Meleșcanu a ales Traian Băsescu

Teodor Meleșcanu a ales să meargă alături de Traian Băsescu. Poți spune că este un gest normal, dar nu prea este. Așa că, alături de alte aprecieri ale gestului simt că eu am dreptul să mă exprim cumva, fiind unul care am acordat o anume apreciere omului politic.

Meleșcanu are antecedente. A părăsit PDSR formând APR atunci când PDSR era în opoziție. APR era o speranță pe atunci pentru cei care doreau o social-democrație după modelul european. Era la concurență cu PD-ul lui Petre Roman. Pentru că șansele APR de a face pureci și a intra în parlament nu erau prea mari, Meleșcanu a debarcat în curtea PNL, cu întregul partid. Cred, și acum, că Meleșcanu era în PNL unul din liderii informali reprezentând o parte dintre liberalii care au o orientare politică social-liberală. Ce vor face apropiații lui acum ? Vor rămâne sau vor pleca din PNL ? Vom vedea.

Meleșcanu urmează să împlinească 71 de ani. Nu 51, nu 61 ci 71 ! O vârstă la care foarte mulți oameni sunt deja scoși din viața activă, pentru considerente reale care au ca fundament vârsta. În nici un caz nu îți faci proiecte pe termen scurt, mediu și lung cu persoanele în vârstă. Nu ai nici o garanție asupra viitorului alegând ca lider o persoană în vârstă. Consiliere da, conducere ... ba. O astfel de numire dar, mai ales acceptarea unei astfel de nominalizări mă duce cu gândul la faptul că ea are altă conotație decât în cazul unei numiri normale. Așa că, speculațiile, de tot felul care se prezintă prin media au avantajul de a fi credibile.

Băsescu a vrut să refacă majoritatea în Senat a găștii de la guvernare. Este o explicație care are cel mai înalt grad de veridicitate. Lipsa cvorumului în Senat a fost „cuiul lui Pepelea” al opoziție aflate în protest parlamentar. Acum nu va mai fi. Acum, gașca băsesciană va putea să treacă legile de care are nevoie pentru a se face că guvernează. Protestul parlamentar al USL și-a pierdut, momentan, puterea. Cade în sarcina USL să încerce să coopteze parlamentari ai puterii, unul sau doi în Senat, cel puțin, pentru a reveni la controlul acestuia. Cred că acum va fi mai greu. Totuși, în ideea alegerilor parlamentare viitoare gestul lui Meleșcanu nu are mare influență. De fapt, cred că Băsescu nici nu s-a gândit la această posibilitate. Nu îl interesează.

Meleșcanu a vrut să îl sancționeze pe Crin Antonescu pentru refuzul acestuia de a-l nominaliza la candidatura pentru Consiliul Județean Argeș. Este veridică aprecierea. Având în vedere că de PNL Argeș sunt legate și alte nume cu o anume notorietate în viața politică, având în vedere faptul că Meleșcanu însuși are niște legături strânse cu acele nume, având în vedere că la Pitești activează și din partea PDL niște personalități destul de cunoscute cu relații în mediile liberale, având în vedere că o parte dintre membrii PNL Argeș au hotărât să protesteze public împotriva conducerii centrale a PNL pentru măsuri organizatorice luate în cadrul filialei ... toate acestea se leagă și conduc, fără echivoc, la concluzia că Meleșcanu a vrut o răzbunare. O are. A reușit. Dar este efemeră. Mediatic se va vorbi despre asta un timp după care se va pierde, dominată de evenimentele ce vor veni. PNL Argeș se va reface, cred eu, prin măsuri organizatorice severe. Sunt convins că nu toți argeșenii sunt „în solda” lui Patriciu.

