Idei pentru o Constituție nouă

Câteva zile voi fi plecat. Azi are loc o primă întâlnire la Hotelul Intercontinental a grupului care urmează să se constituie într-o comisie pentru o nouă Constituție, comunică Lilick. Regret că nu pot merge însă îmi propun să particip la celelalte întâlniri.

De la dna Zoe Petre iau materialul de mai jos care cuprinde ideile ce vor sta la temelia noii construcții.

O Constitutie Pentru Consolidarea Democratiei - Conferinta de Presa

Eu, unul, sunt mulțumit de aceste idei. Îmi doresc să le văd puse în pagină în textul unei noi Constituții. Mai mult, sper ca făcătura băsesciană promovată de Boc și incompetenții portocalii să fie oprită. Ne ocupă timpul și ne ostilizează, unii împotriva celorlalți. Nu sunt de acord cu dictatura, nu sunt de acord cu autoritarismul, nu sunt de acord cu monocameralismul, nu vreau să ajungem să trăim în totalitarism.

Învățământul, eterna poveste.

Citesc în „Adevărul” interviul 2+1 al redacției cu Andrei Marga. Foarte simplu în exprimare, foarte aplicat la temă, foarte interesant.

Ca unul care nu a făcut parte din sistemul de învățământ decât în calitate de beneficiar al acestuia, am, probabil la fel ca mai toată lumea care a trăit ani întregi în banca de elev/student, impresii pozitive dar și negative despre sistem în general și despre anumite „școli” în particular. Una peste alta, sunt produsul social al școlii românești, sunt mândru de asta iar legăturile pe care le-am avut cu colegi în ale profesiei, „produse” ale altor sisteme de învățământ din țări europene și nu numai, mi-au confirmat faptul că nu există diferențe majore între noi. Ba, mai mult, într-o discuție cu colegii germani am avut satisfacția de a fi comparați, românii participanți la o „convenție de înfrățire instituțională” cu Germania sub controlul Comisiei Europene, cu specialiștii lor proveniți din fosta R.D.G. considerați a fi extraordinar de bine pregătiți profesional, multidisciplinar, în comparație cu specialiștii vest-germani, orientați strict către un anume domeniu de activitate. Nu ne-am dat la o parte nici din fața francezilor, a austriecilor, a spaniolilor, danezilor sau olandezilor. Studiind activitatea lor, ajungând la esența cunoștințelor lor căpătate în zeci și sute de ani de activitate am constatat că valorile și principiile lor sunt asemănătoare cu ale noastre, diferențele dintre noi fiind doar sub aspectul resurselor folosite pentru a ajunge la rezultatul urmărit și la modul în care erau folosite aceste resurse. În plus, ei erau beneficiarii unor sisteme de evaluare a activității funcționarului statului mult superioare noua. În timp ce noi urmăream, de exemplu, să găsim un vinovat în rândurile funcționarilor noștri pentru un insucces sau o activitate neterminată în timp util ei căutau cauzele defecțiunii în lege, norme de aplicare, mediul social în care activitatea s-a desfășurat, situația de fapt care ar fi favorizat nerealizarea, resursele la dispoziția executanților, mijloacele folosite etc. și abia în final, dacă toate celelalte ar fi fost în regula se îndreptau către posibila vinovăție a funcționarului lor. Pentru că ei consideră funcționarul public ca fiind cea mai mare valoare a sistemului în care acesta funcționează pe când la noi ... ei bine, la noi se folosește, cu succes, sintagma „numai morții sunt de neînlocuit”. Așa se face că la valori profesionale comune avem diferențe majore în aprecierea omului care le întruchipează. Mai mult, în timp ce la ei se apreciază că normalitatea este o mare realizare, la noi este invers, cautăm realizări dincolo de normalitate, mai pe românește, „umblăm după cai verzi pe pereți să le luăm potcoavele”.

Dar să revin la Andrei Marga și interviul lui.









Ce concluzie a acestui interviu poate fi mai bună decât cea formulată de Andrei Marga și folosită de ziariști: „Democrația este înțeleasă greșit de cei care ar trebui să o protejeze”.

Constituția portocalie

Clovnul național și-a dat măsura. Este mic. Tare mic. Infinitezimal. Prin „proiectul” de lege de modificare a Constituției avansat, chipurile Președinției, pentru a face aplicarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție care prevede, în prima ipoteză, că „Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului ...”.

Am citit proiectul, am citit comentariile din presă, am citit comentarii pe bloguri, am vizionat emisiuni la Tv și mi-am format o părere. O părere vizavi de proiectul absolut prostesc de revizuire care vine, culmea prostiei, să acopere angoasele unui maimuțoi cățărat în fotoliul de la Cotroceni față de neputințele de distrugere a țării și a adversarilor politici. Neputințe provocate de actuala Constituție care nu îi permite controlul direct asupra Guvernului, care nu îi dă controlul asupra Parlamentului, care instituie pluralismul politic și interzice orice revizuire care ar modifica acest lucru, care ... în fine, care îl pune la locul lui pe cel care devine, temporar, Președintele României. Printre comentariile citite mi-a plăcut cel din Evenimentul Zilei, oficiosul băsescian, scris de Silviu Sergiu - Marea cârpeală a Constituției. Are dreptate. Incapabilul Boc își propune o cârpeala pe care o botează „revizuire”. Da, mi-am format o părere care este nefavorabilă primului (ne)ministru al țării. Emil Boc este un dobitoc ! Dacă el nu este cel care a formulat amendamentele la Constituție, așa cum se bănuiește (probabil pe bună dreptate), este un dobitoc pentru faptul că a avut ocazia și nu a folosit-o de a justifica calificarea pe care pretinde că o are: profesor universitar de drept constituțional.

Proiectul adâncește haosul constituțional în favoarea cotrocenistului șef în loc să aducă clarificările necesare, resimțite de fiecare dintre noi. Mai mult, subordonează Guvernul Președintelui și transformă Constituția actuală într-o glumă proastă. În ziarul Gândul este un articol semnificativ - Ce a omis Boc să spună din Constituția lui Băsescu. Tot acolo găsiți și proiectul de lege de revizuire.

În Jurnalul Național există o caricatură care spune totul:



Pentru că bloggerii portocalizați au ascuns sub preș propriile gânduri despre porcăria cotrocenisto-pedelistă (doar PD-L este susținătorul aberațiilor din proiectul de revizuire, membrii activi ai partidului-stat băsescian fără a cunoaște ce anume vrea cotrocenistul șef), voi face legături către unele bloguri care tratează, cât de cât problema.

Dan Mihalache face niște comentarii pertinente cu referire la proiectul de revizuire chiar dacă nu l-a citit ci doar a urmărit dezbaterea din media. Iar în media s-a dezbătut, serios, mai toate aspectele. Concluzia lui este corectă: proiectul este o reflecție a angoaselor lui Băsescu.

Deceneu face o analiză a propunerilor cotrocenisto-bocciste și ajunge la o concluzie corectă: modificările provin de la obsesiile prezidențiale.

Mai pot continua, dar mă opresc.

Chiar dacă am mâncărimi în buricul degetelor să iau la rând textul dobibocului, mă abțin și voi face câteva comentarii legate de consecințele pe care le induce proiectul de revizuire.

Tema centrală o constituie angoasa prezidențială cu Parlamentul unicameral. Nu am votat la referendum în speranța că acesta nu va fi validat. Dar nu a fost să fie. Campania împotriva democrației parlamentare dusă de Traian Băsescu și slugile portocalii plus inconștiența lui Mircea Geoană și a aliaților acestuia din PSD care au promovat, cu mândrie proletară, monocameralismul parlamentar, plus trădătorii politici care au renunțat la „crez” în favoarea „punguței cu doi bani”, au dus la rezultatul dorit de Basescu și șleahta. Referendumul a fost validat și este folosit pe post de scut sau de scuza, funcție de interesele unuia sau altuia dintre politicieni. Dar are o hibă. Este valabil exprimat dar nu este obligatoriu pentru Parlament. Ar fi fost obligatoriu dacă era pentru validarea de către populație a proiectului de lege de revizuire a Constituției. Așa am ajuns azi să avem mai multe variante de luat în calcul. Să zicem că parlamentarii dorm „în papuci”, că băsescienii mai găsesc niște trădători și trec proiectul lor de „doi bani bucata” de Parlament. Ca revizuirea să fie valabilă, trebuie mers în fața poporului la referendum. Dar „poporul” s-a mai deșteptat. Șansa lui Traian Băsescu și a umilului clovn-slugă Emil Boc de a aduna numărul necesar de electori pentru aprobarea legii este mică. Mai mult, știindu-se intenția lui Traian Băsescu de instaurare a dictaturii personale prin intermediul Constituției (imunitatea absolută ce urmează a fi conferită Președintelui, controlul Guvernului, aservirea Parlamentului etc.) nu este exclus ca „poporul” să refuze, explicit, proiectul portocaliu. Fie că referendumul nu va putea fi validat, fie că proiectul legii de revizuire va fi respins de electorat, Băsescu și clovnul-slugă se vor întoarce la electorat cu un nou referendum ? Sau nu ? Iar timpul trece. Vin alegerile din 2012 când, sper eu, PD-L și acoliții vor ajunge la coșul de gunoi al istoriei iar nu peste mult timp îi va urma însuși cotrocenistul șef de azi, Traian (Țepeluș) Băsescu.

Legat de tema centrală a acestui proiect eu am impresia că se atentează la drepturile și libertățile mele cetățenești. De ce ? Pentru că în istoria noastră recentă (sub 100 de ani), Senatul României a fost desființat de trei ori, de către Regele Carol, mareșalul Antonescu și comuniști. După fiecare desființare au urmat dictaturile: carlistă, antonesciană și comunistă. În logica lucrurilor ar urma dictatura băsesciană ! Mă uit în Constituție. Art. 152 - Limitele revizuirii -, alin. (2) spune că „De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora”. Iar proiectul cotrocenisto-boccist își propune să-mi suprime una dintre garanții: Senatul României. Parte componentă a Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român, Senatul are rolul de a contrabalansa excesele Camerei Deputaților (și invers). Iar istoria recentă și aceste zile ne arată că acest rol este deosebit de important, încercările disperate ale pedeleprelor de a pune la Senat un președinte portocaliu care să urmeze „modelul Anastase” în conducerea abuzivă a Camerei confirmând importanța rolului Senatului pentru păstrarea unui echilibru cât de cât în viața politică. Nu mai spun de imunitatea absolută conferită Președintelui, inițiativă portocalie care ar face imposibile, în viitor, chemarea în judecată a lui Traian Băsescu pentru „țigancă împuțită” sau afirmațiile calomniatoare ale acestuia asupra unor persoane. Da, Traian Băsescu a pierdut procese pe timpul mandatului de Președinte cu ziariști, cu alți oameni politici ... Inițiativa revizuirii și sub acest aspect suprimă dreptul meu, ca cetățean, de a chema în judecată pe cel care este, temporar, Președintele României, pentru dauna pe care mi-o aduce prin afirmațiile sau acțiunile sale.

