianță pentru dezvoltarea viitoare, către o lume mai bună având grijă să le spună

Nu suntem aici pentru a da lecții și nici pentru a le spune altora cum să trăiască, ce să facă sau cum să-și practice credința. În schimb, le oferim o alianță bazată pe valori și interese comune cu obiectivul de a construi un viitor mai bun

Eu încerc să iau de bună declarația. Trump oprește „exportul de democrație americană” ! Desființează practic politica democraților americani de sub conducerea lui Obama și Clinton. Obama a fost criticat de statele arabe prezente la summit pentru neintervenția în anul 2013 în Siria și pentru acordul cu Iranul. Purtătorul lor de cuvânt a fost Regele Salman al Arabiei Saudite.

Trump oprește și „procedura” promovată de fosta guvernare a SUA de a da note bune la purtare statelor iar în funcție de aceasta acordau sau nu contractele pentru achiziția de armament american sau alte contracte. Se pare că joaca s-a sfârșit. Din punctul meu de vedere, Trump le oferă armamentul pe care statele din Golf l-au cerut (contra cost, desigur) ani și ani primind în schimb sfaturi „socialiste”, „pacifiste”. Practic, Trump iese din plasa „jandarmului mondial” și trece responsabilitatea soluționării problemelor zonei statelor din Golf care vor să se implice. Iar Arabia Saudită s-a oferit să fie puntea de legătură între SUA și statele Consiliului de Cooperare al Golfului (CGG).

Asistăm, așa văd eu, la stoparea răspândirii socialismului în lume de către administrația americană. Poate că își vor pierde din putere și ONG-urile alea su sediul în SUA care torpilează statele lumii cu aprecieri negative și imigranți !

Iranul a devenit, în urma acestui summit, „inamicul public nr. 1”. Pe aceeași lungime de undă cu Regele Salman al Arabiei Saudite, Trump a acuzat Iranul de terorism, de finanțare și înarmare a organizațiilor teroriste. Trump a propus, alături de Regele Salman, izolarea Iranului. Iar ideea nu este exclus să se materializeze !

Să fim atenți, foarte atenți la nuanțe ! Iranul este principalul aliat al Rusiei în zonă, alături de Siria lui Al Assad și Hezbollah ! Iranul și Hezbollah susțin, ca obiectiv politic fundamental, desființarea Israelului ! Acest aspect trebuie avut obligatoriu în vedere în orice analiză.

Arabia Saudită a inițiat și pus în funcțiune un organism de urmărite a teroriștilor islamiști pe rețelele de socializare. Împreună cu SUA, cei doi lideri fiind de acord, vor supraveghea rețelele de finanțare ale terorismului islamist și vor lua măsurile ce se impun pentru a le bloca. Celelalte state din CGG sunt chemate să participe la acțiuni. În plus, cei doi lideri majori au convenit că nimicirea teroriștilor islamiști este cea mai sigură metodă pentru eradicarea terorismului în zonă și în lume.

O parte importantă a acestei vizite a aparținut lui Trump ca om de afaceri. Altă parte, poate cea mai importantă din punct de vedere politic aparține grupului de consilieri republicani.

În primul rând, sper să am dreptate, SUA s-au definit în Golf ca principala forță economică și militară a lumii și au dezbrăcat ținuta de jandarm al lumii. Sunt foarte curios care vor fi rezultatele convorbirilor din 25 mai cu Emmanuel Macron, alt nou lider care a dat Armatei franceze prioritate în mandatul său, declarând în Mali, în fața militarilor prezenți, că are deplină încredere în ei și în ceea ce ei fac pentru restabilirea păcii în regiune. Ba, mai mult, le-a promis că le va satisface cererile privind armamentul și tehnica de care au nevoie pentru îndeplinirea misiunilor după mandatul lui Holland care le-a cam tăiat cererile - în special dotarea forțelor militare franceze cu elicoptere, dotare cerută și refuzată permanent de Hollande ! La fel cum a făcut Obama în SUA - armata a primit tot ce a cerut ba a primit și noi direcții de acțiune.

Se pare că de acum încolo va trebui să ne facem un nou cadru de analiză a comportamentului SUA cu partenerii. La noi, zilele trecute, emisarii administrației SUA au purtat discuții cu secretarul de stat Ciamba privind poziția României asupra unor aspecte diferite de interes pentru SUA, în vedera creionării poziției pe care Trump o va adopta la summit-ul NATO. România a reafirmat pozițiile de până acum și s-a constatat de către parteneri (români și americani) că pozițiile sunt comune și satisfac noile cerințe ale administrației SUA. Vom afla, în timp, ce anume este suficient de important !

Rusia și Iranul insistă să blocheze acuzațiile OIAC la adresa Siriei privind atacul chimic

Agerpres și Pagina de Rusia.

Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a ajuns la un rezultat comunicat pe data de 19 aprilie: analizele efectuate asupra victimelor din localitatea siriană Khan Shaykhun, prin prelevarea a 11 probe, confirmă folosirea gazului de luptă sarin sau a unui gaz asemănător.

Medicii din Turcia care au tratat victime din Khan Shaykhun și experții britanici care i-au asistat, au confirmat și ei, anterior, folosirea acestui tip de gaz împotriva populației civile.

Șeful Departamentului Ministerului rus de Externe privind neproliferarea și controlul armelor, Mihail Ulianov, a contracarat prezentând poze cu copii care nu au pupilele îngustate ci lărgite, aceasta fiind dovada lor că nu a fost gaz sarin. Interesant, apoi se contrazice când afirmă că acele cratere ale bombelor de aviație, prezentate ca probe, ar fi niște cratere provocate de rebelii din Khan Shaykhun cu niște muniție la care au adăugat niște substanțe chimice.

Este evident că Rusia profită de toate mijloacele pentru a-l scoate pe Assad de sub inculpare. Chiar dacă probele prezentate de OIAC sunt disponibile și celorlalte state care au reprezentanți la OIAC. Chiar dacă în Turcia sunt 3 persoane decedate ca urmare a folosirii gazului sarin - autopsiile au confirmat cauza morții -, chiar dacă celelalte persoane aflate în Turcia au fost și încă mai sunt tratate pentru eliminarea intoxicării cu sarin, chiar dacă există înregistrarea atacului aerian al aeronavelor siriene asupra localității Khan Shaykhun, chiar dacă imediat după atac au rezultat probele intoxicării și uciderii populației civile, în special a copiilor, cu gazul de luptă.

Grotescul situației apare la propunerea Rusiei ca OIAC să adopte o declarație redactată de Rusia și Iran, să fie înlocuită echipa care a analizat situația și care ar trebui să meargă la fața locului pentru a analiza și probele din teren cu o echipă agreată de Rusia și Iran etc.

Să vedem care va fi evoluția. Astăzi, OIAC va lua o decizie. Va avea Rusia câștig de cauză ?

Ce mi se pare stupid, este și anunțul Agerpres că la ONU a fost numit tot un rus ca adjunct al secretarului general ONU pentru menținerea păcii, în persoana lui Alexandr Zuev. Politica este o curvă, cum se spune, dar acum este vorba despre o politică care nu mai are rațiune. De aceea ONU pierde din credibilitate.

Atacul SUA în Siria. Realitate, susțineri și condamnări.

Baza aeriană a fost evacuată de armata siriană înainte de producerea atacului. La Agerpres, există declarații date de armata siriană care se contrazic. Ba că au fost distruse 6 avioane, ba că au fost distruse 15 avioane siriene după cum relatează presa rusă Russia Today. Într-o altă știre la Samaa Tv aflu că de la Moscova se confirmă că au fost distruse 9 avioane, depozite de muniții și de combustibil însă pistele nu au fost lovite.

Baza aeriană siriană Shayrat

Postul „Rusia 24” are un reportaj de la fața locului unde se observă 2 avioane în buncărele de beton, o groapă pe o pistă și cam atât. Unde sunt pierderile anunțate de armata siriană și presa rusă ?

Este evident că baza a fost evacuată chiar mai înainte ca rușii să fie informați de americani că vor lovi baza !

Baza militară aeriană este folosită și de Rusia. Americanii i-au anunțat din timp să își ia „jucăriile” din zonă și oamenii pentru a nu suferi pierderi. Iar rușii s-au conformat ba, mai mult, au sprijinit și pe sirieni să scoată din zonă tot ce puteau scoate. Acest lucru ne confirmă faptul că americanii au sancționat distrugând doar o parte a infrastructurii siriene destinată forțelor aeriene care au participat la atacul chimic asupra populației civile.

Evident, Rusia, Siria și Iranul au condamnat atacul american cu rachete Tomahawk. Siria a proferat și amenințări, că vor lua contra-măsuri. Hm ! Putin a convocat Consiliul de Securitate al Rusiei. Problema este gravă pentru Rusia. Au fost obligați să își mute aeronavele militare pentru a nu fi lovite de rachetele americane. Vocea lui Putin nu a avut nici un efect asupra lui Trump. A fost ca o frecție la un picior de lemn.

Alte state au condamnat folosirea gazelor de luptă și au cerut o rezolvare politică sub umbrela ONU. China și Germania. Nici China și nici Germania nu au confirmat că au fost anunțate în prealabil de acest atac american.

Marea Britanie, Franța, Rusia au fost informate înainte de producerea atacului. Marea Britanie și Franța salută, la fel ca Germania, sancționarea Siriei pentru crima de a folosi arma chimică împotriva populației. Australia, Arabia Saudită și Japonia au salutat, la rândul lor, acțiunea punitivă a SUA. La fel Polonia. Prin MAE, România condamnă ferm folosirea armelor chimice de către guvernul sirian și consideră că acțiunea SUA este o reacție fermă la atrocitățile comise.

România reiterează condamnarea fermă a atacului chimic întreprins asupra localității Khan Sheikhoun din provincia Idlib, din 4 aprilie, soldat cu victime în rândul populației civile, inclusiv copii. Acțiunea SUA din 7 aprilie constituie o reacție fermă la atrocitățile comise în urma atacului cu arme chimice. România este solidară cu aliații și partenerii noștri

Fără dubiu !

Observ că deja se cer clarificări de la specialiștii în relațiile internaționale. Este evident că mai toți au observat faptul că acțiunea de astăzi dimineață a SUA a pus în dificultate Rusia. Protecția oferită de Rusia lui Bashar Al-Assad nu are valoarea pe care propaganda rusă a încercat să o creeze. Cu sau fără Rusia, Bashar Al-Assad este o țintă politică pentru restul omenirii. Se vehiculează chiar posibilitatea ca Franța și Marea Britanie să considere acțiunea SUA un precedent demn de urmat. Iar asta complică al naibii situația actualului regim sirian.

Acțiunea SUA este întoarsă pe toate fețele și pentru că vine să confirme că SUA nu au de gând să stea cu brațele încrucișate când interesele îi sunt puse în pericol. Iar în Siria, regimul lui Assad a atacat și forțele sprijinite de SUA și alte state europene. Această acțiune este posibil să aibă consecințe la care o parte de consumatorilor de știri nu s-au gândit. Cum vor acționa trupele siriene în viitor la contactul cu „rebelii” sprijiniți de SUA ? Nu cumva armata lui Assad se va concentra doar pe lupta împotriva ISIS ? Din știrile care au tot apărut până acum se pare că armata lui Assad a lupta mai mult cu forțele politice ostile lui Assad și nu cu forțele ISIS. Acelea sunt în luptă cu irakienii la Mosul, cu turcii și forțele sprijinite de Turcia în nordul Siriei, sunt în luptă cu forțele kurzilor dincolo de Eufrat. Armata lui Assad unde este ?

