Statele UE refuză să „importe” politica lui Erdogan

Am mai scris și voi mai scrie despre un obiectiv al politicii externe turce sub conducerea lui Erdogan: exportul politicii turce în Europa, prin migrația turcilor și a islamului controlat de Ankara.

Informații despre acest obiectiv de politică externă turcă sunt, multe dintre ele vin de la Erdogan sau miniștrii săi, altele vin de la oamenii de cultură turci care se opun unei astfel de inițiative care duce, după cum se vede, la acutizarea relațiilor internaționale ale Turciei cu statele europene și la refuzul unor state europene de a fi de acord cu intrarea Turciei în Uniunea Europeană.

Nici adversarul politic al lui Erdogan (Gulen !) nu gândește altfel (sau nu a gândit altfel), doar că acesta s-a folosit de calea penetrării Europei prin mijloace „pașnice” care aduc rezultate în timp. Prin intermediul ONG-urilor și al afacerilor. Erdogan este mai direct, vrea să obțină rezultate palpabile în timpul vieții lui, să rămână în istorie.

Agerpres. Austria interzice intrarea unui ministru turc pentru un eveniment legat de aniversarea puciului eșuat

Ankara vrea să organizeze ceremonii de mare amploare în statele UE care au comunități turce importante pentru a sărbători un an de la eșuarea puciului anti-Erdogan. Pentru slava lui Erdogan, desigur, dar și pentru susținerea lui politică în fața autorităților statelor de reședință ale expaților turci.

Olanda a anunțat vineri că vicepremierul turc Tugrul Turkes nu este bine venit în Olanda pentru a participa la o ceremonie organizată de expați turci pentru a comemora un an de la eșuarea puciului anti-Erdogan. Olanda a interzis și în primăvară campania electorală a unor miniștri de la Ankara pe teritoriul Olandez. Olandezii s-au ales cu „aprecierea” lui Erdogan, fiind declarați „naziști”.

Germania a interzis în primăvară miniștrilor turci să facă campanie pe teritoriul ei pentru referendum iar pe timpul G20 i-au interzis lui Erdogan să se adreseze cetățenilor turci pe timpul vizitei sale la Hamburg (vineri și sâmbătă).

Acum, Austria interzice ministrului economiei de la Ankara, Nihat Zeybekci, să participe la un eveniment organizat de diaspora turcă din Austria pentru comemorarea puciului.

În știrile din primăvară, mai ales din Olanda, au ieșit în evidență cele referitoare la obligația expaților turci și în general a tuturor expaților de a prelua și respecta valorile societății olandeze din moment ce au ales Olanda ca țară în care să își trăiască restul vieții. Etnia și confesiunea de care aparțin expații nu sunt impedimente. Aceleași mesaje au fost și din Germania dar și din alte state. Dacă au ales Germania, trebuie să se comporte ca germanii, dacă au ales Austria, trebuie să se comporte ca austriecii. Încet-încet, aceasta va fi linia de conduită politică față de expați în toată lumea care aparține de Uniunea Europeană.

Această linie de conduită politică blochează obiectivele politice externe cu privire la spațiul Uniunii Europene al Turciei lui Erdogan. Expații turci vor avea de ales. Rămân în statele de rezidență devenind cetățeni fideli ai acestora sau le părăsesc pentru a se întoarce în Turcia sau pentru a merge în Turcia să trăiască dacă aparțin generațiilor care s-au născut, crescut și educat în statele europene în cauză. Nu este vorba doar despre expații turci. Linia de conduită se va referi la toți expații din statele terțe. Este o linie de conduită care are rolul de a diminua conflictul cultural întreținut de statele terțe sau comunitățile religioase din statele terțe.

Turcia: nu se schimbă regimul ci sistemul de guvernare

Ambasadorul Turciei la București aduce niște clarificări cu privire la referendumul ce a avut loc pentru schimbarea Constituției.

