Despre statul social

După ce am citit „o căruță de vorbe” despre statul social am ajuns să le dau dreptate tuturora. De ce nu ?! Fiecare dintre noi are dreptul să aibă propria viziune cu privire la statul în care trăiește și plătește taxe, la funcțiile sale, la modul în care statul trebuie să relaționeze cu alte state în folosul, normal, al cetățenilor săi. Le respect opțiunile însă nu voi fi de acord cu ele. Nu le voi încuraja și voi combate, de fiecare dată, preluarea și promovarea unor astfel de opțiuni. Am observat însă faptul că viziunile sunt radicalizate. Că au un ce anume ce le face de nesusținut, în integralitatea lor. De aceea am propria viziune, mai aproape cumva de cea liberală, pentru că o găsesc realizabilă fără costuri sociale inutile.

Plec de la principiile liberale, expuse pe site-ul PNL, deoarece le găsesc ca fiind suficient de simplu expuse și complete pentru a construi viziunea pe care o agreez despre statul social românesc. Mă refer doar la cele despre stat, fără a omite faptul că ele se completează cu celelalte principii despre om și libertățile acestuia, despre economie, despre celelalte funcții ale statului așa cum sunt ele văzute în doctrina liberală. Mai apoi voi merge la un articol al lui Dinu Patriciu din „Adevărul” și la o postare a lui Adrian Năstase pe blogul personal. De oi mai găsi ceva în timp ce scriu, voi folosi.

Liberalii din PNL consideră că :

„2. Societatea nu este exterioară indivizilor. Ea nu îi domină precum o forţă străină, impusă şi suprapusă lor, ci este exclusiv ceea ce rezultă din cooperarea dintre indivizi, atunci când fiecare individ în parte acţionează potrivit alegerilor şi preferinţelor sale. Modelele sociale (de ex. statul social, modelul european) nu au valoare decât dacă sunt interiorizate în relaţiile concrete dintre indivizi, iar credinţa în existenţa unor legi imuabile ale societăţii reprezintă o iluzie periculoasă. 

În privinţa organizării societăţii, sunt posibile două atitudini. Societatea poate fi organizată de sus în jos, atunci când un grup de oameni puternici îşi propune să transforme relaţiile dintre indivizi potrivit unor idei abstracte, cu ajutorul ingineriei sociale. Acesta este modelul constructivist şi voluntarist de societate, pe care liberalii nu îl agreează. Societatea poate fi însă organizată de jos în sus, atunci când legislatorii ascultă tradiţiile încorporate în viaţa de zi cu zi a oamenilor şi se străduiesc să valorifice puterea de organizare a libertăţii. Acesta este un model de societate bazat atât pe raţionalitatea ordinii legiferate, cât şi pe aceea a ordinii spontane. Liberalii favorizează organizarea de jos în sus, deoarece ei cred că nu guvernanţii fac societatea, ci indivizii şi tradiţiile care încorporează formele cele mai fertile de cooperare.

Liantul social nu poate fi nici prestabilit, nici inventat. Relaţia dintre indivizi rezultă din ceea ce ei aleg să facă în mod efectiv, în fiecare clipă a existenţei lor; relaţia inter- individuală este forma în care se realizează convieţuirea umană.

Viitorul acestei convieţuiri nu este predeterminat, iar societatea liberală - în măsura în care face din libertate reperul ei esenţial - este o societate deschisă, care valorifică la maximum potenţialul fiecărui individ în parte”.

Ca să am un stat social, un stat dedicat societății care l-a creat trebuie să am o societate. Cum este cea descrisă mai sus, o societate conștientă de propria sa valoare și putință. Societatea română actuală, în totalitatea ei, nu este în măsură să răspundă la cerința de valoare iar cu privire la putința ei de impune statul social, cu atât mai puțin. Din această cauză suntem în situația neplăcută de a suferi consecințele organizării societății după modelul constructivist și voluntarist de societate, model practicat și de comuniști, și de cei de dinaintea lor (în special în perioada dictaturii carliste, guvernarea legionară și în perioada autoritarismului antonescian) dar și de cei care au ajuns la putere imediat după toamna-iarna lui 1989. Aproape fără excepție. Și Ileascu a guvernat încercând să construiască societatea românească după cum a considerat el mai mai bine (voluntarism), și Constantinescu a guvernat după aceleași principii, și Isărescu a știut el cel mai bine ce le trebuie românilor, nu mai vorbesc de Năstase pe timpul guvernării acestuia iar Băsescu ... ei bine, Băsescu vrea să modifice tot ce au făcut ceilalți pentru a arăta că el are alte viziuni. Modelul constructivist și voluntarist de societate are în Băsescu cel mai de seamă reprezentant, comparabil doar cu Ceaușescu. Nu l-am uitat pe Tăriceanu, însă guvernarea liberală sub conducerea acestuia nu are atâtea păcate câte au celelalte. Mai mult, pe timpul guvernării liberale s-a constatat că statul a intervenit mai puțin în viața economică a societății, pe ici pe colo a mai ajustat legile și normele de stat pentru a elibera libera inițiativă iar rezultatele nu au întârziat să apară. Pentru că toți ceilalți au dorit să impună, de sus în jos, altceva decât au făcut anteriorii, suntem în situația actuală o țară fără busolă, o țară a deznădejdii, o țară sărăcită, o țară nevolnică.

