Rateuri portocalii

În disperare de cauză, cu agresiunea neputinței, PD-L practică intoxicarea publicului cu teme de interes național prea mari pentru capacitatea oamenilor acestui partid de a le rezolva. Cu neputincioșii nu poți face lucruri mari. Poți însă, așa cum viața ne arată zi de zi, distruge (temporar) ce oamenii au construit în ani de zile: ani de trudă, de lipsuri, de speranțe, de împliniri.

PD-L a devenit, fără concurență, campionul proastei guvernări. Au luat măsuri de politică economică susținute de organismele internaționale interesate plecând de la premise false, slujind interesele oculte ale finanțelor internaționale în contra intereselor naționale. Practic, plecând de la „principii formale” ale științei economice au atacat și afectat grav drepturile și libertățile fundamentale ale poporului român. Un act de trădare națională evident. Grav. Foarte grav. România a fost prădată în anii de guvernare portocalii-băsesciene cum nu a mai fost vreodată. Dezastrul este completat de risipă. O risipă idioată, o risipă fără nici o justificare logică, măcar legată cumva de acele principii economice de care neonorantul Guvernator al BNR, Mugur Isărescu, face atâta caz. Pentru că dezastrul național are, în Mugur Isărescu, un mare susținător. Spuneam cândva că Isărescu este probabil coautorul măsurilor enunțate de Băsescu și aplicate cu inconștineță de acest guvern de incompetenți.

Acum, prin vocea liderului informal, Traian Băsescu, PD-L ne aruncă în curte teme „bombă”. Modificarea Constituției, reforma administrativ teritorială, reforma instituțiilor publice. Numitorul comun al acestor reforme îl constituie „tăierea”. Constituția este „tăiată” de Băsescu pentru ca el sau altul asemenea lui, să aibă o țară ca o feudă. El, normal, fiind feudalul. Neocomunism pur și dur. Reforma administrativ teritorială „taie” istoria poporului român, cultura acestuia și duce țara în zona unei ocupații teritoriale. Reîmpărțirea administrativă în județele/regiunile plănuite de Băsescu și ai lui portocalii seamănă cu modul de comportare al ocupantului străin după câștigarea unui război. Dar ... război nu a fost, victorie nu este ... atunci suntem în fața unui abuz. Pentru că desființarea județelor istorice precum și a principatelor/ținuturilor seculare cum sunt Moldova, Muntenia, Transilvania, Banatul, Oltenia, Maramureșul, Dobrogea, Bucovina este o crimă socială, este un atentat la identitatea națională. Eu nu voi mai fi un moldovean din Neamț ci un individ, oarecare, din zona de Nord-Est ! Soția nu va mai fi o dobrogeancă din Constanța cu rădăcini brașovene ci o individă din zona de Sud-Est ! Un sacrilegiu. Iar reforma instituțiilor statului este, și ea, total aiurea.

PD-L nu are nici o șansă să ducă la îndeplinire ce și-a propus. Toate sunt rateuri politice pentru PD-L și pentru susținătorii acestuia - UDMR, UNPR și minorități - și devin rateuri personale ale lui Traian Băsescu.

Încet, încet, dar din ce în ce mai repede, ostilitatea populară față de membrii PD-L, UDMR, UNPR și reprezentanții minorităților naționale devine din ce în ce mai evidentă. Când niște oameni îți fac rău îi eviți. În cel mai fericit caz. Dacă nu îi poți evita intri în conflict cu ei, conflict ce poate degenera în forme grotești, de cele mai multe ori. Culmea, toate acțiunile populației, în cazul în care participanții sunt mai mulți și au obiective sociale comune au parte de recunoașterea societății. Aceste cazuri nu pot sta în fața justiției pentru că revolta populară nu are articole de condamnare în legile penale.

Guvernarea portocalie este un mare rateu. Dacă însă Băsescu și ai lui au vrut să ne arate cum arată cea mai proastă guvernare de pe glob, atunci da, au și ei o realizare. Singura.

S-au făcut de tot „băsescul”

Zilnic avem Băsescu. Dimineața, la prânz și seara. Spune o vorbă nașparliul de la Cotroceni, hop și lumea cu dezbaterea. Toacă presa, toacă blogurile, se toacă pe rețelele de socializare, se toacă în parcuri și, normal, la cârciumă. Peste tot Băsescu. Când sus, uneori (mai cu surdină), când jos (de cele mai multe ori).

Ce este prea mult ... devine obișnuit. Nu mai avem excepție, nu mai avem posibilitatea de a compara între două valori. Când spunem Băsescu, spunem de rău. Unii. Alții înțeleg de bine. Opinii diferite. Ne-a ocupat spațiul. El. Dar este și ajutat tocmai de cei care îi sunt ostili prin excesul de Băsescu cu care ne invadează viața și relațiile. Eu m-am săturat de panarama de la Cotroceni. Iar cei care sunt toată ziua cu Băsescu'gură s-au făcut de tot „băsescul”. Adică, mai pe românește, de tot rahatul. Pentru că, pe fond, a spune Băsescu este ca și cum a spune rahat, în sensul de fleac, de lucru lipsit de importanță. Pentru că acesta este adevărul. Băsescu a devenit, prin propriul efort, un om lipsit de importanță. Funcția ce o are îl copleșește iar îndeplinirea atribuțiilor prezidențiale cu șmecherie, cu desconsiderarea adevăratelor valori umane și sociale, cu desconsiderarea necesităților societății pe care ar trebui să o servească l-a arătat în adevărata lui lumină de om mic, o nonvaloare.

M-am săturat de Băsescu. Vorba bătrânească: ducă-se pe pustii !

Rateul lui Băsescu

Băsescu a ratat o țintă. Curtea Constituțională a dat de pământ cu proiectul prezidențial. Și nu numai. Unele dintre ideile demente erau „pornite” de la idiotul de Boc și demenții care îi cântă în strună, adică de la Guvern.

Pedeliștii, Sulfina Barbu de exemplu, au lansat ideea că dezonorantul nostru Guvern va pune de acord proiectul legii de modificare a Constituției cu observațiile CCR și că acesta își va urma cursul. Adică, va fi trimis Parlamentului pentru a intra în procedura dezbaterilor. Era de așteptat. Chiar dacă nu au șanse în Parlament, au o „pleașcă” pentru campania electorală ce bate la ușă. Iar printre ideile cu care au picat la CCR sunt unele dragi, foarte dragi unui Tapalagă sau unor forumiști de pe la Excrementul Zilei sau HoțNews.

Ca să fiu sincer, nu mă așteptam ca CCR, politizat până peste poate, să dea aviz negativ propunerilor lui Băsescu. Zăgrean, Moțoc și care portocalii or mai fi pe acolo, oameni de casă ai nașparliului bețivan de la Cotroceni, au făcut dovada incompetenței constituționale de prea multe ori pentru ca acuma să mă mai determine să cred că indivizii și individele impuse cu forța în această instituție au treabă cu Constituția. Oricare ar fi ea. Dar ... în fine. Ceva s-a întâmplat de au ajuns la un astfel de rezultat. Mai ales pentru faptul că avizul lor este strict consultativ. Și-au dat cu părerea fără însă ca părerea lor să fie obligatorie.

Legat de aviz am unele observații de făcut. În primul rând formularea lor de final „obligatorie” este o aiureală din moment ce avizul este pur consultativ. Nu are cum să fie obligatorie o părere. Pentru că munca lor la proiectul de lege de modificare a Constituției este doar o părere, o părere care nu a întrunit majoritatea. Trei excremente portocalii de la CCR au fost de acord cu propunerile băsesciene. Apoi, din unele formulări ale creaturilor de la CCR constat că s-au substituit instanțelor de judecată, ceea ce este dincolo de competențele lor. Chiar dacă au folosit formularea că unele prevederi aduc atingere „drepturilor și libertăților fundamentale” sau „garanțiilor acestora”, modul în care au „judecat” nu este sau nu ar trebui să fie propriu CCR ci doar unei instanțe de judecată. Cei de la CCR trebuie doar să facă o evaluare între propunerile de modificare și prevederile exprese ale Constituției cu privire la limitele revizuirii. Ei însă, părerea mea, au cam depășit aceste limite. Nu pot să nu remarc faptul că o parte dintre observațiile lor sunt ca o frecție la un picior de lemn, pe lângă caracterul consultativ al demersului lor sunt prevederi în cuprinsul tratatelor la care România este parte ce acoperă, acolo unde este dubiu, prevederile constituționale în situația conflictului de legi. Ca să dau exemplul cel mai simplu, mă voi referi la caracterul licit al averii. Iar în materie avem destule reglementări internaționale care, în conflict cu legile interne, ar fi obligat instanțele de judecată românești să le aplice prin sancționarea acelor prevederi interne ce la încalcă.

Nu îmi propun să fac analize foarte detaliate pentru că ar însemna să pierd un timp aiurea. Rețin doar faptul că soluția CCR a produs o mare satisfacție multor români, mai puțin pricepuți în ale Constituției și legilor și o imensă insatisfacție guguștiucilor portocalii. Tapalagă și celelalte condee portocalii fac spume „la gură” înfierând decizia CCR. Ba, ma mult, Tapalagă face și oficiul de a dezinforma, cu intenție, publicul cititor portocaliu (cum îi turcu'i și pistolul) punând dezonoranta Curte Constituțională în rândul instituțiilor Justiției, ceea ce este prea mult. Curtea Constituțională nu are treabă cu Justiția. Dar portocalii nu au chef să știe asta.

Băsescu mai înregistrează un rateu. Al câtelea oare ?

Ieri la Sala Palatului

Ieri am fost la Sala Palatului. M-am întâlnit cu blogerii liberali și cu o parte dintre colegii liberali din S3, în special cu cei din grupul seniorilor liberali. Lucrețiu, liderul de grup era la Pitești. Am încheiat ziua de activitate la o bere, draft, bună.

Viziunea USL cu privire la administrația publică a fost prezentată de Victor Ponta în fața unei săli arhipline. Majoritatea celor prezenți era formată din reprezentanții USL în administrația publică. Din acest motiv prezentarea proiectului USL a fost adecvată dorințelor, așteptărilor, speranțelor, disperărilor, nemulțumirilor celor prezenți față de guvernarea portocalie a dezastrului național.

S-a încheiat cu Imnul României, devenit, prin strofele sale, atât de actual:

"Desteapta-te, romane!"

Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi in lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viata-n libertate ori moarte!" striga toti.

Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfant,
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost' pamant! 

Prezentarea proiectului USL

Dezvoltareregionala-proiectUSL
În final a vorbit Crin Antonescu. În spate, acolo unde am stat tot timpul, am putut observa reacțiile. Faptul că liberalii îl susțin pe Crin nu este o noutate. Mi-a plăcut modul în care au reacționat pesediștii. Conchid că au o o mare simpatie față de Crin. O simpatie care se aude în timpul discursului acestuia. Oamenii cred, la fel ca noi, că avem în Crin Antonescu un lider care ne poate reprezenta.

Discursul lui Crin a fost adresat lor, celor care reprezintă USL în administrația publică. A fost un discurs special care a dat, celor din sală dar și celor din țară care au urmărit Antena 3, Realitatea Tv și nu numai, nu doar speranțe ci și garanții: el, Crin, va candida la Președinție iar Victor Ponta va fi premierul USL; cu PD-L nu se va mai purta nici o negociere (pedeliștii nu sunt nici buni și nici răi, sunt pedeliști); după ajungerea USL la putere vor fi îndreptate nedreptățile demente ale tandemului Băsescu-Boc etc.



Acțiunea a fost o reușită. Chiar dacă Băsescu s-a grăbit să contracareze această acțiune a USL nu i-a reușit.

Protest de militar

Preiau un mesaj primit de la colegii mei, militarii. Fără intervenții din partea mea. Aplic doar regula „citește și dă mai departe”.

„O poezie-protest, conceputa de un ofiter, circula, tot de la Timisoara, sub forma de viral, pe internet . Textul este dedicat aliantei toxice PDL-UNPR-UDMR, tripleta care si-a propus sa distruga total aceasta tara. Incepem si noi, ca oameni bine informati, sa credem ca indivizii astia sunt tradatori de neam si tara. Versurile, maestre:

Nu-i iertaţi!

o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…

în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…

nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
fugiţi, spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…

aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…

ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…

pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…

din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…

ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…

nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare..

nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…

pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…

nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a muri. ”

Niște gânduri

De ceva vreme nu sunt în apele mele. Eu îi spun lene. După alte alea se numește disconfort. Generat de ... mai multe. Vârsta este însă principalul motiv. Nu mai sunt zglobiu ca în tinerețe. Asta este.

Am sta mai mult pe la Tv. În afara emisiunilor informative am privit și niște filme. Cele istorice cu predilecție însă nu am ocolit SF - urile. În rest ... nulități editoriale. Pentru tot poporul.

Politica a intrat în viața mea cu picioarele. Sunt, la fel ca mulți alții, una dintre persoanele care trăiește cu sabia deasupra capului. Ce va fi mâine ? Sursa mea de existență va mai exista sau va dispărea pentru că, nu este așa, Băsescu va găsi de cuviință că existența ei este un atentat la siguranța națională. Iar interesul național este, după mintea îngustă a ipochimenului de la Cotroceni, un echilibru contabil între ce și-a propus Băsescu ca venituri la bugetul consolidat al statului și ce cheltuie Băsescu și acoliții lui din Guvernul României din același buget în interesul sponsorilor lor politici și a membrilor partidului. Fiind mari cheltuielile cu acoliții, trebuie să taie, mereu și mereu, din sumele cu care statul este îndatorat către proprii cetățeni. Și taie. Taie panarama într-o veselie. Iar presa vine zilnic cu exemple clarificatoare cu privire la jaful practicat de PD-L asupra țării și cu nemele jefuitorilor în clar. Pe lângă Stoica, Stolojan, Boureanu, Negoiță și alții a fost pusă pe prima pagină și Elena Udrea. Iar de unde nu te aștepți apar nume pedeliste de mai peste tot.

Am marea banuială că eu, la fel ca alții, am ajuns să bag banii în pușculița PD-L cumpărând bunuri și servicii de la oamenii PD-L. Cumplit. Nu că sunt mari cheltuielile, ci că existența mea este condiționată de contribuția financiară pe care o am față de acest partid corupt. Mă gândesc, foarte serios, să îi identific pe pedeliștii de pe piață. Să încerc, în limitele mele, normal, să nu mai bag banii în buzunarul lor. Este cutare magazin sponsor al PD-L. Îl șterg de pe listă. Va fi greu.

O să încerc. O să pun aici, în pagină, pe cei pe care îi găsesc. Poate dau de gândit și altora. Trec să fac un embargou asupra pedeliștilor. Iar relațional ... sunt pentru mine persoane non-grata. Scurt.