Nu mai spun că actualul proiect de lege de revizuire nu rezolvă o altă problemă care poate fi încadrată, lejer, la categoria „garanții ale drepturilor și libertăților fundamentale”. Constituția spune, la art. 61 alin. (1) că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, însă Boc nu vine să propună eliminarea prevederilor art. 115 - Delegarea legislativă -, alin. (4), (5) și (6) care au luat, de fapt, unicitatea adoptării legilor de la Parlament și le-a transferat la Guvern, oricare ar fi el, prin ordonanțele de urgență. Iar Boc a abuzat, nepermis de mult, de această delegare legislativă, multe dintre ordonanțele de urgență fiind desființate de Curtea Constituțională pentru neconstituționalitate.

Constituția portocalie este o făcătură. Nu mai spun de gogorițele găsite de ziariști și analiști, prezentate în presă, juriștii portocalii umblând la texte constituțională cu rost la timpul lor - aderarea la UE și NATO. Acele texte și-au produs efectele iar modificările propuse de bocciști putând fi interpretate în sensul că portocalii nu au aflat încă de faptul ca suntem deja membri ai NATO și ai UE, mai mult, urmează să intrăm în Spațiul Schengen iar nu peste foarte mult timp să adoptăm moneda euro. Se pare că băsescienii vor să își adauge la „istoric” meritul aderărilor la cele două organisme internaționale.

O treabă făcută de mântuială, o treabă băsesciano-boccistă.

Marginalii la o scrisoare protest

AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare către ţara mea"

Nu-mi iubesc ţara . Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.

Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.

Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare).

Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.

Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă (azi la putere iar), termopanele lui Adrian Năstase,casa din Mihaileanu si Udrea , oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circade poliţie, înmormîntări în direct,sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?".

Mă obosesc " profesioniştii "televiziunilor, chiar şi fără comentarii.

Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator, despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria , şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi, distracţie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol.

Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.

Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. iar cei de azi la putere scapă.

Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic.

M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.

De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara . Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "

Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural.

Am primit-o prin e-mail de la prietenul Ilie Matra. Am intervenit evidențiind unele din idei și am rearanjat textul. Le-am îngroșat. Evident, mail-ul a ajuns la toți foștii colegi din liceul militar care au adrese de e-mail.

Nu știu la ce emisiune a fost prezentată și analizată scrisoarea. De fapt, acum nu are importanță emisiunea și postul Tv ci scrisoarea în sine, conținutul ei. Putem fi sau nu de acord cu Alexandru Tocilescu însă se cuvine a ne apleca privirea asupra textului scrisorii și a ne întreba dacă suntem printre cei care gândesc la fel.

Sunt de acord cu el, în multe dintre ideile exprimate. Asta nu înseamnă ca sunt de acord și cu atitudinea lui. Eu cred că trebuie să lăsam plictiseala deoparte și să ne implicăm. Să ne implicăm pentru ca cele expuse în scrisoare să nu mai existe sau, dacă totuși există, să nu ne mai influențeze atât de mult existența.

Scrisoarea în sine este o formă de protest. Nu este inutilă pentru că a ajuns să fie cunoscută de o parte a publicului și comentată. Nu, nu este un protest inutil. Faptul că circulă între internauți este un semn că este acceptată. Gândurile lui au găsit adresanții.

Actualizare:

Prietenul Deceneu îmi atrage atenția că scrisoarea nu este a lui Tocilescu și că autorul a fost identificat de cei de la Cotidianul. Articolele din Cotidianul care tratează problema sunt aici unde se confirmă că nu Tocilescu este autorul și aici unde autoarea - Alina Iordănescu - explică gestul său.

Faptul că autorul nu este Tocilescu ci o necunoscută psiho-pedagogă de 40 de ani nu schimbă datele problemei.

Trăznăi legislative

Capital.ro vine cu o analiză a propunerilor legislative aiurite pentru combaterea crizei. Campionii sunt, normal, cei de la PD-L.

Ia să vedem câteva „perle”:

AMENZI RAPORTATE LA VENITURI

Lansare: Aprilie 2010
Autori: Cinci senatori PDL
Motivaţie: Bogaţii nu respectă reglementă-rile rutiere din cauza sancţiunilor nesemnifi-cative. În consecinţă, amenzile ar trebui stabilite în funcţie de venituri: până în 50.000 de lei anual, punctul-amendă va fi 10% din salariul mediu pe economie, 50.000-300.000 de lei – 3% din venit, iar peste 300.000 de lei – 1% din venit
Impact estimat: N/A
Critici: Disproporţia sancţiunilor: pentru venituri de 4.166 de lei lunar, punctul-a-mendă va fi de 60 de lei, în timp ce pentru 4.167 de lei lunar, acesta va fi 1.500 de lei!

IMPOZIT PE VENIT ÎN DOUĂ TREPTE

Lansare: Martie 2010
Autor: Georgian Pop (PSD)
Motivaţie: Introducerea unui sistem „mai echitabil“ de impozitare a veniturilor: 10% pentru sumele aflate sub salariul mediu brut pe economie (1.940 de lei în luna februarie a acestui an), 16% peste acest prag
Impact estimat: Trei milioane de salariaţi vor încasa mai mulţi bani
Critici: Încasările bugetului de stat ar putea scădea cu peste 1,5 miliarde de euro anual, având în vedere că circa 70% din salariaţi s-ar încadra în primul nivel de impozitare. În plus, cum mulţi angajaţi îşi negociază salariul net, scăderea ar fi resimţită în special de angajatori.

SUPORT FINANCIAR PENTRU DEPOZITE DE LEGUME

Lansare: Iulie 2009
Autori: Opt deputaţi PSD şi PDL
Motivaţie: Stimularea producţiei şi valori-ficării legumelor şi fructelor. În acest sens, se propune punerea la dispoziţie de terenuri pentru construcţia de depozite de produse agricole, subvenţionarea cu 25%-40% a construcţiei şi cu 60% a energiei electrice consumate
Impact estimat: N/A
Critici: Reprezentanţii Guvernului au arătat că fondurile europene disponibile pentru agricultură pot acoperi până la 75% din costurile unor asemenea investiţii.

