duminică, 20 octombrie 2013

Ca la balamuc

Adun, fără să îmi fi propus așa ceva, date potrivit cărora sunt în „opoziție” față de pozițiile adoptate de o parte a cunoștințelor mele. Bun. Este în regulă. Mă păstrez bine.

Să fie clar: susțin mineritul, extracțiile petroliere, extracția gazelor de șist, industrializarea, cercetarea științifică etc. în condițiile oferite de știința vremurilor în care trăim și cu posibilitățile tehnologice actuale. Nu susțin naționalismul extremist, globalizarea politică, popularii europeni (dar și de pe aiurea) și socialismul. Nu susțin ecologismul și îi consider pe ecologiști ca fiind „ciuma politică” a zilelor noastre.

Susțin PNL și USL, susțin guvernul Ponta și actuala majoritate parlamentară. Nu susțin PDL, Traian Băsescu și toată șleahta care îl acompaniază. Indiferent de forma socio-politică în care „colcăie ca viermii cei neadormiți”.

Consider că mișcările din ultimele zile au părăsit, demult, cauza nobilă pentru care au început și au devenit mișcări politice reacționare. Un fel de anarhism. Seamănă cu mișcările extremiste ale mijlocului de secol XIX. Nu exclud posibilitatea ca la originea lor să fi fost niște „cotroceniști de bine”. Indiferent ce spun liderii acestor mișcări azi. Au fost dubioși în iarna lui 2012, au rămas dubioși în 2013 și vor fi și de acum încolo. Despre „plimbăreții fără cauză” pe la toate manifestările ... numai de bine. Fac oamenii mișcare ... socială.

Ca ateu, am reținut că nu am voie să mai folosesc termeni care au legătură cu divinitatea. Voi încerca să nu îi mai folosesc, indiferent că sunt cerești, pământeni sau subterani. Dacă voi greși, cer scuze anticipat. Ca atare, o parte substanțială a ghidului cu înjurăturile neaoșe românești vor fi scoase din vocabularul meu. Este regretabil (nu pot spune păcat !), sunt foarte frumoase.

Trăim într-o epocă a balamucului global. Să fie sfârșitul lumii ?!

Niciun comentariu: