Omagiu adus „ilustrului” incompetent Gabriel Oprea

Iau de pe mail această „creație”. Este trist că oamenii au ajuns, deja, la convingerea că nu mai este nimic de făcut. Tristețea este împletită cu umorul negru. Metoda a fost „inventată” pe timpul comunismului, dictatura ceaușistă nelăsând loc manifestărilor libere. Peste tot unde dictatura este forma de guvernare se manifestă astfel de „creații”.

Eu mai cred că se poate reveni la normal. În ultimă instanță prin pierderea alegerilor parlamentare viitoare de către demenții neo-comuniști băsescieni și, cu ajutorul altei majorități parlamentare, să fie abrogate dementele acte normative emise de Guvernul Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu și să se revină (târziu și pentru unii tardiv) la normalitate.
Eu merg mai departe pe acțiunea în contestare a aberantei legi 119/2010. Din lectura atentă a Deciziilor Curții Constituționale am observat că nu au fost analizate de către curte motivări specifice pensiilor de serviciu ale militarilor și polițiștilor (apropo: zisa lege le spune „pensii de stat” !). Contestația depusă de PSD a pus accentul pe „pensia de serviciu” a funcționarilor publici „civili”. Nu a fost prin curtea PSD nici un jurist militar ? Mă mir. În fine.

Dacă este să iau de bune concluziile CCR, ar însemna să accept că pensia de serviciu a polițiștilor și militarilor este un favor care se acordă acestor categorii profesionale și care diferă în cuantum după cum consideră o guvernare sau alta că poate „onora” acest favor. Voi posta mai încolo niște considerații pe această temă, acțiune pregătitoare din partea mea, pentru a justifica (motiva) acțiunea în contencios administrativ pe care o voi iniția și duce până la capăt chiar de va fi nevoie să ajung la CEDO.

Nu voi cere să mi se recalculeze, în minus, cuantumul pensiei. Ceea ce primesc este un drept prevăzut de lege, dreptul la pensia de serviciu pentru polițiști, drept care include, pe de o parte, prestația mea în folosul statului în timp și contraprestația statului pentru perioada de după ieșirea la pensie calculată în cuantumul înscris în decizia de pensionare. Respectiva decizie are puterea unui titlu de proprietate, eu devenind proprietarul pensiei de serviciu pentru că am îndeplinit condițiile imperative ale legii pentru a beneficia de acest drept. Neavând la bază contribuția mea la un fond de pensii și fiind finanțată integral de la bugetul de stat prin bungetul anual al ministerului din care am ieșit la pensie ea este o creanță a statului față de mine până la moarte. Eu am un drept de creanță asupra statului garantat de lege și introdus ca principiu în Constituție. Pentru considerentele de mai sus nu sunt de acord cu „considerațiile” Curții Constituționale de mai jos. O să fracționez textul pentru o mai ușoară înțelegere a ceea ce vreau să spun.

Pentru a răspunde acestor întrebări, Curtea începe prin a constata că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art.85 alin.(1) din Legea nr. 303/2004 sau art.1801 din Legea nr.19/2000].

Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr.164/2001).

De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.

În primul rând noi nu avem în pensia polițistului și a militarului partea „contributivă”. Mai apoi, pensia noastră nu este „un supliment” acordat din bunăvoință de către stat. Chiar dacă observă judecătorii Curții că militarii primesc pensia integral de la bugetul de stat, ei fac, voi sau nu, o măgărie: „... în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat.” Prin această formulare lasă să se înțeleagă că pensia militară are două componente, din care o parte specială plătită de la bugetul de stat ! Puteau formula corect astfel: „ ... în cazul pensiilor militare, acestea se plătesc de la bugetul de stat”.

Orice persoană de bună credință care va citi cu atenție și va face o simulare a respectivelor decizii ale CCR va observa, fără greșeală, caracterul politic al acestora, părtinitor și, mai ales, contributiv la politica promovată de Traian Băsescu și acoliții lui.

Îmi este greu să formulez acțiunea în contencios din cauza „jaloanelor” puse de această Curte Constituțională devenită odată cu ajungerea lui Zăgrean și compania la curte prin voturile fraudate de actuala putere. Sper că, încet-încet, voi ajunge la liman astfel încât să formulez acțiunea așa cum îmi doresc și, mai ales, chiar dacă nu voi avea succes în țară să îmi poată fi admisă acțiunea la CEDO.

Unii colegi se grăbesc. Inițiază, cu disperare uneori, acțiuni diverse. Nu au răbdarea să facă acele acțiuni care pot bloca aplicarea acestei aberante legi și, mai ales, a legii aflate în dezbatere parlamentară care are ca scop exact același lucru.

Eu voi contesta transformarea pensiilor de serviciu ale polițiștilor în pensii potrivit prevederilor legii comune și recalcularea lor. Mă bazez pe prevederile art. 15 - Universalitatea -, alin. (1) și (2), din Constituție și ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată -, alin. (1). De asemenea, pentru o mai bună explicitare, voi apela la Declarația Universală a Drepturilor Omului, în aplicarea prevederilor art. 20 din Constituție - Tratatele internaționale privind drepturile omului -, în special la art. 3 „Orice ființă umană are dreptul la viță, la libertate și la securitatea sa” (acțiunea Guvernului este un atentat la securitatea mea), art. 8 „Orice persoană are dreptul să se adreseze efectiv instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituție sau prin lege” (pensia este un drept patrimonial, drept fundamental recunoscut prin constituție și lege), art. 17 „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociere cu alții. / 2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”, art. 22 „ Orice persoană, în calitate de membru al societății, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptățită să obțină satisfacerea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea și libera dezvoltare a personalității sale, prin efort național și cooperare internațională, ținându-se seama de resursele fiecărei țări”, art. 25 „Orice persoană are dreptul la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa” și nu în ultimul rând, art. 28 „Orice persoană are dreptul să beneficieze, pe plan social și internațional, de existența unei ordini care să permită ca drepturile și libertățile enunțate în prezenta Declarație să-și poată găsi o aplicare deplină”.

Nu închei fără a pune paragraful III din Preambulul Declarației:

Considerând că este esențial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul să nu fie constrâns, ca mijloc suprem, la revoltă împotriva tiraniei și a asupririi,

adăugând eu faptul că suntem într-o astfel de situație. Tirania comunistă a lui Ceaușescu a fost readusă în prim-planul vieții românești de Traian Băsescu și gașca de comunistoizi din PD-L.

Pensionarii militari - umilire

Sunt la Onești, Bacău. Revin la scris după mult, mult timp. De ce nu am mai scris ? Pentru că am fost confuz. Foarte iritat de deciziile Curții Constituționale cu privire la prevederile legii 119/2010 privind pensiile. Foarte iritat de panaramele băgate de partidul de lotri - PD-L - în această Curte, persoane cu pregătire juridică însă departe de nobila profesie de jurist. Ei nu sunt în slujba societății, rolul principal al Curții Constituționale ci în slujba unui stăpân, al unui partid politic, al unui grup privat înființat pentru a prădui, pentru a acumula averi prin spolierea bunăstării celorlalți.

Până voi pune punctul meu de vedere cu privire la interpretarea deciziilor CCR cu privire la pensii, la așa-zisa reformă a sistemului de pensii, postez, prin preluare de pe un mail, un „strigăt de protest” scris la Vâlcea, de un militar sau mai mulți.

„UMILIREA PENSIONARILOR MILITARI...

A apărut Hotărârea privind metodologia de calcul a pensiilor militare. Un document care umileşte fiecare militar în rezervă sau retragere. Plină de dispreţ. Mesajele de bază ale sale sunt două. Primul: "Noi vă tăiem pensiile aşa cum vrem noi, fără a avea nici un criteriu legal". Al doilea: "Ca să mai puteţi lua ceva bănuţi, va trebui să alergaţi după documente arhivate până la sfârşitul zilelor voastre. A acelora pe care le mai aveţi".



Pentru că, prin Hotărârea de guvern li se ia militarilor pensionari totul şi li se cere apoi, tuturor, să demonstreze cu documente din arhive că ei sunt ei. Asta ca să mai poată primi o parte din ceea ce li se cuvine. O mică parte!



Citind documentul care îşi zice "metodologie", dar care pluteşte în generalităţi, aproximări şi indicaţii imposibil de urmat, descoperi că fiecare pensionar militar trebuie să-şi justifice în faţa unor oganisme incert indicate fiecare zi de muncă şi fiecare salariu luat lună de lună într-o viaţă. Totul în lipsa unor documente clare care să-i contabilizeze activitatea. Cum ar fi Cartea de Muncă, existentă la toţi cei care se supun legii la care guvernanţii doresc să-i alinieze pe militari.



"Metodologia de calcul" nu spune care va fi vârsta de pensionare socotită legală în procesul de recalculare, ce se întâmplă cu drepturile primite ca urmare a ordinelor şi medaliilor militare (se anulează fiecare decret prezidenţial în parte?), de unde se vor obţine datele tuturor serviciilor de zi pe unitate (care ar trebui asimilate gărzilor medicilor), cum va fi recompensată munca nenormată a militarului, cine va da documente pentru lunile şi lunile trăite zi şi noapte în aplicaţii şi cum vor fi recunoscute ele de o lege care nu a avut în vedere aşa ceva ( L19/2000)? Şi alte sute de întrebări. Toate fără răspuns într-un document elaborat cu reavoinţă de amatori animaţi de un singur gând: să ia! Cu o singură pagină dactilografiată se anulează sute de mii de vieţi, munca de zeci de ani a apărătorilor în uniformă acestei ţări.



Realizează cei care au gândit documentul, "metodologia" cum au numit-o ei, câţi ani poate dura o obţinerea a sute de documente, câtă pierdere de timp şi de bani? Şi în vremea asta, în lipsa documentaţiei, toţi cei care mai supravieţuiesc vor fi plătiţi cu o pensie calculată la nivelul salariului mediu brut pe economie. Ca spălători de vase, ori vidanjori, ori cosaşi. Este nivelul la care sunt aduşi slujitorii sub drapel.

Sute de unităţi militare au fost desfiinţate. Aproape fiecare pensionar militar a lucrat în 10-12 garnizoane diferite, răspândite pe tot teritoriul ţării. Cui să se adreseze pentru a obţine datele necesare? Cine mai ştie unde se află statul de plată pe care a fost plătit acum cincizeci de ani? De unde să cunoască asta acum centrul militar? Cu oameni puţini şi el. Unde să poţi găsi hîrtiile serviciului financiar al unităţii militare care nu mai există de o jumătate de secol? Dar a zece asemenea unităţi?



Vor fi probabil zeci de mii de cereri concomitente care vor bloca arhivele. Se vor afla pe drumuri mii şi mii de bătrâni. Unii disperaţi că nu mai au cu ce să trăiască. Alţii bolnavi de bolile bătrâneţii. Se vor izbi de dispreţul funcţionarului de la ghişeu, de nepăsarea lucrătorului din nu ştiu care birou sau de infatuarea vreunui şefuţ deranjat de insistenţa moşului care simte că nu mai are suficiente zile ca să aştepte hârtia. Care ştie că aşteptarea poate dura ani!



Vă daţi seama la ce chinuri sunt supuşi militarii care se încăpăţânează să mai trăiască după ce au trecut în rezervă? Cât de grea le-a fost făcută bătrâneţea?



Acelaşi chin pentru văduvele militarilor, pentru urmaşii legali ai acestora.



O întreagă categorie socială condamnată. Şi, culmea ipocriziei, în numele "echităţii sociale"!!!



De unde poate izvorî atâta răutate? Din ce carne sunt plămădiţi aceşti guvernanţi? Pot fi numiţi oameni aceia care gândesc asemenea metode de tortură destinate sutelor de mii de bătrâni? Celor care au muncit cinstit decenii întregi, care au sacrificat liniştea lor şi a familiilor pentru liniştea ţării? Şi care au obţinut tot ceea ce au în strictă legalitate.



Cum va face faţă unui asemenea volum de muncă structura din minister care se ocupă cu pensiile? Micşorată an de an. Angajând specialişti, aşa cum sugerează "metodologia"? Este o glumă. De unde atâţia cunoscători în domeniu? De unde bani pentru plata acestora? Recalcularea pensiilor după schimbarea legii în 2001 nu s-a încheiat nici acum, după nouă ani. Cât va dura această nouă "recalculare"?



Promisiunea cu cei 3000 de lei sub care nu vor scădea pensiile militare? Din nou o minciună. A primului ministru, a ministrului apărării, a politicienilor puterii. În "metodologie" nici vorbă de aşa ceva! Vor fi tăiate toate pensiile militare de stat! Iar după asta vor fi impozitate, indiferent de cât de mici vor ajunge.



Pensionarii militari. Maiştri, subofiţeri, ofiţeri, generali şi amirali. Oameni ca voi. Bătrâni. Bunicii sau părinţii voştri. Vârstnici condamnaţi pentru simplul motiv că există. Că mai sunt încă în viaţă. Unii cu merite deosebite. Profesionişti cu deosebită calificare. Cu înalte studii civile şi militare. Unii diplomaţi militari. Alţii, eroi ai neamului. Toţi făcuţi o apă şi un pământ. Azi, prin bunăvoinţa aleşilor noştri, ei au devenit vinovaţii fără vină!


Sunt pensionari militari. Atât. Ce aveţi cu ei?



Pentru mine, mai există ceva la fel de înspăimântător. Liniştea. Tăcerea şi resemnarea cu care asemenea samavolnicii sunt acceptate. Nicăieri în lume, niciodată în istorie, nu a fost posibil ca statul să ia TOTUL unei întregi categorii sociale şi să îi spună: "De acum eşti un nimeni!". "Dacă tu crezi că ai făcut ceva în viaţa ta, demonstrează. Cu documente!". Asistăm netulburaţi la crearea unui precedent. Mâine, în locul militarilor pot fi magistraţii, profesorii, doctorii sau toţi funcţionarii publici.



Repet. Înspăimântătoare liniştea. De necrezut resemnarea.”

Această postare nu este pentru cei care au votat cu Băsescu și PD-L. Este peste puterea lor de înțelegere.