Alegeri fără alegeri. Oximoron dar asta este.

Am exercițiul situațiilor neplăcute. Chiar și al rezultatelor nefavorabile. De unele am trecut, în viață, prin analiza modului în care am conceput treaba pe care am făcut-o și am văzut unde am luat-o razna. Așa am învățat să nu regret ce am făcut. Bine, o mică supărare acolo a fost, dar a fost o supărare pentru faptul că am fost prost, nu că a câștigat adversarul. Prezența la vot foarte scăzută a fost generată de mesajele prost transmise, de mesajele greșite, de obiectivele greșite, de festivismul întâlnirilor cu posibilii alegători, de absența proiectelor pentru cetățeni. S-a lucrat „a la grande”, nu s-a mers pe problemele cetățenilor. S-a lucrat pe internet, intens, agresiv și s-a uitat că există străzi și oameni care nu au treabă cu internetul. Televiziunile și-au luat revanșa în fața internetului. În contra tuturor părerilor exprimate în media sau prin intermediul media, aceste alegeri nu au prea fost. Absenteismul cumplit îmi spune că în afara activului de partid sau al celor foarte apropiați de partid, cu mici excepții ale unor persoane neimplicate politic, alții nu au fost la vot. Cetățenii nu au fost la vot pentru că au fost invitați să vadă „bătaia” între PSD și PNL nu să participe la un vot, la o alegere a unor administratori. De aceea avem acest rezultat. Oamenii au stat la televizor să vadă „bătaia” și prin absență au creditat pe cel care a dat mai mulți „pumni”. Așa a câștigat PSD. PNL a vorbit mai mult, dar fără folos. Cineva a ales un model falimentar de bătălie electorală. A fost părăsită calea modelului folosit în 2014 de Klaus Iohannis la Președinție. Model păstrat de unele organizații ale PNL din restul țării care au și câștigat, de altfel. La București a fost prostie cu năbădăi. Să fie clar ! Și cu asta, ce-am făcut ? Ar întreba Constantin Tănase. Deocamdată atât.