Surse: Agerpres, presă străină

A ! Adică dezvoltăm sectorul de ovine și caprine pentru intern și export în Europa ? Eu sunt client sigur.

Dacian Cioloș și Achim Irimescu

Iar o veste bună. Unde este cap, nu este vai de picioare. Iar Cioloș și Irimescu ne arată că lucrurile se pot face cu cap și nu cu picioarele.

Agerpres îmi spune că Achim Irimescu, ministrul agriculturii, face o vizită în Iran pentru dezvoltarea exportului cu carne de oaie. Nu doar oi vii ci și carne procesată, parcă așa înțeleg eu. Bine, este sigur că tăierea oilor va fi asistată de un specialist în cultura arabă a acestei acțiuni. Bănuiesc.

După surpriza extraordinar de plăcută cu trecerea României pe Anexa 1 a Deciziei 2008/855 cu privire la carnea de porc, moment de care putem fi mândri - este un efort comun al Reprezentanței României la Bruxelles și cele ale Ministerului Agriculturii și ANSVSA (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor — n.r.) -, ministrul Achim Irimescu vine și cu o altă surpriză plăcută. Carnea de oaie devine obiectiv nu doar pentru export, nu doar sub forma animalelor vii ci și sub forma carcasei. Ba, de ce nu, și a preparatelor !

Eu unul sunt un client în așteptare. Deja îmi plouă în gură la gândul că voi avea carne de oaie la dispoziție și nu trebuie să o consider o carne „scumpă” pe care o iau de la măcelăriile turcești.

Este foarte important că am redeschis piața turcă și urmează să mergem în Iran pentru discuții pentru extinderea exportului. Este foarte important să popularizăm comerțul cu carne de oaie, nu doar cu animale, pentru că această carne, cea de oaie, este foarte sănătoasă și să facem un program de promovare și pentru Uniunea Europeană, deoarece are un mare deficit de carne de ovină. Și nu e normal să se importe carne de oaie din Noua Zeelandă, atâta timp cât România a fost renumită în creșterea și valorificarea în acest domeniu zootehnic. Nu e normal nici ca în România să se consume doar 2 kg de carne de oaie pe an, pe membru, față de Islanda, unde cantitatea este de 22 de kg

 Le spune ca pentru sufletul meu. Culmea, efective avem:

Potrivit datelor MADR, efectivele de ovine din România la 30 iunie 2016 se cifrau la 15.104.691 capete, iar cele de caprine la 2.108.042 capete.

 În plus, ministrul anunță că în România se implementează un program de creștere a rezistenței ovinelor la scrapie care constă în testarea berbecilor și mioarelor în vederea identificării animalelor rezistente la această boală și eliminarea celor susceptibile.

De ce oare nu avem vești de acestea de pe timpul guvernării Ponta ? Ce dracu a guvernat PSD-ul până acum ? Cu ce s-a ocupat Ponta până acum ? Nu m-ar mira ca Daniel Constantin de la ALDE și Ponta să sară în sus și să își aroge reușitele Guvernului Cioloș și ale ministrului Achim Irimescu !

Chiar că încep să mă gândesc mai serios la disperarea cu care inculpatul Ponta, infractorul Dragnea și copreședintele ALDE Constantin au cerut cu insistență demiterea ministrului Irimescu. Oare de ce ?

NATO, România, Deveselu, Rusia ... aliații Rusiei.

Azi a devenit operațională baza militară de la Deveselu. Lumea este fericită, de o parte, nefericită de cealaltă parte. Normal.

Baza de la Deveselu intră în componența unui sistem de apărare antirachetă NATO. Singură, nu poate face mare lucru. Singură este aproape ineficientă. Bine, cine gândește limitat, vede în această bază tot felul de minuni, ba pozitive, ba negative.

Azi, tot azi, a fost vizitat și Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est NATO de la București unde s-a constat că acesta este la cel mai înalt nivel.

