UDMR

UDMR a ales. Pe Kelemen Hunor. Vrea să aleagă și PD-L. De aceea îi dă PD-L un ultimatum. Fie se iau măsuri de relansare a economiei, măcar pe hârtie, fie ei, maghiarii, din dragoste față de poporul român etnic maghiar se duc la cei care promit și există șansa de a se ține de promisiune. Aici au deja antecedentul declarației de la Oradea, a liderului local care a declarat, după semnarea protocolului cu USL că liberalii au fost, întotdeauna, oameni de cuvânt.

La congres au ales să își păstreze reputația de formațiune politică care își respectă cuvântul. Această reputație îi face abordabili și în viitor. Că vor fi sau nu parteneri ai USL. PD-L poate fi liniștit, până la alegerile normale. UDMR nu va defecta dacă PD-L va accepta lista scurtă de măsuri de relansare economică propusă de UDMR.

Rezoluție

cu privire la Principiile reformei politicii economice din România

Congresul al X.-lea al UDMR constată cu regret, că țara noastră resimte cu mult peste medie consecințele crizei economice mondiale, iar din avantajele aderării la Uniunea Europeană beneficiază mult sub posibilități. Toate acestea justifică necesitatea schimbării paradigmei politicii economice. Cele trei elemente definitorii ale politicii economice ale României sunt: realizarea stabilității, cresterea dinamică sustenabilă și cresterea gradului de ocupare a forței de muncă. În sensul schimbării paradigmei înțelegem realizarea stabilității nu prin măsuri de constrângere, ci prin relansare economică și ca o consecință, prin lărgirea gradului de ocupare a forței de muncă.

Numai cu surplusul rezultat din creșterea economică se poate asigura echilibrul, o direcție contrară duce la pauperizare. Numai o creștere dinamică sustenabilă poate asigura un sistem social sustenabil bazat pe principiul solidarității sociale.

Congresul al X.-lea al UDMR mandatează miniștrii, senatorii, deputații Uniunii, ca în acord cu Strategia Europa 2020 să inițieze si să înfăptuiască măsuri imediate și radicale la nivel parlamentar si guvernamental pentru ieșirea din recesiune, pentru plasarea economiei pe traiectoria cresterii sustenabile și pentru îmbunătățirea competitivității, după cum urmează:

- reducerea treptată a impozitelor și contribuțiilor care grevează forța de muncă vie începând cu 1 iulie 2011

- simplificarea radicală a Codului Fiscal si Codului de Procedură Fiscală, reducerea numărului de impozite începând cu 1 ianuarie 2012

- sprijinirea micro-întreprinderilor, a firmelor mici si mijlocii în accesarea creditelor cu dobândă preferențială si cu garanție de stat începând cu 1 iulie 2011

- simplificarea procedurilor de participare la proiecte naționale și unionale prin înlesnirea și accelerarea accesului la resurse financiare

- lichidarea situațiilor de monopol și a funcționării cartelurilor, reducerea corupției si evaziunii fiscale

Adoptat la Congresul al X.-lea UDMR
Oradea, 27. februarie 2011

Sunt sigur că, cel puțin pe hârtie, PD-L va subscrie la rezoluția UDMR. Mai mult chiar, parcă o văd pe individa aia blondă, Vass parcă, consiliera lui Boc pe probleme economice că iese la o emisiune TV cu precizări „clare” privind faptul că cele cerute de UDMR sunt deja prevăzute în „proiecția” guvernului Boc pentru acest an și până la alegerile din 2012. Iar ea, Vass, este cea care a lucrat cu mânuța ei această proiecție etc.

Dar de la teorie la practică este cale lungă. Da există în discursul PD-L aceste idei însă măsurile luate și motivele pentru care au fost luate acele măsuri ne arată cu totul și cu totul altceva. Fie eu nu am înțeles bine. De exemplu, realizarea stabilității s-a reușit prin lichidarea micilor întreprinzători. Mai puține firme, mai ușor de controlat de către stat. Pentru că doleanțele UDMR nu prevăd reducerea rolului statului în economie, iar PD-L își scuipă în sân față în față cu o astfel de idee, se pare că cele două formațiuni politice au cel puțin o ancoră solidă din punct de vedere doctrinar. Apoi, ideea creșterii dinamice sustenabile are iar adepți în PD-L. Creșterea poate fi sustenabilă doar dacă statul este cel care beneficiază de creștere și nu investitorul. Este evident că această idee presupune, apriori, controlul statului asupra creșterii economice. Mai pe românește, te dezvolți dacă primești aprobarea de la stat, adică de la portocalezul Băsescu și gașca lui de mafioți.

Rezoluția UDMR m-a liniștit. Au ales modelul băsescian de „dezvoltare” și, ca atare, vor rămâne alături de băsescieni până la capăt.

Totuși, sunt două posibilități ca UDMR să defecteze. Odată este moțiunea de cenzură la angajarea răspunderii Guvernului pe noul Cod al muncii. Parteneri ai PD-L din 2009, maghiarii poartă răspunderea pentru toate nenorocirile aduse țării de guvernarea portocalie chiar din 2008 încoace, pentru că ei, maghiarii, nu au făcut nimic pentru a se corecta ce s-a greșit, ce s-a stricat, în perioada anterioară. Faptul că lideri ai UDMR au susținut, prostește, noile prevederi ale acestui cod în emisiuni televizate, ne arată faptul că este puțin probabil să susțină o eventuală moțiune de cenzură.

O altă posibilitate este moțiunea de cenzură normală, pe sesiune parlamentară. Asta se va depune până la sfârșitul actualei sesiuni. Având în vedere că pe hârtie se vor pune, textual, doleanțele UDMR și că se vor duce cu implementarea undeva în 2012 și chiar mai departe, adică vor fi scoase din orizontul posibil de controlat, prevăd că nici la acea moțiune nu se va putea conta pe votul favorabil al UDMR.

Având în vedere faptul că cele două posibilități de înlăturare a guvernului incompetent Boc nu se vor materializa, conchid că UDMR a ales, cu bună știință, să rămână alături de PD-L. Nu este exclus ca UDMR și PD-L să adopte aceeași strategie ca USL în privința alegerilor locale și parlamentare în sensul susținerii comune a celui mai vizibil candidat în fiecare colegiu. Astfel, UDMR ar avea mari șanse ca intrarea lui în Parlament să nu mai fie o problemă. Mai ales că un protocol cu PD-L poate atenua efectul dureros al apariției și dezvoltării altor formațiuni politice ale maghiarilor, mai ales a celor din secuime. Iar aceia au deja legături strânse cu PD-L.

Încerc să fiu pragmatic. Cât pot. Constat că trecerea UDMR în barca USL nu îi garantează viitorul. Ar putea fi parte la contractul USL, cu susținerea candidaților UDMR acolo unde aceștia sunt notorii, ar putea fi parte la viitoarea guvernare însă nu îi ajută în lupta cu alte formațiuni politice ale maghiarilor născute cu sprijinul lui Tokes și al Budapestei lui Orban. În plus, PSD nu s-a dovedit un „prieten” al UDMR de-a lungul timpului. Mai ales că PSD o făcu lată cu ultimul protocol la Ilfov semnat cu PRM. Chiar dacă intervenția lui Antonescu și a PNL a blocat următoarele protocoale ale PSD cu PRM, deja anunțate, faptul că PSD poate, la un moment dat, să reia legăturile cu PRM constituie un risc major pentru UDMR în relația cu USL.

O relație a UDMR cu ACD este insuficientă. ACD nu prezintă garanția unei forțe politice suficient de puternice încât să garanteze luarea puterii în viitorul apropiat. De aceea s-a format USL. Ce va fi după ?!

Se pare că pentru UDMR este mai convenabilă acum o alianță cu PD-L. Mai ales că ei speră la o relansare economică. O relansare conjuncturală pentru că nu există posibilitatea unei relansări naturale, generată de forța investițională și ingeniozitatea antreprenorilor români. Aceștia au fost aduși la sapă de lemn de actuala guvernare cu sprijinul PSD în 2009 și UDMR după aceea.

Guvernul Boc va cade, în acest an, doar dacă se petrece ceva deosebit. Semnele nu ne arată însă că ar putea să se petreacă. Dar nu poți ști, din timp, când au loc cutremurele. Nici chiar cele politice. Totuși, instabilitatea „tectonică” politică din România poate aduce un cutremur care să schimbe raportul de forțe actual și să permită căderea Guvernului Boc și a lui Băsescu sau, de ce nu, chiar garanția pentru PD-L și UDMR de a continua să guverneze și după 2012.

Harababură

Nici nu știu de care să mă leg și cu care să încep.

Guvernul paiațelor portocalii își angajează răspunderea pe Codul muncii clocit pe undeva pe la niște multinaționale și pus în brațele pedeliștilor de la Cotroceni care, după o anume prelucrare, l-au trimis spre executare, după mimarea dialogului cu sindicatele și patronatele, Guvernului Boc. Sindicatele au făcut propuneri, celelalte patronate (altele decât cele reprezentate de (Sp)Agathon) au făcut propuneri, opinia publică a evidențiat bulibășeala din noul Cod, presa a dezbătut aprins iar Guvernul a respins tot. Tot ce a venit peste voința cotroceniștilor portocalii. Aseară, la RTv, niște ăștia ai puterii mai că nu au sărit la bătaie contra celor care criticau „minunăția” care va afecta o întreagă țară. Iar noi adăugăm încă un act normativ care va suferi severe amputări după ce portocalii și udemeriștii vor fi debarcați de la putere cu, normal, daunele ce urmează a fi plătite de stat pentru cei care vor suferi din cauza voințelor băsesciene.

Fără a face un calcul, nu pot să îl fac pentru că este imposibil acum, constat că statul adaugă la datoria publică aproape cât a împrumutat de la FMI. Sunt daunele provocate românilor de săvârșirea abuzurilor guvernării băsesciene. Instanțele naționale dau hotărâri pe bandă rulantă în favoarea celor afectați de legile anti-naționale ale băsescienilor portocalii, instanțele europene au admis sau sunt pe cale să admită acțiunile românilor care reclamă încălcare Convenției Europene asupra Drepturilor Omului și a tratatelor europene la care România a devenit parte, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană. Statul este găsit vinovat, statul este pus să plătească daunele, inclusiv cele morale, iar noi suntem cei care în loc să beneficiem de folosirea chibzuită și eficientă social a banilor din bugetul național vom vedea cum acesta, ani și ani de zile, va avea ca primă obligație achitarea datoriilor acumulate cu inconștiență de guvernarea portocalie.

Statul este pus la plată însă refuză. Băsescu, pe de o parte, Isărescu pe de alta, Mungiu pe alături și tot felul de alți analiști cu aură portocalie acuză Justiția că prin hotărârile ce le ia afectează politica economică a statului condus de guvernarea portocalie. Critica induce o idee falsă. Este o continuare a unui concept potrivit căruia „economicul prevalează în fața juridicului”, concept expus în notele de fundamentare și expunerile de motive cu care actuala guvernare și-a susținut majoritatea actelor normative prin care au fost desființate drepturi ale cetățenilor și au fost modificate, substanțial, reguli după care societatea românească a funcționat de ani și ani de zile. Practic, prin conceptul promovat de Isărescu și Băsescu se desființează statul de drept și se introduce statul de „drepți”, „economicul” și interesele acestuia fiind stabilite la nivelul BNR și al partidului de guvernare iar juridicul, legile în vigoare, este supus schimbării funcție de cum reacționează Isărescu sau Băsescu la o stare sau o situație economică dată. O tâmpenie. Băsescu, Isărescu și restul de handicapați care participă la actuala guvernare acționează pentru distrugerea, din temelii, a statului român și doresc să îl reconstruiască, dacă pot spune așa, după niște modele preluate de aiurea pe considerentul că „schemele” folosite în alte state sunt mai bune ca ale noastre. Mai pe de-a dreptul, incapabili să participe la o construcție națională vor să ne cloneze, ca stat, după un model cotrocenist care folosește elemente disparate luate de la mai multe state. Iar modelele lor sunt azi, din informațiile pe care presa le pune la dispoziție, în situația în care își reanalizează organizarea statală, au loc consultări lungi cu populația prin intermediul presei locale și a întâlnirilor comunale, iau în considerare ca fiind obligatorie tradiția culturală locală și iau decizii abia după ce întreaga populație este convinsă că pasul „X” poate fi făcut fără a afecta substanțial drepturile și libertățile civile și ordinea de drept locală. Ce mai, altfel de țari, altfel de conducători.

Constat că nu există nici o diferență între comportamentul lui Bercea Mondial și Traian Băsescu. Din motivarea instanței la admiterea cererii procurorului pentru arestarea preventivă a acestuia rețin ideea că individul are o atitudine dominatoare față de cei din jur și că se folosește de relațiile pe care și le-a format în timp pentru a arăta că el este exonerat de răspunderea penală. Mă întorc la Traian Băsescu și constat că individul nu diferă, de loc, de tipul reprezentat de Bercea Mondial. Ca relații la care a apelat Băsescu pentru a arătat că are susținere (europeană și mondială) au fost pomenite de individ dar și de aliații lui „marele licurici” de peste ocean, Sarkozy, Merkel, Berlusconi și alte figuri politice ale momentului. Nu trebuie să îi uit pe vizibilii parlamentari europeni ai popularilor, indivizi excentrici, în mijlocul cărora evoluează EBA, fiica incultă a cotrocenistului șef, procuroarea stalinistă Monica Macovei, aiuritorul de cuvinte fără conținut Cristian Preda, aburitoarea „speranță” la guvernare Teodor Stolojan etc. Nu degeaba Băsescu a fost gratulat cu epitete semnificative de către majoritatea românilor: derbedeu, golan, javră ordinară etc.

În afara arestărilor din punctele de trecere a frontierei, arestări spectaculoase însă nelămuritoare pentru cineva care are cunoștințe de drept, cât de cât, se vehiculează în presă unele informații despre încercările cotrocenistului șef de a reface imaginea șifonată a PD-L în vederea obținerii unui scor bun la alegerile din 2012. Prioritatea o reprezintă schimbarea lui Boc din fruntea Guvernului, obstrucționarea grupării BVB de a pune mâna pe putere în partid, modificările legislative necesare pentru a da mai multă siguranță poziției de Președinte al României, în condițiile în care se prefigurează posibilitatea ca o majoritate parlamentară ostilă să poată dispune suspendarea lui Traian Băsescu iar aceasta să fie confirmată prin referendum. O astfel de acțiune este posibilă.

