Javră ordinară

Individul din imagine, de la înălțimea funcției de Președinte al României, a acuzat polițiștii că i-au strigat injurii. Că l-au ponegrit, insultat. Că au atentat la Președintele statului. Tâmpenii băsesciene. Urmate de comentariile docte ale hoardei de pupinbăsei, de ambele sexe.

În apărarea polițiștilor au sărit militarii rezerviști. Un general în rezervă, fost Șef al Marelui Stat Major General a adus la origine, cumva, „cumplita zicere” a polițiștilor.

„Ieși afară, javră ordinară !”. Este zicerea manifestanților.

Hai la DEX '98. Ce spune cartea ?

JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character.

Pentru că Traian Băsescu nu este câine ci om, epitetul folosit de polițiști reflectă percepția lor despre omul Traian Băsescu. Nu are nici o legătură cu funcția acestuia, aceea de Președinte al României. Traian Băsescu, ca persoană fizică, candidat la funcția de Președinte al României dar și în această funcție până la a doua candidatură, a făcut promisiuni și a dat garanții verbale cu privire la modul în care el, politicianul Traian Băsescu, va acționa în funcția de Președinte al României. De la promisiuni la atitudinile și ideile promovate este o cale atât de lungă încât se pare că Traian Băsescu a uitat drumul și a ajuns să alerge prin șanțuri și bălării. O vorbă de cazarmă spune că „ a luat-o pe arătură”. În acest sens vine DEX '98 și ne ajută cu definiția „caracterului”, numai că o fi el Traian Băsescu om cu voință fermă și perseverență în a-și urmări propriile interese în funcția de demnitate publică pe care o ocupă însă este lipsit de corectitudine față de cei cărora le-a promis „marea cu sarea” atât în campania electorală cât și pe timpul îndeplinirii funcției de Președinte în primul său mandat.

Este evident, pentru oricine, mai puțin pentru lătrăii portocalii sau portocalizați cât și pentru cei mai puțin aplecați către carte (aia care are mai multe file și coperți, nu cartea jocului de poker), care s-au arătat „oripilați” în ziare și la Tv de respectiva zicere că epitetul folosit de polițiști și cei din administrația penitenciară care au fost împreună cu aceștia și au strigat la rândul lor aceeași chemare nu are caracter injurios. Este o percepție asupra omului Traian Băsescu și nu asupra Președintelui României care, potrivit Constituției, are alte atribuții decât cele de administrare a bugetului consolidat al statului și implementării politicilor economice și sociale pe baza unui program de guvernare. Ca atare, derbedeul de la Cotroceni nu poate deschide o acțiune în instanță împotriva celor care i-au pus acest epitet. Are deja o listă cu cei care au strigat. Serviciile au avut grijă să facă filmările necesare și să identifice persoanele.

Pentru a întări epitetul, polițiștii au folosit, cu știință sau nu, posibil pentru „rimă”, adjectivul „ordinar”. Putem specula că s-au referit la Băsescu ca om lipsit de caracter în mod normal, starea lui obișnuită. Posibil. Tot la fel de posibil este ca sensul adjectivului în „chemare” să fie mai complex, să aducă în prim plan și celelalte „calități” pe care Traian Băsescu, ocupantul celei mai importante funcții de demnitate publică din stat le-a „adus” în viața publică: vulgaritatea, grosolănia, josnicia.

ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär.

Judecând astfel lucrurile, cu ajutorul Dicționarului Explicativ al limbii române, așa cum și judecătorul ar judeca, nu mai putem vorbi de o insultă. Putem vorbi însă despre „o opinie”. Pentru că expresia „javră ordinară” este o opinie nu doar a celor care au folosit-o pe dealul Cotroceniului ci a majorității populației. Mărturie sunt rezultatele zecilor de sondaje în sânul comunităților locale, mesajele de pe pancardele manifestanților membri sau nu ai sindicatelor, mărturii sunt expresiile folosite la adresa lui Traian Băsescu de oamenii de pe stradă.

Dacă este o opinie, dacă această opinie a fost exprimată cu ajutorul cuvintelor dintr-un dicționar oficial al statului român, atunci ne aflăm în interiorul situației prevăzute de art. 30 din Constituția României care dispune că „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.

Rămâne să discernem, mai departe, dacă protestatarii polițiști au respectat alte două prevederi constituționale ale aceluiași articol. Simt nevoia să fac aceste analize deoarece am văzut că au fost încercări de „a apăra” pe polițiști prin afirmații de genul „nu s-au rostit nume proprii sau nu s-a facut o adresare explicită Președintelui țării”. Eu nu sunt de acord cu aceste „apărări”. Consider că polițiștii s-au adresat, în mod expres, cetățeanului Traian Băsescu. Erau la intrarea oficială a Palatului Cotroceni unde are locul de muncă acest cetățean care îndeplinește, temporar, funcția de demnitate publică de Președinte al României și care, prin actele și faptele de până acum, a dovedit că este cel care conduce, de facto, Guvernul României. Probleme ridicate de polițiști sunt consecințe ale proastei guvernări și ale abuzurilor comise de Guvernul Băsescu-Boc.

La paragraful (6), Constituția dispune că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.

Să apelăm la DEX.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formație savantă din lat. dignus (modificat după lemn <>

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. (Mai ales la pl.) Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).

Aoleu ! Aici ... este greu pentru Traian Băsescu și pupincuriștii lui, unii mai vizibili alții mai ascunși. După mine, persoana Traian Băsescu nu are nici una dintre calitățile de mai sus. Dar absolut nici una. Dacă este să ne referim la adjectivul „capabil” trebuie să ne uităm, obligatoriu, la locul și rolul celui apreciat. Capabil poate fi oricine aflat într-un post de conducere în oricare formă de organizare socială care are niște interese. „Capabil” în funcția de Președinte al unei țări are niște jaloane vizibile, prevăzute în Constituția țării și stabilite de cutumele internaționale (Președintele este reprezentantul statului său și își desfășoară activitatea în mediul specific al reprezentanților celorlalte state din lume). Altfel, capabil poate fi un „șef” de organizație criminală dacă are îndemânarea a organiza și conduce acea grupare în așa fel încât să aibă succes în activitate iar forțele de ordine ale statului sau statelor în care organizația criminală acționează nu pot strânge suficiente dovezi materiale prin care organizația și membrii acesteia să fie trași la răspundere penală. În general, aceste organizații obțin neintervenția statului prin mită și șantaj asupra instituțiilor de ordine publică: poliție, justiție, procuratură. Dacă analizăm activitatea lui Traian Băsescu și a organizației sale - PD-L -, dar și a asociaților acestora, observăm că derbedeul cotrocenist este mai degrabă capabil ca șef de bandă infracțională și nu ca șef de stat.

În fine, celelalte calități arătate de DEX nu au nici o legătură cu Băsescu: care impune respect, respectabil, rezervat, sobru ... Omul este contrariu acestora. De aceea el nu poate să ceară respectul celor din jur. Iar dacă nu poate, încearcă să impună celor din jur să îi acorde respectul pentru considerentul că a fost ales de un număr de cetățeni ca Președinte al țării. Dar nu va putea. Lipsa lui de caracter este cea care mă obligă pe mine, ca cetățean, să mă protejez și să îmi protejez familia prin refuzul de a-i acorda respectul. Pentru că, este bine de reținut, în momentul în care acorzi respect unei persoane îi oferi și creditul tău pentru acțiunile pe care acea persoană le desfășoară !

ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ◊ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care și-au dat viața cei care au luptat pentru apărarea patriei. ◊ Loc. adj. De onoare = a) demn de încredere, cinstit, onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; c) onorific. ◊ Expr. Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2. Reputație, prestigiu, faimă, vază. ◊ Expr. A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora. ♦ Mândrie, demnitate. 3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă. ◊ Gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnități. (Ieșit din uz) Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (și fotografiile) salariaților unei întreprinderi sau a unei instituții evidențiați în muncă. Cavaler (sau domnișoară) de onoare = persoană care însoțește mirii la ceremonia cununiei. Doamnă (sau damă) de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese. ◊ Loc. adj. De onoare = de frunte, de cinste. ◊ Loc. adj. și adv. În onoarea cuiva (sau a ceva) = (care se face) pentru a cinsti pe cineva (sau ceva). 4. Favoare, cinste. ◊ Expr. (În formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = a avea cinstea să... A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face (cuiva) favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... (Fam.) Am onoarea (să vă salut), formulă respectuoasă de salut. Nu am onoarea = nu cunosc, nu știu. 5. Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; p. ext. (la pl.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare. ◊ Expr. Pentru onor! = comandă pentru darea onorului. A face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție, la un bal etc. 6. (Înv.; în forma onor) Poziție socială, rang. ♦ (La pl.) Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți. [Var.: onór s. n.] – Din lat. honor, -oris, fr. honneur, it. onore.

Nici cu privire la onoarea lui Traian Băsescu nu se poate zice că polițiștii au atentat. Pentru că omul Traian Băsescu nu are, pur și simplu, onoare. De ani și ani de zile acest om a făcut acte și a comis acte care se opun, vehement conținutului noțiunii de „onoare”. Iar acestea se pot dovedi ușor pentru că avem culese, de jurnaliști, dovezi irefutabile.

După acest demers ajung la concluzia că polițiștii și cei din administrația penitenciarelor care au manifestat la Cotroceni în ziua de 24 septembrie nu au încălcat Constituția și, pe cale de consecință, nu au încălcat nici legile în vigoare. În caz că pupincuriștii băsescieni din MAI vor lua măsuri împotriva polițiștilor care au manifestat, atunci suntem în fața unor abuzuri administrative împotriva drepturilor și libertăților cetățenești ale polițiștilor.

Țin să mulțumesc polițiștilor care, cu curaj, ne-au ajutat să putem califica, în puține cuvinte, dar cu un bogat conținut de idei, un personaj devenit malefic pentru o întreagă țară.

Da, Traian Băsescu este o javră ordinară.

Și, să nu uit, Mihai Voicu are o postare interesantă - „Bună observație” . Chiar așa ! Cei de la penitenciare care au strigat, foarte probabil, alături de polițiști, sunt de la Ministerul Justiției. Înseamnă că potrivit zicalei băsesciene „iarna nu-i ca vara”, ajungem la zicala „Blaga nu-i ca Predoiu” ! Nu ?! De aici încolo, alte analize și concluzii.

Ce este frumos și lui Dumnezeu îi place.

Viața este frumoasă. Când dai peste scrieri frumoase, este foarte frumoasă.

Am luat blogurile la rând. Sunt în cursul procesului de informare și mă opresc să postez. Vania are o postare în ton cu ultimele evenimente. „Oscilații”. O bijuterie care merită citită.

Acum, la treabă. Bloguri, presă, alte alea.

Ieri au demonstrat polițiștii

Ieri s-a petrecut un act memorabil. Polițiștii și restul personalului din MAI au transmis lui Băsescu că urmează să primească ce a semănat. Iar MAI nu mai este, în totalitate, portocaliu.

Nu voi posta, prin preluare, informațiile puse în fața oamenilor de presă. O imagine preluată de la prietenul „Zeus” este sugestivă. O preiau mulțumind prietenului meu pentru inspirația de a fotografia momentele protestului polițiștilor.

Polițiștii sunt singurii, până acum, care au fost foarte direcți „în exprimare”. Băsescu nu mai are în MAI susținători. Și a avut. Poate că mai sunt cei care au beneficiat de schimbarea politică din 2008 însă nu au prea multă putere. Cu toate listele pe care le întocmesc „cățeii” portocalii aflați sub „pulpana portocalie” a lui Vasile Blaga.

O foarte bună postare are Mihai Voicu pe blogul său : „Nu contați pe noi !”. Corect. Ăsta este mesajul polițiștilor.

Am ascultat și comentarii contra acestui protest. Vasile Blaga îi amenință cu statutul lor și cu legea. Este disperat. Băsescu îi va reproșa, dur, protestul polițiștilor. A încercat „buldogul” portocaliu să arunce polițiștii în gura celorlalți bugetari dar și a lucrătorilor din mediul privat afirmând că polițiștii nu o duc prea rău cu salariile, adică, cu toate tăierile Guvernului, încă mai au ceva bani. Afirmație absurdă în condițiile în care presa a prezentat suficiente probe prin care să se vadă că majoritatea polițiștilor au ajuns la venituri care se zbat să depășească 500 RON.

O altă gogoriță a portocaliilor este jignirea însemnelor naționale. Ca unul care are cunoștință despre ce înseamnă uniforma militarului/polițistului și cum sunt respectate însemnele naționale prezente pe uniformă spun, cu convingere, că polițiștii nu au încălcat nimic. Mai mult, prezența lor în uniformă este un semnal că Băsescu și gașca portocalie de la guvernare au adus grave prejudicii însemnelor naționale, afectând grav tocmai corpurile profesionale care le poartă.

Faptul că polițiștii au aruncat o caschetă sau mai multe în curtea Cotrocenilor poate și trebuie interpretat ca un mesaj dur. Foarte dur. Ceva în genul ”Băsescule ai atentat la siguranța intituției publice care asigură ordinea publică și participă la asigurarea siguranței naționale”. Ăsta este mesajul însă portocalii se fac că nu înțeleg. Vor înțelege din acțiunile viitoare ale polițiștilor. Sigur sunt în toate secțiile de poliție informații (dosare informative) cu membri ai PDL care au comis fapte contravenționale sau penale. Sigur sunt șefi ai poliției care nu au permis cercetarea faptelor sau continuarea cercetărilor la indicația fie a șefilor ierarhici fie a procurorilor (și ăștia portocalizați). Sigur presa va afla noi informații care vor bulversa viața comunităților respective dacă nic acum șefii poliției și procurorii nu se apucă să respecte legea.

Polițiștii au dat un mesaj foarte dur puterii portocalii. Să vedem ce va mai fi.

Na poznă ca actualizare !

@ioșka ne spune că derbedeul de la Cotroceni are „rânza” umflată și a transmis lui Blaga că nu mai are nevoie de MAI - poliția rutieră - pentru asigurarea circulației lui, adică a coloanei oficiale în oricare dintre situațiile prevăzute de lege -, pentru că nu mai are încredere în personalul MAI. Asta este tare. Foarte tare. Băsescu anunță că nu mai are de gând să respecte legea că „așa vrea mușchiul lui” !

Asigurarea coloanei oficiale a Președintelui României este unul din atributele funcționale a unei unități speciale a Poliției rutiere. Este vorba despre protecția Președintelui României nu în mod special a persoanei care ocupă această funcție. Prin acest anunț, derbedeul ne anunță că a renunțat să mai fie Președintele României ? Dacă da, atunci să pună pe masă și demisia. Unde-i lege nu-i tocmeală, spune o vorbă veche de când lumea. Când persoana care ocupă cea mai înaltă funcție în stat anunță că nu mai respectă legea se cheamă că ne desființăm statul. Asta o vrea panarama numită Traian Băsescu. Noi avem altă părere.

Contestațiile la legea pensiilor

PNL și PSD au depus sesizările la Curtea Constituțională pe controversata lege a pensiilor.

Le-am găsit la @ioșka (aici PSD, aici PNL), la Cristina-Ancuța Pocora iar comunicatul PNL la Alina Gorghiu. Sesizarea PSD am primit-o și de la colegul col. (r) Nicolae Ioniță.

Am citit cu mult interes cele două sesizări. Sunt mulțumit de ele. Sunt formulate deosebit însă ating problemele de esență.

Sesizarea PNL a preluat toate ideile exprimate de militari și polițiști în materialele publicate de presă, cu accent pe materialele promovate de SCDM. Astfel, PNL aduce la cunoștința judecătorilor Curții Constituționale adevărul despre viața profesională a militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din administrația penitenciară. Adevăr spus de militari și polițiști, nu aberații aruncate în media de sinistrul ministru al apărării, intendentul afacerist Gabriel Oprea și asociații (militari care și-au renegat profesia deși, prin decizie politică, sunt marii beneficiari ai funcțiilor și „cașcavalului” aferent în cadrul MApN, MAI sau MJ).

Textele sunt destul de lungi și recunosc că unora le vine greu să le parcurgă. Au însă o mare valoare practică pentru eventualele contestații în contencios administrativ în caz că această Curte Constituțională dă dovadă de portocalizare și la aceste sesizări. Cererea de chemare în judecată a Statului la instanțele române (pas obligatoriu potrivit Convenției CEDO) și sesizarea CEDO vor fi mai ușor construite. Iar avocați care să le ducă la CEDO - de se ajunge până acolo - sunt. Sunt la inițiativă prof. univ. dr. Gheorghe Piperea.

Acum aștept. Aștept decizia CC. Care îl are în frunte pe Zăgrean.

Între timp încerc să mă fac bine. Să pot umbla din nou fără probleme.

Guvern stupid.

De ceva timp sunt în amorțire. Justificări sunt. Nu le pun aici. Este și o stare de lehamite. Chiar aveam în intenție să închid blogul. Am dormit (vorba vine) o noapte și m-am răzgândit. Nu este o soluție fuga de realitate.

Am senzația, dureroasă chiar, că suntem neputincioși. O țară întreagă de neputincioși. O țară întreagă de „nătăfleață” care așteaptă cu gurile căscate să le pice „para mălăiață” în gură. Nu ne asumăm eșecurile deciziilor personale însă căutăm cu disperare vinovații în vecini. Ei sunt vinovați pentru deciziile noastre proaste. Zi de zi văd la Tv și citesc în presă păreri și explicații docte cu privire la vina celorlalți. Noi, vorbitorii și scriitorii de toată mâna, nu avem nici o legătură cu situația dramatică în care o grupare de mafioți politici au adus țara. Iar țara înseamnă nu doar teritoriul României ci populația, averea ei, treburile ei, speranțele ei ... Un grup privat de interese a pus mâna pe putere în România și o pradă. România fiind noi. Iar noi ne ascundem în spatele Constituției și a legilor spunând că „democratic” nu le putem face nimic ! De fapt, spunem tâmpenii. Ei, mafioții din PD-L, UDMR, UNPR și deputații minorităților naționale altele decât cea maghiară sunt democrați în acțiunile lor ostile restului cetățenilor ?

În 1989, la Târgoviște, Ceaușescu și soția au fost acuzați de astfel de acțiuni politice îndreptate împotriva cetățenilor României și au fost împușcați. Azi, o jumătate de țară aplaudă măsurile asemănătoare ale lui Traian Băsescu și ale lacheilor lui vociferând agresiv împotriva celor care refuză întoarcerea la dictatură. Lacheii din presă ai dementului de la Cotroceni își primesc sinecurile pentru „serviciile aduse țării” sub forma unor funcții în diplomație sau în diferite instituții publice sau de interes public: IT Morar, Pătrășconiu, Nemțu etc. La @ioșka este o listă interesantă. Limbiști „de mare valoare națională”. Iar noi stăm. Stăm în „stil românesc”. Frecăm menta.

Aici, pe avocat.net am găsit un punct de vedere exprimat de Alin Popescu. Citind materialul nu poți să nu fii de acord cu autorul. Pentru stimulent pun un paragraf care ar cam trebui să dea de gândit celor care mai au, încă, instrucțiunile de folosire a creerului la purtător:

