Politica corectă față'n față cu realitatea de pe stradă.

Extravagantul Donald Trump își apără intenția de a supune imigrația unui control strict. Sâmbătă a declarat: „Uitați-vă ce se întâmplă în Germania. Uitați-vă ce s-a întâmplat ieri seară în Suedia. Suedia, cine ar fi crezut? Suedia. Au primit numeroși refugiați, iar acum au probleme la care nu s-ar fi gândit niciodată.” A pomenit și de atentatele de la Bruxelles, Nisa și Paris care au avut ca autori imigranți. Agerpres.

Suedezii l-au luat „la mișto”. Nu este adevărat. Vineri nu a avut loc în Suedia nimic din ce spune Trump. Politic corect. Dar ceva s-a întâmplat, din moment ce există această știre de la Agerpres: Suedia: Ciocniri violente între poliție și zeci de tineri în nordul orașului Stockholm.

10 mașini incendiate 

Ce se observă. Momentul declanșării violențelor a devenit comun mai peste tot unde ele apar și se referă la o anume minoritate. Reținerea sau intervenția autorității polițienești asupra unui „tânăr”. 

Aceste așa-zise revolte sunt îndreptate împotriva statului, în special. Forțele de poliție sunt reprezentantele statului în stradă și sunt primele care primesc în plin „furia” revoltaților. La Stockholm, un jurnalist a fost la rândul lui bătut până la spitalizare de către „revoltați”. Un patron de magazin a fost atacat de „revoltați” când a dorit să își apere proprietatea supusă agresiunii.

În majoritatea cazurilor, la originea revoltelor sunt imigranții sau urmașii acestora iar marea masă a „revoltaților” este formată din imigranți sau urmașii acestora !

Cartierul Rinkeby din nordul capitalei suedeze, Stockholm, a fost luni noaptea scena unor ciocniri violente între zeci de tineri și forțe ale poliției, după ce aceasta a operat o arestare într-o stație de metrou, relatează DPA.

Poliția a tras un foc de armă spre tinerii care au atacat ofițerii cu pietre în Rinkeby, cartier unde peste 80% din locuitori sunt imigranți și rata șomajului este ridicată.

Aproximativ 10 mașini au fost incendiate în timpul violențelor, iar deținătorul unui magazin din apropiere a fost atacat atunci când a încercat să-și apere proprietatea.

Trei persoane, printre care un ofițer de poliție lovit în mână de o piatră, au fost rănite.

Trump a vorbit de violențe sâmbătă, violențe produse vineri ! Ceva lipsește din peisajul informațiilor. Lipsesc știri. Nu ar trebui să ne mire ! În Germania, imediat ce puhoiul de imigranți a ajuns, guvernul și presa germană au căzut la pace să „tacă”. Și au tăcut până când a apărut revolta din interiorul sistemului, din interiorul forțelor de menținere a ordinii. Suedia nu este departe de „model”. Transparența este pentru alții. Pentru super-civilizații lumii este doar un moft.

„Am fost, ca mulți alții cred, surprins de comentariile făcute în legătură cu Suedia în acest weekend”, a spus luni Löfven (primul-ministru al Suediei !), într-o conferință de presă 

 Și eu sunt surprins. Ca luni să se ajungă la o astfel de escaladare a unui conflict, cu producerea unor distrugeri grave, trebuie și altceva la mijloc. 

Mă gândesc la faptul că analiștii care tot dezbat pe la Tv sau scriu în unele publicații ar cam trebui să analizeze și distrugerile, nu ca urmare a „furiei” protestatarilor ci ca o acțiune concertată, direcționată în vederea creerii unei stări de disconfort în rândul populației civile și creerii unei stări de neîncredere în forțele de ordine ale statului. Mai pe șleau spus, analizele ar trebui să vadă dacă cei care sunt în spatele acestor manifestări violente nu urmăresc, de fapt, slăbirea statelor în care activează. Iar marea migrație nu este cumva o parte a scenariului. Dacă este așa, atunci statele europene sunt în fața unei probleme existențiale. Spațiul Schengen devine ținta predilectă pentru că permite extinderea fără nici un control a „revoltelor” în toate statele membre ale UE.

Ucraina plătește factura duplicității în politică. Populația nu este de acord să fie victimă.

Ce se întâmplă în Ucraina ar trebui să nu mire pe nimeni. Cei care au studiat mai atent viața socială și politică din Ucraina pot înțelege că revoltele și virulența conflictului au rădăcini adânci. Vin din istorie. Vin din perioada de glorie a comunismului ucrainean când Ucraina s-a format ca stat federal al URSS prin acapararea teritoriilor luate de ruși cu forța de la statele Europei Centrale. De la români, polonezi, slovaci, unguri. La aceste teritorii s-au adăugat teritorii ale Rusiei aflate în proximitate, dens populate cu ruși. Mulți ruși. La aceste probleme se adaugă existența forțelor militare ruse pe teritoriul acaparat de Ucraina de la URSS, forțe militare care au propria influență asupra zonelor pe care le controlează.

Am mai scris pe blog despre o vorbă a ambasadorului român la Kiev din anii 2000. „Poporul știe unde se face friptura”. Discutam pe atunci despre riscurile privind siguranța frontierelor cu Ucraina. Intrarea României în UE și dezvoltarea previzibilă a României ca stat al Uniunii Europene, cu sprijinul sistemelor europene de modernizare și dezvoltare a statelor membre ale UE astfel încât piața comună europeană să devină, cu adevărat, un spațiu al bunăstării și libertății, amplifica sentimentul omului de rând din Ucraina trăitor la frontieră că în România este mai bine. Iar oamenii de rând de la frontiera cu România sunt, în majoritatea lor, români sau au legături puternice cu românii, prin intermediul familiilor mixte care s-au creat în timp. La fel este situația la frontiera Ucrainei cu Polonia, cu Slovacia și Ungaria. Nu mai spun despre cetățenii ucraineni de alte etnii care au o mai mare dorință de a vedea Ucraina intrată în UE (unde își pot găsi conaționalii) decât lipită, iar, Federației Ruse. Pe atunci aveam în vedere doar fenomenul migrației, de la migrația liberă (aventurieră), la migrația forței de muncă și riscurile generate de o anume liberalizare a relațiilor transfrontaliere, riscuri care puteau avea influențe economice și sociale - contrabanda, traficul de ființe umane etc.

Prin anii 2000, la discuțiile tehnice privind tratatul de frontieră cu Ucraina, delegația ucraineană condusă, un timp, de ambasadorul Buteico, ne transmitea faptul că Ucraina este în competiție cu România pentru intrarea în UE. Azi, pot spune că guvernele din Ucraina au hrănit populația cu ideea că Ucraina va deveni membră a Uniunii Europene peste un deceniu, că ucrainenii vor putea călători, locui și munci liber în celelalte state membre au Uniunii Europene, că ucrainenii vor avea acces la Europa și că datorită mărimii Ucrainei ca stat și ca economie vor fi unii dintre europenii cei mai puternici. Iar populația și-a însușit ideile politicienilor de la Kiev și a așteptat ca Ucraina să primească acceptul de aderare la UE. Polonezii, pragmatici și încrezători în angajamentul guvernului de la Kiev au făcut pași foarte fermi în direcția sprijinirii (inclusiv financiare) regiunilor ucrainene de la granița lor în vederea aderării.

Renunțarea la angajamentul politic de asociere la Uniunea Europeană a găsit Ucraina „cu pantalonii în vine”. Populația s-a revoltat. S-a revoltat pentru că planurile multor ucraineni erau legate de viitoarea asociere la Uniunea Europeană. Vestul Ucrainei, constituit din teritorii luate cu forța de URSS de la Polonia, România, Cehoslovacia și Ungaria, cu populație majoritară formată din polonezi, români, slovaci, unguri era cel mai angajat în procesul de aderare la UE. Locuitorii marilor orașe din Ucraina, începând cu cei din Kiev, credeau, ferm, în procesul de aderare. Nu trebuie să mire că la Kiev este răzmeriță, că răzmerița se extinde în vestul țării în teritoriile ocupate cu forța de ruși după al II-lea război mondial. Nu trebuie să mire nici faptul că în restul țării nu sunt manifestații ostile deciziei de a nu mai adera la UE a guvernului din Ucraina. Ucraina este împărțită în două. De o parte, pro-europenii ucraineni și populațiile aflate sub ocupație din vestul Ucrainei, de cealaltă parte sunt ucrainenii pro-ruși și populația rusă majoritară din estul și sudul Ucrainei.

Ianukovici și guvernul lui tratează problema „rusește”. Cu forța. Atât știe, așa face. Modelul rus de comportament guvernamental și de tratare a relațiilor internaționale își arată colții. Simt mâncărimi la degete să mă refer la duplicitatea unor state europene care au făcut jocuri la două capete în Ucraina, așa cred, nu am dovezi însă le bănui deoarece există antecedente. Cel puțin sub aspectul relațiilor privilegiate cu rușii !

Nu știu ce va fi în continuare în Ucraina. De aceea nu mă pronunț. Înclin însă să cred că „la nevoie”, Ianukovici va primi sprijinul necesar de la Moscova pentru „a face ordine” în țară. Dominația rusă în Europa va continua. Tot cu forța.