IQ8 lângă Q7

Boc surprinde. Neplăcut. Face ce nu trebuie, apare unde nu trebuie, vorbește total aiurea. Cred că are un început, dacă nu mai mult, de demență. O fi luat sindromul de la Băsescu care deja este pe „derdeluș”. Iar cauza care determină acest comportament aiurea este incompetența. Incompetența naște demența. Clar.

Pe fbk este „o replică” interesantă, sub forma unui dialog între Boc care „deszăpezește” și deszăpezitul care stă la volan:

„- Ai un Q7, felicitări !
- Mulțumesc. Ai un IQ8, felicitări !
- Mulțumesc”.

Cretinul ăsta de Boc devine din ce în ce mai penibil. Dialogul închipuit ne duce la esența problemelor noastre. Boc și cei care îl însoțesc, potrivit proverbului românesc „Spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești”, reprezintă echipa de guvernare cea mai cretină de când România a devenit stat. În realitate este o grupare mafiotă care s-a folosit de mediul politic pentru a ajunge la puterea administrativă cu scopul de a jefui statul. Le-a reușit.

În fiecare seară, în Piața Universității și probabil în piețele tuturor orașelor din țară unde oamenii ies să protesteze se strigă alături de „Jos Băsescu”, „Boc, Boc, Boc, Demisia pe loc”. Pe bună dreptate.

Discutam aseară cu un coleg, cătană bătrână, amândoi obișnuiți o viață întreagă în slujba țării cu planificarea, planul, logistica acțiunilor de criză etc. Plimbările aiurea a lui Boc și a miniștrilor PDL, UDMR și UNPR cu televiziunile după ei cu mașini și elicoptere în situații dificile ne arată că acel comandament de criză nu își are decidenții reali în ei ci în alții. Atunci, de ce mai sunt acești indivizi prim-ministru și miniștri ? Jos guvernul ! Jos, pentru că este degeaba.

Defecțiuni băsesciene

Cineva, nu spun cine, spunea pe un post TV aseară, după dementul discurs al lui Băsescu adresat națiunii, că Băsescu este sociopat. Adică, are tulburări de comportament datorate defectelor din educație într-un mediu social nefavorabil (pe timpul cât era educat de comunistul de taicăsu). Că discursul evidențiază această realitate. Bun, zic eu. se cam potrivește.

Mă uit să văd dacă nu este cumva și psihopat, am eu așa, o bănuială. Când colo, ce să vezi. Definiția a fost făcută, undeva cu mult timp în urmă, după chipul și asemănarea lui. Individul este într-o stare de dezechilibru psihologic caracterizat prin tendințe antisociale fără deficit intelectual și fără atingere psihotică. Na poznă. Mă uit mai departe.

Delir de grandoare. Clar. Individul este megaloman. Se crede superior tuturor celorlalți.

Dacă se citește/ascultă discursul trogloditului în cheile de mai sus nu mai rămâne mare lucru din el. Bașca sunt de povestit și despre teribila lui găselniță cu „modernizarea/reforma statului”. Dar nu acum că nu am chef. Oricum, o altă mare, dar mare, nu glumă, tâmpenie băsesciană.

Delirul individului de la Cotroceni este aici. Îl are și presa dacă, cumva, idioții care îl acompaniază au de gând să îl șteargă.

La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua

„La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua
că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”

Azi este sâmbătă. Este ora 15.12 și am găsit de cuviință să scriu. Probabil nu mult, chiar puțin de va fi, este totuși ceva.

De săptămâna trecută sunt în program aglomerat. Vinerea trecută, împreună cu bloggerii liberali disponibili, am fost la PNL S2 unde am lucrat (sau încurcat ?!) pe Dan Cristian Popescu și Amelia Boroș în pregătirea evenimentelor de a doua zi, sâmbătă, când PNL S2 a semnat protocolul de colaborare cu filialele SCMD din sector. A doua zi, sâmbătă, îmbrăcat mai grijuliu și cu gâtlăgăul pus, am fost la PNL S2 pentru a participa atât la semnarea protocolului dar și, sau mai ales, la simpozionul dedicat Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu. Am avut și un spici de 5 minute la care, cu de la mine putere, am adăugat „sfertul academic” vorbind despre „Un boț de fată”. Apoi am plecat împreună în Piața Universității unde am strigat „Jos Băsescu” și alte lozinci dragi, astăzi, românilor de bun-simț. Ziarul udrist „Curentul” ne-a popularizat acțiunea din piață, imagini și comentariu corespunzător. Cine scormonește prin paginile acestui ziar găsește mai multe articole cu dragoste „profundă” față de bloggerii liberali.

Duminică am fost în juriul desemnat de Alina Gorghiu la Cafeneaua liberală pentru jurizarea „cu maximă exigență” a puradeilor, preșcolarilor și școlarilor care au dorit să recite. În special din Mihai Eminescu, sărbătoritul zilei dar „au fost primite” și „Cățelușul cu părul creț” și alte minunății ale copilăriei, bașca unele compoziții personale ale copiilor. A fost minunat. A fost fantastic. Iar noi a trebuit, cu poruncă de la „împărăție”, să stabilim doar 5 premii I și 10 premii II plus două premii speciale. De fapt, acolo, se cuveneau în jur de 50 de premii I și restul, până la 80, premii II plus cele speciale în număr dublu față de numărul recitatorilor. Oricum toți copiii au primit câte ceva așa că ... Nu mă lasă inima să nu pun poza cu Alina în postura de „coordonator de viitor grup parlamentar liberal”. De va să fie așa.

După eminesciadă am fost, normal, în stradă, în Piața Universității. Unde iar am strigat, am cântat, am fluierat, pe Băsescu am îmjurat. Hai că merge, sună a versificare ad-hoc.

Nu credeam că lumea va mai veni și luni, marți ... Dar a venit. Noi, bloggerii liberali eram hotărâți, ne-am ținut de cuvânt, să fim zilnic în piață. Am reușit. Unii ajungeau mai devreme, alții mai târziu, fiecare după posibilități și după program. Eu am declarat că am program redus, ca la lăuze, în principal din cauza vârstei și a unor „semnale” corporale clare. Deh ! Nu mai este ca la tinerețe. Iar eu abia acum aflu !

Joi am ajuns, cu puțină întârziere, la mitingul de la Arcul de Triumf. Am prins cuvântările liderilor însă nu am „beneficiat” de vorbele lui Cernea, Zamfir și SRS. Și acum îmi pun întrebarea : ce căutau ăștia acolo ? În fine, vorba lui Crin, noi acceptăm diferența iar acum este nevoie de unitate. Să vedem până unde. Că în pat cu dușmanul, eu unul, nu prea accept. Și așa am niște îndoieli cu privire la USL și finalitatea acestei uniuni.

Nu închei înainte de a aduce aici, pe prima pagină a blogului, pe inconfundabilul Gregoar cel Cartianu al lui conu Dinu Patriciu, frumos și deștept ca o lamă de buldozer după ce a mursecat pământul gloduros, ce are niște constatări total aiurea în pagina ziarului „Adevărul”, cu privire la Piața Universității: „Piața Universității a murit”. Spune impbecilul. Posibil să îi fi murit lui singurul neuron activ din creer.

Gata. Acuș-acuș plec la programul zilnic reglementat de convingerile mele ca om și liberal să strig din toate puterile „Jos Băsescu !”. Cine știe, poate azi, poate mâine, forțat de ... dracu știe ce, își dă handicapatul demisia și scăpăm de el. Știu, treaba asta seamănă cu „Fata Morgana”, dar este totuși o posibilitate.