Ieri, ministrul David a trebuit să răspundă la o întrebare care era legată de părerea senatorului Hașoti cu privire la homosexualitate. Hașoti a afirmat că homosexualii sunt niște persoane bolnave. David a susținut libertatea sexuală, ca o formă a libertății individuale chiar dacă, în răspunsul său, a ținut să atragă atenția asupra abordării politice și legislative a problemei.Din punctul meu de vedere, homosexualitatea nu este o boală. Mă despart categoric de toți cei care o tratează astfel. Chiar dacă, după câte am citit, folosirea organelor sexuale pentru obținerea plăcerilor „carnale” sunt încluse în actul sexual, ca atare, eu consider că este un abuz. Pot fi acte premergătoare actului sexual propriu zis însă eu nu le consider act sexual. Pe undeva sunt mai „primitiv”. Consider că actul sexual, original, are două valori, una principală și una derivată. Valoarea principală este procreerea, valoarea derivată este socializarea cu scopul de a menține, prin plăcere, legăturile sociale. De familie sau de grup social. De exemplu în familiile poligame.
Discuția are ca punct de plecare proiectul de act normativ al lui Remus Cernea privind „parteneriatul civil între persoane de același sex”. Evident, scopul inițiativei este unul pecuniar. Dreptul „soțului” homo de a lăsa moștenire „partenerului” averea (parte din ea primită de la familie, în cele mai multe cazuri) în detrimentul familiei. Practic, o întreagă legislație construită în timp pe considerentul „familia, celula societății și protecției acesteia” se duce de râpă. Se va modifica astfel întreaga concepție legislativă cu privire la proprietate, succesiuni legale și testamentare, familie, adopții, programe sociale pentru protecția familiei. Nu. Stai. Acestea vor dispare. Pentru că nu poți construi programe care să aibă ca finalitate încurajarea procreerii și educația copiilor în condițiile în care familiile sunt homosexuale ! Ce naiba ! Copiii nu se nasc pe cur !
Problema este mai serioasă decât credem. Chiar și „legea lui Cernea” este incompletă. Uită sau nu ține cont de apucături sexuale serioase cu animale. Ar trebui să se țină seama de cei sau cele care au parteneri câinii, caprele sau berbecii, caii, catârii sau naiba știe ce parteneri mai sunt. De ce să nu fie încheiate „parteneriate civile” între oameni și câini ? Sau cu oricare alt animal ? Undeva exista o știre cu un chinez care a mers la operație după ce și-a băgat un țipar în fund iar peștele, nesimțit, a ajuns să îi distrugă organele interne. probabil de supărare că în China nu este o lege prin care lui, țiparului, să îi fie recunoscute anumite drepturi patrimoniale din relația cu omul.
Să nu mai spun de faptul că ar trebui recunoscute parteneriatele și cu sticlele de plastic, cutiile cu bere, telefoanele sau oricare alt obiect casnic folosit cu scop sexual.
Eu sunt un primitiv care nu crede că trebuiesc recunoscute, prin lege, ca minorități sexuale, persoanele care își folosesc organele sexuale pentru obținerea unor plăceri. Dai legi pentru susținerea societății nu pentru satisfacerea orgoliilor unei minorități, indiferent care este ea. Nu pot accepta să pun familia mea, un parteneriat care are ca rezultat nașterea unor copii, educarea lor și trimiterea lor în societate pregătiți să procreeze la rândul lor în folosul întregii societăți alături de un parteneriat care urmărește obținerea unor plăceri carnale prin folosirea organelor sexuale contra unui avantaj material, patrimonial. Pentru asemenea cazuri, să se umble la legislația civilă privind succesiunile și să se permită ca legatul testamentar să fie mai permisiv. Dacă dintr-o relație homosexuală se urmărește doar un avantaj patrimonial, atunci să se rezolve sub acest aspect.