ÎNCHIDEREA HIPERMARKETURILOR ŞI SUPERMARKETURILOR DUMINICA

Lansare: Aprilie 2010
Autor: Valeriu Steriu (PDL)
Motivaţie: Încurajarea vânzărilor în pieţe şi în micile magazine
Impact estimat: N/A
Critici: Consiliul Concurenţei va analiza propunerea, pe care o consideră ca având „potenţiale efecte de natură anti-concurenţială“. Se încalcă dreptul de alegere al consumatorului şi sunt afectate afacerile retailerilor (duminica aduce până la 20% din vânzările săptămânale), dar şi cele ale furnizorilor, care distribuie cea mai mare parte a mărfurilor prin marile magazine.

TAXA PE FAST FOOD

Lansare: Ianuarie 2010
Autor: Attila Cseke (UDMR)
Motivaţie: Alimentaţia nesănătoasă duce la creşterea îmbolnăvirilor şi, implicit, la creşte-rea cheltuielilor de sănătate, reducerea pro-ductivităţii şi a capacităţii de muncă, scăderea calităţii vieţii şi scăderea speranţei de viaţă
Impact estimat: Venituri suplimentare la buget evaluate între câteva zeci de milioane şi un miliard de euro
Critici: Taxa ar aduce creşteri de preţuri, scă-derea vânzărilor şi, în consecinţă, concedieri şi falimente. Graniţa între produsele sănătoase şi cele nesănătoase nu e deloc clară. Se vor stimula evaziunea şi artificiile fiscale.

TICHETE CADOU PENTRU PENSIONARI

Lansare: Iunie 2009
Autor: Mircia Giurgiu (PDL)
Motivaţie: Pensiile sunt mici, în timp ce preţurile produselor şi serviciilor cresc continuu. Drept urmare, pensionarii cu pensii sub 1.500 de lei ar trebui să primească tichete cadou de câte 200 de lei de Paşte şi Crăciun, indexabile anual cu rata inflaţiei
Impact estimat: 0,4% din PIB
Critici: Reprezentanţii Guvernului conside­ră că alocarea tichetelor ar fi discriminatorie, având în vedere că există numeros personal activ remunerat cu până în 1.500 de lei. În plus, iniţiatorul nu identifică sursele de finanţare pentru punerea în practică a propunerii sale (care ar însemna un efort bugetar de 2,1 miliarde de lei anual).

Și în loc de concluzie, punctul de vedere al analistului economic Cristian Ghinea:

„Şi stupizenia are diverse trepte. Sunt unele de o prostie absolut monumentală, care privesc bugetul de stat ca pe un sac fără fund sau care vor să încurajeze anumite categorii punând beţe în roate altora – vezi închiderea hipermarketurilor duminica. Altele, însă, ar putea fi, totuşi, luate în discuţie“, spune el, dând ca exemplu iniţiativa privind raportarea amenzilor rutiere la venituri. „Ştiu că la sistemul fiscal pe care îl avem o astfel de propunere pare fără şanse. Însă cum ar fi dacă, de exemplu, s-ar plăti amenda în funcţie de valoarea maşinii?“

O nouă plimbare violet.

Lilick a lansat chemarea: o nouă plimbare, în violet, într-una din zilele congresului PD-L.

Să repetăm mișcarea de pe 2 aprilie. Posibil ca la noua acțiune să fim mai mulți. Nu neaparat mai organizați. Mai mulți. Poate că acțiunea se va desfășura și în alte localități din țară și, de ce nu, în străinătate.

Momentul este propice. Se adună slujitorii lui Băsescu într-un congres portocaliu prin care să își manifeste adeziunea față de cel mai cel și cel mai hăis portocaliu din țară. În rest vor mima niște alegeri. Cine crede că la PD-L se va desfășura o adunare cu iz democratic se înșală.

Prin acțiunea noastră spunem NU lui Traian Băsescu dar și Guvernului de paiațe al acestuia de la Palatul Victoria. Avem motive, enorm de multe motive pentru a arăta că ne pasă de ce se întâmplă azi în România.

Clubul Blogerilor Liberali

Ieri ne-am adunat. Am vorbit, am vorbit, am vorbit ... Până la urmă, cu aproape 25 de moașe, s-a născut Clubul. Alexandru Marin a dat tonul punând la dispoziție un draft cu ideile lui despre Club. Bune. Am subscris. Lilick, fără glas (a văzut lupul), a vorbit prin intermediar. Prezența Alinei Gorghiu, a lui Mihai Voicu (îl felicit pentru intervenția în favoarea militarilor pensionari de la Realitatea Tv, pentru ideile exprimate) a altor persoane care reprezintă ideile liberalismului a fost benefică. Așa consider eu. Ne-am cunoscut mai bine. A rămas să ne întâlnim săptămânal, marțea la ora 18.00, la sediul Alinei Gorghiu pe strada 13 Septembrie nr. 201, sector 5, după intersecția 13 Septembrie cu Trafic Greu, pe stânga, inainte de intersecția cu Sebastian - o clădire mare cu o firmă luminoasă a PNL sector 5.


Pe facebook se va realiza comunicarea între noi. De aici preiau și ideile de mai jos prezentate de Alexandru în cadrul discuțiilor.

Clubul Bloggerilor Liberali isi propune:
- sa creeze o mai buna relatie intre PNL si sustinatorii internauti,
- sa motiveze atat membrii partidului, cat si sustinatorii de pe internet sa scrie mai mult si sa fie mai activi;
- sa devina o organizatie de real ajutor pt. PNL pana la urmatoarele alegeri;
- sa ajute la o mai buna promovare a actiunilor PNL;
- sa creeze un spatiu de dezbatere si sa ajute PNL-ul sa promoveze o politica a portilor deschise.

Activitatea clubului o sa fie administrata de un grup de coordonare. Grupul central de coordonare o sa isi asume si creearea clububurilor in toata tara, desemnand, pentru un inceput, cate un coordonator in orasele importante.

Orice sustinator al PNL-ului din online poate sa devina membru al clubului, in cazul in care isi asuma promovarea PNL-ului pe o anumita tema. De altfel, acesta trebuie sa isi posteze pe blog bannerul viitorului site care va dispune si de un badge in care vor fi afisate cele mai noi postari ale membrilor clubului. Isi poate pierde calitatea de membru in cazul in care nu respecta anumite norme ale dialogului si ataca constant deciziile partidului.

Orice actuala sau fosta personalitate apropiata de PNL care administreaza un blog, devine automat membru de onoare al clubului, in cazul in care isi doreste sa ajute la lucrarile acestuia. Isi poate pierde calitatea de membru onorific in cazul in care adera sau sustine alte formatiuni politice.

Intalnirile vor avea loc saptamanal, pentru inceput in toate filialele din Bucuresti ( filialele de sector + PNL Ilfov ). In functie de cum ne dezvoltam, putem sa organizam intalniri nationale si in alte orase.

La intalniri vom invita cei mai activi lideri din online, coordonatori ai unor proiecte ce poarta sigla partidului, lideri ai filialelor care ne gazduiesc si administratori ai site-urilor PNL. Bineinteles, portile sunt deschise pt. internautii interesati de intalnirile noastre.

Cu o zi inainte de intalnire vom propune o ordine de zi, la care cei care isi anunta prezenta pot adauga temele pe care vor sa le dezbata.

Până una-alta, va trebui să ne concentrăm atenția asupra temelor zilnice. Băsescienii ne propun cancanuri. Noi avem grave probleme în economie și legislație. Subiecte evitate de portocalii deoarece le provoacă mâncărimi mai peste tot. Actele normative ale Guvernului Boc se disting prin neconstituționalitate. Aproape toate. Proiectele de lege a pensiilor unitare, a învățământului, a salarizării unitare a tot ce vreți sau nu. Merită să le acordăm atenția noastră.

Oglindă-oglinjoară, cine este cel mai corupt din țară ?

Potrivit rezultatelor unui sondaj efectuat de către cotidianul.ro Ei, pedeleii, sunt cei mai mari și mai tari în „materie”. Sunt corupți dovediți. Culmea, Ei sunt aproape singurii care au membri ai partidului condamnați definitiv pentru corupție. Celelalte cazuri aflate în cercetarea DNA, membri ai altor partide, sau pe rolul instanțelor competente nu au, deocamdată, o finalizare. Corupții din PD-L au acuzat pe alții de corupție pentru a-și acoperi propriile tâlhării.

Și avem, slavă Domnului, suficiente exemple. Avem și „legături periculoase” pe care le putem scoate în evidență. Mai nou, o judecătoare de la ICCJ a aprobat o măsură de arestare preventivă cerută de DNA pentru că „așa vrea poporul”. Normal, aici este vorba despre „poporul portocaliu” pentru că restul populației cere doar ca Justiția să fie independentă. Nu mai spun de faptul ca doua instituții plătite cu greu din bani publici, mulți, foarte mulți, au devenit, pe față, instrumente de opresiune politică. DNA este notoriu iar alături îi stătea, până de curând, ANI. ANI, o instituție construită după modelul Inchiziției spaniole de acum câteva secole avea puteri discreționare: verifica, cerceta, constata, judeca și condamna. Fiind noi în secolul XXI și trăind în Europa, după ce am semnat niște documente internaționale și am declarat că susținem Declarația Universală a Drepturilor Omului, am dat, prin legea ANI, celor condamnați de „inchiziția” română, dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată competente. Iar până în prezent, Justiția a respins aproape toate dosarele înaintate de procurorii portocalizați.

Chiar dacă cititorii cotidianul.ro nu sunt admiratorii lui Băsescu și ai PD-L, rezultatul este, totuși, relevant. Pe lângă celelalte sondaje care îl evidențiază pe Traian Băsescu ca fiind cel mai prost președinte dar și cel mai corupt fost ministru al transporturilor.

Pedeleii spun că această percepție se datorează, în principal, faptului ca partidulețul lor se află la guvernare. Ei se miră de faptul că repondenții nu au dat majoritatea voturilor incriminatoare PSD și au exemplificat cu cazul Voicu pe care îl consideră mult mai grav decât Solomon de la Craiova sau Mircia Gutău de la Râmnicu Vâlcea ! Păi, să avem iertare, Mircia Gutău este deja condamnat iar Solomon este în arest preventiv la fel ca Voicu. În cazul lui Voicu și Solomon mai avem de așteptat până când instanța se va pronunța. Dar, dacă suntem atenți, vedem că întreaga campanie „Voicu” are drept scop scoaterea în evidență a PSD ca partid corupt. De ce oare ? Pentru că ei, pedeleprele, au sondaje care le spun clar ca în percepția populației sunt pe ducă.

O vorbă spune că „până nu faci foc nu iese fum”. Oare de ce au apărut atât de multe atacuri la adresa PNL și PSD din partea pupincuriștilor băsescieni ? Este plină presa de partid și de stat portocalie de materiale incriminatoare.

