Mediafax (aici).
„România este o ţară în plină reformare, tot timpul facem o reformă, ba în învăţământ, ba în sănătate, pe urmă la Fisc, pe urmă la ANAF, pe urmă la Codul Fiscal şi, din păcate, trebuie să constat că există tendinţa de a lucra ca pendulul, dintr-o extremă în cealaltă. Ba avem situaţii în care Fiscul nu se ocupă de aceste chestiuni, ba avem situaţii în care Fiscul se ocupă câteodată de detalii care chiar nu cred că merită foarte multă atenţie”.
„La modul concret, cred că este foarte bine să întrebaţi chiar la ANAF cum văd ei chestiunea şi dacă dumnealor cred că o ţară fără firme poate să funcţioneze”.
Vorbele Președintelui Iohannis trebuie înțelese în contextul altora, în special al acelora care atrăgeau atenția că un abuz nu poate fi îndreptat cu un abuz mai mare. Aici trebuie să fac o diferențiere. Abuzul care se cuvine a fi îndreptat este generat de o legislație cu deficiențe și un comportament al actorilor economici, să mă refer doar la cei legați de activitatea ANAF, abuziv în sensul speculării deficiențelor legii dar și a comportamentului celor chemați să aplice legea. Guvernul prin ANAF este în suferință și ca să dea impresia că muncește abuzează de poziția dominantă și comite excese. În ultimul timp, excesele se tot adună, un semnal clar de slăbiciune din partea Guvernului.
După declarațiile lui Iohannis la întrebările jurnaliștilor au apărut reacțiile. Nu contrele sunt aici importante, chiar dacă ele fac deliciul unei anume părți a presei (cea cu retard sever), ci reacțiile politice și administrative. Ponta și ai lui au anunțat măsuri pentru a atenua sancțiunile ANAF firmelor controlate.
Măsura nu este rea. Este absolut insuficientă. Ea nu răspunde unei necesități obiective. Cum țin în viață cât mai multe firme ? Cum stimulez oamenii să înceapă afaceri ? Cum creez mai multe locuri de muncă ? Cum deosebesc afacerile cu potențial de „bombele” speculatorilor ?
Măsura nu este rea însă denaturează rolul principal al instituției publice. Acela de control, prevenție și corectare. Sancțiunea nu trebuie să fie scopul final al ANAF. Rolul sancționator al unei instituții publice ca scop final îl are doar instanța de judecată. Singura îndreptățită prin lege să soluționeze, inclusiv printr-o formă de sancțiune un litigiu. ANAF ar trebui să fie un instrument la îndemâna guvernului pentru a avea o economie sănătoasă. ANAF ar trebui să aibă ca principal rol îndrumarea agenților economici către viața economică corectă. Având la îndemână controlul asupra taxelor și impozitelor plătite de contribuabili, având competența de a controla activitatea financiar-contabilă a agenților economici, ANAF poate afla cu ușurință unde se greșește și unde se fură. Sancționezi pe cel care fură dar nu omori pe cel care a greșit (cum face acum).
Pentru a se justifica, pentru a se apăra, șeful ANAF a dat un interviu la HotNews (aici). Îl cred. Zău că îl cred. Numai că îmi pun întrebarea: tu, care ești atât de imperfect ca instituție, tu care ai atâtea probleme să funcționezi, generate de legi și proceduri defecte, cum îți poți permite să emiți judecăți față de alții ? Interviul este foarte stimulativ, pentru cei care sunt dispuși să vadă imaginea completă.
ANAF nu poate lupta, practic, cu evaziunea. Hotărârile judecătorești impun confiscări de bunuri care fie nu mai există, fie sunt depreciate, fie au fost înstrăinate etc. Jale. Cazurile emblematice sunt Gigi Becali (se pare că este doar proprietarul hainelor de pe el, dacă nu cumva și alea or fi de împrumut !), verii lui Gigi, toți ceilalți mafioți arestați între timp. Toți ajung în fața instanței pentru acte de dispoziție asupra unor valori materiale sau imateriale care nu le aparțin. Asta este culmea „dreptului de proprietate” - dreptul de dispoziție și dreptul de folosință. Ceva nu este în regulă cu legea iar Guvernul juristului doctor în drept Viorel Ponta nu vede fondul problemei.
Există mica corupție și mica evaziune fiscală însă omul nostru de la ANAF iar judecă cu curul. În criminologie vorbim despre cauza care determină o acțiune și condițiile care o favorizează. Îmi pun întrebarea: de ce există mica corupție și mica evaziune fiscală ? Nu cumva trebuie căutată cauza la funcționarii guvernamentali ? Pentru că, să îmi fie cu iertare, dar cele două acte ilegale nu pot avea loc fără contribuția majoră a funcționarilor guvernamentali de la ANAF sau de aiurea. Ambele infracțiuni au la bază exercitarea cu deficiențe a atribuțiilor funcționale de către salariații ANAF. Este simplu. Și așa ajung la pendulul despre care a vorbit Iohannis. Activitatea ANAF nu este curentă. Taie frunză la câini în majoritatea timpului iar când partidul PSD o cere, intră în viteză și taie capete. Nu ale lor, ale celor pe care de-a lungul timpului ar fi trebuit să îi îndrume să respecte legea în actul de comerț.
Judecând starea de ansamblu, nu pot decât să constat că ce face acum ANAF este doar un fel de agitare a apelor. Mare lucru dacă nu cumva în spatele acestei agitații nu se ascunde o protecție pentru anumite firme aflate sub înaltul „patronaj” al PSD și al aliaților lui. Tam-tam-ul acesta poate ascunde o mișcare de protecție care folosește amenzile mari (reducerea posibilităților de finanțare), închiderea temporară a firmelor (scoaterea lor de pe piață, eliminarea concurenței), sancțiunea politică (nu m-am uitat pentru că nu am avut unde, dar nu este exclus ca unii să fie sancționați pentru că sunt informații că nu ar fi de partea partidelor aflate la putere !) etc.
Pute, domnule Diaconu. Pute rău de tot. Dacă ANAF ar fi avut o activitate coerentă, constantă, nu aveam astfel de „evenimente”. Trag concluzia că ești în campanie ... politică. Cât privește vorbele mari spuse la HotNews este o expresie românească: „mă lași !”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu