Roșia Montană a devenit „o ancoră” pentru politicienii obscuri și pentru partidulețele impotente create de tot felul de oportuniști. Se neagă vehement, se lucrează cu sentimente, se apelează la elan însă nu se oferă soluții. Odată cu intrarea politicianismului de doi bani în ecuație, Roșia Montană a devenit o gaură neagră. Consumă, mult, enorm de mult, însă nu produce ceva. Iar acolo, oamenii locului, își târăsc viața searbădă între campaniile politicianiste devenite, în timp, obiective naționale.
Din prea multă prețiozitate condamnăm la moarte oameni și locuri. Cei care se manifestă pentru exploatarea aurului și a celorlalte resurse ascunse între pietrele munților la fel ca și cei care se opun vehement și uneori cu violență intenției nu au în vedere oamenii locului. Când, de fapt, ei, oamenii locului ar trebui să fie cei care să se exprime asupra problemei. Pentru că este vorba despre viitorul lor, despre bunăstarea lor, despre copiii lor, despre viața lor. De aceea eu nu mă pronunț asupra problemei fără a avea mai multă informație. Iar ce am primit până acum este insuficientă.
Este evident faptul că în cauză este vorba despre procedeul ce se va folosi pentru exploatarea aurului. Cum-necum, pentru a ajunge la aur se va „răscoli” muntele. Nu există altă soluție. Toate exploatările miniere deformează mediul, mută pământul și roca. Schimbă peisajul. Eu accept aceste consecințe. Aurul, argintul, alte metale rare nu sunt produse ale planetei noastre. Acolo unde sunt găsite se nasc exploatările miniere. Avem nevoie de aceste metale pentru confortul adus de ele în viața de zi cu zi. Cum-necum, mai devreme sau mai târziu, existența lor în piatra Apusenilor va duce la exploatarea lor într-o formă sau alta. Important pentru locuitorii zonei este să fie alese acele proceduri care să nu le facă viața mai grea.
Sper ca prin legile ce se vor adopta să se impună firmelor care vor participa la exploatarea resurselor miniere din Apuseni să nu folosească proceduri care să dăuneze vieții populației zonei. Atât.
