Dinu Patriciu, omul.

Ieri seară, la 18.00 trecute fix, nu a fost Ludovic Orban a fost Dinu Patriciu. O surpriză de proporții. Plăcută, chiar foarte plăcută, sentiment căpătat după finalizarea discuțiilor. Omul Patriciu a confirmat. Liberalul Patriciu a garantat că el rămâne liberal până în ultima celulă din care este construit. Omul de afaceri Patriciu și-a arătat interesul, atât cât putea încape în dialogul cu bloggerii liberali, priceperea și concepțiile despre afaceri, stat, prezent și viitor. De toate și din destul pentru puținul timp petrecut în dialog. Eu rămân cu impresia, puternică, că această întâlnire este un câștig. Cel puțin din punctul meu de vedere.

A răspuns invitației la întâlnire chiar dacă dimineața a fost plecat din țară. De la aeroport a venit direct la Cafenea. A spus că încă îi huruie motorul avionului în cap. Respect. A luat bile albe, un coș plin pentru gest. Prima impresie, extrem de favorabilă despre omul Dinu Patriciu, a fost completată, mai apoi liberal și omul de afaceri. Dinu Patriciu nu mai este om politic. Este bine să separăm apele de la început pentru că ideea politicianului Patriciu deformează realitatea. A fost om politic însă a renunțat în momentul în care, cu ani în urmă, un ministru de finanțe a emis un ordin ce obliga oamenii de afaceri onești să nu mai facă politică. Cei rămași în politică au probleme cu onestitatea. Este plin Parlamentul de ei.

Omul Patriciu avea trac, la începutul întâlnirii. Părerea mea. A evaluat sala și persoanele prezente. Hârtia cu întrebările i-a dat posibilitatea să „se pună în ordine”. A citit întrebările în diagonală. Avea agenda lui iar întrebările erau, unele, pe agendă. Altele ... au fost tratate deschis și fără menajamente.

Prima și cea mai stresantă problemă a noastră a fost aceea a relațiilor lui Dinu Patriciu cu Traian Băsescu. Abia apoi s-au descătușat mințile și limbile, abia apoi s-au putut pune întrebările fără ipocrizie, abia apoi întâlnirea a devenit pur și simplu un atelier al schimbului de idei. Pentru că așa a fost. Pe lângă ideile expuse de Dinu Patriciu au fost și ideile participanților. Concluzia a fost clară. Dinu Patriciu nu l-a reevaluat pe Traian Băsescu. Evenimentul din 2004, de la Ploiești, filmat de o televiziune locală aparținând unui PD-ist pe atunci, azi se pare un „independent”, dar la care Dinu Patriciu a fost prezent ca Președinte al filialei PNL Prahova, a dus la despărțirea de Băsescu. Patriciu a spus că după ce a văzut ce a făcut Băsescu a plecat de pe scenă. De atunci Băsescu nu mai prezintă interes pentru el. Ca atare, bârfa politică despre susținerea lui Băsescu de către Patriciu a picat. Cu brio. A afirmat răspicat că în relațiile inter-umane este un conservator. Dacă și-a format o impresie despre un om nu și-o mai schimbă. Suficient. Și clar. Așa că ce au scris jurnaliștii portocalii în EvZ după interviul acordat de Dinu Patriciu sunt simple fabulații. Dinu Patriciu a recunoscut că în urma interviului dat EvZ au apărut în media tot felul de fabulații pe temă. Nu sunt realități.



Dinu Patriciu nu este „dușmanul” USL. Chiar a contribuit la formarea acestei alianțe. Dorința lui este însă ca PNL să fie locomotiva alianței și nu vagonul remorcat !



În linia dialogului bloggerilor liberali cu personalitățile invitate, Dinu Patriciu și-a exprimat opțiunea monarhică, justificând-o, pragmatic, cu nevoia de stabilitate, respectarea tradițiilor și echilibru în stat.



A arătat că el consideră Constituția de la 1923 ca fiind mult mai consistentă și mai democratică ca actuala Constituție a României, de aceea el o preferă. Ideea de revenire la Constituția de la 1923 este mai veche, are fundamente obiective tocmai în prevederile acesteia, parte dintre acele prevederi fiind de actualitate și în prezent. Problema este că trecerea la monarhie sau o formă de guvernământ diferită de cea de acum se poate face doar prin schimbarea actualei Constituții. Inconvenientul este că adepții schimbării Constituției sunt mai puțini decât adepții modificării ei. PSD vrea modificări ale actualei Constituției și nu vor fi de acord cu revenirea la monarhie. Adepții PSD sunt mulți, un impediment major. Este însă posibil ca în urma modificărilor să se ajungă la soluția gândită de Călin Popescu Tăriceanu, republica parlamentară, unde Președintele României să aibă limitate acele atribuții care permit azi lui Traian Băsescu să își bată joc de o întreagă țară.

O parte consistentă a dialogului a fost ocupată de economie, finanțe, afaceri, statul social.



Video are o foarte mică parte din discurs. Dinu Patriciu a făcut „o călătorie” lungă, pentru exemplificarea opțiunilor lui, până în Statele Unite, unde a evidențiat că datoria publică americană are ca structură împrumutul de la proprii cetățeni în proporție de 75% (bondurile de stat), față de datoria publică din statele UE care are o structură diferită, ponderea principală constituind-o împrumuturile de la bănci care s-au internaționalizat, astfel că SUA are o poziție mult mai bună decât coana Europa. Malaezia este iar unul din exemplele preferate de Patriciu prin politicile economice luate, politici care fac din acest stat un exemplu de succes. În special a lăudat faptul că Malaezia a oferit capitalurilor străine condițiile obligatorii pentru ca acestea să devină o prezență consistentă în economia țării: stabilitate politică și profitabilitate financiară. Iar o astfel de politică de stat ar trebui să aibă și România. Normal, cu actuala guvernare este imposibil, Patriciu fiind clar în această privință.

A insistat destul de mult asupra separării Europei comunitare în două zone economice distincte. Nordul, cu state organizate în jurul ideii potrivit căreia comunitatea este mai importantă decât individul și sudul care situează în centru atenției individul și mai apoi comunitatea în care acesta trăiește. Din acest motiv Patriciu crede că nu poate să fie acceptată o politică fiscală comună a UE. Cei din nord nu vor accepta să plătească fanteziile individualismului uman ale celor din sud iar cei din sud nu vor accepta impozitări ca a celor din nord. Ajuns aici, a vorbit despre Turcia ca aparținând zonei de sud, lăudând pe premierul Erdogan pentru inteligența cu care a reușit să implice moscheia în relația Guvernului cu cetățenii. Precizarea și amănuntele date de Patriciu mi-au fost de un real folos pentru a înțelege anumite aspecte rezultate din informațiile trunchiate apărute în presa română despre vecinul nostru de la Marea Neagră.

Patriciu a confirmat o idee a lui referitoare la regenerarea, naturală, a resurselor minerale, de toate felurile. Discuția a fost deosebit de interesantă și a confirmat și faptul că are un interes major în exploatarea resurselor din Marea Neagră, altele decât hidrocarburile în modul deja cunoscut. Deja a investit bani serioși în vederea materializării acestei idei. Are convingerea că România stă foarte bine cu privire la resursele naturale necesare unei economii performante, problema este însă în legislația proastă și în mentalitățile comuniste care persistă în modul de organizare și funcționare a statului. După el, toate formațiunile politice românești au mentalități socialiste, mentalități ce reies atât din comportamentul Guvernului Boc și al lui Băsescu cât și din proiectele de programe ale USL. Ne place sau nu, Dinu Patriciu are, pe undeva, dreptate.

O altă idee a lui, mai veche, a fost pusă în discuție, la întrebarea unui blogger. Bucureștiul, capitală economică și financiară, a unei zone ce poate fi acoperită cu avionul într-o oră. Mi-a plăcut ideea și atunci când a lansat-o, îmi place și acum, impedimentul este că nu avem stabilitate politică iar de condiții de profitabilitate pentru capitalul investit nici vorbă. Guvernarea portocalie a început prin ai declara pe investitori „infractori fiscali” !

Bucureștiul este un oraș al calcanelor. Afirmația lui Dinu Patriciu a fost urmată de poziția lui față de preocupările unora sau altora de a construi în București. Discuția a fost foarte interesantă. Opinia lui Patriciu fiind aceea că dacă trebuie tăiat un bulevard care să satisfacă necesitățile de transport în capitală, atunci trebuie făcută treaba. Iar cu privire la monumentele istorice din București care nu pot fi dărâmate, părerea lui Patriciu este fermă: nu există. A dat exemplul pieței Matache. Dacă sunt nostalgici care vor să o salveze, să pună bani la bătaie și să o mute. Mai clar de atât nu se poate. Nu mă pronunț, deși parcă, parcă i-aș da dreptate. Remarc, și aici, absența lui Adrian Crăciunescu. Un schimb de replici între doi arhitecți cu viziuni cumva diferite ar fi fost interesant.

A prezentat, succint, ideile lui cu privire la holdingul Adevărul, la ziarul cu același titlu, la faptul că se va adăuga un post de radio și o televiziune, din toamnă. El consideră televiziunile ca fiind perdante în fața presei scrise în special a celei on-line. Conceptual, Dinu Patriciu construiește compania media având în centru o structură care produce și care distribuie celorlalte componente media ale grupului produsele ce urmează a satisface cerințele pieței. Interesant, el vrea să facă din ziarul Adevărul a platformă liberală în presa scrisă, contrar ideilor lui Cartianu care își dorea ca Adevărul să nu promoveze politicul. Totuși, Cartianu a devenit un limbist băsescian alături de Cristoiu și Turcescu. În fața reacțiilor noastre negative față de Gregoar cel băsescian Patriciu i-a luat apărarea lăudând comportamentul acestuia la conducerea ziarului (este un manager care duce o treabă la sfârșit) și ușurința cu care mânuiește condeiul. Sunt sigur ca a receptat mesajul nostru nefavorabil băsescianului Cartianu. S-o schimba Cartianu în timp ? Iată o întrebare care își va aștepta răspunsul.

Să nu uit. Cu referire la articolele lui din Adevărul s-a exprimat în sensul că deși scrisul lui este apreciat, ca formă, inclusiv de noi, lui îi vine greu să își păstreze acest stil. Ar prefera să își formuleze ideile într-un stil care să fie mai aproape de limbajul economiștilor și finanțiștilor. Are două incoveniente: 1/ ziarul Adevărul este generalist și are cititorii majoritari nespecialiști în aceste domenii și 2/ imaginea lui (la care ține) va avea de suferit.

Ne-a făcut o propunere. Promovarea în spațiul virtual a unor concepte și idei liberale, cum ar fi cele despre fiscalitate. Urmează ca propunerea să îmbrace forma unui proiect ce ne va fi prezentat în toamnă, după ce și noi ne vom face calculele necesare. Ideea este interesantă. Să vedem ce va fi.

Regret că nu mai pot scrie. Și așa m-am întins. Pentru că despre această întâlnire se poate scrie mai mult. Fie sunt alte informații aduse în dialog de Dinu Patriciu, fie sunt opinii separate, fie sunt comentarii de făcut. Sunt însă consemnări despre întâlnire la bloggerii prezenti. Lilick, Ionuț Iancu, Clubul Bloggerilor Liberali, Tudor Mihăescu și alții.