Râmnicenii au hotărât că rămân cu PD-L

Aici, am găsit știrea. Pistol a obținut un insuficient 17%. Reprezentantul PD-L a luat peste 48% și are mari șanse să devină viitorul primar. Râmnicenii au hotărât. Este dreptul lor. PNL are obligația de a lupta mai departe și, din punctul meu de vedere, liberalii ar trebui să ajute reprezentantul PSD să facă o figură cât mai bună în turul II. Chiar prin continuarea campaniei anti-portocalizare în rândurile râmnicenilor. Dacă tot ne-am hotărât să combatem guvernarea portocalie, atunci trebuie să o facem continuu. Altfel, ei bine, altfel vom avea parte în fiecare zi de Băsescu. De Băsescu și incapabilul Boc, de Băsescu și șarlatanul Videanu, de Băsescu și afacerista pe banii publici Udrea, de Băsescu și șmecheriile lui Berceanu, de Băsescu și Pora, Turcescu, Hurezeanu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu și care or mai fi.

Bogdan Pistol, candidat la Râmnicu Vâlcea

Codrin Scutaru mă provoacă. Ce cred eu despre candidatura lui Bogdan Pistol la primăria orașului Râmnicu Vâlcea ? Chiar așa, ce cred ?

Cred că este bună.

Dacă luăm în calcul sondajul INSOMAR din perioada 6-14 martie 2010, candidatul PD-L va câștiga din primul tur cu peste 51% din voturi. Dar una este sondajul alta poate fi realitatea de pe teren, având în vedere faptul că marja de eroare este de 3%. Deci, este perfect posibil ca PD-L să obțină un scor bun dar nu chiar de 50%. Se va ajunge, cel mai probabil, la al doilea tur. Cine vor fi competitorii ? Ei, aici este problema. Sunt mai multe date care ne aduc cu picioarele pe pământ.

Râmnicenii au preferințele lor, exprimate destul de clar. Una dintre ele, cu pondere însemnată, spune ca viitorul primar trebuie „să continue proiectele fostului primar Mircia Gutău” ! O altă preferință a râmnicenilor spune că viitorul primar să fie mai vârstnic ! Și pot continua cu enumerarea acestor preferințe dar pot fi cunoscute dacă se citește sondajul.

Când ne uităm la aspectele ce țin de activitatea din oraș a primarului și primăriei, vedem că râmnicenii sunt mulțumiți cu ce au primit până acum: căldură în apartamente, piețe bune, curățenie, spații de joacă, zonele de agrement ale orașului etc. și nemulțumiți de câinii vagabonzi, parcările, traficul și drumurile localității. Mircia Gutău are o mare apreciere pentru ce a realizat. A găsit scuze sau a avut niște proiecte pentru infrastructura deficitară (o exprimare elegantă) ce urmau a fi puse în aplicare imediat ce se va epuiza criza (adevărul este ca PD-L este autorul actualei crize în România, în formele în care se manifestă, pentru că doar pe imaginea dezastrului economico-social își pot impune „proiectul basescian” al societății românești abuziv controlate).

Dacă ma limitez doar la aceste aspecte, ar trebui să consider ca Bogdan Pistol va candida fără șanse. Dar nu ma limitez la ele. Râmnicenii sunt conectați la realitatea cotidiană. Urmăresc presa, ziare și televiziuni, văd care este situația țării, văd catastrofa guvernării, sunt și ei victime ale „băsismului” boccist. Mulți dintre râmniceni folosesc internetul. Ar fi o greșeală să cred că râmnicenii privesc problema alegerii primarului doar în legătură cu politica locală. Îmi place să cred că râmnicenii judecă în perspectivă. Primarul ce urmează a administra localitatea nu va fi legat, în viitor, de guvernarea dezastruoasă a portocaliilor, ci va avea parte de alți parteneri politici la nivel central și chiar local. De aici se naște șansa ca Bogdan Pistol, candidatul PNL, să câștige în al doilea tur primăria. Trebuie însă ca PNL să construiască o campanie pragmatică, să emită mesaje care să determine râmnicenii să dea votul candidatului PNL. Mai mult, să dea mesaje de „deportocalizare” a localității. Este mult de lucru. Mulți râmniceni au convingeri ferme legate de fostul primar iar PD-L se va folosi de acestea în favoarea candidatului lor. Mai mult, cred că pedeleii vor face o campanie exagerată în populisme de tot felul, jucând pe latura sentimentală a râmnicenilor. Nu este simplă această campanie de alegeri la Râmnicu Vâlcea.

Chiar de este foarte complicată, Bogdan Pistol are șansa sa și își expune „crezul” pe blogul său:

Vă propun să adoptăm cu toții o altă gândire asupra viitorului municipiului în care trăim. Vă propun să proclamăm mai întâi, împreună, cu toată convingerea: Râmnic, oraș deschis!

Deschis pentru investiții (în căutare de beneficii)
Deschis pentru dezvoltare (expansiv)
Deschis pentru oameni (primitor)

Deschis cu lumea (sincer în relațiile de colaborare)
Deschis cu oamenii (direct în comunicarea cu propriii cetățeni)
Deschis cu prietenii (interesat de relații bune în țară și în străinătate)

Deschis la nou (dinamic, modern)
Deschis la minte (isteț)
Deschis la suflet (franc, fără ascunzişuri)

Deschis ca o carte (clar pentru toți)
Deschis ca o floare (proaspăt, frumos, curat)
Deschis ca un vis (flexibil, modelabil)

Deschis către viitor (îndrăzneț, vizionar)
Deschis către trecut (mândru și recunoscător)
Deschis către Dumnezeu (credincios)

Asigur pe toți râmnicenii de întreaga mea disponibilitate pentru înfăptuirea proiectului nostru comun: Râmnic, oraș deschis!

O abordare de bun-simț. Da, cred că abordarea acoperă nu doar imaginea despre administrarea unei localități ci poate fi luată în considerare pentru întreaga țară. Și, de ce să nu o spun, urmează orientarea PNL către „un alt fel de a face politică”.