Schimbarea premierului nu este dorită de PD-L, UDMR și UNPR. Plus minoritățile. Caut un răspuns. Posibil ca un nou premier să aibă o altă abordare a problemelor. Să respecte cererile lui Băsescu însă să afecteze pe unii și alții aflați la guvernare. Premierul are o putere imensă în Guvern. Miniștrii nu pot promova sau vota ceva în ședința de Guvern dacă premierul nu este de acord. Mai mult, ministrul care nu joacă cum vrea premierul poate fi schimbat urgent. Dacă Băsescu nu joacă cum vrea premierul, acesta are la îndemână cel nai puternic argument: demisia. Iar demisia premierului poate duce la alegeri anticipate ceea ce nu este de dorit. Bașca faptul că premierul nou, tehnocrat să spunem, poate dispune ca folosirea fondurilor bugetare să aibă o altă abordare și, așa, să excludă de la „țâța vacii” profitorii portocalii. O eventuală analiză pe oportunitatea politicilor bugetare dă fiori portocaliilor guvernanți și parlamentari. Există pericolul ca sălile de sport, patinoarele, parcurile comunale cocoțate în vârf de munte, telegondolele și alte aiureli promovate de puterea portocalie ca „programe de investiții” să fie stopate iar multe dintre ele desființate. Să vedem cine va câștiga. Băsescu sau partidul ? Nu mai spun de faptul că UDMR așteaptă și el anumite pomeni politice, pomeni ce pot fi înlăturate de un nou premier. UNPR are, la rândul lui, alte așteptări. Un tehnocrat în funcția de premier cu sprijinul lui Băsescu este un mare pericol pentru întreaga suflare verde-portocalie.

Trag concluzia că PSD lucrează la fragilizarea USL. Acordurile locale între organizațiile PSD și cele ale PRM fac rău alianței. UDMR dă semnale clare că nu poate veni alături de cei care colaborează cu PRM. În aceste condiții, obiectivul alianței de dărâmare a guvernului în acest an pică. PRM nu are reprezentare parlamentară și nici nu cred că sondajele îl vor duce în Parlament. PRM în vecinătatea alianței poate însă fragiliza PNL. Iar PNL trebuie să aibă o poziție. Asocierea, chiar conjuncturală, a PNL cu PRM este de neacceptat. Se poate păstra alianța abia încropită cu o declarație comună a conducerii USL că alianțele politice locale ale PSD cu PRM nu aduc PRM în cadrul alianței USL.

PSD a mai jucat murdar și anul trecut. Unele moțiuni de cenzură au picat iar unele legi au trecut din cauza lui Ponta și a parlamentarilor PSD care simpatizează cu PD-L și Traian Băsescu. Acum PSD joacă iar murdar. Păcat. Lacomi, pesediștii au șansa să distrugă USL. Posibil că o vor face dacă analizele le spun că împreună cu PRM obțin o majoritate relativă în viitorul Parlament.

PNL tace și nu este bine. Sunt probleme la care trebuie reacționat cu fermitate. Voi urmări să văd cum decurg treburile.

La o cafea

Beau o cafea superbă. Făcută de mine. Alături o țigară, un drog pentru care plătesc de mă usuc. Plus criticile soției. Citesc. Bloguri, site, o carte (mai rar). Calculatorul ocupă mult, uneori prea mult din timpul pe care îl am la dispoziție.

Am deschis Adevărul.ro. Ieri l-am citit pe Dinu Patriciu. Mi-a plăcut ce scrie însă am ai aduce acuza că exagerează. Iar aici mă refer la ce a scris, scrie și vorbește în general. Pragmatismul lui uită omul simplu, cel pe care omul de succes îl folosește. Succesul omului de acțiune, al investitorului, nu ar exista fără omul simplu, valoarea acestui succes ar fi egală cu zero dacă omul simplu, să-i spun consumatorul, nu ar avea cu ce să cumpere produsul de succes. Bun sau serviciu.

Azi am citit pe Florin Iaru. Despre „Demonul consumismului”. Are un punct de vedere cu care sunt de acord. Cu care Mugur Isărescu nu este. Cu care Traian Băsescu nu este. Cu care guvernarea portocalie nu este. Cu care comuniștii nu au fost. Ei, cei care nu sunt de acord azi sunt neocomuniștii. Ei impun cu forța consumul limitat „la resursele” pe care le are țara. L-am auzit pe Băsescu perorând pe la RRA despre consumul limitat, dându-se pe el exemplu și băgând o întreagă națiune în concept. Nu pot decât să declar că individul este cretin. Și el și Mugur Isărescu și toți cei care îi susțin. O societate comunistă poate exista pe baza acestui concept. Am trăit în astfel de vremuri până în 1989. De vreo doi ani se pare că ne întoarcem la la conceptul sărăciei comuniste. Limitarea consumului pentru că atât poate țara ! Idee cretină prin ea însăși. Idioții ăștia, cei care sunt azi la butoanele guvernării, sunt limitați. Cumplit de limitați.

Fără consum și consumismul populației nu poate exista progres. Fără consum și consumism nu ar fi evoluat omenirea. Fără cererea populației de a avea produse și servicii noi, diferite de cele avute până la un moment dat, nu se făcea cercetare fundamentală, nu se făcea cercetare tehnologică, nu se căutau și nu se descopereau fenomene, metode, tehnici noi. Nu apăreau produse noi și nu scădeau prețurile produselor acceptate de consumatori. Consumismul este de fapt motorul dezvoltării. Consumismul este cel care stimulează investitorul să caute și să încerce altceva. Consumismul duce la concurența între cei care produc. Tot consumismul este la baza dezvoltării sociale sub forma serviciilor de stat. Fără cererea cetățeanului de a primi din partea statului servicii de sănătate, învățământ, apărare națională, ordine publică și act de justiție acestea nu ar fi existat. Am fi trăit ca în junglă, după regula celui mai puternic. Nu ne-am mai fi constituit ca o civilizație. Nu am mai fi avut ordine de drept, stat de drept.

Comunismul a denaturat statul de drept. Mă deranjează faptul că „ideologul” Mugur Isărescu atacă, de pe poziția înaltă de Guvernator al Băncii Naționale, motorul libertății noastre economice și al statului de drept. Mă deranjează pentru că ideile lui Isărescu sunt puse în practică de Traian Băsescu și gașca de idioți portocalii care îl susțin. Ne întoarcem la comunism. Ne întoarcem la sărăcia planificată. Ne întoarcem la consumul după capacitatea statului de a ne da bani ! Cretinism în stare pură.

Guvernarea liberală a lui Tăriceanu a fost criticată la un moment dat, de unii analiști - Ilie Șerbănescu era unul - și jurnaliștii de doi bani bucata, că a lăsat economia de capul ei și că nu a emis acte normative care să o reglementeze după „interesul național”. Interesul național fiind, în tărtăcuța lor, controlul statului asupra economiei, de stat sau private. De fapt, pe timpul guvernării liberale a fost aplicat singurul principiu corect într-un stat care se dorea cu o economie de piață. Atunci a fost lăsat liber dreptul la consum. Trebuia continuat pentru ca investitorii să își consolideze poziția, cei care au dorit să tragă tunuri să piară, în timp iar cei care aveau gânduri serioase să poată acumula pentru o mai mare stabilitate. Trebuiau lăsate să se manifeste și consecințele abuzului de consum, tot după regulile pieței. Cei care s-au lăcomit trebuiau lăsați să plătească, fără ca statul să intervină. Singura intervenție benefică a statului ar fi trebuit să se producă asupra sistemului bancar. Acel idiot credit cu buletinul trebuia stopat tocmai de Mugur Isărescu și BNR. Da de unde. Isărescu s-a făcut complice cu băncile iar la venirea la putere a portocaliilor lui Băsescu a intervenit, nepermis într-un stat în care economia de piață este liberă, în favoarea băncilor care au spoliat și fraierit pe români. Iar pentru asta a luat din banii bugetului, în forma principală a împrumutului de la FMI, și a băgat bani în băncile lacome și neperformante. Iar catastrofa intervenției BNR și a Guvernului băsescian este vizibilă în sărăcirea populației și distrugerea statului de drept. Ne întoarcem la comunism. Asta se vede și de la marginile galaxiei.

Sper să scăpăm de cretinii ăștia portocalii cât mai repede. Și, apropo, nu am putut sta la Ciutacu cu panarama aia de Țurcan, am prin doar câteva crâmpee. Idiota promova și motiva folosirea forței în schimbarea statului după modelul băsescian de gândire urmând ca în timp, noi, populația, să vedem că au făcut bine ! În timp ! Păi între timp unii dintre cei maltratați de actuala guvernare portocalie vor trece la cele sfinte. Între timp, copiii care nu au mai mâncat bine se vor dezvolta cu sechele majore care îi va marca toată viața. În timpul actualei guvernări unii tineri și-au pierdut oportunitățile pe care le-ar fi avut dacă continuam să fim o țară normală. În acest timp oamenii, în general, și-au epuizat rezervele și au intrat, cu pași hotărâți, în „clubul” sărăciților naționali. În acest timp am involuat de parcă țara ar fi suportat un război de cucerire. Venitul per cetățean a scăzut la nivelul anilor de tristă amintire ai epocii Ceaușescu iar bruma de „temelie” a micii economii a fost spulberată de măsurile aberante băsesciano-isăresciene. Iar pierderile sunt imense. Sunt cumplite. Sunt pierderile provocate de plecarea absolvenților români ai facultăților peste hotare către o viață mai bună. Noi, o țară sărăcită de o politică bolnavă, de sorginte comunistoidă, cheltuim cu învățământul românesc iar beneficiile sunt pierdute. De aceste beneficii au parte alte state, acolo unde acești tineri își găsesc un loc sau sunt irosite prin lipsa posibilităților acestor tineri de a se pune în valoare în țară. Iar cretina aia de Țurcan încerca să ne convingă, pe noi, pe cei care am urmărit emisiunea, că ceea ce fac ei va fi bine.

Cum se înfoia cretina aia de Țurcan se comportă mai toți portocalii care ies în media. Dacă indivizii ăștia cred ceea ce spun atunci este imposibil să accept ca liberalii, cei adevărați nu cei auto-declarați ce sălășuiesc pe la PD-L, să aibă o colaborare cu pedeliștii atât timp cât aceștia vor face umbră pământului.

Da, Iaru îmi place. Sunt adeptul consumismului. Sunt adeptul societății bazate pe consum și sunt împotriva statului autoritar, băsescian.

Din bucătăria proprie

Am făcut primii pași în vederea unui proces cu puterea portocalie pentru drepturile mele de pensie. Am depus acțiunea la instanță prin care am contestat noua decizie de pensionare în temeiul Legii nr. 119/2010. Am cerut revenirea la vechea decizie. Am trimis și Casei de Pensii a MAI o contestație care cuprinde capetele mele de cerere din acțiunea la instanță.

Acțiunea nu este foarte dezvoltată, dezvoltarea cu practica în materie a CEDO și CEJ dar și a instanțelor proprii o voi face după primirea întâmpinării pe care o va depune Casa de Pensii a MAI.

Primul termen va fi, probabil, la începutul anului viitor sau în toamna lui. Cred asta având în vedere numărul imens de cauze aflate pe rolul Tribunalului București numai în aceste cauze, nu mai spun de alte mii și mii de alte cauze legate de problemele de muncă și asigurări sociale. Deci ... răbdare și tutun.

Am speranța că acțiunea va avea succes, având în vedere soluțiile date de instanțele similare din țară la acțiunile grefierilor. Mă refer aici la Tribunalul Olt și la Tribunalul Vaslui. Sigur, sunt și alte Tribunale care au dat soluții favorabile petenților însă nu le am.

Până la finalizarea cauzei, am totuși niște observații de făcut.

Instanțele românești, cu foarte mici excepții, în special instanțele superioare, au adoptat un mod de abordare a problemelor nou. Dau valoare prevederilor tratatelor internaționale la care România este parte și chiar dacă Curtea Constituțională portocalie ia decizii contrare dreptului internațional instanțele noastre dau la o parte aceste decizii și dau hotărâri prin care respectă jurisprudența CEDO sau CEJ, după caz, în materie. Astfel că s-a format o jurisprudență română suficient de puternică pentru a da garanția justițiarului român că își va afla dreptatea în țară nu doar la CEDO sau CEJ.

Având în vedere aceste fapte, se pune întrebarea, legitimă, de ce autoritatea publică nu trece la aplicarea directă a prevederilor respectivelor tratate în modul în care acestea au fost explicitate prin hotărârile CEDO și CEJ ? Normal ar fi ca funcționarii publici să refuze să mai aplice o lege internă care intră în contradicție cu o altă lege internă - tratatele fac parte din dreptul intern, potrivit Constituției, fiind legi interne la rândul lor - superioare din punct de vedere al puterii altor legi. Dau exemplul Legii nr. 119/2010 prin care este desființat, retroactiv, dreptul la pensia de stat și cuantumul în plată a acesteia.

Normal ar fi ca Guvernul și Parlamentul să nu mai adopte legi care contravin tratatelor la care România este parte însă această normalitate la care aspiră majoritatea dintre noi nu are legătură cu Traian Băsescu, Emil Boc, PD-L+UDMR+UNPR plus deputații minorităților naționale altele decât cea maghiară. Acești indivizi formează o bandă de infractori politici care va trebui să fie desființată iar liderii lor și slugoii care au susținut acțiunile nelegale de până acum trebuie să plătească. Cum ? Asta trebuie să stabilim. Iar acțiunile trebuie să fie inițiate de noi, ca simpli cetățeni, pentru că de ne punem speranța în formațiunile politice din care facem parte sau pe care le susținem nu este exclus să avem surpriza ca, din rațiuni superioare din punct de vedere politic să îi vedem că își propun colaborarea viitoare tocmai cu călăii noștri. În cazul meu văd că sunt unii din PNL care văd o colaborare cu cei din UDMR sau chiar cu cei din PD-L, nu mai spun de calculul pe care și-l fac cu minoritarii. Nu este exclus ca, la un moment dat, din aceste motive, inetresul meu de a-mi sancționa torționarii să fie contrar „interesului” unor lideri politici ai PNL. Nu este exclus.

În alte state sunt respectate, în mod direct, interpretările CEDO și CEJ cu privire la prevederile tratatelor la care aceste state sunt parte, puterea locală modificând legile lor care încalcă tratatele, modificând regulamentele și alte acte normative de nivel inferior care vin în contradicție cu interpretările CEDO și CEJ. Din acest motiv aceste state au foarte puține cauze pe rolul CEDO sau CEJ. Noi însă suntem campioni. Iar asta înseamnă că actuala guvernare este ilegală, prin ceea ce face nu prin modul în care a ajuns la putere.

Poate îi schimbăm înainte de a produce mai mult rău, înainte de face ca răul provocat unei întregi țări să devină ireversibil.

Nu pot să îl uit pe Mugur Isărescu, cel care a cauționat din umbră întreaga harababură portocalie. Mai ales prin conceptul lansat de el și pronunțat de Vlădescu și gașca portocalie de la putere potrivit căruia „interesele economice la nivel național sunt superioare intereselor persoanelor”. Ideea este total aiurea, este de fapt o întoarcere la totalitarism, indiferent sub ce denumire a acționat un guvern totalitar sau altul, că s-a numit nazism, stalinism, comunism, fascism etc. Mugur Isărescu este „tătucul” portocaliilor în materia politicilor economice și fiscale. Nu degeaba a încercat Băsescu să îl lămurească să preia guvernarea. Să nu uităm faptul că acest individ și-a manifestat nemulțumirea atunci când cei de la Curtea Constituțională au declarat ca fiind neconstituțională prevederea legii prin care erau tăiate pensiile cu 15%. Mai că nu a făcut o criză de nervi.

Sper ca românii să înțeleagă că nu pot separa pe Traian Băsescu de Mugur Isărescu. Cei doi formează un cuplu inseparabil, unul asigură politicul iar celălalt asigură economicul și financiarul în cadrul „operei portocalii” de distrugere a României. Scopul lor ? O fi cumva în afara granițelor ? Nu este exclus. Dacă creditez această ipoteză sunt justificate multe dintre tâmpeniile (pentru noi) săvârșite de guvernarea teroristă portocalie cu aromă de maghiarime secesionistă.

Prevenția

Mascarada așa-zisei lupte împotriva corupției începută în vămile române, cu livrări de corupți către DNA „la vrac”, nu mai produce senzații tari, în special în rândul celor care mai au un gram de minte la dispoziție.

Într-o postare anterioară am spus că acțiunea, exceptând modul în care s-a desfășurat și încă se mai desfășoară, are o parte bună dar și o parte rea. Partea bună este minoră. Se scoate în evidență modul de lucru al unor vameși și polițiști de frontieră din punctele vamale. Dar asta nu înseamnă că toți vameșii și polițiștii de frontieră sunt corupți. Sunt corupți o parte dintre colegii lor. Cunoașterea celor care practică această formă de corupție - mica corupție - în punctele de trecere a frontierei este o parte bună. Iar aici ne oprim cu laudele pentru aceste acțiuni. Nu mai avem cum merge mai departe pentru că nu mai există părți bune. Iar părțile rele încep să fie din ce în ce mai des scoase în evidență în media de către oameni cu pregătire diferită, nu mai spun de cei care au cunoștințele și pregătirea necesară pentru a da un punct de vedere avizat în materie.

Informațiile procurorilor provin din înregistrări ambietale, din declarații, din unele probe adunate cu ocazia descinderilor la punctele de trecere și la locuințele autorilor prezumtivi ale faptelor de corupție. Înclin să cred că acolo unde au doar înregistrări nu vor face mare lucru. Chiar de au obținut arestarea preventivă, nu este exclus ca fie în interiorul termenului unii dintre aceștia să obțină un recurs favorabil și sigur după cele 29 de zile de arest preventiv, mare parte dintre aceștia să fie puși în libertate. Pentru că, să fie clar, eu unul judec că arestul preventiv în această cauză este ca o frecție la un picior de lemn. Nu previne nimic. Dar absolut nimic. Este doar un spectacol gratuit oferit populației în scopul stimulării acesteia pentru a vedea în Băsescu, PD-L, DNA și o parte a Justiției marii luptători ai anticorupției.

Când eram în activitate, astfel de acțiuni de supraveghere pentru combaterea corupției în punctele de trecere a frontierei se desfășurau zilnic. Aveam mai multe calități, la fel ca alți colegi ai mei. Eram desemnat ca președinte sau membru al comisiilor de disciplină și am avut cazuri în care polițiștilor de frontieră care au comis astfel de acte li se finaliza acțiunea disciplinară și era sesizat parchetul competent pentru începerea urmăririi penale, eram și ofițer cu cercetarea penală specială, desemnat prin ordin al ministrului, eram desemnat să desfășor și investigarea unor fapte săvârșite de cei din punctele de trecere a frontierei, unele dintre ele având legături cu infracțiunile de corupție, dosarele întocmite ajungând la comisiile de disciplină competente. O mare parte dintre colegii mei de la IGPF erau zilnic angrenați în astfel de acțiuni. Însă noi acționam la primele semnale primite de la alte autorități, de la participanții la traficul de frontieră sau de la populație, iar acolo unde probele și mijloacele de probă erau insuficiente, iar informația plauzibilă, se luau măsuri administrative, până la înlăturarea din punctele de trecere a frontierei a persoanelor suspecte. Nu mai spun despre faptul că supravegherea persoanelor suspecte se făcea inclusiv prin identificarea averii acestora și sesizarea instanțelor competente cu privire la posibilitatea ca „X” polițist de frontieră să fie vinovat de îmbogățire fără just temei. Pentru sesizarea faptelor de corupție în punctele de trecere a fost înființat și a devenit funcțional un număr de telefon, un fel de „telefon verde”, foarte util, chiar dacă unele apeluri erau doar o răzbunare a unor persoane împotriva unor polițiști de frontieră. Au fost și astfel de cazuri, în care contrabandiștii semnalau ca fiind corupți acei polițiști de frontieră care i-au oprit din acțiunea infracțională. Nu neg faptul că este posibil ca unii dintre cei din punctele de trecere a frontierei să fi fost protejați. Posibil.

Acțiunile noastre preventive au atras atenția altor agenții guvernamentale străine. Vama americană ne-a contactat în vederea unui parteneriat, în urma unor rapoarte ale unor agenții străine care considerau Poliția de Frontieră Română ca principala agenție din România implicată în lupta împotriva contrabandei și corupției din frontieră cu rezultate palpabile. Și aveam rezultate. Nu glumă. Iar vama americană nu a fost singura.

Între timp totul s-a stricat. Eu am ieșit la pensie în aprilie 2005. Văd că modul nostru de lucru nu a mai fost urmat, în punctele de trecere a frontierei au intrat tot felul de mafioți, posibil ca urmare a unor comenzi politice, acțiunile preventive au fost lăsate la o parte pentru a face loc acțiunilor spectaculoase cu mascați și DNA, contrabanda și corupția au înflorit, iar imaginea instituției la care țin atât de mult are de suferit. Modul de lucru al lui Traian Băsescu este de netolerat. Iar PD-L este un partid de nimic.

Culmea, când noi aveam astfel de rezultate, Președinte era Ion Iliescu iar premier era Adrian Năstase. Însă la conducerea PFR era o persoană care ținea la instituție, cu „sânge în instalație”, persoană controversată însă care cerea rezultate colaboratorilor lui fără însă a fi o moașă comunală pentru aceștia. Nu pot spune că nu avea „protejații” lui, că unii nu făceau măgării, că în unele cazuri, în urma unor intervenții de pe la minister sau de mai sus, se luau alte măsuri decât cele impuse de lege, dar exista un control asupra fenomenului din punctele de trecere.

Nu pot încheia, mă grăbesc pentru alte treburi, fără a pune în evidență o postare a lui George Șerban pe blogul său. Despre prevenție. Prevenția adevărată, nu mascarada băsesciană din aceste zile.

Și, iar nu pot să nu evidențiez pe Valeriu Pricină, colonel în rezervă, care la RTv a pus punctul pe „i”: acțiunile acestea sunt la comandă, nu sunt naturale, ceea ce este periculos pentru un stat democratic. Faptul că o acțiune de restabilire a legalității este legată de voința unui decident politic, faptul că un partid politic se împăunează cu „conducerea” prin reprezentanți săi guvernamentali a acestor acțiuni ar trebui să ne îngrozească. Se confirmă prin aceste declarații ale lui Băsescu, Boc și gașca ce îi susțin a faptului că Justiție le este subordonată, că administrația publică prin forțele de ordine le sunt subordonate și că aici, în România, statul democrat a ajuns la limita sa cea mai de jos. Dacă nu cumva este pe moarte.

Piramida PD-L în unele vămi

Piramida corupției în sistemul vamal a fost preluată de PD-L odată cu schimbările politice până la nivelul șefilor de tură (chiar dacă nu sunt funcții de conducere), care pot fi „numiți” de șeful ANV !

Ioșka îmi dă posibilitatea să aduc aici o situație cu procent de credibilitate de 100% : „Cum arată piramida șpăgii în ANAF”.


O simplă enumerare a „șpăgarilor” și a apartenenței lor spune suficient:

1. Sorin Blejnar - șef ANAF -, PD-L, gruparea Udrea-Falcă,
2. Mărgineanu Radu Traian - fost șef ANV -, PD-L, gruparea Blaga,
3. Prisăcaru Ștefanița - șef compartiment verificări interne ANV -, fosta consileră a lui Blaga
4. Arcana Mihai - director executiv DRAOV Iași -, rudă prin alianță cu „celebrul” Spânu Marius, deputat PD-L,
5. Ginju Cristina - director executiv DJAOV Iași, PD-L,
6. Bordeianu Emil - șef punct vamal Albița -, PD-L Huși, cu legături mai mult decât puternice cu UNPR
7. Hurjui Ovidiu - șef punct vamal Siret -, apropiat al lui Gheorghe Flutur,
8. Tofan Manuela - șef birou resurse umane DRAOV Iași -, legături cu UNPR

Postarea lui Ioșka este foarte bună. Ziarist, ce mai.

Totuși, se vede că este doar pe unele segmente. Constanța, Giurgiu, București, Pitești, Ploiești, Oradea, Arad, Timișoara nu sunt aici. Poate mai târziu. Ce a prezentat este suficient.

„Cântarea României”, faza anticorupție.

Aderarea la Schengen fiind compromisă, pentru motive de corupție, în special, avem parte de circoteca portocalie cu cu „anticorupția la vrac”, nu la bucată. Ce mai, o adevărată „Cântare a României” în varianta băsesciană.

Punctele de trecere a frontierei au personal corupt și coruptibil. Polițiști de frontieră, vameși, personal sanitar și fitosanitar, drumarii și ce or mai fi pe acolo. Sunt locuri care permit îmbogățirea din „mila” trecătorilor. Iar vameșii ... până și Biblia vorbește despre ei.

Circoteca făcută la comandă politică are părți bune și rele. Părțile bune sunt cele care ajută la curățirea punctelor de trecere de oportuniștii aduși pe bază de pile, de cei care „s-au stricat” la locul de muncă, de jigodii. Părțile rele se vor vedea ceva mai târziu, atunci când se va constata că în tăvălugul arestărilor pentru a da bine la imagine au fost băgați și specialiștii necorupți dar indispensabili pentru asigurarea securității frontierelor țării și ale Uniunii Europene.

Corupția din punctele de trecere a frontierei face parte din „corupția mică”. La fel cum este corupția de la ghișeul funcționarului public, corupția de la școală, corupția medicului etc. De la această corupție se poate ajunge la corupția mare, care are în vârf, întotdeauna, decidentul politic. Dar nu se compară cu corupția instituționalizată păstorită de Ministerul Finanțelor Publice, corupția cu multe zerouri în coadă și, obligatoriu, în valută liber convertibilă.

Lumea nu știe, însă în punctele de trecere a frontierei nu au toți lucrătorii acces la bani. Voi da câteva exemple pentru a se vedea cum se lucrează și a încerca, cei de bună credință, să facă diferența necesară. Nu spun că unii specialiști nu s-ar preta la un ban, acolo. Dar nu se cuvine a judeca la grămadă fără a face diferența.

Persoanele și documentele de trecere a frontierei sunt verificate de polițiștii de frontieră iar bunurile și mărfurile sunt verificate de vameși. Eu unul nu cred că polițiștii de frontieră au luat bani pentru a permite trecerea cu țigări, nu este treaba lor să stabilească dacă persoana verificată are voie să treacă cu țigări sau nu. Este treaba vameșului. În caz că primea ceva și polițistul de frontieră, înseamnă că cei doi au căzut la înțelegere ca polițistul să „nu vadă” încălcarea legii. În acest caz, amândoi merită să meargă la pușcărie. Nu cred, de asemenea, ca polițistul care ia mită de la un călător pentru a nu vedea un document de călătorie fals sau falsificat să împartă cu vameșii. Vameșul nu verifică pașaportul. Așa că vameșul nu are cum ști dacă polițistul de frontieră comite o infracțiune sau nu. Am mari dubii cu privire la modul în care prezintă televiziunile „metodele” fraudelor din punctele de trecere a frontierei. În fine, asta este.

Fac niște precizări în considerarea că în Poliția de Frontieră încă se mai lucrează profesionist, așa cum știam eu în urmă cu aproape 6 ani, când am ieșit la pensie.

Am văzut că majoritatea celor reținuți sunt polițiști de frontieră. Iar reținerile au ca motiv contrabanda cu țigări. Ceea ce nu este treaba lor în perimetrul punctului de trecere însă este imputabilă lor la frontiera verde, între punctele de trecere. Acolo da, este doar treaba polițiștilor de frontieră, vameșii având obligația legală de a identifica marfa/bunurile, a le evalua și a le depozita. Bunurile respective fiind indisponibilizate până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce va fi declanșată de polițiștii de frontieră prin întocmirea actelor premergătoare procesului penal. Ca specialist în probleme de frontieră mi se pare total aiurea datele care circulă în presă.

Nu neg, să fie clar, posibilitatea ca polițiștii de frontieră de la punctele de frontieră călcate de procurori să fie în cârdășie cu vameșii. Personal am făcut cercetări în acest sens, am constatat astfel de înțelegeri, am discutat cu procurorii de caz, am făcut propuneri conducerii Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și știu că acțiunile de combatere a unor astfel de situații s-au desfășurat permanent. Însă nu se făceau publice. La nivel local oamenii vedeau că unii polițiști de frontieră ajungeau prin tribunale sau la pușcărie, știau și de ce.

Mai văd că, în timp ce toată presa se dă de anul morții să vadă nivelul cel mai înalt la care ajunge mita din punctele de frontieră, guvernanții se mențin la nivelul punctelor de trecere. Din acest motiv cred că aceasta circotecă este doar o altă acțiune care urmărește un scop politic. Care o fi ăla ? Ce doresc pedeleii să scoată din atenția opiniei publice ? Ce subiecte trebuie să fie bruiate ?

Pentru liniștirea unora țin să spun că, în general, corupția din punctele de trecere, la nivelul polițiștilor de frontieră, „avantaja” doar pe plan local. Era ciubucul polițistului șpăgar și a șefilor lui direcți: șeful de tură, șeful de punct. Rareori se ajungea la nivelul județului. În mod excepțional se ajungea, să spunem, la nivelul Inspectoratului General. Erau zvonuri însă nici unul dintre cei care mi-au sesizat astfel de situații, pe când lucram, nu mi-au dat și probe. Se spunea. Se zvonea. Dar probe ... ioc. Nu bag mâna în foc pentru vameși sau pentru cei de la drumuri. La vameși aveam mari îndoieli. Am crezut, mereu, ca la vameși erau alte „reguli”. Mai ales după ce am negociat cu cei de la Vamă - Dinu Gheorghe (Vamă) era șef -, modificarea legislației în așa fel încât facilitățile vamale care pot duce la corupție să fie eliminate. Am fost refuzați în mod insistent, am ajuns chiar la insulte, noi acuzându-l pe Dinu Gheorghe că este patronul corupției din PCTF-uri. Mai mult, prin anii 2000 am căutat să scoatem din punctele de trecere a frontierei Duty-free-urile. Până în 2005 când am plecat la pensie nu am reuși. De la ele plecau bani mulți către clientela politică. Iar singurii care le puteau verifica erau vameșii.

