Pun in postare pozitia unui judecator, Presedinte de Judecatorie. La Bicaz. Orasel in care am trait un trimestru, in clasa a IX-a de liceu.Dl Gheorghe Morosanu nu se impiedica in cuvintele mari si nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume. Vorbeste pe intelesul tuturor si este accesibil tuturor celor care vor sa il citeasca. Problemele Justitiei, asa cum le vede el, sunt si problemele noastre. Ne putem regasi, fiecare dintre noi, in problemele pe care un magistrat le are in viata de zi cu zi. De la cele personale la cele profesionale si, ca un bonus, in cele de manager (este la moda sa vorbim modern) al unei instante din Romania.
Pana mai de curand magistratii taceau. O cutuma idioata la care s-au supus cu toti fara sa se intrebe daca problemele lor sunt ale tuturor sau doar ale lor, ale fiecarui magistrat in parte. Tacerea lor le-a adus un mare deserviciu social. Lumea nu a crezut in spusele magistratilor de la CSM, in spusele unor conducatori de instante de cel mai inalt nivel - ICCJ. Lumea a crezut in fantasmele politicianiste a celor care au facut tot ce le-a fost in putinta pentru a subordona justitia in scopuri politicianiste. Inclusiv in comandarea unor dosare penale adversarilor politici. Iar sub acest aspect avem exemplele necesare. Pe timpul guvernarii Nastase (va amintiti stenogramele ?) Rodica Stanoiu era nemultumita ca nu se da liber la dosarele lui Basescu. Ca sa dau cazul cel mai cuoscut. Deci, pe atunci, Nastase si apropiatii pastrau "dosarul Basescu" sau "dosarele Basescu" pentru lupta politica de mai tarziu prin interventii la conducerea CAB sau ICCJ. Mai tarziu, Basescu s-a apucat de sa foloseasca aceeasi practica incepand cu Nastase. Nu au scapat ceilalti dusmani social-democrati (macar si pentru intentia declarata a PSD din 2001-2002 de a absorbi PD pentru a nu exista mai multe partide social-democrate pe piata politica si a denatura concurenta politica). Dar Basescu a aplicat metoda si pe politicienii din PNL. Magistratii erau muti. Taceau iar tacerea lor a creat imaginea de forta oculta subordonata puterii politice. Erau la fel de secretosi ca securistii din SRI sau SIE, ca sa nu mai spun de 0215. Chiar daca realitatea era alta. Iar faptul ca realitatea era alta s-a vazut, pentru cei dispusi sa vada, in solutiile date de intante la dosarele politice basesciene. Mai mult, unii procurori nu au dus circul mai departe si au dat NUP la dosare sensibile, dorite in mod expres de Basescu si camarila mafiota din jurul lui, chiar pe timpul Monicai Macovei, procuroarea stalinista devenita, sorosian, democrata.
Acesta a fost trecutul. Cu o imagine deformata despre Justitie si slujitorii ei nu se poate merge mai departe. Vrem sau nu, Justitia este proprietatea noastra iar magistratii sunt cei de langa noi catre care ne indreptam atunci cand vrem si trebuie sa ne rezolvam un diferend cu respectarea legii. Pe ei ii investim cu puterea, increderea si cunoasterea rezolvarii cauzei si de la ei asteptam decizia legala, dreptatea. Mai mult, reducerea numarului justitiabililor care isi fac singuri dreptate cu bata, cutitul, focul de arma letala etc. se poate realiza doar prin punerea Justitiei la locul ei, acela de putere in stat, egala cu cea legislativa si executiva. Nu mai spun de necesitatea imperativa de eliminare a practicilor basesciene si nastasiene de subordonare a Justitiei si de folosire a acesteia in scopuri politicianiste. Dar pentru asta trebuie sa avem decenta si intelepciunea de a da crezare magistratilor care azi se revolta impotriva sistemului ticalosit basescian ce s-a instaurat odata cu Guvernul pedelisto-pesedist "condus" de marioneta Emil Boc.
Ma bucur ca magistratii au inceput sa comunice cu noi, justitiabilii. Citindu-i incepi sa-i intelegi, vezi ca sunt la fel ca tine, cel care lucrezi la stat sau privat, ca au problemele tale si ca, uneori, cand stai peste program chinuit de necunoscutele ecuatiei care trebuia rezolvata ieri desi ai primit-o azi nu vor sa fie deslusite, poti sa vezi cu ochii mintii pe procurorii care la randul lor incearca sa inteleaga actele faptuitorilor din putinul documentelor sau probele reduse culese de la locul faptei sau pe judecatorii care citesc nu doar nota grefierului ci si dosarul in intregul sau incercand sa incadreze cauza in prevederile legale pentru a da, celui ce o are, dreptatea.1 Septembrie 2009 - Gheorghe Morosanu
Cind eu spuneam sau scriam ca in justitia romana nu s-a facut nici un fel de reforma in acesti douazeci de ani, ba dimpotriva, unii se uitau la mine ca la un ciudat, si imi dadeau mereu aceeasi singura replica: “Bine, dar s-a facut computerizarea instantelor”. Trebuie sa spun acum, sper pentru ultima oara, dar nu cred, ca informatizarea a fost singurul lucru bun care s-a facut in justitie. Trec peste faptul ca si asta s-a facut cu fonduri europene, si la presiunea Europei, dar nu pot trece peste faptul ca, desi este un lucru bun, aceasta informatizare a adus o si mai mare incarcatura de lucru pentru grefierele noastre, o birocratie si un formalism ceva de speriat.
In rest, s-a facut anti-reforma intr-o frenezie. Justitia, nu numai ca a fost lasata de izbeliste de catre factorii politici responsabili, dar acesti factori au luptat activ impotriva ei. Cine nu crede, sa observe ce se intimpla zilele acestea, cind judecatorii au ajuns sa lupte cu regimul ca muncitorii de la Grivita.
Ca sa ma explic, ar trebui sa pun citeva probleme simple, cu raspunsuri la fel de evidente, ca de exemplu:
Ce este justitia?
Justitia este un serviciu public care trebuie, la fel ca celelalte, sa se desfasoare cit mai operativ si mai eficient pentru cei care apeleaza la ea.
Cum este justitia in Romania?
Este greoaie si de un formalism innebunitor. Este birocratica pina la absurd, si ginditi-va ca va spune asta nu un cauzas care a nimerit si el o data pe acolo, ci un om care lucreaza in sistem de 15 ani. (Voi detalia cindva aceasta sustinere, cu exemple de risu-plinsu.).
Ce este reforma in justitie? Va spun eu ce este: este o fraza comunista gen “noua revolutie agrara”. Este o formula cu care factorii responsabili ne tot ametesc de cap de douazeci de ani.
Ce ar trebui sa fie reforma in justitie?
La aceasta intrebare nu a dat nimeni, niciodata, rapunsul corect, desi el este usor de identificat. Vi-l dau eu acum:
Reforma in justitie inseamna indeplinirea a doua cerinte mari si late:
1. procese simple, rapide, ieftine si pe intelesul tuturor;
2. un statut adecvat al personalului din justitie ca putere in stat, comparabil cu al celorlalte doua puteri.
Sa le luam pe rind:
1. Cind am inceput activitatea la Judecatoria Bicaz, abia aveam 15 dosare pe sedinta. (Atunci, pentru o sedinta de peste 15 dosare, se dadea si un spor la salariu.) Pe parcurs, numarul de cauze pe sedinta a crescut la 50, 80, 100, am avut personal si sedinte de 117, si de 127 (recordul meu). La 100 de cauze pe sedinta, oamenii nu incap in sala, e plina si curtea, aerul devine irespirabil, linistea si ordinea sunt foarte greu de mentinut, si o lume intreaga se mira cum de mai reusesc macar sa tin minte cit de cit despre ce este vorba in fiecare dosar, cind reusesc sa le lucrez ulterior, si cum de n-o iau razna (apropo de sporul de stres).
Sa va spun eu cind si cum. Toata lumea cu care ma intilnesc in timpul verii imi spune: A, dar voi sunteti in vacanta. Cum au copiii si profesorii, adica. Sa vedeti cum a fost “vacanta” mea. La inceputul lui iulie am fost o saptamina la mare (la acelasi modest hotel al justitiei, nu ne-am permis altul). Dupa care m-am intors la birou, unde aveam restanta la motivat 276 dosare. Acum, dupa o luna si jumatate de “vacanta”, in care nici nu are rost sa contabilizez cite zile de concediu am facut efectiv si cite nu, caci oricum nu am cind sa mi le permit, mai am 101 dosare (la 30 august). Speram sa le termin in “vacanta”, dar nu voi reusi.
In conditiile acestei incarcaturi imense, inumane, eu sunt nevoit sa dau termene de o luna si jumatate – doua, chiar si la dosarele care au prin lege caracter urgent. Daca as da termenele conform legii, as ajunge la 2-300 dosare pe sedinta – incercati sa va inchipuiti asa ceva.
Fata de cele de mai sus, analizati si dumneavoastra in ce masura romanii pot beneficia de un proces echitabil, intr-un termen rezonabil. Daca ar actiona statul roman la CEDO, toti romanii care au trecut printr-o sala de judecata ar obtine daune de la statul roman. Si nu judecatorii ar fi responsabili pentru asta.
2. Separatia, echilibrul si controlul reciproc al celor trei puteri ale statului reprezinta un principiu fundamental al oricari structuri statale democratice. In buna traditie comunista, de care inca nu am scapat (daca tot s-au suparat pe Brucan, romanii se pot supara si pe mine) toata lumea clameaza acest principiu, declara ca este de acord cu el si ca il respecta.
Numai ca, pentru ca acest principiu sa functioneze, mai trebuie indeplinita o minima, dar esentiala conditie: pe linga separatia, echilibrul si controlul reciproc al celor trei puteri, mai este necesara si egalitatea acestora. Egalitate in ce priveste pozitia sociala, dotarile, sansele, finantarea, salarizarea. In toate aceste privinte, diferenta dintre magistrati pe de o parte, guvernanti si parlamentari pe de alta, este imensa si absolut umilitoare pentru noi. Se poate scrie un studiu masiv pe aceasta tema, si voi incerca sa-l scriu curind. Deocamdata, va dau doar citeva exemple:
- numai suma cu care se plateste curentul electric de la palatul parlamentului este echivelent cu bugetul integral al citorva curti de apel, cu toate instantele arondate;
- cindva (am citit in presa) la schimbarea parcului auto de la parlament, alesii neamului au considerat ca acele masini noi si scumpe nu erau suficient de comode si de dotate pentru ei; eu, judecator si presedinte, nu am la instanta nici macar un Logan;
- toti ministrii actualului cabinet au averi care pur si simplu au speriat natia; in aceste conditii, generoasa lor hotarire de a renunta la 20% din salariu este o gluma buna. S-o creada cine vrea ca acesti oameni traiesc din salariu, si reducerea asta inseamna ceva pentru ei. Pentru noi, magistrati cu un salariu si atit, avind interdictie legala de a avea cel mai mic venit din alta sursa, reducerea cu 20% a salariului inseamna, fata de creditele pe care le avem, ca fiecare roman, faliment, colaps.
Ei bine, in privinta egalitatii, a egalitatii de tratament si de sanse intre cele trei puteri, guvernantii au tratat puterea judecatoreasca, din ce in ce mai evident, cu indiferenta si dispret. Citeva exemple:
- subfinantare cronica a intregului sistem judiciar; daca instantele au terminat banii la jumatatea anului bugetar, si nu-si mai pot plati citatiile, si nu pot cumpara nici macar un bec, ce prestanta mai are o instanta de judecata in fata publicului?
- restantele noastre salariale (bani neplatiti timp de ani de zile, din cauza unor legi incilcite si prost aplicate) cistigate printr-o lupta la nivel national, pentru care am fost mustrati de toata lumea pentru ca ne-am judecat singuri, de parca judecatorii n-ar avea si ei dreptul la justitie, ca orice alt cetatean, ei bine, acesti bani sunt refuzati la plata si esalonati la calende dupa pofta debitorului (guvernul roman), cind, in orice sistem judiciar normal, hotarirea judecatoareasa este lege si se aplica fara comentarii. Ce-ar fi daca eu, sau oricare al roman, am esalona darile la stat cum am pofti noi, invocind criza? Am fi executati silit, fara mila si fara intirziere. Asa va fi executat si statul roman;
- lovitura suprema si totala pe care guvernantii incearca s-o aplice puterii judecatoresti este prin proiectul legii unitare de salarizare. Proiect care a cunoscut o multime de variante, nici una supusa in mod real dezbaterii publice, nici una adusa oficial la cunostinta si pusa in dezbaterea magistratilor. Din surse intimplatoare si neoficiale, magistratii afla ca au fost pusi pe acelasi plan cu diverse categorii, altfel absolut onorabile, de salariati: soferi, jandarmi, militari, chiar medici si profesori. Problema este asa: eu, judecatorul Morosanu, am fost la viata mea si muncitor necalificat, si sofer si altele. Dar atunci faceam rate si credite la nivelul salariului de sofer sau muncitor necalificat, sau ce mai eram. Acum, sint de 15 ani judecator, deci, logic, am contractat rate si credite la nivelul veniturilor (exclusiv salariale) de magistrat. A-mi scadea acum aceste venituri inseamna a ma duce direct in faliment.
Si daca falimentul meu si al familiei mele este o problema personala, bataia de joc la adresa unei asemenea categorii profesionale – putere in stat – este o chestiune strategica de importanta nationala. Cind Europa va intelege ca in Romania democratia este amputata de o asemenea maniera, ne va arunca la periferia continentului si a istoriei.
De aceea, in ceasul al doisprezecelea, satui de atita reforma inversa in justitie, magistratii s-au hotarit, in completarea evenimentelor din Decembrie 1989, sa faca ceea ce trebuia facut de atunci, si nu s-a facut: Revolutia in justitie.
Asa am inteles eu sa prezint si sa explic ultimele evenimente din justitia romana. In masura in care acest text va deveni public, invit si alti colegi, dar si factori responsabili din justitie, dar si din cadrul celorlalte doua puteri, sa-si expuna punctele de vedere.
Scrieti la:
Email: geio@clicknet.ro
Dar, atentie: scrieti aici doar daca sinteti de acord ca textul dumneavoastra sa fie dat publicitatii.
Textul de mai sus fiind doar conceptual si general, ar fi de discutat o multime de chestiuni punctuale, ca de exemplu:
- reforma in justitie: ce este ea? ce ar trebui facut concret?
- ar fi necesar si normal sa existe un sindicat al magistratilor romani, ca in alte tari?
- comparatia sistemului nostru judiciar cu cele din alte tari: dotari, finantare, organizare, salarii;
- comparatia intre reprezentantii celor trei puteri: sedii, dotari, tehnica, personal auxiliar, salarii, alte venituri, timp de lucru etc.;
- cine reprezinta puterea judecatoreasca?
- care sint pirghiile prin care puterea judecatoreasca isi poate juca rolul constitutional in relatia cu celelalte puteri ale statului?
- ce rol au grefierii si unde ar trebui situati in sistemul judiciar?
- ce trebuie facut pentru a micsora imensa incarcatura de dosare pe cap de lucrator din justitie?
- ce trebuie facut pentru ca romanii aa aiba parte de procese cit mai scurte?
- ce trebuie facut pentru ca procedurile in justitie sa fie mai simple, mai clare si mai rapide?
- exemple concrete de probleme ale activitatii din justitie.
Judecator Gheorghe MOROSANU
- presedinte al Judecatoriei Bicaz – Neamt -
