Evenimente

Ieri a fost zi plină. Dimineață am fost în Parcul Izvor pentru a fi alături de prietenii monarhiști pe timpul rostirii, de către Regele Mihai, a cuvântului său către popor de la tribuna Parlamentului. O parte dintre prieteni au reușit să intre în Parlament, alții am rămas în parc. În Parlament s-a produs revelația. Parlamentarii au înțeles ce înseamnă normalitatea. Un cuvânt simplu de la o emblemă a istoriei noastre moderne, de la cel care reprezintă azi modelul de șef de stat pentru o bună parte a românilor. Regele Mihai I.

În parc, jandarmii cu carnețele, zic ei înseriate (cu regim special), luau datele personale ale celor ajunși lângă statui pe motiv de miting neautorizat. Eu am refuzat să îmi fie înscrise datele în caietele lor, este un abuz, o acțiune de poliție politică, se încalcă pur și simplu legea privind protecția datelor personale, potrivit căreia preluarea datelor personale se poate face doar în scopul instrucției penale. Unii au zis că au dreptul. Să o creadă ei. Așa că, prin stație, au trimis CNP-ul meu și numele pentru a mă verifica dacă sunt urmărit general. Nu s-a confirmat însă nu este mare lucru să mă trezesc cu dosar de urmărire polițienească (așa este moda la MAI) și să îmi fie monitorizate activitățile anti-băsesciene la fel ca tuturor celorlalți.

În timp ce eram în parc m-a sunat buna mea prietenă, Elena Cobuz, rezervistă și ea, să mă cheme la o lansare de carte la care a fost invitată. De la ora 18.00 la Cafeneaua liberală Brătianu. Am fost și am participat la eveniment. SCDM și PNL S4 și-au dat mâna pentru a ajuta pe autorul George Teodorescu să scoată această lucrare a amintirilor de militar. Pe lângă prietenii cu grade înalte ai autorului erau prezenți și cei care au devenit personajele cărții, subofițeri participanți la acțiunile din Afganistan. Din povestirile lor s-au creat multe pagini ale cărții.

Am frunzărit câteva pagini pentru a vedea cum este scrisă. Frumos. Mi-a creat senzația că autorul, Teo, așa cum semnează invitația către colegi de a participa la eveniment, stă cu cititorul la „un pahar de vorbă” în timp ce îi spune cum a fost la americani, cum a ajuns la afgani, ce a făcut pe acolo, îți arată pozele cu el, cu colegii și cu populația locală, îți arată pozele cu monumentele care l-au impresionat etc. Promite să fie o lectură plăcută, cel puțin pentru mine.

Ajuns acasă m-am postat, ferm, în fața televizorului pe A3. Am prins câteva minute bune cu spectacolul de gală de la Opera Română, momentele absolut emoționante ale finalului cu interpretarea imnului regal și cu reacțiile publicului și ale familiei regale. Cunoșteam cuvântul de la Parlament al Majestății Sale, l-am postat de dimineață, acum am ascultat „vocea” celor care au participat la evenimentul de la operă. Emoționant.



Iar afară, la ieșire, Regele Mihai a fost primit de bucureștenii care nu au putut fi în sala Operei.



O zi plină de evenimente. Dar, poate că așa arată normalitatea ! Într-un fel, mă bucur că anumite persoane nu au participat. Și-au confirmat calitatea de mojici naționali.

Din mijlocul evenimentelor comemorative, Lilick își scrie, pe scurt, impresiile. Citind ce a scris chiar că sunt convins de faptul că așa arată starea de normalitate.

Inițiativa unui tânăr liberal.

Cristina-Ancuța Pocora are un proiect local, la Fetești, cu organizația de femei și cea de tineret a PNL. Îmi place ințiativa. De aceea o pun pe blogul meu.

Vrea să dăruiască un zâmbet, prin intermediul binevoitorilor, copiilor nevoiași. Acum, donația (act individual, benevol și nu impus dup cum îl practică Emil Boc), este mai actuală ca oricând. Sărăcirea populației aduce donația în atenția celor care își mai pot permite un astfel de act social.



A doua acțiune este tot o donație. De carte însă. „Cărțile au valoare”. Știm cu toții acest lucru pentru că ne-am format, în mare măsură, prin intermediul cărților. Valoarea lor este cu atât mai mare cu cât sunt mai disponibile pentru cei care au mare nevoie de ele.


Cristina merită felicitată. Din partea mea, din toată inima.