Am motive serioase să consider acțiunile anticorupție de acum ca având alt scop. Se încearcă acoperirea mediatică a altor evenimente care nu plac PD-L și mai ales lui Băsescu. Bașca faptul că ele confirmă criticile aduse de Franța, Germania și alte țări României în apropierea aderării la Schengen.

Pentru cei care au bunuri ce nu se justifică, sunt alte căi pentru a-i trage la răspundere. De ce nu se folosesc ?

Și încă ceva. Oare, nu se putea executa cercetarea prealabilă în reședințele de județ ? Cine va suporta cheltuielile imense cu aceste acțiuni „spectaculoase” ? Noi.

Cu instrumentele adversarului

Alina ne anunță că vor folosi, azi, metoda PD-L la votul pentru cererea DNA cu privire la arestul preventiv al deputatului PD-L Păsat.

Nu vor vota, deși vor fi în sală pentru a asigura cvorumul. Ca nu cumva, ca în cazul Ridzi, portocalii să acuze opoziția că au votat împotriva cererii procurorilor ca să pună piedici „luptei” băsesciene împotriva corupției.

Fac bine. Obligă PD-L să iasă la vot.

Metoda asta ar cam trebui folosită. Este deja un precedent creat de pedelepre.

Actualizare:

Dan Păsat a scăpat. PD-L nu a fost de acord cu arestarea preventivă. Dublul limbaj este dovedit. Normal, opoziția este de vină, după cum acuză Ioan Oltean, cel care a condus ședința Camerei deputaților !

Sancționarea colaboraționiștilor

George Șerban. Îmi place. Mult. Are idei cu care sunt de acord. De multe, multe ori.

A lansat, la finele lui ianuarie, tema sancționării colaboraționiștilor, după modelul francez. A făcut și precizarea că are în vedere doar pe cei care ocupând funcții sau demnități publice au încălcat jurământul față de țară și popor și s-au pus în slujba ocupantului criptofascist portocaliu.

Trebuia să discut pe temă de mai mult timp. Este discutată pe facebook. Va trebui amplificată în spațiul public, în media. Nu mai spun de bloguri. Motive avem, motivări găsim zilnic. Circul portocaliu vine în permanență cu „numere” noi. Pe lângă arestările abuzive avem și interceptările ilegale, nu mai spun de mizeriile STS cu blogurile și se poate continua.

Ieri, la emisiunea lui Gâdea, cei trei invitați de marcă - Crin Antonescu, Victor Ponta și Daniel Constantin - au marcat, dacă pot spune așa, sarcina USL ca, odată ajuns la guvernare, să readucă România în spațiul european al statului de drept. Iar așa ceva nu se poate fără a sancționa colaboraționiștii. Cei care au falsificat alegerile, cei care au fraudat voturile în Parlament, cei care au construit și instrumentat dosare politice ... Ponta a fost, dintre cei trei, cel mai direct în exprimare, în acest sens.

Lumea hăituită, chinuită, batjocorită de criptofasciștii portocalii așteaptă ca statul de drept să se manifeste și acești nemernici să își primească pedepsele prevăzute de lele. Iar lege avem. Procurori cinstiți există. Judecători cu coloană vertebrală avem, slavă Domnului. Nu avem, din nefericire, statul care să le permită să își exercite profesia.

De aceea vreau să arăt că susțin ideea lui George. Colaboraționiștii trebuie sancționați după ce puterea portocalie va fi obligată să cedeze puterea.

Concediul paternal la parlamentari. De tot râsul.

Individul din imagine este Silviu Prigoană. A cerut, azi se vorbește în mai toată presa, concediu paternal până la 2 ani.

Pe de o parte, este dreptul oricărei persoane angajate la un loc de muncă să ceară și să primească dreptul de a intra în concediul paternal sau maternal dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Dar ... Silviu Progoană cel portocaliu nu este angajat ! Este reprezentant al alegătorilor din colegiul său în Parlament. Pentru aceasta, statul îl plătește cu o sumă de bani numită îndemnizație și nu salariu.

Consecințele cererii sale sunt stranii.

Alegătorii din colegiul său nu mai au reprezentant în Parlament. Nu le va mai reprezenta nimeni interesele. Ca atare, prin cererea sa deputatul portocaliu produce o daună intereselor alegătorilor. Normal, ar fi trebuit ca portocaliul Progoană să își dea demisia pentru a permite demararea procedurii legale de înlocuire a lui cu un alt ales.

În nota de mai sus, Prigoană ne prezintă o altă modalitate de faultare a Constituției, după modelul patentat de Băsescu. O situație care se impune a fi rezolvată la modificarea Constituției. Faultul nu este în litera legii, ci în spiritul Constituției. Dracu s-a gândit că cineva va avea o astfel de cerință ? Să mergem prin absurd la situația în care un număr mai mare de deputați și senatori cer concedii de paternitate/maternitate, concedii fără plată, concedii pentru îngrijirea sănătății ... Mai avem Parlament ? Nu. Dacă la o instituție publică sau la o societate privată se pot da atribuțiile celui aflate în concediu altor funcționari din biroul/serviciul respectiv sau se poate anagaja, temporar, o altă persoană, în cazul Parlamentului nu se poate face așa ceva. Reprezentarea nu se poate face prin delegare !

O altă tâmpenie apare la durata concediului. Prigoană cere concediul pe doi ani. Dar el nu mai are mandatul așa de lung. Sunt mai puțin de doi ani până când mandatul actualilor parlamentari încetează de drept. Cum va mai fi justificată plata banilor după ce actualul Parlament își va fi încetat mandatul ? Se va considera, fictiv, că Prigoană este încă parlamentar (așa, ca bonus). Să spunem că va obține un nou mandat, va depune un nou jurământ și, probabil, va cere completarea concediului de paternitate. Este de tot râsul.

M-am așteptat la multe de la portocalii. Asta este însă de cartea recordurilor.

Uniunea Social-Liberală

S-a realizat. Repede. Foarte repede. Eu am fost, trebuie să o recunosc, un aliat al unei astfel de construcții. Poate că m-au depășit prin ce și-au propus. Poate. Mai analizez.

Înainte de alegerile din finalul anului 2008 consideram că PNL trebuie să aibă o relație de colaborare cu PSD pe principalele probleme ale țării. Cum trebuie să fie statul, cum trebuie să fie administrația, cum trebuie să fie sănătatea, cum trebuie să fie învățământul, cum trebuie să fie Justiția, cum trebuie să fie Armata, cum trebuie să fie Poliția etc. Adică, cum trebuie să arate Statul. Cum se guvernează, care sunt prioritățile politice ale partidelor urma să stabilească fiecare partid în curtea lui. Funcție de electoratul care îi asigură mandatele.

Nu uit, trebuie să o spun, PSD mi-a înșelat așteptările. Știu, sunt subiectiv, însă alianța zisă „Pentru România” parafată de PSD cu Geoană în frunte și PD-L cu Băsescu la timonă mi-a căzut greu „la stomac”. PNL era izolat. Cumplit de izolat. UDMR se cerea la guvernare pe motiv de identitate comună cu PD-L. Interesele divergente ale celor două „mari puteri” politice a dus la destrămarea alianței înainte de împlinirea unui an. Nu doar Băsescu a fost de vină, cum se clamează astăzi de pesediștii interesați să aibă ceva în comun cu liberalii, au fost de vină pesediștii cu Geoană în frunte care au căutat, inclusiv cu ajutorul PNL - să nu uităm alianța de la sfârșitul anului 2009 și proiectul Johanis -, să acapareze întreaga putere. Furtul de la urne săvârșit de pedeliști a stopat ascensiunea lui Geoană și a echipelor de nehaliți ai PSD.

S-a format această uniune acum. Vorbe multe și frumoase. De acord. De acord cu uniunea, de acord cu vorbele numai că ... până la mal mai este.

Obiectivul principal îl constituie salvarea României de ciuma portocalie. Pentru asta este nevoie de alianțe. Vorba aceea, te faci frate chiar și cu dracul pentru a trece puntea. PSD era singura formațiune care ar fi permis o construcție suficient de puternică și credibilă pentru majoritatea populației și pentru politicienii din alte formațiuni care să poată duce la realizarea obiectivului. Până la înființarea uniunii cu acte, la tribunal, uniunea era o promisiune. Realizarea de facto a uniunii schimbă, consistent, echilibrul politic. Deși este la guvernare, PD-L știe că a pierdut puterea. Știe că membrii săi au de ales. Rămân în PD-L și ies din viața publică sau pleacă din PD-L și se alătură noii alianțe. Cum ? Au posibilități diverse. Unii pot ajunge în PNL, posibil cu excepția celor care au urmat în PD-L pe Stolojan și Stoica la care se adaugă pediștii dușmani, pe față ai liberalilor. Iar aici mă refer la un Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei și alte panarame. Unii pot ajunge în PSD. Cred că majoritatea, pentru ei social-democrații fiind frații de sânge. PSD și PD-L sunt dezmembrămintele FSN. Unii se pot întoarce la PNȚ-CD, care se pare că se va reuni. Cu PNȚ-CD revigorat se poate completa ACD, pe baza unui protocol. De va fi, vom vedea. Alți pedeliști pot spera la intrarea în PC. Ușa le este deschisă, după câte se pare.

Dacă pedeliștii care vor schimba partidul în vederea rămânerii în viața publică sunt parlamentari (cred că în special aceștia), raportul de forțe în Parlament se va schimba dramatic. Acest lucru este posibil datorită prevederii din protocolul dintre PSD și ACD de formare a USL care stabileste paritatea reprezentării. Astfel, cei care acum vor trece la PC și PNȚ-CD (care însă trebuie să devină întâi parte la ACD) au șansa de a deveni nominalizații ACD pentru colegiile care revin acestei formațiuni la alegerile locale și parlamentare viitoare. Cei care trec la PSD au aceleași șanse. Nu este exclus ca la nivel local să vedem treceri urgente în barca noii alianțe a primarilor și consilierilor locali. Știu, primarii nu pot să o facă pe față, acum, însă pot declara că rămân membri ai PD-L însă vor colabora strâns cu PSD și ACD, încercând în acest fel să își optimizeze viitoarea candidatură.

În mare așa văd eu primele rezultate, posibile, ale înființării actualei uniuni. Până la congresele UDMR și ale PD-L se vor clarifica multe.

Tratarea teoretică a acestei uniuni are farmecul ei. Am citit la Codrin Scutaru o abordare care încearcă să dea speranță. Ce ar trebui să facă această alianță. De acord cu el. Sunt, la fel, de acord, cu modul în care tratează această alianță Iulia Huiu. Pragmatic, Varujan Vosganian se limitează la scopul imediat al alianței și la necesitatea ca această să meargă înspre obiectivele strategice ale unei bune guvernări.

O abordare care îmi place în mod deosebit are Bogdan Duca. Da, sunt de acord cu el. PNL are șansa de a ocupa întreg spațiul drept al politicii românești. Da, alianța urmează a sfârși după ce își atinge obiectivele de bază - trimiterea ciumei portocalii la coșul de gunoi a istoriei, refacerea statutului de drept și reforma administrației. Construind împreună statul de drept, PNL și PSD pot redeveni adversari politici ocupând, pe merit, zonele de interes politic pe care le reprezintă: dreapta PNL, stânga PSD.

Rămâne să vedem cât se va realiza din programul stabilit de comun acord între PNL și PSD. Ideile sunt mărețe. Dar, vorba românului, teoria ca teoria, practica ne omoară. Până unde se va merge în realizarea obiectivelor uniunii ? Nu cred, sincer, că unii de la noi și mai mulți din PSD vor renunța, de bună voie, la fiefurile pe care le au. Vor fi frecușuri și litigii numeroase. Se vor pârî unii pe lații la „Înalta Poartă” și vor cere, unii și alții, denunțarea protocolului cu amenințări severe. Mai mult, atunci când vor „umbla” la reforma administrației se va ajunge, fără doar și poate, la abuzuri. Este previzibilă această evoluție, administrația publică fiind infestată de „habarniști”, de piloși și profitori. Bașca faptul că în toate funcțiile de conducere, de la cel mai mic nivel până la cel mai mare, sunt persoane care au puține cunoștințe despre rolul și locul instituției în care lucrează sau sunt pur și simplu incompetente. Cu cine îi schimbi ? Cu alți incompetenți ? Da, așa se pare că va fi. Spun acest lucru cu strângere de inimă pentru că îmi dau seama că cei care vor concepe grilele de examinare sau vor face parte din comisiile de examen sunt cei pe care azi îi acuzăm de distrugerea administrației publice. Poate, ar fi bine ca, pentru o perioadă de timp, să fie numiți în funcții de conducere persoane recunoscute pentru competența lor în domeniu chiar dacă acum sunt la pensie, cu obiectivul de a reface structurile administrației publice și a realiza încadrarea în funcțiile de execuție a profesioniștilor veritabili. Nu de alta, dar toate obiectivele uniunii ce s-a format se pot realiza cu oameni care au habar de activitatea instituțiilor publice ce urmează a construi programe, proiecte de finanțare, pregătirea generațiilor care urmează a ocupa funcțiile publice în viitorul apropiat etc. Cu cei de acum nu se poate realiza mare lucru. Mai mult, cu cei de acum intențiile uniunii pot deveni „vorbe'n vânt”. Sunt îngrijorat de modul în care cei din PSD vor pune în practică partea ce le revine din protocol. De câte ori au ajuns la butonul de comandă au schimbat profesioniștii cu habarniști politici. Nu cred că vor face altfel în viitorul apropiat.

Din ce am scris mai sus se vede că am dubiile mele cu privire la această uniune. De aceea tind să îi dau lui Ludovic Orban dreptul să o critice. Consider că Ludovic exagerează, pe ici-pe colo, prin părțile esențiale, pentru ca protestul lui să aibă un impact cât mai mare. Dar, nota bene, Ludovic are dreptate să fie împotriva acestei uniuni. La fel, dau dreptate lui Tăriceanu și, de ce nu, Adrianei Săftoiu. Este bine că avem în rândurile noastre oameni care privesc critic această uniune. Mâine, când se vor evidenția neajunsurile din comportamentul partenerilor noștri vom găsi în ei sprijinul de care vom avea nevoie.

Am scris destul de mult. Sunt de acord cu uniunea, mă bucur că s-a realizat însă rămân în „alarmă”. PSD are tendința de a elimina partenerii. Nu au reușit cu PD-L (campionul acestui tip de comportament) sper să nu reușească cu PNL.

Cu această ocazie răspund și invitației făcute de Codrin Scutaru.