Dinu Patriciu, omul.

Ieri seară, la 18.00 trecute fix, nu a fost Ludovic Orban a fost Dinu Patriciu. O surpriză de proporții. Plăcută, chiar foarte plăcută, sentiment căpătat după finalizarea discuțiilor. Omul Patriciu a confirmat. Liberalul Patriciu a garantat că el rămâne liberal până în ultima celulă din care este construit. Omul de afaceri Patriciu și-a arătat interesul, atât cât putea încape în dialogul cu bloggerii liberali, priceperea și concepțiile despre afaceri, stat, prezent și viitor. De toate și din destul pentru puținul timp petrecut în dialog. Eu rămân cu impresia, puternică, că această întâlnire este un câștig. Cel puțin din punctul meu de vedere.

A răspuns invitației la întâlnire chiar dacă dimineața a fost plecat din țară. De la aeroport a venit direct la Cafenea. A spus că încă îi huruie motorul avionului în cap. Respect. A luat bile albe, un coș plin pentru gest. Prima impresie, extrem de favorabilă despre omul Dinu Patriciu, a fost completată, mai apoi liberal și omul de afaceri. Dinu Patriciu nu mai este om politic. Este bine să separăm apele de la început pentru că ideea politicianului Patriciu deformează realitatea. A fost om politic însă a renunțat în momentul în care, cu ani în urmă, un ministru de finanțe a emis un ordin ce obliga oamenii de afaceri onești să nu mai facă politică. Cei rămași în politică au probleme cu onestitatea. Este plin Parlamentul de ei.

Omul Patriciu avea trac, la începutul întâlnirii. Părerea mea. A evaluat sala și persoanele prezente. Hârtia cu întrebările i-a dat posibilitatea să „se pună în ordine”. A citit întrebările în diagonală. Avea agenda lui iar întrebările erau, unele, pe agendă. Altele ... au fost tratate deschis și fără menajamente.

Prima și cea mai stresantă problemă a noastră a fost aceea a relațiilor lui Dinu Patriciu cu Traian Băsescu. Abia apoi s-au descătușat mințile și limbile, abia apoi s-au putut pune întrebările fără ipocrizie, abia apoi întâlnirea a devenit pur și simplu un atelier al schimbului de idei. Pentru că așa a fost. Pe lângă ideile expuse de Dinu Patriciu au fost și ideile participanților. Concluzia a fost clară. Dinu Patriciu nu l-a reevaluat pe Traian Băsescu. Evenimentul din 2004, de la Ploiești, filmat de o televiziune locală aparținând unui PD-ist pe atunci, azi se pare un „independent”, dar la care Dinu Patriciu a fost prezent ca Președinte al filialei PNL Prahova, a dus la despărțirea de Băsescu. Patriciu a spus că după ce a văzut ce a făcut Băsescu a plecat de pe scenă. De atunci Băsescu nu mai prezintă interes pentru el. Ca atare, bârfa politică despre susținerea lui Băsescu de către Patriciu a picat. Cu brio. A afirmat răspicat că în relațiile inter-umane este un conservator. Dacă și-a format o impresie despre un om nu și-o mai schimbă. Suficient. Și clar. Așa că ce au scris jurnaliștii portocalii în EvZ după interviul acordat de Dinu Patriciu sunt simple fabulații. Dinu Patriciu a recunoscut că în urma interviului dat EvZ au apărut în media tot felul de fabulații pe temă. Nu sunt realități.



Dinu Patriciu nu este „dușmanul” USL. Chiar a contribuit la formarea acestei alianțe. Dorința lui este însă ca PNL să fie locomotiva alianței și nu vagonul remorcat !



În linia dialogului bloggerilor liberali cu personalitățile invitate, Dinu Patriciu și-a exprimat opțiunea monarhică, justificând-o, pragmatic, cu nevoia de stabilitate, respectarea tradițiilor și echilibru în stat.



A arătat că el consideră Constituția de la 1923 ca fiind mult mai consistentă și mai democratică ca actuala Constituție a României, de aceea el o preferă. Ideea de revenire la Constituția de la 1923 este mai veche, are fundamente obiective tocmai în prevederile acesteia, parte dintre acele prevederi fiind de actualitate și în prezent. Problema este că trecerea la monarhie sau o formă de guvernământ diferită de cea de acum se poate face doar prin schimbarea actualei Constituții. Inconvenientul este că adepții schimbării Constituției sunt mai puțini decât adepții modificării ei. PSD vrea modificări ale actualei Constituției și nu vor fi de acord cu revenirea la monarhie. Adepții PSD sunt mulți, un impediment major. Este însă posibil ca în urma modificărilor să se ajungă la soluția gândită de Călin Popescu Tăriceanu, republica parlamentară, unde Președintele României să aibă limitate acele atribuții care permit azi lui Traian Băsescu să își bată joc de o întreagă țară.

O parte consistentă a dialogului a fost ocupată de economie, finanțe, afaceri, statul social.



Video are o foarte mică parte din discurs. Dinu Patriciu a făcut „o călătorie” lungă, pentru exemplificarea opțiunilor lui, până în Statele Unite, unde a evidențiat că datoria publică americană are ca structură împrumutul de la proprii cetățeni în proporție de 75% (bondurile de stat), față de datoria publică din statele UE care are o structură diferită, ponderea principală constituind-o împrumuturile de la bănci care s-au internaționalizat, astfel că SUA are o poziție mult mai bună decât coana Europa. Malaezia este iar unul din exemplele preferate de Patriciu prin politicile economice luate, politici care fac din acest stat un exemplu de succes. În special a lăudat faptul că Malaezia a oferit capitalurilor străine condițiile obligatorii pentru ca acestea să devină o prezență consistentă în economia țării: stabilitate politică și profitabilitate financiară. Iar o astfel de politică de stat ar trebui să aibă și România. Normal, cu actuala guvernare este imposibil, Patriciu fiind clar în această privință.

A insistat destul de mult asupra separării Europei comunitare în două zone economice distincte. Nordul, cu state organizate în jurul ideii potrivit căreia comunitatea este mai importantă decât individul și sudul care situează în centru atenției individul și mai apoi comunitatea în care acesta trăiește. Din acest motiv Patriciu crede că nu poate să fie acceptată o politică fiscală comună a UE. Cei din nord nu vor accepta să plătească fanteziile individualismului uman ale celor din sud iar cei din sud nu vor accepta impozitări ca a celor din nord. Ajuns aici, a vorbit despre Turcia ca aparținând zonei de sud, lăudând pe premierul Erdogan pentru inteligența cu care a reușit să implice moscheia în relația Guvernului cu cetățenii. Precizarea și amănuntele date de Patriciu mi-au fost de un real folos pentru a înțelege anumite aspecte rezultate din informațiile trunchiate apărute în presa română despre vecinul nostru de la Marea Neagră.

Patriciu a confirmat o idee a lui referitoare la regenerarea, naturală, a resurselor minerale, de toate felurile. Discuția a fost deosebit de interesantă și a confirmat și faptul că are un interes major în exploatarea resurselor din Marea Neagră, altele decât hidrocarburile în modul deja cunoscut. Deja a investit bani serioși în vederea materializării acestei idei. Are convingerea că România stă foarte bine cu privire la resursele naturale necesare unei economii performante, problema este însă în legislația proastă și în mentalitățile comuniste care persistă în modul de organizare și funcționare a statului. După el, toate formațiunile politice românești au mentalități socialiste, mentalități ce reies atât din comportamentul Guvernului Boc și al lui Băsescu cât și din proiectele de programe ale USL. Ne place sau nu, Dinu Patriciu are, pe undeva, dreptate.

O altă idee a lui, mai veche, a fost pusă în discuție, la întrebarea unui blogger. Bucureștiul, capitală economică și financiară, a unei zone ce poate fi acoperită cu avionul într-o oră. Mi-a plăcut ideea și atunci când a lansat-o, îmi place și acum, impedimentul este că nu avem stabilitate politică iar de condiții de profitabilitate pentru capitalul investit nici vorbă. Guvernarea portocalie a început prin ai declara pe investitori „infractori fiscali” !

Bucureștiul este un oraș al calcanelor. Afirmația lui Dinu Patriciu a fost urmată de poziția lui față de preocupările unora sau altora de a construi în București. Discuția a fost foarte interesantă. Opinia lui Patriciu fiind aceea că dacă trebuie tăiat un bulevard care să satisfacă necesitățile de transport în capitală, atunci trebuie făcută treaba. Iar cu privire la monumentele istorice din București care nu pot fi dărâmate, părerea lui Patriciu este fermă: nu există. A dat exemplul pieței Matache. Dacă sunt nostalgici care vor să o salveze, să pună bani la bătaie și să o mute. Mai clar de atât nu se poate. Nu mă pronunț, deși parcă, parcă i-aș da dreptate. Remarc, și aici, absența lui Adrian Crăciunescu. Un schimb de replici între doi arhitecți cu viziuni cumva diferite ar fi fost interesant.

A prezentat, succint, ideile lui cu privire la holdingul Adevărul, la ziarul cu același titlu, la faptul că se va adăuga un post de radio și o televiziune, din toamnă. El consideră televiziunile ca fiind perdante în fața presei scrise în special a celei on-line. Conceptual, Dinu Patriciu construiește compania media având în centru o structură care produce și care distribuie celorlalte componente media ale grupului produsele ce urmează a satisface cerințele pieței. Interesant, el vrea să facă din ziarul Adevărul a platformă liberală în presa scrisă, contrar ideilor lui Cartianu care își dorea ca Adevărul să nu promoveze politicul. Totuși, Cartianu a devenit un limbist băsescian alături de Cristoiu și Turcescu. În fața reacțiilor noastre negative față de Gregoar cel băsescian Patriciu i-a luat apărarea lăudând comportamentul acestuia la conducerea ziarului (este un manager care duce o treabă la sfârșit) și ușurința cu care mânuiește condeiul. Sunt sigur ca a receptat mesajul nostru nefavorabil băsescianului Cartianu. S-o schimba Cartianu în timp ? Iată o întrebare care își va aștepta răspunsul.

Să nu uit. Cu referire la articolele lui din Adevărul s-a exprimat în sensul că deși scrisul lui este apreciat, ca formă, inclusiv de noi, lui îi vine greu să își păstreze acest stil. Ar prefera să își formuleze ideile într-un stil care să fie mai aproape de limbajul economiștilor și finanțiștilor. Are două incoveniente: 1/ ziarul Adevărul este generalist și are cititorii majoritari nespecialiști în aceste domenii și 2/ imaginea lui (la care ține) va avea de suferit.

Ne-a făcut o propunere. Promovarea în spațiul virtual a unor concepte și idei liberale, cum ar fi cele despre fiscalitate. Urmează ca propunerea să îmbrace forma unui proiect ce ne va fi prezentat în toamnă, după ce și noi ne vom face calculele necesare. Ideea este interesantă. Să vedem ce va fi.

Regret că nu mai pot scrie. Și așa m-am întins. Pentru că despre această întâlnire se poate scrie mai mult. Fie sunt alte informații aduse în dialog de Dinu Patriciu, fie sunt opinii separate, fie sunt comentarii de făcut. Sunt însă consemnări despre întâlnire la bloggerii prezenti. Lilick, Ionuț Iancu, Clubul Bloggerilor Liberali, Tudor Mihăescu și alții.

Un masacru „ideologic” ?

Anders Behring Breivik, a devenit „celebru”, după propria voință - să fie perceput „drept cel mai mare monstru de după al Doilea Război Mondial”. Individul a provocat, cu intenție, o cumplită tragedie țării sale, Norvegia, pentru a „combate” islamul, marxismul și multiculturalismul.


Tragedia are ca bilanț 92 de morți. Oameni nevinovați, unii aflați la servici,  în centrul Oslo unde a detonat o bombă de mare putere și pe o insulă unde laburiștii desfășurau o „școală de vară”, unde, prin folosirea a două arme de foc a produs cele mai multe victime. Oribil.


Mă folosesc de textul pus la dispoziție de Mediafax, după ce am lecturat mai multe texte puse pe facebook (în grupul PNL și Crin Antonescu Președinte) și informația Agerpres.





Sunt mai multe elemente pentru diferite analize. Eu aleg acum doar elementele care îl definesc politic pe acest (ne)om. Observ o tendință accentuată a unora de a merge fie de la dreapta spre extrema dreaptă fie de la stânga spre extrema stângă. Înclin să cred, este doar părerea mea, că „joaca” politologilor, analiștilor politici și a jurnaliștilor de a defini partidele politice ca fiind de stânga sau de dreapta, de extremă stângă sau extremă dreaptă, de a da „note” la purtare liderilor politici în funcție de sistemele lor de evaluare (discutabile în fond, însă negativiste) poate duce la astfel de rezultate sinistre. Nu spun că „X” politolog, sau analist politic sau jurnalist sunt autorii morali ai unor astfel de manifestări oribile deși, cred că există un astfel de personaj sau mai multe în Norvegia sau aiurea în lume după care s-a inspirat Anders Behring Breivik.


Parcursul politic al individului are ceva ce îmi dă fiori. În 1999 se înscrie în Partidul Progresului (FrP), formațiune de dreapta populistă - ceva cam ca PD-L la noi. Până în 2006 când la părăsit pentru a adera în 2009 la un forum extremist norvegian - Nordisk -, și-a însușit ideile care în aceste zile au fost puse în aplicare. Posibil ca individul să fi cochetat cu extremiștii norvegieni și străini chiar pe timpul activității în FrP, pentru că în 2009 acuză FrP de "dorinţa de a satisface aşteptările multiculturale şi idealurile suicidare ale umanismului".


Campaniile antiislamice din țările nordice, dar și acțiunile teroriste ale fundamentaliștilor islamici sunt la baza antiislamismului lui „armat”. Dar, individul este la fel de pornit și împotriva multiculturalismului (concept al Uniunii Europene - ce privește nu doar populațiile țărilor membre, limbile și culturile europene ci și migranții legali și chiar ilegali din alte state de pe alte continente) sau a umanismului, alt concept european și mondial, concept ce are ca suport legal declarațiile privind drepturile omului adoptate la nivel global (ONU) și european. Practic, umanismul și multiculturalismul reprezintă fundamentul ideologic al multor partide, în special cele liberale. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului stau la baza societăților moderne, chiar dacă la conducerea acestora sunt formațiuni politice de dreapta, centru sau stânga (și derivatele acestora, mai puțin extremismul ideologic).


Individul este descris ca un „fundamentalist creștin” cu orientări politice de dreapta care a ales ca metodă de promovare a ideilor politice de care este animat "folosirea terorismului ca mijloc de trezire a maselor" ! Seamănă cumplit cu metodele și procedeele folosite de liderii Al Qaeda. Gestul său oribil nu diferă de gestul cumplit din 11 septembrie 2001 al sinistrei organizații islamiste din New York. 


Am observat că unii îi contestă creștinismul și orientarea „de dreapta”. Contestă degeaba. Orice om este ceea ce declară el că este. Tristul eveniment îmi confirmă impresia că joaca cu „dreapta-stânga” nu clarifică nimic și duce uneori la poziții absurde. De aceea eu sunt adeptul poziției clare, fără echivoc, a formațiunii din care faci parte. Liberal, conservator, populist, social-democrat, socialist, comunist etc. Că este văzută ca fiind de dreapta sau de stânga nu este treaba mea. Unii nu au ce face și se joacă de-a calificativele.


Îmi exprim regretul pentru un astfel de fapt oribil și transmit condoleanțe familiilor norvegiene afectate. Sper ca politicienii din toate țările să înțeleagă că extremismul politic naște monștri. Sper ca la noi, în România, lumea să vadă apucăturile extremiste ale PD-L și UDMR, să înțeleagă faptul că oprirea manifestărilor acestora îndreptate împotriva românilor trebuie oprite.


Să nu uităm: criminalul norvegian s-a format politic la popularii norvegieni, a adoptat terorismul ca formă de promovare a ideologiei extremei drepte, este un criminal politic - gestul său neagă omul și drepturile sale, sacrificiul uman fiind considerat necesar pentru a impresiona și supune ceilalți oameni.

Despre întâlnirea cu Tăriceanu

Evenimentul de la Cafeneaua Liberală a trecut. Au scris despre el unii participanți. Lilick, Marius Ghilezan, Stelian Tănase, Tudor Mihăescu, Liviu Jicman, Radu Fătulescu și probabil și alții pe care nu îi mai pomenesc, cu scuzele de rigoare.

Ca să fiu sincer, am așteptat cu interes această întâlnire. O dovadă este faptul că scriu despre ea după mai bine de 24 de ore de la consumare. Nu sunt reporter sau obișnuit cu lucrul în media, cum sunt Stelian Tănase sau Marius Ghilezan care au scris ca de pe front. Imediat ce au ajuns la un calculator. Au scris bine, cu vervă, la obiect. O să mă exprim și cu privire la subiectul abordat, cu insistență, de cei doi.

Întrebările adunate de Lilick de pe la toți cei care au dorit să le pună au fost interesante. Răspunsurile lui Tăriceanu au fost în nota obișnuită a comportamentului și gândirii acestuia. Poziția unui liberal cu capul pe umeri.

O himeră politică vânturată de propaganda portocalie, probabil că are ca sursă grupul „SS” dezertat din PNL sub conducerea lui Stolojan, spune că alianța PNL cu PSD va avea drept consecință derapajul doctrinar al PNL către stânga politică astfel că PD-L rămâne singurul partid care prin discurs și comportament guvernamental asigură existența și promovarea valorilor de dreapta. Răspunsul lui Tăriceanu a fost clar. Nu este cazul. Nu există motive care să confirme un derapaj spre stânga al PNL. Legat de acest subiect, Tăriceanu a venit și cu precizarea că noi, liberalii, ar trebui să refuzăm agenda publică aruncată în media de PD-L și aliații acestora și să ne concentrăm pe evenimentele care sunt în atenția PNL: scăderea dramatică a nivelului de trai, proasta administrare a treburilor statului de guvernul lui Băsescu, lipsa cronică a locurilor de muncă, abuzul ordonanțelor de urgență și al angajărilor de răspundere în fața Parlamentului, criza și consecințele acesteia asupra mediului economic și a vieții cetățenilor în situația actuală în care Guvernul Băsescu-Boc nu a luat măsuri de combatere a fenomenelor acesteia și nici de prevenire a unor fenomene negative (măsurile sunt la îndemâna Guvernului însă nu sunt luate datorită unei gândiri defectuoase). Legat de criză și măsurile guvernamentale necesare, Tăriceanu a revenit la o mai veche idee a lui cu privire la deficitul bugetar. Idee cu care eu sunt de acord. O guvernare cu mintea acasă ar folosi deficitul bugetar pentru dezvoltare, cu prioritate a infrastructurii de drumuri care va permite dezvoltare zonelor pe care drumurile bune le vor străbate. S-a referit în acest context la țările dezvoltate din Europa și din lume care abia după ce și-au construit infrastructura necesară au adoptat ca politică guvernamentală reducerea deficitului bugetar la valori care să fie sustenabile economic. Sunt absolut de acord cu el. Politici de control sever, în cifră fixă, a deficitului bugetar nu sunt pentru țările care abia se dezvoltă. Sunt pentru țările dezvoltate. Însă, dacă ne uităm cu atenție la Franța, Germania dar și alte țări dezvoltate, vedem că ele lucrează cu deficitul bugetar și azi, ținând cont de necesitățile sociale ale cetățenilor lor și mai puțin de regulile convenite, tot de ei, în cadrul Comunității Economice Europene. Subiectul acesta îmi aduce în minte laudele pe care și le acordă Băsescu și campaniile portocalii din media cu privire la respectarea cifrei magice a deficitului bugetar și mă întreb dacă, nu cumva, prostia este o boală portocalie ?

Să revin, după ce am plimbat ursul prin porumb, la ideea de la care am plecat. Derapajul spre stânga al PNL. Este o dorință a PD-L, o himeră politicianistă și o oportunitate jurnalistică. Membrii PNL, cei convinși de doctrina liberală, nu membrii de adunătură aduși în partid datorită unor evenimente și calcule politice, nu au cum să își schimbe ideile. Iar partidul este o sumă a acestor membri, este organizația care îi reprezintă. Ideea mi se pare de un absurd grotesc. Cum să trec eu, de exemplu, de la ideile liberalismului la cale ale socialismului ? Nu mai spun de alți membri ai PNL care s-au exprimat public în acest sens. Chiar dacă, prin absurd, lideri politici ai PNL ar accepta un astfel de derapaj problema se corectează prin alegerea altora. Simplu.

Legat de subiect se mai vehiculează ideea, că alianța USL va promova în ochii electoratului ideea că USL este de centru-stânga. Abrupt gândind, afirmația poate fi corectă. Va fi sprijinită de media, în mod sigur. Ideea obligă PNL să iasă în public mai mult, nu doar cu Crin Antonescu, ci cu toți liderii politici reprezentativi pentru prezentarea contribuției PNL la programele alianței. Oamenii, în special cei mai puțin informați însă dispuși să susțină PNL vor avea astfel posibilitatea să vadă că ideile liberale nu au fost părăsite. Astfel că o mare parte a electoratului va înțelege că alianța USL este conjuncturală, determinată de cerințele constituționale ale formării unei majorități politice care să obțină jumătate plus unul la alegerile parlamentare de anul viitor dar și de comportamentul lui Băsescu ca Președinte al României, total pe lângă spiritul Constituției care, în caz contrar, ar putea perpetua guvernarea portocalie în situația în care partidele componente ale USL ar merge la alegeri separate. Este și explicația dată de Tăriceanu pe timpul întâlnirii. În plus, PSD a fost foarte insistent în realizarea acestei alianțe atât de devreme, motivul fiind pomenit în presă și în comentariile analiștilor politici: teama că PNL ar putea să „bată palma” cu PD-L astfel că PSD ar fi rămas de căruță încă un ciclu parlamentar.

Peste toate cele spuse mai sus, eu cred că electoratul PNL se formează greu. Pentru a avea liberali, țara ar trebui să fie pe un trend de dezvoltare. Independența financiară a individului este cea mai bună invitație adresată acestuia de a îmbrățișa ideile liberalismului, de a-l încuraja să fie propriul stăpân și să își asume obligații și pentru colectivitatea în care trăiește față de obligațiile familiale pe care le are. La cum merge țara acum, este greu, dacă nu împosibil să poți lămuri oamenii sărăciți să adere la ideile liberale. Plus propaganda nesimțită a băsescienilor. Dar nu este imposibil. Promovând aducerea aminte despre Guvernul Tăriceanu și realizările acestuia, când majoritatea românilor au simțit că se poate să ai sau să speri la o viață mai bună, este posibil să crească numărul susținătorilor liberali. Legat de acest subiect, cred că speranța unui procent de 30-35% la alegrile parlamentare pentru PNL ar fi un obiectiv realizabil.

Referitor la sistemul de vot, VUM sau proporțional cu compensare, Tăriceanu a fost categoric pentru cel din urmă. VUM nu asigură reprezentativitatea electorilor, este un sistem al ciubucului electoral, al „pumnului norocos” ca să îl definesc cumva. După mintea mea, nu după a altora deși, sunt convins, politologii folosesc construcții elevate pentru a-l defini. VUM aduce în Parlament oportuniști gen Prigoană, Elena Udrea, Ridzi, Plăcintă etc. preocupați să își promoveze propriile afaceri din poziția de parlamentari și nu de a reprezenta interesele alegătorilor lor din colegii. Nu ar fi vota împotriva electorilor lor legea pensiilor, legea învățământului, codul muncii etc. VUM a dat guvernarea portocalie. Sistemul proporțional cu compensare susținut de Tăriceanu ar pune în prim plan partidele și programele lor politice construite având ca suport doctrinele respectivelor partide. În cazul USL și a programelor prezentate de acesta până în prezent se observă influența doctrinară a partidelor componente. Pentru cine le-a citit. Pentru cei care doar le povestesc din auzite există dubii cu privire la identitatea doctrinară în respectivele programe. Cu privire la afirmația lui Crin Antonescu că PNL susține VUM, chiar mai radical decât îl promovează public Băsescu și gașca portocalie, Tăriceanu a explicat că a fost o manevră. Aplicarea, în continuare, a unui VUM radical ar duce, în condițiile actuale, la pierderea de către PD-L a 2/3 din numărul de parlamentari. Practic, Antonescu pune în dificultate PD-L pe tema VUM. Ce vor face portocalii ? Nu sunt toți tâmpiți acolo. Vom vedea. Mai ales, dar mai ales că VUM atacă, astăzi, poziția de partid parlamentar a UDMR iar UNPR ...