Agerpres. Ambasadorul Osman Koray Ertaș: După referendumul din Turcia nu se schimbă regimul, ci sistemul de guvernare

Știu că lumea stă cu ochii pe alegerile prezidențiale din Franța. Știu că lumea nu își dorește ca viitorul președinte al Franței să fie „Donald Le Pen”. Știu, dar mai știu că avem un mare interes cu privire la Turcia. Avem un Tratat de Prietenie Veșnică încheiat acum peste 80 de ani, încă în vigoare, suntem parteneri în NATO, Turcia este un partener strategic pentru România și avem foarte multe poziții comune. Dezbaterea cu privire la Turcia nu o consider finalizată. Nu pot fi de acord cu lăsarea problemei în aer. De aceea consider că intervenția ambasadorului Osman Koray Ertaș are o anume însemnătate. De aceea îi acord atenție și îi dau credibilitate. Mai ales după ce am citit părerea unui reputat analist turc cu privire la evenimentele din Turcia (regret că nu mai găsesc articolul !). Referendumul a confirmat necesitatea schimbării Constituției și, mai ales, validează comportamentul de până acum al lui Recep Tayyip Erdogan.

Ambasadorul are grijă să afirme cu fermitate:

Nu se schimbă regimul în țară, ci sistemul de guvernare. Se va trece de la democrație parlamentară la o democrație prezidențială, aceasta este schimbarea de bază. După cum este scris clar în Constituția noastră, țara noastră este un stat democratic secular, un stat de drept. Aceste lucruri nu se schimbă

Nici nu ai cum să îl contrazici. Fie că vorbim de o democrație parlamentară, fie că vorbim de o democrație prezidențială, tot despre democrație este vorba. Dar ... depinde cum va funcționa democrația prezidențială pe care au ales-o turcii. O majoritate foarte mică, de 1 și ceva %, nu este suficientă pentru a garanta absența tulburărilor care vor însoți trecerea de la parlamentarism la prezidențialism. Iar Erdogan nu a dovedit, până acum, că are „milă” față de opoziție ! Dimpotrivă. Comportamentul lui Erdogan duce mai degrabă către alegerea unui regim autocratic din moment ce prezidențialismul turc nu va mai avea nici o opoziție. Președintele poate demite Parlamentul care nu îi convine, numește și demite judecătorii, subordonează toate instituțiile de forță etc. Analistul turc își exprima speranța că după ce a obținut tot ce a dorit, Erdogan va încuraja apariția partidelor de opoziție (opoziția actuală este moale, „leneșă”, incapabilă să se manifeste ca forță de opoziție !) și că va da un model de comportament prezidențial care să promoveze democrația. Pomenind de votul la alegerile prezidențiale, analistul turc arăta că nu este exclus ca Erdogan să piardă alegerile, astfel că de „beneficiile” prezidențialismului să aibă parte un viitor contracandidat.

Din nefericire, unele țări europene au făcut campanie în mod activ pentru 'Nu' la referendum. Este puțin ciudat că unii lideri au făcut campanie pentru o anume orientare. Evident, am luat în considerare opiniile acestor lideri, dar am luat în considerare și opiniile unor state precum SUA, Rusia, China

Ultima afirmație îmi dă de gândit. Între modelele europene și modelele SUA, Rusia și China, Turcia a ales ultima variantă. Erdogan urmează să aibă întâlniri cu fiecare lider al acestor state dar urmează să participe și la summit-ul NATO. Dorința acerbă de „independență” a Turciei față de Uniunea Europeană are un fundament fals. Turcia a cerut aderarea la UE însă a refuzat, mai mereu, să accepte regulile UE. A vrut să fie un membru care să poată face ce vrea el. Faptul că va întrerupe procesul de aderare la Uniunea Europeană va avea un cost. Peste 50% din comerțul Turciei cu străinătatea are ca țintă Uniunea Europeană. Erdogan are de ales. Dar trebuie să știe că produsele turcești nu vor mai intra în UE ca până acum. Iar cei care vor suferi vor fi întreprinzătorii turci care și-au construit afacerile având ca țintă piața Uniunii Europene.

Sunt curios câte schimbări vor apare și, mai ales, ce influență va avea prezidențialismul turcesc asupra relațiilor dintre Turcia și România. Îmi este teamă că multe lucruri vor merge mai prost decât astăzi.