După cum se observă pe schemă, baza de la Deveselu este încadrată într-un sistem care va cuprinde și Polonia, știrea cea mai proaspătă spune că baza legală pentru baza din Polonia a fost deja convenită. Restul elementelor sunt existente deja. Sistemul de sesizare din Turcia este funcțional. Navele americane care au sistemul antirachetă sunt la baza din Spania. Țintele sunt ... cele care vor veni din Iran. Așa arată schema !

Rusia protestează. Rusia știe că nu ea este „agresată”. Nu are cum să fie agresată de la Deveselu. Rachetele sistemului au o bătaie de 500 km, cumva nici nu depășesc bine frontiera româno-moldovenească sau româno-ucraineană ! Iar dacă avem în vedere faptul că aceste rachete vor ataca ținte aflate în aer, atunci nici nu este sigur că depășesc spațiul aerian al României.

Nici teritoriul Turciei nu este asigurat complet de rachetele de la Deveselu. De aceea, de teritoriul Turciei se ocupă Turcia și navele americane purtătoare ale sistemului.

Aha, rușii spun că la Deveselu pot fi amplasate, la nevoie, rachete balistice. Ei, asta este altă problemă. Totuși, nici asta nu ar fi problema principală.

Problema principală este însă nu ce face sistemul imediat. Ce presupune existența sistemului în România este problema rușilor. A nu se uita și ideea care începe să prindă contur: flota NATO la Marea Neagră, formată din nave ale României, Bulgariei și Turciei. Ucraina a anunțat că imediat ce se realizează proiectul, este dispusă să participe cu propriile nave militare.

Ca să existe suficiente resurse pentru susținerea acestor capacități militare este nevoie de economii naționale potente, capabile să asigure financiar și material aceste capacități. Ei bine, asta este de  fapt durerea Rusiei. Dacă țările de la Marea Neagră vor avea parte de investiții americane și europene care să dezvolte capacități înalte de producție și de sprijin logistic, Rusia are o mare problemă la Marea Neagră. Acum îi asigură o ieșire liniștită la Mediterana, mâine ar putea să îi pună probleme. Tot efortul rușilor de a transforma peninsula Crimeea în „portavionul” cu care să „îngrozească” vecinii se va transforma într-un eșec.

Rușii protestează acum din cauză de ... Iran. Aliatul lor. Țara în care Rusia a băgat armament de ultimă generație, în special sisteme antirachetă ultramoderne. Sistemul din care face parte baza de la Deveselu împiedică Iranul să amenințe statele membre NATO.

Bazele NATO în România duc, obligatoriu, la dezvoltare economică. Nu place rușilor. Nu-i nimic. De aceea au gură. Să se plângă.

Până la urmă s-a întâmplat. Turcii au doborât un avion rusesc Su-24 la frontiera cu Siria.

Unii se inflamează. Văd război între Turcia și Rusia. Le recomand mai mult calm, nu le pot cere mai mult. Nu au „cu ce lucra” pentru mai mult.

Avioanele rusești care au bombardat inamicii lui Bashar al Assad în Siria au cam depășit granița Turciei de mai multe ori. Din ce a publicat presa, ambasadorul rus la Ankara a fost chemat de mai multe ori să dea explicații și a primit, oficial, atenționarea că Turcia va reacționa dacă avioanele rusești îi vor mai încălca frontierele. Acum s-a întâmplat. Jurnaliștii și alții, zișii analiști, pot fabula mult și bine. Realitatea este însă în altă parte.

Logic, ar fi trebuit ca rușii să lase nordul Siriei, ocupat de militanții SI, ca spațiu de acțiune pentru Turcia și SUA. Logic, dacă s-ar fi ajuns la o colaborare de bună credință. Nu s-a ajuns. Rușii și sirienii au mers acolo pentru a împiedica opoziția siriană să cucerească teritoriile respective. Au bombardat și mitraliat și pe opozanții lui Assad și pe islamiștii SI. Este normal ca avioanele rusești să depășească spațiul teritorial al Siriei și să pătrundă, mult-puțin, pe teritoriul Turciei. Este normal, avioanele fac manevrele pe spații mai largi decât mașinile. Este o problemă de fizică.

