Băsescu: nu mă las până nu-i aduc sub 5% !

Declarația din titlu aparține individului din imagine chiar dacă fundalul nu este de la momentul în care individul a pronunțat „fatidica” amenințare.

Pentru cei care își mai amintesc, aceasta a fost declarația lui Traian Băsescu, în primul său mandat de Președinte al României, aflat în rol dublu, și acela de președinte al partidului din care provenea. Când Băsescu a început să joace tontoroiul pe Constituție iar jurnaliștii calificați astăzi de Băsescu ca „lingăi”, eu le spuneam pupincuriști băsescieni, aplaudau entuziasmați de profunzimea gândirii băsesciene. Când „intelectualii lui Băsescu” a sărit ca arși și au gângurit duios că asta este o viziune democratică a strălucitului conducător. Bine, astăzi, intelectualii lui Băsescu și-au adus aminte că s-au specializat în compuneri și îi scriu „de dulce” strălucitului, dar nu este tema mea preferată acum. Pomenesc aceste lucruri doar pentru a ajunge la altă relatare.

După ce s-a închipuit un fel de „Zeus” care aruncă cu fulgerele în capetele muritorilor de rând care l-au supărat, Băsescu a făcut tot ce a putut pentru a-și realiza scopul. PNL sub Tăriceanu a devenit ținta predilectă a campaniilor de defăimare publică. Au fost momente grele. Mai ales după ce o fracțiune a PNL, condusă de doi foști președinți ai partidului, a plecat din partid și au format un nou partid care mai apoi s-a unit cu PD-ul condus pe față de Emil Boc dar din spate de Băsescu rezultând PDL-ul care, după mulți ani s-a rupt la rândul lui rezultând PDL Blaga (majoritar) și PMP-ul Elenei Udrea care, nu după mult timp, a devenit al lui Băsescu.

Majoritatea jurnaliștilor l-au însoțit pe Traian Băsescu și au găsit în PNL „oaia neagră” a democrației în România. Majoritatea ! Dar și jurnaliștii au avut oile lor negre, oameni care cunoscând ceva istorie dar și istorie politică, oameni cu stimă față de trecutul țării de care aparțin, au apărat PNL ca partid chiar dacă nu au agreat pe unii lideri ai acestuia. A fost bine. În timp, „oile negre” din rândul jurnaliștilor au ieșit la lumină ca adevărați apărători ai democrației (cu excepția celor care se produc la Antena 3 sau a celor care au trecut pe la Antena 3 !) iar admiratorii lui Băsescu și-au primit bine-meritată răsplată de la cel pe care l-au lăudat atât de mult. Au fost calificați ca „lingăi” ! Superb ! Iar asta îmi confirmă faptul că întotdeauna o ticăloșie se recompensează cu o altă ticăloșie.

În anii negri petrecuți sub „bombardamentul” mediatic și cultural al iubitorilor de Băsescu, PNL a scăzut până la limita nucleului său dur (în jur de 15%). Oameni cu simțul patriotismului real nu al oportunismului de mahala promovat de Traian Băsescu și „lingăii” lui. Partidul controlat de Băsescu a înțeles cel mai bine ce nu este în regulă cu el. De aceea a fost ales Vasile Blaga în fruntea lui în dauna Elenei Udrea, pupila lui Băsescu, după ce Emil Boc a decis să renunțe la conducerea partidului și să se retragă la Cluj. Odată ce Băsescu a fost identificat ca sursă a răului, al dezordinii și al anti-democrației, evoluția politică a PNL s-a schimbat. A început să urce și a devenit atractiv pentru a constitui împreună cu PDL principala forță politică de dreapta din România. Era și normală unificarea celor două partide. Liberalii și democrat-liberalii aveau obiective politice comune, aveau practici politice asemănătoare, aveau același bazin electoral. Uniunea lor era naturală iar rezultatele de astăzi confirmă aceste lucruri.

După evenimentele de ieri mi-am amintit de zicerea lui Băsescu. Faptul că nu a putut scoate PNL de pe scena politică este cel mai mare eșec al lui ! Este un eșec personal. Îl face mic, ca politician. Este mic ca om, plastic descrie Liiceanu într-o scrisoare a lui cum scara pe care a urcat Băsescu l-a dus înapoi de unde a plecat, la începuturile carierei lui politice, nu altcumva. Iar acolo, la începuturile lui ca politician, Băsescu era un „șmecheraș”, un profitor al oportunităților de duzină, cu o formare „profesională” bună pentru un contrabandist dar în nici un caz pentru un om politic. Pentru că „excepția întărește regula”, Traian Băsescu este un exemplu de manual. Din rahat, nu poți face bici !

Pre-campania și campania electorală din acest an este diferită. Este mai bună. Este semn de evoluție !

Urmăresc cu atenție unele evoluții. Normal, mă bucură evoluția colegilor mei din PNL. Ca să fiu sincer, mă bucură și evoluția principalilor adversari ai PNL, a celor din PSD, ALDE, UNPR, o alianță de stânga care nu are capacitatea să își ascundă caracterul nociv. Norocul, dacă este să spun așa, pentru alegătorii de stânga este relevat de procurorii DIICOT și ai DNA care le curăță „grajdurile”.

Dacă urmăresc, aflu. Simplu. Au loc evoluții frumoase în toate localitățile, aproape în toate, să las loc și pentru cele mai puțin frumoase, imperfecte, pentru a nu ajunge la nebunia perfecțiunii. Mai am de așteptat nominalizările partidelor pentru sectoarele din București, pentru alte localități importante. Cu predilecție voi trata problemele de aici, din București, mai ales în Sectorul 3, fără a neglija ce se întâmplă la Constanța, de exemplu, sau în alte locuri din țară pe unde m-au dus nevoile și repartizările.

Până la începerea campaniei propriu-zise, toate formațiunile politice și toți candidații trebuie să își prezinte oferta. Așa este corect. Obiectivul lor este natural, normal, legitim: câștigarea alegătorilor de partea programului lor politic și a candidatului. O particularitate capătă însă acea lună de campanie propriu zisă.

După pre-campanie, fiecare partid își va face o evaluare. Că este partid mare, că este partid mai mic, că este candidat independent. Este normal și este corect să apreciem că fiecare va avea de partea lui un număr de alegători. Atunci se va judeca, de către mulți alegători, sub imperiul votului util. Apreciază pe „X” sau pe „Y” însă dacă aceștia nu vor avea suficient suflu nu vor putea lua primăria, iar alegătorii vor vota politic, așa cum este mai bine pentru ei și comunitate, după cum va gândi acest bine fiecare alegător în parte. Candidații vor ști dacă au sau nu putere. Vor ști câtă putere au. Vor avea posibilitatea să adopte o poziție cât mai apropiată de cea a simpatizanților lor care nu vor vota cu ei, votul într-un singur tur de scrutin fiind exclusiv, vor accepta să aleagă și să recomande unul dintre candidații care vor aduna majoritatea voturilor.

Dacă ar fi fost un vot în două tururi, atunci nu ar fi fost o problemă. În primul tur ar fi votat cu candidatul apreciat, în același timp ar fi arătat că aprobă programul partidului politic pentru comunitatea lor iar în al doilea tur ar fi votat cu candidatul partidului care le oferă cea mai mare apropiere de aspirațiile lor. Dacă ar intra în turul doi candidatul lor, acesta ar beneficia de voturile din primul tur plus voturile alegătorilor altor candidați care ar vedea în candidatul propus o alternativă la candidatul propriu care a pierdut „cursa”. Dar nu este așa. Alegerile sunt într-un singur tur, deocamdată, iar acest mod al alegerilor obligă la un comportament „de turul II”.

În particular, observ evoluția lui Nicușor Dan. Sunt de acord cu multe dintre propunerile lui, nu cu toate. Am sentimentul că Nicușor Dan se lasă copleșit de problemele tehnice, de anumite sentimentalisme, de o anume conduită orientată către dictat. Omul se referă strict la administrare, în sensul de conducere a autorității publice numită primărie și mai puțin la guvernare a comunității umane numită București. Este o limitare gravă a discursului politic. Are omul părerile lui și nu acceptă altele. Fără a fi grobian ca Băsescu, formulează „aprecieri” denigratoare. Acceptă alinierea la ideile lui, acceptă discuțiile pentru ca alții să fie de acord cu el însă nu acceptă alte poziții. Hm. Dezolant. O vorbă din bătrâni spune unui astfel de comportament „brânză bună în burduf de câine”. O atitudine greșită. Asta nu trebuie însă să ne împiedice să ne uităm cu atenție la problemele ridicate de el și la soluțiile pe care le propune. Unele sunt bune. Chiar foarte bune. Celelalte partide ar putea să le vadă, să le aprofundeze, să le compare cu propriile soluții la care au ajuns în propriile programe. Să și le însușească chiar.

Tot în particular sunt cu ochii și pe un alt candidat la primăria generală, Ciprian Ciucu, fost șef al CNI (Consiliul Național de Integritate!), independent susținut de partidul Monicăi Macovei, M10. Și acesta are idei bune, idei care pot fi aprofundate și luate în considerare.

Ciprian Ciucu recunoaște că ar fi fost mai bine dacă ar fi pus împreună resursele cu Nicușor Dan ar fi făcut o figură mai bună. Problema este că Nicușor Dan preferă să aibă un proiect singur - logic, din moment ce are în spate și un partid politic -, nu discută cu alții și nici nu are un discurs ferm (spune Ciprian Ciucu). Știe că lumea îi atribuie același gen de electorat însă Ciucu își dorește să „alerge” pe culoarul pe care merge Ludovic Orban. Vrea să se adreseze electoratului PNL și electoratului care nu mai vrea PSD.

Și Nicușor Dan și Ciprian Ciucu au făcut o declarație care îi pune sub semnul întrebării pentru PNL. Amândoi consideră că nu pot discuta cu „actualul” PNL. Nicușor Dan este chiar mai abrupt și consideră că PNL nu este capabil să asigure o guvernare pentru București cinstită, înțeleaptă ! Asta este cam agresivă. Unul ca mine o poate considera chiar o insultă. În fine, să lăsăm loc și de „bună ziua” și să mergem mai departe.

Probabil că și în alte localități din țară sunt astfel de „probleme”. Este corect să fie analizate fiecare în parte pentru ca prin programele pe care PNL le propune cetățenilor fiecărei localități să se regăsească toate sau aproape toate aspirațiile cetățenilor. Normal că idei băsesciene sau pesediste nu pot fi luate în calcul.

Cât timp pre-campania are rolul de a aduce notorietate, nu este nimic rău. Un număr suficient de voturi poate aduce micilor formațiuni politice, în funcție de localitate, intrarea în consiliile locale sau majorarea numărului de consilieri. Când însă ajungem la primarul localității, lucrurile se schimbă. Aici nu mai este loc de întors. Ori așa, ori invers. Și aici sunt nuanțe.

În comunitățile mai mici, câteva mii de locuitori, nu este exclus ca un partid mai mic să aibă majoritate. Este corect să lupte pentru a obține și primăria și consiliul local și, de ce nu, mai mulți consilieri județeni. Foarte corect. Exemplul foarte bun este UDMR. Este un model de urmat.

În comunitățile mai mari însă, acolo unde partidele mai mari au organizații puternice, se schimbă calimera. Lupta pentru primărie se va da între partidele mari. Dacă formațiunile mai mici sau candidații independenți adună în jurul lor alegători de dreapta și vor primi votul lor, atunci vor ajuta candidatul stângii. Votul este într-un singur tur ! Votul celor de dreapta dat altui candidat decât candidatului reprezentativ al dreptei - candidatul PNL -, permite candidatului stângii să adune mai multe voturi și să câștige primăria. Plus că va câștiga și consiliul local. PSD a încheiat protocoale cu toate forțele stângii pentru a valoriza la maxim votul util. ALDE și UNPR vor vota pentru candidații PSD. Este adevărat că PSD va accepta ca în unele localități să existe candidați de la ALDE sau UNPR, atât la primărie cât și la funcțiile de consilieri locali însă asta nu va schimba cu nimic scena politică. Tot PSD va conduce numai că va purta alte denumiri.

Așa ajungem la o concluzie care nu are cum fi combătută. În București, alegătorii lui Nicușor Dan, ai lui Ciprian Ciucu vor vota „indirect” pentru candidatul stângii, care va fi acela. Fie că va Gabriela Vrânceanu Firea, fie că va fi Liviu Dragnea ... Este un singur tur ! La aceștia se mai pot adăuga alegătorii altor candidați independenți, declarați „anti-pesediști”. Anti-pesediști dar cu grijă ca PSD să nu piardă alegerile. Ciudat, dar lumea este plină de ciudățenii.

PNL s-a declarat disponibil pentru discuții cu Nicușor Dan, cu Ciprian Ciucu, cu alți candidați care luptă să atragă electoratul de dreapta. Nu a pomenit nimic de Mișcarea Populară a lui Băsescu. Pe bună dreptate. Aceștia nu sunt de dreapta. Aceștia semnalează dreapta și o iau la stânga. Nu poți avea încredere în ei. Este evident că voturile pentru partidul lui Băsescu sunt, de fapt, un sprijin pentru PSD. Băsescu are ce are cu Blaga, cu cei care l-au urmat pe Blaga și care au refuzat să vină lângă el deși i-a tot contactat. Până și Emil Boc a ales să rămână în PNL, iar asta îi stă pe suflet. Băsescu are o singură mare dorință: să împiedice PNL să ia puterea politică. O astfel de realizare ar fi cea mai mare palmă pe care o poate primi Băsescu. Ar fi confirmarea eșecului lui de-a lungul timpului. Eșecul politic. L-ar trimite la coșul de gunoi al istoriei.

Până una alta, evoluția multor actori politici în această pre-campanie este pozitivă. În afara ciudățeniilor gen deputatul PSD Cristian Rizea care se dorea primar la Sectorul 5 în locul lăsat vacant de Vanghele (PSD mai are candidați ciudați !), ceilalți dau dovadă de maturitate și, mai ales, dau dovadă de sinceritate. Față de alte alegeri se pare că avem parte de ceva mai bun. Este o evoluție pozitivă a societății în ansamblul ei, iar asta nu poate decât să bucure.