Curiosity face foraj pe Marte

Curiosity și forajul realizat

Știrea apare la NASA iar la noi am văzut-o la Agerpres. La Agerpres au fost sugestivi: „Cârtița” de pe Marte.

Autorul este roverul autonom Curiosity.

Roverul a săpat o groapă de aproximativ 5 centimetri adâncime şi 1,6 centimetri în diametru. Această fotografie a fost realizată prin intermediul camerei Mast Camera (Mastcam) dintre instrumentele ştiinţifice ale roverului Curiosity, la data marţiană Sol 2057 (20 mai 2018), în locaţia numită "Duluth".

Conform NASA, este vorba despre prima mostră de sol recoltată de rover prin forare din octombrie 2016 şi până în prezent. O problemă mecanică a dus la renunţarea temporară la funcţia de forare a roverului în decembrie 2016.

Oare când vom ajunge și noi să gândim la viitor altfel decât acum?

Un mini-elicopter pentru Marte

În programul pentru anul 2020 (și 20 20 cum spune Dăncilă), NASA își propune să trimită și un mini-elicopter pe Marte pentru a studia cum poate fi explorată planeta roșie.

Ambiția americanilor este să fie prima națiune din istorie care zboară cu un aparat mai greu decât aerul pe o altă planetă. Iar dacă Marte este la îndemână, de ce nu pe Marte?

Povestea, spusă de cei de la NASA este aici. Eu doar o semnalez. Pentru că îmi place. Și pentru că sper ca tinerii de astăzi să aibă mai multă ambiție și să intre în lumea științelor și a ingineriei.

NASA, noi informații despre Marte

NASA: Long-Lived Mars Rover Opportunity Keeps Finding Surprises

Imaginile luate de Roverul Opportunity ne arată că pe Marte au loc sau au avut loc fenomene foarte, dar foarte asemănătoare cu cele de pe Pământ.

„Dungile de roci” fotografiate de rover pe Marte sunt foarte asemănătoare cu cele de pe pantele conului vulcanic Mauna Kea, Hawai, zonă luată ca punct de referință pentru că îndeplinește unele caracteristici ce pot oferi explicații mai aproape de realitatea de pe ... Marte.

Concluzia oamenilor de știință este că aceste „dungi de roci” se produc în prezența apei! Pe Marte, fie are loc o evaporare a apei adunată în gheața de la poli în perioade foarte lungi de timp, adică ceva periodic, totuși, fie evenimentele au avut loc cu milioane de ani în urmă iar roverul observă astăzi rezultatul.

Și în această imagine mai largă se observă existența „dungilor de rocă”.

Să fim foarte raționali, omul încă nu a părăsit „atmosfera” Pământului, chiar și atunci când a vizitat Luna, nu este încă pregătit pentru asta deși se lucrează la o posibilă părăsire. Stația Orbitală este plasată în atmosfera Pământului iar Luna, chiar și ea este sub protecția câmpului magnetic al Pământului!

Tot rațiunea ne îndeamnă să adunăm cât mai multe date despre „lumea” în care trăim. În cazul nostru, vorbim despre sistemul solar.  Trebuie să ținem cont și de faptul că cei care fac cercetarea, adunând date despre o viitoare expediție umană în spațiul cosmic, nu vor ajunge să participe la expediție (vârsta înaintată), fie nu vor trăi până la momentul începerii acțiunii.

Voi mai pune „vești” de la NASA. Pentru cei care acceptă și o altă realitate!

SpaceX Falcon Heavy și-a făcut treaba

O adevărată poveste care naște proiecte de viitor. Încă proiecte, pentru că mâine, pot avea succes.

Am combinat informațiile și am lăsat imaginația, multă-puțină câtă am, să își facă de cap.

SpaceX a lui Elon Musk și-a făcut treaba. A reușit că construiască cea mai puternică rachetă pentru lansarea în spațiul cosmic a încărcăturilor pentru misiunile spațiale. Mărfuri și chiar oameni. Falcon Heavy a avut nevoie de o încărcătură așa că Elon Musk a pus o mașină Tesla cu manechin. Este în imagine cu o cască care m-a dus (în imaginar) la Darth Vader (așa, ca să fac în ciudă cârtitorilor!). Pentru a întări și concluzia potrivit căreia „invadatorii cosmosului” suntem noi, pământenii, iar sărmanii locuitori ai altor planete vor fi victimele! 😅Unul dintre ei tocmai își pune mâinile în cap.

Documentarea este posibilă pentru cei care vor citi aici, aici, aici, aici, în general pe unde vor ajunge cu legăturile pe care le găsesc pe internet.

Ideea de bază a fost atinsă. Falcon Heavy este capabilă să ducă în spațiul cosmic încărcături și echipaje pentru misiuni pe Lună sau chiar Marte, obiective declarate de toți cei care și-au legat vița de cucerirea spațiului cosmic. Dar asta nu înseamnă că se și poate realiza, imediat. Dar, așa cum stă bine oricărei povești de succes, o eroare strecurată în funcționarea motoarelor rachetei a schimbat traiectoria „încărcăturii” - mașina Tesla cu manechinul ei. În loc să urmeze o traiectorie care să o apropie de Marte și să rămână captiva planetei (nici mai mult și nici mai puțin decât pentru un miliard de ani!), impulsul suplimentar „a aruncat” „călătorul” către Centura de Asteroizi dintre Marte și Jupiter, către marginea cartierului teluric al sistemului solar, așa cum frumos s-au exprimat Musk și alții pe Twitter, dar și jurnaliștii de limbă engleză.

Îmi place expresia. După Centura de Asteroizi începe cartierul marilor gazoase Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun după care urmează o altă centură de asteriozi, uriașă (Centura Kuiper) care este, în sine, un alt „cartier” al sistemului solar.

Ei bine, cuprinși de elanul noii situații apărute, mințile s-au înfierbântat, „minerii spațiali” au găsit o rezolvare unei probleme principale: cum ajung ei la asteroizii care conțin mineralele de care au ei nevoie? Cu rachetele Falcon Heavy ale SpaceX! Uite un răspuns îndestulător, astăzi, din moment ce mașina Tesla tocmai și-a început drumul către Centura de Asteroizi. Ba, sunt calcule și mai avansate.

Ceres, de exemplu, ar fi bun pentru o bază de pe care să se lanseze astronavele „minerilor” pentru capturarea și „exploatarea” asteroizilor mai mici care conțin aur, argint, minerale radioactive etc.

Soarta mașinii Tesla și a manechinului este neclară. Până la Centura de Asteroizi, când va ajunge la ea (o rachetă către Marte ar parcurge distanța în aproape un an de zile!), va trece un timp lung pentru viața unui om pe Pământ. Dacă pe „drum” va fi lovită de un asteroid rătăcitor? Ce i se va întâmpla când va intra val-vârtej în Centură? Nu i se dau prea multe șanse. Așa că proiectul de 1 miliard de ani pică. Zău dacă nu mă gândesc acum că nu ar fi stricat ca Elon Musk să transforma Tesla într-un satelit dotat cu diferite sisteme de senzori și chiar cu o antenă cu ajutorul căreia să comunice cu Pământul. Hop și eu cu părerea!

Este de urmărit. Eu admir această lume și apreciez aceste realizări. Alții, mai pragmatici, vor vedea oportinitatea din fiecare misiune spațială.

M-am enervat. În timp ce în alte țări oamenii au preocupări așa frumoase aici, în România, habotnicii religioși - din politică sau nu -, luptă vehement împotriva „progresiștilor”!