Deși voi continua să „scormonesc” în legile care apar sau sunt în curs de apariție, simt dorința de a evidenția niște prostii din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Este interpretarea mea și mă ajută să trag concluzia că portocalii și-au tras lege pentru a-și face de cap cu funcțiile publice. Bașca unele tâmpenii ce țin de construcția legislativă. În fine, toate acestea la un loc pot purta „emblema” de „portocalez”.
7. La articolul 64, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:Ei bine, după ce am evidențiat tâmpenia, aici este vorba despre tâmpenie, care are ca fundament lipsa de cunoaștere a funcției publice, a rolului acesteia, să mă explic.
„(2) Promovarea în funcția publică de execuție în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public se face prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autoritățile si instituțiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului. Fisa postului funcționarului public care a promovat în funcția publică se completează cu noi atribuții si responsabilități sau, după caz, prin creșterea gradului de complexitate a atribuțiilor exercitate.”
Când organizezi o instituție publică te uiți la atribuțiile acesteia prevăzute de lege și la necesarul de servicii publice pe care personalul instituției publice trebuie să îl presteze către persoanele fizice și juridice care le solicită. De aceea, în organigramă prevezi numărul necesar de funcționari public de execuție și conducere iar prin ROF prevezi modul cum aceștia vor acționa. Din ROF iei atribuțiile fiecărei funcții publice și le repartizezi pe posturi de lucru întocmind fișa postului. Atrag atenția că fișa postului cuprinde toate obligațiile funcționarului public pentru îndeplinirea unui serviciu (de execuție sau de conducere), fișa postului nefiind nominală ! Nu întocmești fișe de post pentru o funcție publică cu dedicație: pentru Gigel (fiul), pentru Gigica (fiica), pentru Marinel (nepotul) ... Asta la prima vedere. Al doilea aspect privește gradul profesional. În organigrama unei structuri administrative se prevede pentru postul de lucru anumite condiții maxime pentru cel care va ocupa funcția publică. Nivelul de studii este unul iar gradul profesional este al doilea. Funcțiile publice de execuție care permit ocuparea posturilor de persoane cu mai puțină experiență profesională (un fel de incubator pentru formarea funcționarilor publici) vor fi ocupate de persoane care au cel mai mic grad profesional urmând ca în timp, pe măsură ce îndeplinesc condițiile pentru primirea gradului profesional următor să aibă acest beneficiu fără însă ca postul ocupat să fie modificat în fișa postului, în sensul atribuirii de noi sarcini de lucru. Dacă vrei ca persoana respectivă să îndeplinească alte sarcini de lucru îl promovezi într-un post care prevede acele atribuții.
Această modificare în legea privind statutul funcționarilor publici este suficientă pentru a arăta că se va ajunge la debandadă, pentru că instituțiile publice pierd predictibilitatea în modul de acțiune. Practic, acest articol alături de altele, pe unele le voi arăta mai departe, permite abuzul și încurajează corupția. De exemplu, noul șef portocaliu poate lua din atribuțiile unui funcționar public pentru a le da altuia care îndeplinește condiția „portocaleză” de fidelitate față de întâiul bețiv al țării și față „umilul” Boc cel incompetent.
O altă minune apare când citești modul în care portocalezii gândesc detașarea funcționarilor publici.
15. La articolul 89, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (21) - (23), cu următorul cuprins:
„(21) În mod excepțional, detașarea se poate dispune și pe o funcție publică din categoria înalților funcționari publici, cu aplicarea prevederilor art. 92 alin. (11), dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice în condițiile prezentei legi. În acest caz, detașarea se dispune prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire a funcționarilor publici care ocupă funcții publice din categoria înalților funcționari publici, la propunerea conducătorului autorității sau instituției publice în care urmează să-si desfăsoare activitatea funcționarul public detasat.
(22) Funcționarii publici cu statut special pot fi detașați pe funcții publice generale echivalente funcțiilor publice specifice ocupate, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1)-(21) si cu respectarea prevederilor art. 110.
(23) Funcționarii publici pot fi detașați și pe funcții publice cu statut special, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu respectarea prevederilor art. 110.”
La alin. (21), portocalezii își asigură „rezerva de cadre” prin această dispoziție. Pentru că detașarea este un act de dispoziție administrativ la îndemâna premierului și uneori a ministrului de resort, acest articol vine și le permite înlocuirea înalților funcționari publici incomozi cu funcționarii publici care au dat dovadă de fidelitate fără a mai trece prin explorarea rezervei legale a „înalților funcționari publici” ! Se pare că își iau măsuri de siguranță prin această modificare, în rezerva legală a înalților funcționari publici (funcționari publici care au îndeplinit condițiile cerute de lege pentru a deveni înalți funcționari publici) negăsind portocalezii „fidelii” de care au nevoie.
La alin. (22), portocalezii fac două lucruri: în primul rând vor să ducă funcționarii publici cu statut special - de. ex. polițiștii - în funcțiile publice „civile”. Prin detașare, funcționarii publici cu statut special nu pierd gradul profesional specific (de ex. comisar șef, chestor etc.), drepturile legale legate de funcția publică specială și beneficiază, suplimentar (ce naiba !) de drepturile noii funcții publice (prin detașare primesc drepturile integrale ale noii funcții ocupate). Al doilea obiectiv atins este că ministrul care are în subordine funcționarii publici cu statut special poate „interveni” prompt în acele ministere și agenții care au probleme cu personalul din subordine (opoziție față de abuzuri, de ex.) cu personal funcționăresc care are anumite drepturi și libertăți civile restrânse potrivit Constituției (dreptul de asociere în partide politice !) sau statutului profesional (interdicția de a dezvolta activități economice !), cu o educație a disciplinei militare/polițienești care „înghite” mai multă murdărie politico-administrativă decât se admite în „viața civilă”.
Ei bine, pentru mine este o surpriză, alin. (23) pune bomboana pe colivă. Portocalezii gândesc că un funcționar public obișnuit se poate lua și duce într-o funcție publică cu statut special așa, peste noapte. Li se vor da arme, vor avea atribuții la mobilizare, vor merge în teatre de operațiuni polițienești dacă îi prinde o astfel de situație în momentul detașării și, pentru că se pare că s-a gândit mișcarea pentru anumite funcții publice cu statut special (la nivele mai înalte) vor participa la organizarea și desfășurarea unor acțiuni și operațiuni specifice profesiilor respective ? Sau este o prevedere care să permită ocolirea prevederilor legale pentru accederea în profesia de polițist, polițist de frontieră, jandarm, pompier etc. și politizarea acestor profesii ? Cam pe aici se pare că este interesul . Mai mult, cei detașați vor avea, în intenția portocalezilor, drumul deschis către vârful instituțiilor publice unde, vorba lui Blaga, nimeni nu este de neînlocuit !
Analizând legea, am găsit multe mârșăvii. Cine are răbdare o poate citi și dacă va face o simulare va observa tâlhăriile la care s-au pretat portocalezii cu aceste modificări ale legii.
Un comentariu:
Articol preluat de Soim.
Trimiteți un comentariu