Omagiu adus „ilustrului” incompetent Gabriel Oprea

Iau de pe mail această „creație”. Este trist că oamenii au ajuns, deja, la convingerea că nu mai este nimic de făcut. Tristețea este împletită cu umorul negru. Metoda a fost „inventată” pe timpul comunismului, dictatura ceaușistă nelăsând loc manifestărilor libere. Peste tot unde dictatura este forma de guvernare se manifestă astfel de „creații”.

Eu mai cred că se poate reveni la normal. În ultimă instanță prin pierderea alegerilor parlamentare viitoare de către demenții neo-comuniști băsescieni și, cu ajutorul altei majorități parlamentare, să fie abrogate dementele acte normative emise de Guvernul Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu și să se revină (târziu și pentru unii tardiv) la normalitate.
Eu merg mai departe pe acțiunea în contestare a aberantei legi 119/2010. Din lectura atentă a Deciziilor Curții Constituționale am observat că nu au fost analizate de către curte motivări specifice pensiilor de serviciu ale militarilor și polițiștilor (apropo: zisa lege le spune „pensii de stat” !). Contestația depusă de PSD a pus accentul pe „pensia de serviciu” a funcționarilor publici „civili”. Nu a fost prin curtea PSD nici un jurist militar ? Mă mir. În fine.

Dacă este să iau de bune concluziile CCR, ar însemna să accept că pensia de serviciu a polițiștilor și militarilor este un favor care se acordă acestor categorii profesionale și care diferă în cuantum după cum consideră o guvernare sau alta că poate „onora” acest favor. Voi posta mai încolo niște considerații pe această temă, acțiune pregătitoare din partea mea, pentru a justifica (motiva) acțiunea în contencios administrativ pe care o voi iniția și duce până la capăt chiar de va fi nevoie să ajung la CEDO.

Nu voi cere să mi se recalculeze, în minus, cuantumul pensiei. Ceea ce primesc este un drept prevăzut de lege, dreptul la pensia de serviciu pentru polițiști, drept care include, pe de o parte, prestația mea în folosul statului în timp și contraprestația statului pentru perioada de după ieșirea la pensie calculată în cuantumul înscris în decizia de pensionare. Respectiva decizie are puterea unui titlu de proprietate, eu devenind proprietarul pensiei de serviciu pentru că am îndeplinit condițiile imperative ale legii pentru a beneficia de acest drept. Neavând la bază contribuția mea la un fond de pensii și fiind finanțată integral de la bugetul de stat prin bungetul anual al ministerului din care am ieșit la pensie ea este o creanță a statului față de mine până la moarte. Eu am un drept de creanță asupra statului garantat de lege și introdus ca principiu în Constituție. Pentru considerentele de mai sus nu sunt de acord cu „considerațiile” Curții Constituționale de mai jos. O să fracționez textul pentru o mai ușoară înțelegere a ceea ce vreau să spun.

Pentru a răspunde acestor întrebări, Curtea începe prin a constata că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art.85 alin.(1) din Legea nr. 303/2004 sau art.1801 din Legea nr.19/2000].

Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr.164/2001).

De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.

În primul rând noi nu avem în pensia polițistului și a militarului partea „contributivă”. Mai apoi, pensia noastră nu este „un supliment” acordat din bunăvoință de către stat. Chiar dacă observă judecătorii Curții că militarii primesc pensia integral de la bugetul de stat, ei fac, voi sau nu, o măgărie: „... în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat.” Prin această formulare lasă să se înțeleagă că pensia militară are două componente, din care o parte specială plătită de la bugetul de stat ! Puteau formula corect astfel: „ ... în cazul pensiilor militare, acestea se plătesc de la bugetul de stat”.

Orice persoană de bună credință care va citi cu atenție și va face o simulare a respectivelor decizii ale CCR va observa, fără greșeală, caracterul politic al acestora, părtinitor și, mai ales, contributiv la politica promovată de Traian Băsescu și acoliții lui.

Îmi este greu să formulez acțiunea în contencios din cauza „jaloanelor” puse de această Curte Constituțională devenită odată cu ajungerea lui Zăgrean și compania la curte prin voturile fraudate de actuala putere. Sper că, încet-încet, voi ajunge la liman astfel încât să formulez acțiunea așa cum îmi doresc și, mai ales, chiar dacă nu voi avea succes în țară să îmi poată fi admisă acțiunea la CEDO.

Unii colegi se grăbesc. Inițiază, cu disperare uneori, acțiuni diverse. Nu au răbdarea să facă acele acțiuni care pot bloca aplicarea acestei aberante legi și, mai ales, a legii aflate în dezbatere parlamentară care are ca scop exact același lucru.

Eu voi contesta transformarea pensiilor de serviciu ale polițiștilor în pensii potrivit prevederilor legii comune și recalcularea lor. Mă bazez pe prevederile art. 15 - Universalitatea -, alin. (1) și (2), din Constituție și ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată -, alin. (1). De asemenea, pentru o mai bună explicitare, voi apela la Declarația Universală a Drepturilor Omului, în aplicarea prevederilor art. 20 din Constituție - Tratatele internaționale privind drepturile omului -, în special la art. 3 „Orice ființă umană are dreptul la viță, la libertate și la securitatea sa” (acțiunea Guvernului este un atentat la securitatea mea), art. 8 „Orice persoană are dreptul să se adreseze efectiv instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituție sau prin lege” (pensia este un drept patrimonial, drept fundamental recunoscut prin constituție și lege), art. 17 „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociere cu alții. / 2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.”, art. 22 „ Orice persoană, în calitate de membru al societății, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptățită să obțină satisfacerea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea și libera dezvoltare a personalității sale, prin efort național și cooperare internațională, ținându-se seama de resursele fiecărei țări”, art. 25 „Orice persoană are dreptul la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa” și nu în ultimul rând, art. 28 „Orice persoană are dreptul să beneficieze, pe plan social și internațional, de existența unei ordini care să permită ca drepturile și libertățile enunțate în prezenta Declarație să-și poată găsi o aplicare deplină”.

Nu închei fără a pune paragraful III din Preambulul Declarației:

Considerând că este esențial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul să nu fie constrâns, ca mijloc suprem, la revoltă împotriva tiraniei și a asupririi,

adăugând eu faptul că suntem într-o astfel de situație. Tirania comunistă a lui Ceaușescu a fost readusă în prim-planul vieții românești de Traian Băsescu și gașca de comunistoizi din PD-L.