Cu niste vreme in urma, in tara asta existau partide. Ok, am zis, trecem mai departe, ca subiectul asta e prea stupid ca sa il deschid. Partidele si-au pierdut electoratul pentru ca n-au dovedit niciodata ca au si alta agenda in afara de cumetriile proprii. Asa incat e greu sa discutam noi, de pe margine, despre interesele si viziunea lor de viitor. Partidele sunt lipsite de specialisti adevarati tocmai pentru ca oamenii fug de inregimentarea politica asa cum fug de Dracu'. Si asta e un rau imposibil de cuantificat acum. Pentru ca daca oamenii decenti nu vor intra in partide, atunci n-o sa avem niciodata o guvernare decenta. Abureala unei conduceri tehnocrate e o acadea pentru naivi, cata vreme guvernarea inseamna nu doar cele cateva zeci de ministri, ci si aparatul teritorial de zeci de mii de oameni care orienteaza politica administrativa a unei tari.

Nu pot să nu fiu de acord. Nu poți lăsa la mâna unor oameni ajunși în funcție de decizie politică, pe merit din punctul de vedere al partidului, administrarea unor domenii de activitate strict specializate. Chiar dacă respectivele persoane au intenții bune, deciziile lor pot afecta grav echilibrele sociale formate și menținute în zeci sau sute de ani. Pot afecta grav cultura organizațiilor respective și chiar siguranța unei întregi națiuni. Cel puțin în domeniile în care am expertiză pot da suficiente exemple de amatorism periculos (la liberali) și rea-credință la pedeliști. Iar aici mă refer la Blaga.

Așa cum am declarat cu niște ani în urmă că lupta împotriva corupției nu ma mai are ca susținător, sub acest slogan desfășurându-se cea mai mârșavă politică de promovare a corupției instituționale, rezultatul fiind acest Guvern Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu, cu modificările și completările ocazionale, acum mă declar dușmanul „reformelor”. O altă mârșăvie care afectează grav întreaga populație a țării. România nu are nevoie de reforme. Instituțiile țării nu trebuie reformate ci stabilizate, finanțate și dotate cu ce este necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile. Este inadmisibil ca fiecare partid politic să vină cu „reforma” în vârf de băț și să întoarcă țara cu fundu-n sus pentru a pune în funcții publice toți incompetenții din partid care au cotizat pe timpul campaniei electorale. Nu poți îndeplini o funcție publică fără să ai o specializare recunoscută în sistemul respectiv. Dementul Traian Băsescu a atacat însăși substanța funcției publice și avem, ca rezultat, o țară neguvernabilă. Va trebui, imediat ce pedeleprele și aliații lor vor fi izgoniți de la guvernare să alungăm căpușele portocalii sau ungurești, uneperiste sau de altă natură care au infectat grav sistemul public.

Frecția la un picior de lemn.

S-au remaniat. Degeaba, pentru noi, pentru imagine, pentru ei. Pentru noi, ar fi fost mai bine ca procesul de „înlocuire” să înceapă cu dementul de la Cotroceni și să continue cu această garnitură pedelisto-udemeristo-uneperistă la care să se adauge independenții care se declară reprezentanții minorităților naționale altele decât cea maghiară. Politica de distrugere a țării va continua, în unele locuri cu mai multă ardoare, parte dintre noii miniștri fiind din „grădina” băsescienilor.

Se speculează că amorul profund între dementul de la Cotroceni și nulitatea de la Palatul Victoria a suferit niște fisuri. Chipurile, micul Boc ar fi ridicat glasul și i-ar fi dat niște răspunsuri marinarului. Rezultatul a fost cererea de demisie a întregului cabinet de către apropiații lui Băsescu în frunte cu Udrea, Anastase, Țurcanu, Voinescu și alții. BVB a reacționat prin demisiile lui Videanu și Berceanu, destul de forțate și destul de negociate în cadrul partidului în vederea altor sinecuri benefice buzunarelor lor. Blaga nu a putut să își dea demisia din cauza programului Schengen aflat în faza de finalizare. Plus că Blaga nu are imaginea atât de șifonată ca ceilalți doi. Nu cred că între cei doi incompetenți s-a produs o ruptură. Cred însă că micul Boc a reușit, temporar, să își păstreze scaunul la partid și la stat împotriva lui Udrea, blonda vopsită fiind destul de aproape să reușească. Boc va da mai multe dovezi de fidelitate către Băsescu decât până acum. Recunosc că nu am capacitatea de a vedea o atitudine de frondă la Boc față de Băsescu și schimbarea politicilor acestui Guvern în favoarea tării și a cetățenilor ei. Am limite pe care le recunosc. Nu pe toate.

Noua garnitură de miniștri are mai multe particularități. Singurul dintre ei care are ceva în cap despre domeniul pe care îl va administra este Valeriu Tabără care a mai fost ministru. Anca Boagiu a mai fost ministru însă nu are ceva în cap. Restul or fi având pregătirea pentru domeniul administrat însă insuficientă pentru a face politici guvernamentale. Este adevărat că lucrând în comisiile de specialitate ale Parlamentului au dat cu nasul în proiecțiile acestui Guvern și al altora, și-au dat cu părerea asupra proiectelor de legi înaintate de Guvern dar nu au gândit ei așa ceva. Nu în ultimul rând, față de situația de criză provocată și întreținută de Băsescu și PD-L pentru interese personale și pentru interesele financiare ale unor bănci sub coordonarea atentă a sinistrului Mugur Isărescu - alt interesat în distrugerea populației țării -, alegerea unor necunoscuți în funcții de decizie guvernamentală este total aiurea. O altă particularitate o constitue faptul că au înlocuit cu politruci PD-L toți „independenții politici”. Debedeii portocalii vor să conducă singuri. Din acest motiv nu au dat ministerul muncii lui Sârbu, de la UNPR. Posibil să se nască de aici noi tensiuni între PD-L și partidul „trădării naționale”. Se mai observă faptul că sinistrul ministru al sănătății nu a fost înlocuit, chiar dacă marile lui realizări ar fi doar în sensul că a pus sănătatea pe chituci, a introdus coplata (un impozit suplimentar pentru cei care contribuie la asigurările de sănătate însă nu prea beneficiază de protecția sistemului) și a bulversat relațiile cu producătorii și distribuitorii de medicamente. În fapt, PD-L a confirmat prin această mascaradă că este partidul problemă al actualei guvernări, că nu are orizont și că alegerea românilor a fost proastă.

În final, întreaga tevatură în jurul remanierii a dus, previzibil, la mediatizarea PD-L. Au înlocuit miniștrii cu imagine publică dezastruoasă cu alții, necunoscuți, pentru a mai calma criza media în care PD-L a intrat de ani buni. Nu vor reuși. Sper.

Mă bate gândul să pun remanierea în seama mogulilor. Patriciu, Voiculescu, Vântu. Presa controlată de ei, minoritară față de presa controlată de Cotroceni, a fost mai vizibilă și a determinat pe Băsescu și gașca de derbedei din PD-L să încerce ceva pentru a mai scăpa de criticile aduse. Să concluzionez prin aceea că „factorul de risc asupra siguranței naționale” și-a produs efectul ? Să concluzionez că presa ostilă este cauza care a determinat producerea remanierii ? De ce nu. Dacă trag o astfel de concluzie, trebuie să renunț la alte cauze. Cum ar fi ineficiența miniștrilor înlocuiți în funcțiile deținute, deciziile proaste luate de aceștia în aplicarea legilor în vigoare sau neîndeplinirea obiectivelor din programul de guvernare ce le reveneau. Cum Boc le-a mulțumit pentru colaborare ... remanierea rămâne în „vina” presei ostile. Iar proasta guvernare rămâne, pe mai departe, în „vina” dementului de la Cotroceni și a slugii lui prea-plecate, Emil Boc.

PNL nu dă atenție acestei mascarade. Pe bună dreptate. Vina pentru distrugerea țării, sărăcirea populației, acutizarea problemelor sociale este în altă parte. Schimbarea lui Băsescu și eliminarea PD-L de la conducerea țării este obiectivul corect. Indiferent câte guverne va mai forma Băsescu și Boc, obiectivul nu trebuie schimbat. Ei sunt capii răutăților. Miniștrii sunt doar „stele căzătoare”.