Interesul poartă fesul

Imagine Le Monde

Ca să fiu foarte cinstit, am citit întâi în Le Monde articolul „Donald Trump exhorte les pays musulmans à n’offrir « aucun refuge » au terrorisme” și apoi am mers la Agerpres, unde am găsit articolul „Donald Trump oferă liderilor musulmani o alianță împotriva extremiștilor islamiști și cere izolarea Iranului” și apoi articolul „Regele Salman al Arabiei Saudite acuză Iranul că este 'vârful de lance al terorismului mondial'”. Nu există diferențe de abordare. Informațiile sunt neutre, ceea ce este bine. Noi avem posibilitatea să interpretăm informația fără a fi canalizați către o anumită direcție.

Mă interesează turneul lui Trump. Chiar dacă trebuie să mă mulțumesc cu ce spune presa, va trebui să am în vedere și practica oficialităților americane de a da presei doar „jumătăți de adevăr”. Multe, multe jumătăți de adevăr, multe jumătăți verificabile, provocatoare, timp în care „jumătățile nespuse” ajung la maturitate. După aceea, nu mai  este o problemă pentru autorități de a confirma, într-un viitor oarecare, finalitatea. Este evident că nu în toate cazurile. Presa se va mulțumi un timp cu ce dă oficialitatea. Va verifica comunicatele și va observa că elementele care compun informația sunt reale. Va toca informația, fiecare după posibilități. Consumatorii de informații vor fi mulțumiți. Iar jocul merge, de ani și ani și nu mai are sfârșit.

Trump a ales Zona Golfului ca prima ieșire în calitate de Președinte al SUA. S-a căutat cauza în comerț. Am scris și eu despre contractele încheiate. Dar, nu este doar comerțul. Foarte important și acesta din moment ce contractele semnate cu Arabia Saudită au angajat peste 350 miliarde de dolari, o treime din sumă fiind destinată contractelor militare ! 

D'importants contrats, y compris militaires, pour un montant total de 350 milliards de dollars (312 milliards d'euros), ont été signés entre les deux pays durant ce séjour officiel.

Aici trebuie să ne uităm cu mare atenție. Peste contractele cu caracter militar sunt cele din domeniul energiei. Iar de undeva, din urmă, îmi vine amintirea unei informații privind implicarea AS în provocarea crizei hidrocarburilor. Criză pentru toate statele care sunt dependente de exportul de hidrocarburi. Venezuela este în colaps. Rusia și-a pierdut rezervele de stat și este în recesiune. Iranul are pierderi bugetare. China și India nu pot absorbi mai mult decât folosesc. Europa merge ferm către energia regenerabilă.

La acest summit de la Riad, Donald Trump a oferit statelor arabe o alianță împotriva terorismului și o alianță pentru dezvoltarea viitoare, către o lume mai bună având grijă să le spună

Nu suntem aici pentru a da lecții și nici pentru a le spune altora cum să trăiască, ce să facă sau cum să-și practice credința. În schimb, le oferim o alianță bazată pe valori și interese comune cu obiectivul de a construi un viitor mai bun

Eu încerc să iau de bună declarația. Trump oprește „exportul de democrație americană” ! Desființează practic politica democraților americani de sub conducerea lui Obama și Clinton. Obama a fost criticat de statele arabe prezente la summit pentru neintervenția în anul 2013 în Siria și pentru acordul cu Iranul. Purtătorul lor de cuvânt a fost Regele Salman al Arabiei Saudite.

Trump oprește și „procedura” promovată de fosta guvernare a SUA de a da note bune la purtare statelor iar în funcție de aceasta acordau sau nu contractele pentru achiziția de armament american sau alte contracte. Se pare că joaca s-a sfârșit. Din punctul meu de vedere, Trump le oferă armamentul pe care statele din Golf l-au cerut (contra cost, desigur) ani și ani primind în schimb sfaturi „socialiste”, „pacifiste”. Practic, Trump iese din plasa „jandarmului mondial” și trece responsabilitatea soluționării problemelor zonei statelor din Golf care vor să se implice. Iar Arabia Saudită s-a oferit să fie puntea de legătură între SUA și statele Consiliului de Cooperare al Golfului (CGG).

Asistăm, așa văd eu, la stoparea răspândirii socialismului în lume de către administrația americană. Poate că își vor pierde din putere și ONG-urile alea su sediul în SUA care torpilează statele lumii cu aprecieri negative și imigranți !

Iranul a devenit, în urma acestui summit, „inamicul public nr. 1”. Pe aceeași lungime de undă cu Regele Salman al Arabiei Saudite, Trump a acuzat Iranul de terorism, de finanțare și înarmare a organizațiilor teroriste. Trump a propus, alături de Regele Salman, izolarea Iranului. Iar ideea nu este exclus să se materializeze !

Să fim atenți, foarte atenți la nuanțe ! Iranul este principalul aliat al Rusiei în zonă, alături de Siria lui Al Assad și Hezbollah ! Iranul și Hezbollah susțin, ca obiectiv politic fundamental, desființarea Israelului ! Acest aspect trebuie avut obligatoriu în vedere în orice analiză.

Arabia Saudită a inițiat și pus în funcțiune un organism de urmărite a teroriștilor islamiști pe rețelele de socializare. Împreună cu SUA, cei doi lideri fiind de acord, vor supraveghea rețelele de finanțare ale terorismului islamist și vor lua măsurile ce se impun pentru a le bloca. Celelalte state din CGG sunt chemate să participe la acțiuni. În plus, cei doi lideri majori au convenit că nimicirea teroriștilor islamiști este cea mai sigură metodă pentru eradicarea terorismului în zonă și în lume.

O parte importantă a acestei vizite a aparținut lui Trump ca om de afaceri. Altă parte, poate cea mai importantă din punct de vedere politic aparține grupului de consilieri republicani.

În primul rând, sper să am dreptate, SUA s-au definit în Golf ca principala forță economică și militară a lumii și au dezbrăcat ținuta de jandarm al lumii. Sunt foarte curios care vor fi rezultatele convorbirilor din 25 mai cu Emmanuel Macron, alt nou lider care a dat Armatei franceze prioritate în mandatul său, declarând în Mali, în fața militarilor prezenți, că are deplină încredere în ei și în ceea ce ei fac pentru restabilirea păcii în regiune. Ba, mai mult, le-a promis că le va satisface cererile privind armamentul și tehnica de care au nevoie pentru îndeplinirea misiunilor după mandatul lui Holland care le-a cam tăiat cererile - în special dotarea forțelor militare franceze cu elicoptere, dotare cerută și refuzată permanent de Hollande ! La fel cum a făcut Obama în SUA - armata a primit tot ce a cerut ba a primit și noi direcții de acțiune.

Se pare că de acum încolo va trebui să ne facem un nou cadru de analiză a comportamentului SUA cu partenerii. La noi, zilele trecute, emisarii administrației SUA au purtat discuții cu secretarul de stat Ciamba privind poziția României asupra unor aspecte diferite de interes pentru SUA, în vedera creionării poziției pe care Trump o va adopta la summit-ul NATO. România a reafirmat pozițiile de până acum și s-a constatat de către parteneri (români și americani) că pozițiile sunt comune și satisfac noile cerințe ale administrației SUA. Vom afla, în timp, ce anume este suficient de important !

Ce naiba se va întâmpla mâine ? SUA schimbă radical direcțiile de acțiune.

Prin lumea asta se întâmplă lucruri și lucruri. Prin țară, la fel. Unele sunt mai importante iar altele, cum este și normal, sunt mai puțin importante. Presa noastră are marele merit să ne pună în față doar pe cele mai puțin importante, cu insistență, unele din aceste mărunțișuri extrase din lucrurile mai importante.

La Casa Albă a ajuns Donald Trump. Eu am fost atent la discursul lui Trump. Față de alte păreri exprimate în media dar și pe rețelele de socializare, eu cred că Trump a arătat că este adeptul unui tip de național liberalism, că vrea ca țara lui să fie puternică și prima între țările lumii prin ea însăși, că cere proprietarilor de avuții să contribuie în special la dezvoltarea SUA și prin aceasta la bunăstarea poporului american și de aceea au obligația patriotică să readucă în țară mijloacele de producție pe care le-au „semănat” pe teritoriul altor țări (eu îi spun rol social al proprietății !) și locurile de muncă de care poporul american a fost văduvit, vrea ca „made in SUA” să fie produs în SUA, nu doar „ștampilat” în SUA, vrea ca statul să fie stat și de aceea este împotriva curentului anti-poliție dezvoltat în SUA (și preluat de alte state care se doresc „democratice” !), a arătat că Armata SUA este cea care le asigură americanilor libertatea, independența, suveranitatea, securitatea și puterea asupra altora și de aceea îi este recunoscător etc. Mai mult, a întărit ideea de Justiție. Fără interpretări lacrimogene. Este ferm în recunoașterea și afirmarea valorilor creștine privind familia și societatea și de aceea condamnă și chiar acționează împotriva unor așa-zise drepturi și libertăți contrare dezvoltării omului și societății în care acesta trăiește.

Se pare că într-o Europă intoxicată cu „socialism și globalism”, direcția luată de SUA deranjează. Sigmar Gabriel, vicecancelarul socialist al Germaniei, anunță vremuri grele pentru Europa, exemplul fiind la îndemână: SUA vor impune o taxă de 35% la importul unor tipuri de mașini din Germania ! Iar de aici, punând alături și alte constatări făcute de-a lungul timpului, constat că Germania socialiștilor face o „confuzie” cu intenție între interesele Uniunii Europene și interesele socialiștilor Germani. Cu o astfel de abordare a conceptului de Uniune Europeană, nu trebuie să ne mai mirăm că integrarea europeană merge în cârje. În fine !

Lumea se schimbă. Este suficient ca un actor politic internațional, cu putere, să schimbe direcția că imediat apar semnele de întrebare. Noi ce facem ? Pentru state cum sunt China, Federația Rusă, India, Mexic, Brazilia este normal ca problemele să fie puse la nivelul lor de organizare. În cadrul Uniunii Europene sunt preocupări privind UE dar se vede, de la o poștă, că statele mari au propria politică și propriile preocupări, unele putând fi contrare altor state membre ale uniunii.

Ca termen de comparație, linia politică adoptată de Rusia sub conducerea lui Putin nu a produs același nivel de emoție când a fost cunoscută. Până și Rusia a început să aibă îndoieli cu privire la capacitatea de a răspunde provocărilor pe care politica SUA sub conducerea lui Trump le va aduce pe scena internațională. Putin a primit deja un prim răspuns, descurajator pentru el. La anunțul Rusiei că își va dezvolta componenta nucleară, Trump a răspuns că este gata să facă la fel, ba chiar are astfel de intenții. Iar o astfel de dezvoltare este evident pasul major pentru o nouă cursă a înarmărilor. Cursă pe care Rusia nu o poate susține, indiferent de ce declară bătăios Putin. Peste cursa înarmărilor nucleare, Trump se pare că a decis să ducă la bun sfârșit scutul antirachetă pe care administrația Obama la pus, cumva, deoparte. Iar declarația lui Trump de la investire că SUA își va păstra alianțele militare actuale și va iniția noi alianțe chiar că trebuie să îngrijoreze pe cei care au intenția de a provoca SUA sau de a concura cu ea la puterea militară.

Cel mai dur răspuns au primit adepții globalizării. Se amână pentru momentul în care la conducerea SUA va mai fi un Obama. Când va mai fi acel moment ?

Printre primele acte semnate de Trump a fost și cel prin care SUA s-au retras din Acordul comercial cu statele din Asia. Acord negociat îndelung pe timpul administrației Obama, acord care a permis ajungerea la consens cu China dar și alte state din Asia. Consensul nu este agreat de Trump și noua lui administrație. Vrea contract comercial obișnuit, negociat cu fiecare țară în parte. Iar această idee ar trebui tratată de Uniunea Europeană ca un întreg. Există un draft al acordului cu SUA, există negocieri între UE și SUA și ar trebui continuate. Trump trebuie lămurit că acordurile comerciale separate cu statele membre ale UE nu sunt posibile. Trebuie lămurit că introducerea unor taxe vamale suplimentare unor produse ale unei țări din UE nu este o relație între SUA cu țara respectivă ci este o relație a SUA cu toate statele UE, cu UE în ansamblul ei. Statele membre ale UE ar trebui să accepte că un acord comercial cu SUA trebuie încheiat sub umbrela UE și nu de fiecare țară în parte. Poate că socialiștii și anti-europenii vor pricepe că nivelul de ambiție dar și de protecție în cazul unui acord comercial cu SUA al statelor luate separat este mai mic decât nivelul de ambiție și de protecție pe care îl acordă piața comună europeană.

Cumva nu pot să nu mă gândesc la investițiile americane în diferite țări. Se vor reduce, vor stagna, vor rămâne la același nivel ? Ideea lui Trump că vrea autostrăzi și căi ferate care să străbată SUA de la un capăt la altul, în toate direcțiile, că vrea reconstrucția sau construcția făbricilor care au plecat cu sorcova în alte țări după forța de muncă ieftină dar și datorită normelor severe privind reducerea poluării (pe care Trump le neagă și vrea să le elimine !) are toate șansele să determine pe investitorii americani să fie foarte atenți la cerințele Casei Albe și să își bage banii în economia americană. Pentru că refacerea industriei va duce, obligatoriu, la creșterea nevoilor de locuințe, spații de birouri, infrastructură urbană etc., fie noi, fie refacerea unora existente, bag seama că SUA va avea o teribilă foame de bani, bani lichizi, bani disponibili. Bașca faptul că, după câte am înțeles de la Trump, deficitul SUA trebuie redus sever prin dezvoltarea propriei economii și aducerea la buget a banilor necesari cheltuielilor administrației.

Ce vom face noi ? Înțeleg că Maior, Ambasadorul nostru la Washington, spune că vom avea o relație specială cu SUA pentru niște considerente ca țară. Dar noi nu suntem în fața SUA doar ca țară, suntem și parte a UE. Iar Maior nu a făcut o referire la așa ceva ! Notă proastă. Nu poți să promiți ceva „uitând” toate elementele identității tale ! Noi trebuie să ne pliem pe poziția UE și, în interiorul UE, să susținem pozițiile care afirmă interesul UE ca SUA să rămână partenerul strategic atât al Uniunii luată ca atare, cât și cu fiecare țară membră în parte, poate mai mult decât până acum. Pentru că se poate. Iar colaborarea în interiorul NATO trebuie dezvoltată cât mai mult. Prin intermediul NATO atât UE cât și SUA își pot proteja interesele majore de orice natură în fața celorlalți competitori internaționali atât în Europa cât și în spațiile vecine acesteia.