Nu risc avansând ipoteza unei acțiuni voite a Rusiei. Au vrut să vadă dacă Turcia se va ține de cuvânt. Este important pentru ei. Următorii pași ai Rusiei în politica externă va avea în vedere reacția sau lipsa de reacție a Turciei. Este important pentru Turcia să se țină de cuvânt. Dacă nu reacționa la provocările rușilor își pierdea credibilitatea internațională.

Reacția Turciei a pus punct unei îndoieli, a unui risc de securitate ce se întrezărea în spațiul estic al NATO. Sunt sigur că decidenții politici din Turcia au cântărit mult până au dat Armatei Turciei acceptul să acționeze decisiv. Au fost luate în calcul foarte multe variante.

Rusia știe că poate avea în Turcia un adversar militar hotărât dacă se mai joacă cu focul. Cei care fac tot felul de analize ar trebui să ia în seamă faptul că NATO va fi de partea Turciei când se va considera că intrarea avioanelor rusești în spațiul aerian al Turciei reprezintă o agresiune militară la adresa Turciei din partea Rusiei și că se îndeplinesc condițiile punerii în aplicare a Tratatului NATO, art. 5.

Negarea de către Rusia a încălcării spațiului aerian al Turciei este, de fapt, o frecție la un picior de lemn. Rusia are, în ultimii ani, acțiuni de provocare a statelor membre ale NATO. Bombardierele strategice ruse au fost întâmpinate la limita spațiului aerian de securitate al Marii Britanii de mai multe ori, bombardiere ruse strategice au fost „întâmpinate” și obligate să se retragă de aviația militară a Suediei, americanii s-au trezit și ei în Pacific cu avioane strategice ale Rusiei, submarinele rusești au avansat în Atlantic în zonele de apărare strategică ale NATO, tot submarinele rusești au devenit foarte „amatoare” de plimbări lungi în Pacific și în alte oceane destul de depărtate de Rusia etc.

Nu cu mulți ani în urmă, flotele aeriene ale Rusiei treceau nestingherite peste teritoriul României, Bulgariei etc. nederanjate de protestele statelor respective.

Vladimir Putin este la Teheran unde a ajuns la un acord deplin cu Iranul privind politica în zona arabă. Siria este adversara Turciei, are toată frontiera lipită de Turcia. Iranul (șiit) este adversarul Turciei (sunită) și aliatul Siriei (conducere șiită).

În termeni militari, evenimentul face parte din acțiunile de tatonare a posibilului adversar pentru a-i vedea reacțiile. Viețile militarilor sunt importante însă mai importante sunt reacțiile adversarului.

Evenimentul de la granița Turciei trebuie privit în contextul mai larg al provocărilor Rusiei față de NATO pentru a afla capacitatea acestuia de a răspunde provocărilor și unor acțiuni militare punctuale în zone de conflict sau posibile zone de conflict.

Evenimentul trebuie privit și în contextul situației din Siria, ținând cont de vizita lui Putin în Iran și rezultatele acestuia.

Ca să fiu mai rău, evenimentul provoacă gândirea celor care urmăresc evenimentele din Siria în contextul inedit al alianțelor de azi. Franța, stat membru NATO, a încheiat cu Rusia înțelegeri privind acțiunile comune împotriva SI. Franța bombardează SI în Siria cu „acceptul” Siriei, stat care interzice Turciei și SUA să acționeze militar pe teritoriul său. Este o vorbă, „încurcă'i drace !”.

Se pot face și alte speculații însă acum suntem doar în fața unei provocări a Rusiei și a unui răspuns al Turciei (atât al Turciei ca țară cât și al Turciei ca membru NATO !). Nu știu dacă Franța va comenta evenimentul nu știu dacă Franța va fi de partea NATO, posibil să se eschiveze.

Vom trăi și vom vedea ce va mai fi.