În considerarea celor expuse mai sus, concluzionez că gestul lui Meleșcanu va fi, mâine, ca o frecție la un picior de lemn. Pe de altă parte, chiar dacă omul Meleșcanu era o valoare, luată individual, a PNL, plecarea lui din PNL, neaparat prin excludere, este o curățire a partidului de voiajorii politici. Pentru că Meleșcanu revine, cu această ocazie, la statutul de voiajor politic. Momentul ales de Meleșcanu și efectul imediat al gestului său are conotația unei trădări a cauzei USL pentru momentele politice din acest an. Este ca generalul care s-a înțeles cu inamicul și a părăsit câmpul de luptă pentru ca acesta să obțină victoria. Băsescu are o victorie, de care avea nevoie ca de aer, pentru a face Senatul viabil pentru gașca portocalie. Războiul îl va pierde, pentru că este puțin probabil că liderii USL vor trece de partea lui în următoarea perioadă de timp. Nu exclud, totuși, posibilitatea ca alți lideri ai USL, nu mai spun de membrii simpli ai formațiunilor politice, să defecteze. Vor fi însă insuficienți pentru că populația are deja conștiința răului pe care Băsescu și partidele care îl acompaniază îl reprezintă pentru ea.

Meleșcanule, vârsta îți crează probleme, ai grijă !

Nervozitate

Toată lumea este nervoasă. Inițial, am avut intenția de a declara că este rău. M-am mai gândit și am ajuns la concluzia că este bine. Este bine pentru că unii dintre nervoșii iviți ca ciupercile după ploaie și-au reevaluat atitudinea de până atunci, au constatat că au evoluat neconvingător (spun ei) în dialogul cu ceilalți și că se cuvine a aborda altfel problemele. Este bine. Alții, mai radicali, au tăiat legături, au anulat vorbele de bine spuse cu ceva timp în urmă, s-au radicalizat. Este bine. Vor vedea că acest mod de abordare a problemei îi izolează și ... după o severă reevaluare a propriei evoluții vor „parca” într-un loc sau altul unde vor găsi noi sau vechi parteneri de discuții. Primăvara asta are efecte severe asupra unor grupuri care s-au închegat în timp. Nu este rău. Este bine, zic eu, însă se impune a părăsi pentru moment atitudinile războinice și a alege calea dialogului, mai ales în condițiile în care și unii și alții au măcar un obiectiv comun: Jos Băsescu.

Mă duc în Piața Universității să sprijin prietenii monarhiști în manifestul lor pentru reinstaurarea monarhiei în România. Săracii ... sunt singuri. Cu mine vor fi mai mulți.

Circoteca portocalie

Se produc schimbări. Mici, pentru noi, cei care suntem zi de zi în Piața Universității și în piețele localităților din țară, mari pentru partidul putred al portocaliilor dar și al aliaților acestora.

Boc și-a depus demisia. Aproape normal dacă ar fi fost un act unilateral de voință. Dar nu a fost așa. A fost forțat de partid și de Băsescu, așa că pot vorbi liniștit despre faptul că umilul Boc a fost demis. Cauza care a determinat portocalii la un astfel de gest se află în piețele țării. Acolo sunt oameni care de aproape trei săptămâni strigă „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul”, „Boc, Boc, Boc, demisia pe loc”, „Anticipate”, „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua, că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”. Ultima are și variante locale, la Suceava, Arad, Cluj etc. unde apar numele sonore ale măscăricilor locali, gen Flutur sau Falcă. Este interesant de observat că sondajele de opinie, multe și dese, nu au produs prea multe „daune” PDL, chiar dacă PDL era în scădere severă de popularitate. Piețele sunt cele care au avut cuvântul hotărâtor. Nu doar la demiterea lui Boc „cu propria mână”, ci și la retragerea primei garnituri PDL, în frunte cu sinistra Udrea, din componența viitorului cabinet Ungureanu, de va să fie. Mai cred că nici deja celebră Piață a Universității nu a avut un rol primordial, ci celelalte piețe, cele din țară, acolo unde baronii locali ai PDL au încercat acțiuni severe de intimidare a micilor grupuri (la început) de protestatari. La un moment dat presa semnala că au loc manifestații de protest în 69 de localități importante, celor câteva mii de manifestanți de la București fiindu-le alături alte mii și mii de manifestanți în țară. Faptul că zi de zi au loc manifestații în aproape toate localitățile importante ale țării a fost semnalul sever de alarmă care a mișcat PDL în direcția schimbărilor. La acestea s-au adăugat manifestațiile românilor din Germania, Marea Britanie, Italia, Spania etc. Caracterul de masă al protestelor a generat criza partidului-stat PDL, măsurile cu caracter politic luate de acesta având rolul de a mai salva ce se poate salva pentru a nu ajunge în situația PNT-CD, adică să nu cumva să treacă pe lângă Parlament la alegerile din acest an. Probabil că în evaluarea făcută de ei, după astfel de evenimente, campania de „cumpărare” a aleșilor locali a devenit o cheltuială aiurea, aleșii locali având, în multe cazuri, „bunul obicei” de a trece în tabăra puterii imediat ce condițiile o permit. Chiar de vor continua cu „cumpărăturile” politice din provincie, cei din PDL vor trece la măsuri severe de înlocuire a garniturii principale, compromise de dezastrul guvernării. Înțeleg că Blaga și ai lui vor forța nota și vor trece în frunte. Nu este exclus ca Băsescu să fie una din piesele la care PDL va renunța, dacă manifestațiile din țară vor continua în aceeași notă: „Jos Băsescu”. Delimitarea de Băsescu a PDL devine, pe zi ce trece, condiția de bază pentru supraviețuirea partidului și, mai ales, pentru împăcarea cu celelalte formațiuni politice, în special PNL, cu care în viitorii ani PDL va dori să colaboreze. Dar până atunci mai este. Vor mai trece, probabil două cicluri electorale până când PNL va accepta o colaborare cu PDL.

Până una-alta, asistăm la scremetele portocaliilor în media. Elena Udrea scrie tâmpenii pe blogul personal, tâmpenii preluate de agențiile de presă și presa în totalitatea ei în încercarea disperată de a mai salva ce se poate din troaca pedelistă găurită de bețivanul chior de la Cotroceni și cârpită în timp cu toate fufele care i-au trecut prin preajmă. Cucoana asta visează cai verzi pe pereți. Act de curaj, singurii care în 23 de ani au dovedit ... bla, bla, bla.

Altă panaramă portocalie se bagă în seamă în stilul Stolojan și refuză postul de ministru al economiei, vezi doamne, ea având un parcurs fix de urmat pentru propria carieră și dezvoltare academică. Probabil s-a hotărât să afle care este diferența între watt și volt.

Circoteca portocalie va continua. Sunt disperați. Nu au încredere în aliați, chiar dacă UDMR s-a aliat din nou cu ei. UNPR este o sursă sigură de instabilitate politică, parte din membrii UNPR doresc din nou la putere și își negociază revenirea la partidele din care au dezertat. Știu oamenii că nu au reușit în construcția partidului trădării politice și că sunt, de fapt, cu ambele picioare în groapă. Nu mai au viitor, nu mai au nici speranța că afacerile lor vor profita de stat, ca până acum și că nu sunt pregătiți să iasă pe piața liberă. Ei știu că fără banii de la stat devin niște neica-nimeni în afaceri, sigur candidați la „boschetărie”, dacă au datorii angajate cu finalitate în anii următori. Nici băncile care au pariat pe ei nu îi mai văd cu ochi buni, pentru că să fie clar, au primit finanțare doar pentru că au garantat cu sprijinul politic, nu pentru că proiectele lor ar fi cine știe ce mari găselnițe comerciale.

De vom continua manifestațiile sigur vom avea și alte rezultate. Până acum toate acțiunile portocalii au avut drept scop salvarea lor dar în special a lui Băsescu. Dar Băsescu este pe făraș. Anul acesta cum-necum, de nu își dă demisia va fi suspendat. Parlamentul ce se va forma îl va suspenda. Referendumul nu îi va mai fi favorabil. Prevăd că Băsescu își va da demisia în momentul suspendării, cel mai târziu. Totuși, pentru PDL ar fi mai bine să îl suspende ei, acum, decât să aștepte până în toamnă-iarnă. Atunci, răul generat de Băsescu și clica lui portocalie își va fi împlinit menirea. PDL este posibil să nu mai intre în Parlament.

Eu aștept. Aștept demisia lui Băsescu și anticipatele. Chiar dacă în disperarea lor coaliția mafiotă de la guvernare încearcă o revigorare cu propusul guvern Ungureanu. Poate că până la urmă le va veni mintea la cap. Până atunci, zi de zi în Piața Universității, alături de ceilalți protestatari, voi striga la Băsescu „Ieși afară, javră ordinară”.