Văd că unii se apleacă asupra denumirii „pensie de serviciu”. Nu sunt de acord. Pensia de serviciu, în înțelesul ei din legile care au fost abrogate de guvernarea Boc, cu largul concurs a PSD, UNPR, UDMR și chiar PNL, se referea la un anumit tip de pensie pentru ocupanții acelor funcții publice care, în schimbul unor limitări severe a unor drepturi și libertăți civile dar și a unui timp și tip de lucru mai larg, fără o încadrare riguroasă la cele 8 ore prevăzute de lege, urmau să beneficieze de o recompensă după pensionare printr-un alt tip de calcul al acesteia. Sunt acele pensii numite „nesimțite” de Traian Băsescu, Emil Boc și restul pedeleilor care ieșeau „pe sticlă”. Și nu doar ei. Nu erau nesimțite. Oamenii care primeau astfel de pensii nu au avut, în general, o viață personală în adevăratul sens al cuvântului. Au fost „în serviciu comandat”. În plus, interdicțiile și incompatibilitățile funcției publice ocupate erau atât de numeroase încât toată viața lor erau ținuți să se mulțumească doar cu slariul/solda primită de la stat. Bașca faptul că le era interzisă orice formă de protest legat de condițiile de muncă, salariu, loc de muncă, specializare etc. Este mai greu de explicat pentru cei care nu vor să accepte aceste explicații.
Parlamentarii nu pot primi o pensie de serviciu, pentru că ei nu au un serviciu. Pur și simplu. Parlamentarii sunt niște reprezentanți ai unor alegători, sunt niște mandatari. Au un mandat pentru care primesc o sumă de bani pe timpul exercitării mandatului. Nu îndeplinesc un serviciu. Să fie clar.
În plus, tipul de mandat al parlamentarilor este foarte ciudat. Au dreptul, pentru că așa vor ei, să părăsească pe mandanții care i-au votat și să susțină voința altora, al adversarilor politici ai mandanților care i-au trimis în Parlament. Pentru asta să aibă dreptul la pensie de serviciu ? Sună ca naiba.
Este evident că pensia de serviciu nu este valabilă. Nici susținerea, teoretică, că parlamentarii sunt „în slujba poporului” nu ține. Pe de o parte, ei reprezintă doar un număr infim de cetățeni, față de întreaga populație a țării, pe de altă parte ei pot părăsi pe cei care îi trimit în Parlament, apoi ei își promovează în Parlament propriile proiecții privind societatea și nevoile ei (proiecții contrare voinței „poporului”). Cei care înainte primeau o pensie de serviciu erau, literalmente, în slujba poporului: militarii, polițiștii, magistrații (procurori și judecători). Parlamentarii nu sunt. Chiar dacă, tot teoretic, legea votată de ei ar reprezenta voința poporului reprezentat majoritar în Parlament, ei nu reprezintă voința poporului pentru că legea respectivă poate fi răsturnată imediat ce puterea politică este luată de cealaltă parte a poporului care va câștiga alegerile. Să lăsăm ideea cu „pensie de serviciu” că nu merge.
Ar merge instituția „pensiei speciale”. Presupunând că parlamentarul „X” are mai multe mandate, să spunem peste 3 mandate, adică 12 ani de parlamentarism, pot accepta ideea că la pensie, calculată după legea comună, acesta să primească un spor de „Y”% ca un fel de recompensă, o recunoaștere a activității în Parlament. Ar fi un spor special, numai pentru acei parlamentari (cu 12 ani sau mai mult de parlamentarism), cum ar fi sporul pentru condiții excepționale de muncă, calculat doar pentru perioada de activitate în Parlament. Nu pentru întreaga activitate lucrativă. Da, cu un astfel de spor special sunt de acord.
Ca să nu se spună că mă contrazic cu ideea de mai sus a „mandatarului”, vin cu precizarea că o activitate așa de îndelungată în parlament poate fi asimilată unei activități lucrative. Mai ales pentru cei care petrec o întreagă viață în Parlament (15-25 de ani de parlamentarism). Aici însă trebuie să vin și să arăt că se cuvin a se face unele amendamente la lege. Din moment ce vorbim despre o pensie, se cuvine a spune și care este limita de vârstă pentru cei care vor să candideze pentru una din Camerele Parlamentului. Pentru că, să îmi fie cu iertare, în viața de zi cu zi sunt obligați să iasă la pensie cei care împlinesc o vârstă. Cei care sunt acum parlamentari sau vor fi mai târziu, au vârste diferite. Câștigarea alegerilor are caracter politic, parlamentarii nu au o calificare anume așa cum se cere celor care practică o profesie etc. Dacă ajunge parlamentar un pensionar sau unul care împlinește anii de pensie pe băncile Parlamentului, veniturile parlamentare îi pot îmbunătăți, nesemnificativ, cuantumul pensiei reale. Înțeleg că unii se zbat aprig pentru a obține o lege care să le dea o pensie mai de doamne ajută, pe motiv de ales legitim al „poporului”. Nu se poate. Eu nu sunt de acord. Mai ales că știu câte ceva din activitatea parlamentarilor.
Mă bucur că PNL nu este de acord cu o astfel de lege.
Mă gândesc la faptul că unii parlamentari, atât de vocali astăzi, au tăcut ca mortu'n păpușoi până acum cu privire la salariul minim pe economie. Cel care sugrumă viitorul viitorilor pensionari. Ba, unii dintre ei chiar se opun măririi acestuia la cererea „patronatelor” și chiar a „sindicatelor”. Nu se uită acești vocali parlamentari la taxele și impozitele care sugrumă munca. Se laudă ca tembelii cu forța de muncă calificată ieftină care aduce investitori. Iar investitorii care vin profită. Cei care lucrează la „investitori” ajung să ia „praful de pe tobă” când ajung la pensie. Nu se uită la imensa forță de muncă plecată din țară care contribuie cu procente serioase la bunăstarea altor state. State în care asistența socială „dolofană” pentru nativii acelor țări este asigurată din munca migranților economici.
Domnilor parlamentari, ca să aveți pensii mai bune, ca viitorii parlamentari să aibă pensii mai bune pune-ți mâna și lucrați pentru creșterea veniturilor populației. Sistemul de pensii este un sistem. Nu sunteți cu nimic superiori celorlalți cetățeni aveți însă puterea de a schimba legea proastă și a obliga guvernările să lucreze în folosul cetățenilor. Cu venituri mai bune, vor fi și pensii mai bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu