Constituția portocalie

Clovnul național și-a dat măsura. Este mic. Tare mic. Infinitezimal. Prin „proiectul” de lege de modificare a Constituției avansat, chipurile Președinției, pentru a face aplicarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituție care prevede, în prima ipoteză, că „Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului ...”.

Am citit proiectul, am citit comentariile din presă, am citit comentarii pe bloguri, am vizionat emisiuni la Tv și mi-am format o părere. O părere vizavi de proiectul absolut prostesc de revizuire care vine, culmea prostiei, să acopere angoasele unui maimuțoi cățărat în fotoliul de la Cotroceni față de neputințele de distrugere a țării și a adversarilor politici. Neputințe provocate de actuala Constituție care nu îi permite controlul direct asupra Guvernului, care nu îi dă controlul asupra Parlamentului, care instituie pluralismul politic și interzice orice revizuire care ar modifica acest lucru, care ... în fine, care îl pune la locul lui pe cel care devine, temporar, Președintele României. Printre comentariile citite mi-a plăcut cel din Evenimentul Zilei, oficiosul băsescian, scris de Silviu Sergiu - Marea cârpeală a Constituției. Are dreptate. Incapabilul Boc își propune o cârpeala pe care o botează „revizuire”. Da, mi-am format o părere care este nefavorabilă primului (ne)ministru al țării. Emil Boc este un dobitoc ! Dacă el nu este cel care a formulat amendamentele la Constituție, așa cum se bănuiește (probabil pe bună dreptate), este un dobitoc pentru faptul că a avut ocazia și nu a folosit-o de a justifica calificarea pe care pretinde că o are: profesor universitar de drept constituțional.

Proiectul adâncește haosul constituțional în favoarea cotrocenistului șef în loc să aducă clarificările necesare, resimțite de fiecare dintre noi. Mai mult, subordonează Guvernul Președintelui și transformă Constituția actuală într-o glumă proastă. În ziarul Gândul este un articol semnificativ - Ce a omis Boc să spună din Constituția lui Băsescu. Tot acolo găsiți și proiectul de lege de revizuire.

În Jurnalul Național există o caricatură care spune totul:



Pentru că bloggerii portocalizați au ascuns sub preș propriile gânduri despre porcăria cotrocenisto-pedelistă (doar PD-L este susținătorul aberațiilor din proiectul de revizuire, membrii activi ai partidului-stat băsescian fără a cunoaște ce anume vrea cotrocenistul șef), voi face legături către unele bloguri care tratează, cât de cât problema.

Dan Mihalache face niște comentarii pertinente cu referire la proiectul de revizuire chiar dacă nu l-a citit ci doar a urmărit dezbaterea din media. Iar în media s-a dezbătut, serios, mai toate aspectele. Concluzia lui este corectă: proiectul este o reflecție a angoaselor lui Băsescu.

Deceneu face o analiză a propunerilor cotrocenisto-bocciste și ajunge la o concluzie corectă: modificările provin de la obsesiile prezidențiale.

Mai pot continua, dar mă opresc.

Chiar dacă am mâncărimi în buricul degetelor să iau la rând textul dobibocului, mă abțin și voi face câteva comentarii legate de consecințele pe care le induce proiectul de revizuire.