Dar, aici este aici, există și candidatul PSD. Și PSD își va face campanie în oraș. Și PSD va apăsa pe rezultatele dezastruoase ale actualei guvernări portocalii și pe viitorul sumbru al râmnicenilor de își vor alege un susținător al politicilor dezastruoase ale PD-L în fruntea orașului.

Este evident că la Râmnicu Vâlcea se va duce o campanie de „deportocalizare” a localității. Este foarte important ca în turul doi să se ducă o campanie de susținere a contracandidatului PD-L de către toate celelalte formațiuni politice.

Respect pentru Antena 3 și Valentin Stan

Colegul de liceu militar Victor Donea ne-a trimis un e-mail. Două înregistrări din emisiunea de la Antena 3 a lui Valentin Stan. Evaluare corecta a acestuia cu privire la militari și ... pensiile militarilor.

„Astept cu nerabdare maxima ca lingaii si pup-in-curistii prostocalii sa-mi spuna ca asta este propaganda mogulistica!

IM”

Și următoarea



Îl ajut pe măscăriciul ăsta de Boc și pun câteva imagini cu „nesimțiții” din promoția 1969 a Liceului militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. Ne poate identifica. Nu pe toți, unii au murit înainte de a primi o pensie, unii în timpul serviciului, alții din cauza serviciului iar alții din cauza vieții. Dar tot au rămas. Se văd în fotografiile făcute la aniversarea a 40 de ani de la absolvirea liceului. Ce vârstă avea Boc pe atunci ? Chiar de sunt în civil, atrag atenția că cei din imagini sunt de arme diferite: infanteriști, artileriști, marinari, geniști, grăniceri (doar 2 din 11, al treilea este bolnav iar restul morți), transmisioniști, vânători de munte, intendență, finanțiști, cercetași, rachetiști, aviatori, topogeodezi etc. Unii au grade de generali (amirali), alții de colonel (comandor), alții au grade mai mici. Unii au fost în funcții înalte în cadrul Armatei Române și toți au făcut ceva pentru ca România să prospere. Militari fiind, unii dintre ei au participat la realizarea unor mari obiective de infrastructură în România, și-au adus contribuția la modernizarea Armatei și în domeniul cercetării tehnologice. Ce mai, niste nesimțiți cu pensii ocupaționale (pensia militarului este un angajament al statului și o obligație a acestuia față de militarul care își dedica întreaga existență apărării patriei).

Valentin Stan spune bine. Așa este.

Și acum pozele.

Promoție v-aliniați ! Onorul la drapel !

Raportul încheietorilor de companii.

Colonel în rezervă Gușu Gheorghe (87 de ani) fostul comandant al companiei întâi elevi

Nu pun mai multe, sunt suficiente. Încă o data, mulțumesc lui Valentin Stan pentru emisiune.

Și a fost să fie „No Băsescu Day”.

A fost, până la urma, o zi No Băsescu Day. Este îmbucurător ca s-a născut „Mișcarea Violet”, că a prins, că are susținători, indiferent de culoarea politică, că s-a manifestat în mai multe localități din țară. Brașovenii sunt, azi, campionii. Noi, în București, am fost mai puțini. Dar am fost. Inimoasa Lilick merită felicitată.



Imagini de la „locul faptei” găsiți pe mai multe bloguri și cred ca vor mai apare.

De la Daniel Mălăelea iau câteva imagini.


La Buble pe blog sunt multe imagini de la Brașov.

Mediafax intitulează știrea „Protest politic pașnic” însă în imagine Alexandru este luat la întrebări de un polițist !

De ieri, ZIUA „No Băsescu Day” este în fiecare zi.

Un interviu superb.

Am găsit, în „Gazeta Sporturilor” interviul luat de Ioanițoaia maestrului Fănuș Neagu, aflat pe patul de spital. Nu mă pot abține să nu îl semnalez. Maestrul este, ca de obicei, extraordinar.

Preiau (copy-paste) câteva replici savuroase:

„- Care-i diagnosticul?
- Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!

- Să înţeleg că n-ai mai pus picătură de vin în gură?
- Ei, să n-o luăm chiar aşa, dar s-au scurs cîţiva ani de cînd nu m-am mai îmbătat. Nu c-ar fi dispărut pofta, nu, ea e desăvîrşită, însă nu mă mai ţin balamalele. Ce-i de mirare, a doua zi de Paşte, pe 5 aprilie, împlinesc 78 de ani.

- Hai să încheiem capitolul, care vin e cel mai bun? Să nu-mi zici că ăla mult, rece şi gratis!
- Cum să zic asta, am îmbătrînit, dar nu m-am prostit! Cel mai bun vin e cel pe care-l bei acum!

- Doctorii de-aici, de la Elias?
- Oameni minunaţi, dar să nu contezi pe ei. Să nu le dai prilejul.

- Ziarele actuale?
- Proaste, cum să mai răsară mari ziarişti, unde să se exprime un Şeicaru ori un Kalustian? Din pricina televiziunii, presa a înnebunit, a luat-o razna. E servită de bărbaţi fără har şi de fetiţe fără vocabular, care rostogolesc, bietele de ele, doar 5-6 cuvinte! Altădată ar fi adunat informaţii, nu s-ar fi înghesuit în faţă, vedete de chirpici! Şi comentatorii meciurilor turuie în neştire. Îţi împuie capul şi nu te lasă să vezi.

- “Naţionala”?
- L-am înjurat mereu pe Piţurcă, însă m-am schimbat şi nu-l mai înjur. Piţurcă e un tip, are personalitate. Nu-l scoţi dintr-ale lui. Mărturisesc c-a ajuns să-mi placă, să mă împac cu el. Apropo, tu de unde eşti?

- M-am născut la Periş şi am crescut la Giurgiu.
- În Giurgiu, ca şi la Brăila, nu poţi sta mai mult de-o oră fără să vrei să te sinucizi, aşa-i? Mi-e teamă că, din punct de vedere cultural, România e un pustiu. S-a înţelenit victoria.

- Ce victorie?
- Lasă că nu pricepi! Totul a decăzut sau decade şi nu cred să mai fie cale de întoarcere. Parcă şi tinerii îmbătrînesc azi mai iute, se ofilesc.

- Cum a fost cu Stalin?
- Ehe, cînd mor dictatori d-ăştia e frumos, atît că mor rar! Eram la Largu şi, cum se curăţase Tătucu, activistul de partid Costel Foamete ne-a ordonat nouă, cadrelor didactice, să-i aducem pe elevi de la internat la Căminul Cultural, unde se ţinea mitingul de doliu, plînşi, cu ochii umflaţi. Cum nu plîngeau, ne-am hotărît să-i batem, atît că ei erau mulţi, vreo 150, iar noi 7-8 şi nu pridideam. Aşa că i-am luat la palme din doi în doi, selectiv. Fiecare cu norocul lui.

- Generaţia dumitale…
- … s-a fumat. Noi am crescut în cultul clasicilor, despre care tinerii habar n-au. Nu mi-o lua în nume de rău, dar am impresia că tinerii de azi ne privesc cu indiferenţă, ba uneori ne şi urăsc. Parcă le-am fi făcut vreun rău”.

Am copiat destul.

Nu uitați ! Azi este ziua ! No Băsescu Day !

Scrisoare deschisă

Umblând prin cotidianul.ro , să văd reacțiile cititorilor la promovarea acțiunii „No Băsescu Day”, am dat peste o informarea lui @Cata. Scrisoarea deschisă a prof. dr. Mircea Ioan Bârsan adresată incompetentului Traian Băsescu, din nefericire pentru o întreagă nație, Președinte al României (cu voturi furate).


Preiau textul din „Ziua de Cluj”.

Preşedintele Colegiului Medicilor (CM) din Cluj, Mircea Bârsan, i-a adresat preşedintelui Traian Băsescu o scrisoare deschisă, ca urmare a declaraţiei şefului statului, din urmă cu câteva zile, prin care cataloga 40% dintre diagnosticele medicilor români ca fiind greşite.

“Subsemnatul, prof. dr. Mircea Ioan Bârsan – Șeful Clinicii Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului Inimii «Nicolae Stancioiu» Cluj – Napoca, în calitate de medic în sistemul sanitar românesc din anul 1962, având în curând 65 de ani, vă mulţumesc dumneavoastră – preşedintele României – pentru că mi-aţi atras atenția în timp util, în prag de pensionare, că toată viaţa mea am fost un prost, poate chiar un tâmpit, exercitând profesia de medic.

Dacă nu ar fi fost făcută publică părerea dumneavoastră despre medicina română, în prostia mea aş fi vrut să continui să tratez pacienţi, să îi diagnostichez greşit şi să operez persoane sănătoase”, i-a scris Bârsan preşedintelui. Şeful medicilor clujeni îi sfătuieşte pe medicii tineri să părăsească România.

Deşi bătrân, îmi aduc aminte că, încă din vremea preşedintelui Nicolae Ceauşescu, ori de câte ori ţara se afla la ananghie, se dădea vina pe doctori. în acest sens, vreau să atrag atenţia colegilor mei mai tineri să accepte miile de posturi din Anglia, Franţa, Suedia, Norvegia disponibile pentru medicii români incapabili”, îşi încheie reputatul medic scrisoarea către Băsescu. Preşedintele României a stârnit nemulţumirea medicilor români după ce luni, la dezbatere pe Legea educaţiei naţionale de la Palatul Parlamentului, a declarat că 40% dintre diagnosticele puse de medicii români sunt greşite”.

Unui om care are o boală i se prescrie o reţetă pentru o altă boală, un om care nu trebuie să fie operat este operat”, a declarat Băsescu.

Preşedintele a făcut referire şi la afirmaţiile presei franceze că medicii români nu sunt bine pregătiți.

“Proaspetele afirmaţii venite din Franţa spun negru pe alb că medicii români sunt slab pregătiţi”, a spus Băsescu.

După “ieşirea” preşedintelui, Administraţia Prezidenţială a transmis un comunicat prin care a anunţat că “regretă neclarităţile rezultate în urma discursului susţinut în cadrul unei dezbateri publice pe tema noii legi a educaţiei”.

Una din reacțiile la adresa „neclarităților” din discursul trogloditului de la Cotroceni.

Apropo !

Ar fi frumos ca cei care sunt în alte părți, în țară sau străinătate, să poarte însemnul „No Băsescu Day” !

Moțiunea PNL pe educație

Profit de faptul ca moțiunea a fost pusă de Lilick pe blog să o adaug postării mele anterioare, pe temă.

Așa cum a arătat Andrei Marga, moțiunea tratează patru probleme mari. Poate părea subțire, ca volum, conținutul este însă consistent. Cine o lecturează va observa cât de grave sunt problemele tratate.

Având majoritate, PD-L va reuși să o pice. La fel cum au picat și raportul Comisiei speciale pe Justiție, cel care ar fi încheiat, în mod democratic, procesul de separare a puterilor în stat, proces denaturat de Traian Băsescu și PD-L de când au ajuns la putere. Justiția a fost sever afectată de măsurile luate în 2005 de sinistra Monica Macovei. Învățământul are, la rândul său, călăul pedelist: Daniel Funeriu.

motiune (1)