„Cântarea României”, faza anticorupție.

Aderarea la Schengen fiind compromisă, pentru motive de corupție, în special, avem parte de circoteca portocalie cu cu „anticorupția la vrac”, nu la bucată. Ce mai, o adevărată „Cântare a României” în varianta băsesciană.

Punctele de trecere a frontierei au personal corupt și coruptibil. Polițiști de frontieră, vameși, personal sanitar și fitosanitar, drumarii și ce or mai fi pe acolo. Sunt locuri care permit îmbogățirea din „mila” trecătorilor. Iar vameșii ... până și Biblia vorbește despre ei.

Circoteca făcută la comandă politică are părți bune și rele. Părțile bune sunt cele care ajută la curățirea punctelor de trecere de oportuniștii aduși pe bază de pile, de cei care „s-au stricat” la locul de muncă, de jigodii. Părțile rele se vor vedea ceva mai târziu, atunci când se va constata că în tăvălugul arestărilor pentru a da bine la imagine au fost băgați și specialiștii necorupți dar indispensabili pentru asigurarea securității frontierelor țării și ale Uniunii Europene.

Corupția din punctele de trecere a frontierei face parte din „corupția mică”. La fel cum este corupția de la ghișeul funcționarului public, corupția de la școală, corupția medicului etc. De la această corupție se poate ajunge la corupția mare, care are în vârf, întotdeauna, decidentul politic. Dar nu se compară cu corupția instituționalizată păstorită de Ministerul Finanțelor Publice, corupția cu multe zerouri în coadă și, obligatoriu, în valută liber convertibilă.

Lumea nu știe, însă în punctele de trecere a frontierei nu au toți lucrătorii acces la bani. Voi da câteva exemple pentru a se vedea cum se lucrează și a încerca, cei de bună credință, să facă diferența necesară. Nu spun că unii specialiști nu s-ar preta la un ban, acolo. Dar nu se cuvine a judeca la grămadă fără a face diferența.

Persoanele și documentele de trecere a frontierei sunt verificate de polițiștii de frontieră iar bunurile și mărfurile sunt verificate de vameși. Eu unul nu cred că polițiștii de frontieră au luat bani pentru a permite trecerea cu țigări, nu este treaba lor să stabilească dacă persoana verificată are voie să treacă cu țigări sau nu. Este treaba vameșului. În caz că primea ceva și polițistul de frontieră, înseamnă că cei doi au căzut la înțelegere ca polițistul să „nu vadă” încălcarea legii. În acest caz, amândoi merită să meargă la pușcărie. Nu cred, de asemenea, ca polițistul care ia mită de la un călător pentru a nu vedea un document de călătorie fals sau falsificat să împartă cu vameșii. Vameșul nu verifică pașaportul. Așa că vameșul nu are cum ști dacă polițistul de frontieră comite o infracțiune sau nu. Am mari dubii cu privire la modul în care prezintă televiziunile „metodele” fraudelor din punctele de trecere a frontierei. În fine, asta este.

Fac niște precizări în considerarea că în Poliția de Frontieră încă se mai lucrează profesionist, așa cum știam eu în urmă cu aproape 6 ani, când am ieșit la pensie.

Am văzut că majoritatea celor reținuți sunt polițiști de frontieră. Iar reținerile au ca motiv contrabanda cu țigări. Ceea ce nu este treaba lor în perimetrul punctului de trecere însă este imputabilă lor la frontiera verde, între punctele de trecere. Acolo da, este doar treaba polițiștilor de frontieră, vameșii având obligația legală de a identifica marfa/bunurile, a le evalua și a le depozita. Bunurile respective fiind indisponibilizate până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce va fi declanșată de polițiștii de frontieră prin întocmirea actelor premergătoare procesului penal. Ca specialist în probleme de frontieră mi se pare total aiurea datele care circulă în presă.

Nu neg, să fie clar, posibilitatea ca polițiștii de frontieră de la punctele de frontieră călcate de procurori să fie în cârdășie cu vameșii. Personal am făcut cercetări în acest sens, am constatat astfel de înțelegeri, am discutat cu procurorii de caz, am făcut propuneri conducerii Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și știu că acțiunile de combatere a unor astfel de situații s-au desfășurat permanent. Însă nu se făceau publice. La nivel local oamenii vedeau că unii polițiști de frontieră ajungeau prin tribunale sau la pușcărie, știau și de ce.

Mai văd că, în timp ce toată presa se dă de anul morții să vadă nivelul cel mai înalt la care ajunge mita din punctele de frontieră, guvernanții se mențin la nivelul punctelor de trecere. Din acest motiv cred că aceasta circotecă este doar o altă acțiune care urmărește un scop politic. Care o fi ăla ? Ce doresc pedeleii să scoată din atenția opiniei publice ? Ce subiecte trebuie să fie bruiate ?

Pentru liniștirea unora țin să spun că, în general, corupția din punctele de trecere, la nivelul polițiștilor de frontieră, „avantaja” doar pe plan local. Era ciubucul polițistului șpăgar și a șefilor lui direcți: șeful de tură, șeful de punct. Rareori se ajungea la nivelul județului. În mod excepțional se ajungea, să spunem, la nivelul Inspectoratului General. Erau zvonuri însă nici unul dintre cei care mi-au sesizat astfel de situații, pe când lucram, nu mi-au dat și probe. Se spunea. Se zvonea. Dar probe ... ioc. Nu bag mâna în foc pentru vameși sau pentru cei de la drumuri. La vameși aveam mari îndoieli. Am crezut, mereu, ca la vameși erau alte „reguli”. Mai ales după ce am negociat cu cei de la Vamă - Dinu Gheorghe (Vamă) era șef -, modificarea legislației în așa fel încât facilitățile vamale care pot duce la corupție să fie eliminate. Am fost refuzați în mod insistent, am ajuns chiar la insulte, noi acuzându-l pe Dinu Gheorghe că este patronul corupției din PCTF-uri. Mai mult, prin anii 2000 am căutat să scoatem din punctele de trecere a frontierei Duty-free-urile. Până în 2005 când am plecat la pensie nu am reuși. De la ele plecau bani mulți către clientela politică. Iar singurii care le puteau verifica erau vameșii.

Am motive serioase să consider acțiunile anticorupție de acum ca având alt scop. Se încearcă acoperirea mediatică a altor evenimente care nu plac PD-L și mai ales lui Băsescu. Bașca faptul că ele confirmă criticile aduse de Franța, Germania și alte țări României în apropierea aderării la Schengen.

Pentru cei care au bunuri ce nu se justifică, sunt alte căi pentru a-i trage la răspundere. De ce nu se folosesc ?

Și încă ceva. Oare, nu se putea executa cercetarea prealabilă în reședințele de județ ? Cine va suporta cheltuielile imense cu aceste acțiuni „spectaculoase” ? Noi.