Brexit. Curtea Supremă a MB dă dreptul Scoției și Țării Galilor să se opună momentului declanșării art. 50

Brexit-ul devine din ce în ce mai interesant. Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că ieșirea din Uniunea Europeană are nevoie de o lege a Parlamentului britanic pentru că este un act politic iar Guvernul nu ia decizii politice de o astfel de importanță, chiar dacă are justificarea unui referendum. Guvernul May a declarat recurs care va începe pe 5 decembrie.

Nu a rămas doar doar cu o astfel de problemă Guvernul conservator. A mai apărut una. Fără a nega rezultatul referendumului, Curtea Supremă consideră că Scoția și Țara Galilor se pot opune, prin veto, declanșării procedurii prevăzute de art. 50 al Tratatului de la Lisabona pe motivul lipsei de pregătire pentru ieșirea din UE. Pagubele unui Brexit sunt luate în considerare de fiecare țară în parte. Independent.

Judecarea posibilităților oferite de decizia Curții Supreme a ajuns până la posibilitatea unui vot, în Parlamentul scoțian, de interzicere a Guvernului Scoției de a susține programul promovat de Guvernul Marii Britanii pentru brexit ! Mai pe șleau, Scoția ar putea opune veto permanent sau o perioadă suficient de lungă de timp încât elanul brexit să își piardă din eficiență.

Analiștii de peste Canal, spun că și Irlanda de Nord ar putea lua calea Scoției, ba chiar și Gibraltarul, regiuni care s-au opus Brexit.

Normal, Guvernul May a inițiat recursul.

Pe undeva, analiștii văd că această luptă pro sau contra brexit va duce, posibil, la o opoziție accentuată în Scoția împotriva politicilor din Anglia și a Guvernului Marii Britanii, nefiind exclusă posibilitatea ca un alt referendum scoțian să fie împotriva rămânerii în interiorul Regatului Unit.

Politic, Marea Britanie va rămâne membră a UE, în interiorul unui termen nedeterminat, dar va fi un membru care slăbește. Disensiunile între statele membre ale UK vor face foarte neconvingătoare politica Guvernului Marii Britanii în relațiile cu terții. Este de urmărit.

Brexit a născut o problemă în Uniunea Europeană. Ca orice problemă majoră, fără antecedente, va fi tratată administrativ dar și politic, cu aceeași intensitate. Comisia a instituit un negociator pentru Brexit, care va avea un aparat propriu de funcționari europeni ce vor întoarce problemele Brexit pe toate fețele pentru a preveni pierderile pentru UE. Parlamentul European și-a stabilit propria comisie pentru Brexit. Este mai mult ca sigur că fiecare țară membră a UE și-a desemnat un număr de funcționari care studiază cu atenție relațiile țării respective cu Marea Britanie și care au misiunea de a evalua consecințele Brexitului pentru țara respectivă. Aceste structuri care tratează astăzi Brexit-ul vor rămâne, cumva, în viață și după finalizarea lui. Ieșirea unui stat din Uniunea Europeană devine posibilă, pentru diferite motive. Sunt deja state care și-au rezolvat unele probleme și amenință că „se gândesc” dacă mai are sens să rămână în UE. Bănuiesc că și la nivelul statelor membre ale UE se vor forma structuri permanente care să analizeze eventualele exit-uri,  pentru fiecare țară în parte.

Brexit-ul este o situație excepțională și va fi tratat cu maximă seriozitate. Orice ieșire din UE a unui stat membru reprezintă o pierdere însă, cunoscând pierderile ce se pot naște, știind cum pot fi ele contracarate, efectele negative pot fi reduse. Ce va fi sigur, va fi faptul că un exit va fi tratat sancționatoriu. Marea Britanie nu scapă de așa ceva. De aceea britanicii vorbesc despre posibilitatea de a evita „brexit-ul tare”. Mă gândesc la faptul că cei din insulă speră ca europenii să cadă în butoiul cu fraieri și să trateze de acolo brexit-ul. Puțin probabil.