Am pomenit mai sus pe Dinu Patriciu cu un material din „Adevărul”. Intitulat „Între înjurături”, anunță falimentul statului social din poziția întreprinzătorului însă vede aplicarea unor soluții tot de sus în jos. Legate ideile din acest articol de alte idei expuse anterior, Dinu Patriciu vede o diminuare a rolului statului în economie - idee liberală, excelentă -, pornind tot de la voința unui lider național. Cel puțin așa înțeleg eu. În partea opusă acestuia, Adrian Năstase vorbește despre statul social din perspectiva socialistă, dar tot de la nivelul liderului național. De fapt, tot un drac. Dinu Patriciu își poate găsi aliații în Băsescu și ai lui, pentru că ce promovează el se poate obține în timp scurt doar prin aplicarea brutală a forței statului. Ce spune Năstase este cam la fel. Chiar dacă liberalii ar găsi în expozeul lui Patriciu idei dragi lor, modul de aplicare este la fel de nociv. Pentru că el privește problema de pe poziția șefului unei corporații uită că în spatele convențiilor sociale sunt oameni. Se ajunge ușor la ideile tâmpite expuse de reprezentanții PD-L cu privire la eficiența economică a funcțiilor publice: învățământ, sănătate, apărare, securitate, ordine publică ! Iar de aici se ajunge, fără doar și poate, la o altă tâmpenie, venită din laboratoarele BRN, a preemțiunii legilor economice față de legile naturale și sociale care protejează drepturile și libertățile civile ale oamenilor. de parcă legile economice sunt cele care stau la baza formării și evoluției omenirii și nu drepturile naturale ale oamenilor, cum ar fi dreptul la viață, dreptul la identitate, dreptul la sănătate, dreptul la proprietate la care s-au adăugat drepturile sociale cum ar fi dreptul la muncă, dreptul la învățătură, dreptul la asistența socială etc.

Băsescienii, și nu numai, au lăudat părerile exprimate de Patriciu. Au găsit „izvorul” ce le justifică măsurile luate cu parul. Eu nu agreez modul. Ideile sunt bune, aplicarea lor este proastă. Nu subordonez statul imperativelor economice mondiale, permit acestora să intre în viața publică a cetățenilor mei doar dacă le aduce bunăstare. Dacă nu, iau măsurile de protecție necesară pentru a împiedica multinaționalele să își deconteze erorile de prin alte părți pe spinarea românilor. Nu a aplici ca orbetele măsuri luate de alții pentru ca să arăți, în cercurile de interese în care vrei să ajungi, că ești un globalist, pui interesul național în fața intereselor corporațiilor multinaționale și a intereselor altor state și alegi calea care să te protejeze chiar dacă nu place unora sau altora. Iar modele de urmat, de este nevoie de ele, sunt suficiente, chiar în Europa.

Adrian Năstase o ține pe a lui. România trebuie să fie stat social. Da, dar unul care să aibă din ce în ce mai puțini cetățeni care să apeleze la solidaritatea socială, un stat care să se dezvolte prin încurajarea liberei inițiative, un stat care să favorizeze personalitatea individului și libertățile acestuia. Ce observ eu la Năstase este faptul că principiul solidarității sociale a devenit suportul statului social, iar de aici la nemuncă (rezultă persoane defavorizate !) și pomană, inclusiv electorală, nu este decât un pas. Nu mai spun de autoritarismul guvernării Năstase și apetența lui pentru a impune de sus în jos modelele de urmat.

România trebuie să devină statul care să asigure tuturor cetățenilor săi accesul la bunăstare. Pentru asta trebuie să elimine o mulțime de legi, legi care supranormează în fiecare domeniu drepturile și libertățile civile, obligațiile instituțiilor publice, metodele și procedurile de urmat. Rămâne să determinăm cât participă statul la asigurarea sănătății, în mod direct, la asigurarea învățământului, la asigurările sociale, la sistemele de pensii etc. Dar asta se poate face doar în timp, pentru că schimbarea unor sisteme, apropierea lor de nevoile cetățenilor și eliminarea intereselor de stat din domenii în care nu are ce căuta cere timp și multă înțelepciune. Suntem moștenitorii unor sisteme construite de sus în jos care își dovedesc ineficiența socială, complicată de consumarea haotică a resurselor alocate acestora, trebuie să le modificăm însă nu cu prețul suferinței beneficiarilor acestor sisteme.

 Este clar că nu pot fi nici de partea celor care îmbrățișează pe Năstase și nici de partea celor care îl iau ca model pe Patriciu. Eu spun că statul social nu este falimentar. El va trebui să existe însă, va trebui să fie redefinit și redimensionat. Îmi amintesc de începutul guvernării Boc cu PSD în coadă când au introdus acel venit minim pentru toate persoanele care nu au alte resurse. Așa au primit, de exemplu, părinții lui Boc câte o „pensie” din bugetul de asigurări sociale, la fel ca mulți-mulți alții care nu au contribuit vreodată la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale de stat. O astfel de măsură nu are treabă cu statul social. Are treabă cu pomana socială ceea ce este cu totul și cu totul altceva.