Tema centrală o constituie angoasa prezidențială cu Parlamentul unicameral. Nu am votat la referendum în speranța că acesta nu va fi validat. Dar nu a fost să fie. Campania împotriva democrației parlamentare dusă de Traian Băsescu și slugile portocalii plus inconștiența lui Mircea Geoană și a aliaților acestuia din PSD care au promovat, cu mândrie proletară, monocameralismul parlamentar, plus trădătorii politici care au renunțat la „crez” în favoarea „punguței cu doi bani”, au dus la rezultatul dorit de Basescu și șleahta. Referendumul a fost validat și este folosit pe post de scut sau de scuza, funcție de interesele unuia sau altuia dintre politicieni. Dar are o hibă. Este valabil exprimat dar nu este obligatoriu pentru Parlament. Ar fi fost obligatoriu dacă era pentru validarea de către populație a proiectului de lege de revizuire a Constituției. Așa am ajuns azi să avem mai multe variante de luat în calcul. Să zicem că parlamentarii dorm „în papuci”, că băsescienii mai găsesc niște trădători și trec proiectul lor de „doi bani bucata” de Parlament. Ca revizuirea să fie valabilă, trebuie mers în fața poporului la referendum. Dar „poporul” s-a mai deșteptat. Șansa lui Traian Băsescu și a umilului clovn-slugă Emil Boc de a aduna numărul necesar de electori pentru aprobarea legii este mică. Mai mult, știindu-se intenția lui Traian Băsescu de instaurare a dictaturii personale prin intermediul Constituției (imunitatea absolută ce urmează a fi conferită Președintelui, controlul Guvernului, aservirea Parlamentului etc.) nu este exclus ca „poporul” să refuze, explicit, proiectul portocaliu. Fie că referendumul nu va putea fi validat, fie că proiectul legii de revizuire va fi respins de electorat, Băsescu și clovnul-slugă se vor întoarce la electorat cu un nou referendum ? Sau nu ? Iar timpul trece. Vin alegerile din 2012 când, sper eu, PD-L și acoliții vor ajunge la coșul de gunoi al istoriei iar nu peste mult timp îi va urma însuși cotrocenistul șef de azi, Traian (Țepeluș) Băsescu.

Legat de tema centrală a acestui proiect eu am impresia că se atentează la drepturile și libertățile mele cetățenești. De ce ? Pentru că în istoria noastră recentă (sub 100 de ani), Senatul României a fost desființat de trei ori, de către Regele Carol, mareșalul Antonescu și comuniști. După fiecare desființare au urmat dictaturile: carlistă, antonesciană și comunistă. În logica lucrurilor ar urma dictatura băsesciană ! Mă uit în Constituție. Art. 152 - Limitele revizuirii -, alin. (2) spune că „De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora”. Iar proiectul cotrocenisto-boccist își propune să-mi suprime una dintre garanții: Senatul României. Parte componentă a Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român, Senatul are rolul de a contrabalansa excesele Camerei Deputaților (și invers). Iar istoria recentă și aceste zile ne arată că acest rol este deosebit de important, încercările disperate ale pedeleprelor de a pune la Senat un președinte portocaliu care să urmeze „modelul Anastase” în conducerea abuzivă a Camerei confirmând importanța rolului Senatului pentru păstrarea unui echilibru cât de cât în viața politică. Nu mai spun de imunitatea absolută conferită Președintelui, inițiativă portocalie care ar face imposibile, în viitor, chemarea în judecată a lui Traian Băsescu pentru „țigancă împuțită” sau afirmațiile calomniatoare ale acestuia asupra unor persoane. Da, Traian Băsescu a pierdut procese pe timpul mandatului de Președinte cu ziariști, cu alți oameni politici ... Inițiativa revizuirii și sub acest aspect suprimă dreptul meu, ca cetățean, de a chema în judecată pe cel care este, temporar, Președintele României, pentru dauna pe care mi-o aduce prin afirmațiile sau acțiunile sale.

Nu mai spun că actualul proiect de lege de revizuire nu rezolvă o altă problemă care poate fi încadrată, lejer, la categoria „garanții ale drepturilor și libertăților fundamentale”. Constituția spune, la art. 61 alin. (1) că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, însă Boc nu vine să propună eliminarea prevederilor art. 115 - Delegarea legislativă -, alin. (4), (5) și (6) care au luat, de fapt, unicitatea adoptării legilor de la Parlament și le-a transferat la Guvern, oricare ar fi el, prin ordonanțele de urgență. Iar Boc a abuzat, nepermis de mult, de această delegare legislativă, multe dintre ordonanțele de urgență fiind desființate de Curtea Constituțională pentru neconstituționalitate.

Constituția portocalie este o făcătură. Nu mai spun de gogorițele găsite de ziariști și analiști, prezentate în presă, juriștii portocalii umblând la texte constituțională cu rost la timpul lor - aderarea la UE și NATO. Acele texte și-au produs efectele iar modificările propuse de bocciști putând fi interpretate în sensul că portocalii nu au aflat încă de faptul ca suntem deja membri ai NATO și ai UE, mai mult, urmează să intrăm în Spațiul Schengen iar nu peste foarte mult timp să adoptăm moneda euro. Se pare că băsescienii vor să își adauge la „istoric” meritul aderărilor la cele două organisme internaționale.

O treabă făcută de mântuială, o treabă băsesciano-boccistă.