Cu privire la sistemul parlamentar și al activității Parlamentului am avut satisfacția unor răspunsuri tranșante din partea lui Tăriceanu. Democrația costă. Dacă vrei democrație, atunci trebuie să plătești. Fără Parlament nu ai democrație. Noi avem un deficit de reprezentare. Iar acest deficit este determinat de modul în care au fost aduși în Parlament „aleșii” și de modul în care se lucrează în plen și pe comisii. Parlamentul nu mai dezbate. Se lucrează doar în Comisii și se votează în plen. Iar lucrul în comisii este din ce în ce mai absurd. La Comisia Economică unde este un „patron” Iancu (PSD) care a introdus un mod de lucru prin care se consideră a fi toți prezenți chiar dacă scaunele sunt goale. Ce hotărăște un mic grup prezent se duce în fața plenului (dacă este titulara problemei) sau se trimite la Comisia titulară fără a avea aportul celorlalți parlamentari din partidele parlamentare. Ca la balamuc. În plen nu se mai fac dezbateri, nu se mai depun amendamente. Se votează după „deget”. Dacă liderul de grup greșește semnalul, trece sau nu legea supusă votului. Este evident că Parlamentul a devenit un fel de Mare Adunare Națională iar susținerile portocalii pe simplificarea procedurilor parlamentare sunt doar gargară cu pioneze. Normal, dar absolut normal, o lege nu trebuie să treacă de Parlament până nu răspunde dorinței electoratului. Pentru că nu interesează pe badea Gheorghe al cui este meritul pentru promovarea legii, pe el îl interesează dacă legea respectivă este sau nu în favoarea lui și a familiei lui, este în favoarea muncii lui și mai ales dacă este în favoarea protecției lui față de comportamentul abuziv al altora sau al instituțiilor statului. Guvernarea Băsesciană portocalie are ca reper tocmai persecutarea lui „Gheorghe” pentru niște idealuri așa-zis de dreapta și niște concepții total aiurea despre administrarea statului. Tăriceanu a adus în discuție și modelul parlamentar din alte state, în special Marea Britanie, unde premierul vine săptămânal în fata Parlamentului pentru susținerea obiectivelor guvernului în săptămâna următoare dar și pentru a da seamă parlamentarilor opoziției despre ce a făcut în săptămâna în curs. Ideea este excelentă. Premierul englez are timp, premierul român nu are. Al nostru taie panglici.

Un subiect interesant, așteptat cu nerăbdare de o parte dintre colegi, a fost cel cu privire la sistemul de stat. Republică sau monarhie ? Tăriceanu a fost tranșant. Ar susține un stat monarhic. Un asemenea sistem de stat ar scoate de sub influența politicului pe conducătorul statului. Totuși, a recunoscut că timpurile nu sunt în favoarea acestui tip de stat așa că susține o republică parlamentară, în care șeful statului are un rol strict de reprezentare a statului, de echilibru între puterile statului, fără însă a fi doar o prezență simbolică. Aici a făcut o figură de stil, spunând că „Oamenii îşi imaginează că un simbol este cineva sau ceva pe care îl plimbi pe stradă şi îl arăţi lumii ca pe  urs”. Așa am ajuns la Băsescu.

Normal că au fost întrebări legate de raporturile lui ca om și prim-ministru cu zurbagiul de la Cotroceni. A spus și o glumă, este bine redată de Radu Fătulescu pe blogul lui. Concluzia este că Băsescu a introdus în viața publică „președintele jucător” cu rol multiplu: atacant, portar, executant al loviturii de la 11 m, arbitru, spectator fraudulos și hooligan. Tăriceanu susține că acest tip de conducător trebuie evitat, pentru asta fiind necesară inclusiv modificarea Constituției.

Au fost și alte discuții. Merită pomenită întrebarea referitoare la sloganul liberal „prin noi înșine”. Răspunsul a fost în sensul că România este acum membră a UE și că dezvoltarea țării necesită folosirea sprijinului celorlalte state UE, în special a fondurilor structurale însă nu așa cum se acționează acum. Dacă, de exemplu, înainte de aderare, fondurile alocate României pe diferite programe au dus la o absorbție de peste 95%, astăzi, după aderare, în special în anii guvernării portocalii, am absorbit 2% în 2009 și cu 50% mai mult în 2010, adică 3% ! De tot râsul. La care se adaugă nemulțumirile OLAF față de secretomania comportării guvernului față de fondurile cerute sau atrase deja, dublarea programelor finanțate de UE, BM sau altele cu programe guvernamentale, în scopul transferului financiar de la bugetul de stat către clientela politică - metodă practicată cu suscces de Elena Udrea.

Gata. Mă opresc după ce pun colajul realizat de mine cu pozele făcute de Marius și distribuite de Lilick.

Despre statul social

După ce am citit „o căruță de vorbe” despre statul social am ajuns să le dau dreptate tuturora. De ce nu ?! Fiecare dintre noi are dreptul să aibă propria viziune cu privire la statul în care trăiește și plătește taxe, la funcțiile sale, la modul în care statul trebuie să relaționeze cu alte state în folosul, normal, al cetățenilor săi. Le respect opțiunile însă nu voi fi de acord cu ele. Nu le voi încuraja și voi combate, de fiecare dată, preluarea și promovarea unor astfel de opțiuni. Am observat însă faptul că viziunile sunt radicalizate. Că au un ce anume ce le face de nesusținut, în integralitatea lor. De aceea am propria viziune, mai aproape cumva de cea liberală, pentru că o găsesc realizabilă fără costuri sociale inutile.

Plec de la principiile liberale, expuse pe site-ul PNL, deoarece le găsesc ca fiind suficient de simplu expuse și complete pentru a construi viziunea pe care o agreez despre statul social românesc. Mă refer doar la cele despre stat, fără a omite faptul că ele se completează cu celelalte principii despre om și libertățile acestuia, despre economie, despre celelalte funcții ale statului așa cum sunt ele văzute în doctrina liberală. Mai apoi voi merge la un articol al lui Dinu Patriciu din „Adevărul” și la o postare a lui Adrian Năstase pe blogul personal. De oi mai găsi ceva în timp ce scriu, voi folosi.

Liberalii din PNL consideră că :

„2. Societatea nu este exterioară indivizilor. Ea nu îi domină precum o forţă străină, impusă şi suprapusă lor, ci este exclusiv ceea ce rezultă din cooperarea dintre indivizi, atunci când fiecare individ în parte acţionează potrivit alegerilor şi preferinţelor sale. Modelele sociale (de ex. statul social, modelul european) nu au valoare decât dacă sunt interiorizate în relaţiile concrete dintre indivizi, iar credinţa în existenţa unor legi imuabile ale societăţii reprezintă o iluzie periculoasă. 

În privinţa organizării societăţii, sunt posibile două atitudini. Societatea poate fi organizată de sus în jos, atunci când un grup de oameni puternici îşi propune să transforme relaţiile dintre indivizi potrivit unor idei abstracte, cu ajutorul ingineriei sociale. Acesta este modelul constructivist şi voluntarist de societate, pe care liberalii nu îl agreează. Societatea poate fi însă organizată de jos în sus, atunci când legislatorii ascultă tradiţiile încorporate în viaţa de zi cu zi a oamenilor şi se străduiesc să valorifice puterea de organizare a libertăţii. Acesta este un model de societate bazat atât pe raţionalitatea ordinii legiferate, cât şi pe aceea a ordinii spontane. Liberalii favorizează organizarea de jos în sus, deoarece ei cred că nu guvernanţii fac societatea, ci indivizii şi tradiţiile care încorporează formele cele mai fertile de cooperare.

Liantul social nu poate fi nici prestabilit, nici inventat. Relaţia dintre indivizi rezultă din ceea ce ei aleg să facă în mod efectiv, în fiecare clipă a existenţei lor; relaţia inter- individuală este forma în care se realizează convieţuirea umană.

Viitorul acestei convieţuiri nu este predeterminat, iar societatea liberală - în măsura în care face din libertate reperul ei esenţial - este o societate deschisă, care valorifică la maximum potenţialul fiecărui individ în parte”.

Ca să am un stat social, un stat dedicat societății care l-a creat trebuie să am o societate. Cum este cea descrisă mai sus, o societate conștientă de propria sa valoare și putință. Societatea română actuală, în totalitatea ei, nu este în măsură să răspundă la cerința de valoare iar cu privire la putința ei de impune statul social, cu atât mai puțin. Din această cauză suntem în situația neplăcută de a suferi consecințele organizării societății după modelul constructivist și voluntarist de societate, model practicat și de comuniști, și de cei de dinaintea lor (în special în perioada dictaturii carliste, guvernarea legionară și în perioada autoritarismului antonescian) dar și de cei care au ajuns la putere imediat după toamna-iarna lui 1989. Aproape fără excepție. Și Ileascu a guvernat încercând să construiască societatea românească după cum a considerat el mai mai bine (voluntarism), și Constantinescu a guvernat după aceleași principii, și Isărescu a știut el cel mai bine ce le trebuie românilor, nu mai vorbesc de Năstase pe timpul guvernării acestuia iar Băsescu ... ei bine, Băsescu vrea să modifice tot ce au făcut ceilalți pentru a arăta că el are alte viziuni. Modelul constructivist și voluntarist de societate are în Băsescu cel mai de seamă reprezentant, comparabil doar cu Ceaușescu. Nu l-am uitat pe Tăriceanu, însă guvernarea liberală sub conducerea acestuia nu are atâtea păcate câte au celelalte. Mai mult, pe timpul guvernării liberale s-a constatat că statul a intervenit mai puțin în viața economică a societății, pe ici pe colo a mai ajustat legile și normele de stat pentru a elibera libera inițiativă iar rezultatele nu au întârziat să apară. Pentru că toți ceilalți au dorit să impună, de sus în jos, altceva decât au făcut anteriorii, suntem în situația actuală o țară fără busolă, o țară a deznădejdii, o țară sărăcită, o țară nevolnică.

Am pomenit mai sus pe Dinu Patriciu cu un material din „Adevărul”. Intitulat „Între înjurături”, anunță falimentul statului social din poziția întreprinzătorului însă vede aplicarea unor soluții tot de sus în jos. Legate ideile din acest articol de alte idei expuse anterior, Dinu Patriciu vede o diminuare a rolului statului în economie - idee liberală, excelentă -, pornind tot de la voința unui lider național. Cel puțin așa înțeleg eu. În partea opusă acestuia, Adrian Năstase vorbește despre statul social din perspectiva socialistă, dar tot de la nivelul liderului național. De fapt, tot un drac. Dinu Patriciu își poate găsi aliații în Băsescu și ai lui, pentru că ce promovează el se poate obține în timp scurt doar prin aplicarea brutală a forței statului. Ce spune Năstase este cam la fel. Chiar dacă liberalii ar găsi în expozeul lui Patriciu idei dragi lor, modul de aplicare este la fel de nociv. Pentru că el privește problema de pe poziția șefului unei corporații uită că în spatele convențiilor sociale sunt oameni. Se ajunge ușor la ideile tâmpite expuse de reprezentanții PD-L cu privire la eficiența economică a funcțiilor publice: învățământ, sănătate, apărare, securitate, ordine publică ! Iar de aici se ajunge, fără doar și poate, la o altă tâmpenie, venită din laboratoarele BRN, a preemțiunii legilor economice față de legile naturale și sociale care protejează drepturile și libertățile civile ale oamenilor. de parcă legile economice sunt cele care stau la baza formării și evoluției omenirii și nu drepturile naturale ale oamenilor, cum ar fi dreptul la viață, dreptul la identitate, dreptul la sănătate, dreptul la proprietate la care s-au adăugat drepturile sociale cum ar fi dreptul la muncă, dreptul la învățătură, dreptul la asistența socială etc.

Băsescienii, și nu numai, au lăudat părerile exprimate de Patriciu. Au găsit „izvorul” ce le justifică măsurile luate cu parul. Eu nu agreez modul. Ideile sunt bune, aplicarea lor este proastă. Nu subordonez statul imperativelor economice mondiale, permit acestora să intre în viața publică a cetățenilor mei doar dacă le aduce bunăstare. Dacă nu, iau măsurile de protecție necesară pentru a împiedica multinaționalele să își deconteze erorile de prin alte părți pe spinarea românilor. Nu a aplici ca orbetele măsuri luate de alții pentru ca să arăți, în cercurile de interese în care vrei să ajungi, că ești un globalist, pui interesul național în fața intereselor corporațiilor multinaționale și a intereselor altor state și alegi calea care să te protejeze chiar dacă nu place unora sau altora. Iar modele de urmat, de este nevoie de ele, sunt suficiente, chiar în Europa.

Adrian Năstase o ține pe a lui. România trebuie să fie stat social. Da, dar unul care să aibă din ce în ce mai puțini cetățeni care să apeleze la solidaritatea socială, un stat care să se dezvolte prin încurajarea liberei inițiative, un stat care să favorizeze personalitatea individului și libertățile acestuia. Ce observ eu la Năstase este faptul că principiul solidarității sociale a devenit suportul statului social, iar de aici la nemuncă (rezultă persoane defavorizate !) și pomană, inclusiv electorală, nu este decât un pas. Nu mai spun de autoritarismul guvernării Năstase și apetența lui pentru a impune de sus în jos modelele de urmat.

România trebuie să devină statul care să asigure tuturor cetățenilor săi accesul la bunăstare. Pentru asta trebuie să elimine o mulțime de legi, legi care supranormează în fiecare domeniu drepturile și libertățile civile, obligațiile instituțiilor publice, metodele și procedurile de urmat. Rămâne să determinăm cât participă statul la asigurarea sănătății, în mod direct, la asigurarea învățământului, la asigurările sociale, la sistemele de pensii etc. Dar asta se poate face doar în timp, pentru că schimbarea unor sisteme, apropierea lor de nevoile cetățenilor și eliminarea intereselor de stat din domenii în care nu are ce căuta cere timp și multă înțelepciune. Suntem moștenitorii unor sisteme construite de sus în jos care își dovedesc ineficiența socială, complicată de consumarea haotică a resurselor alocate acestora, trebuie să le modificăm însă nu cu prețul suferinței beneficiarilor acestor sisteme.

 Este clar că nu pot fi nici de partea celor care îmbrățișează pe Năstase și nici de partea celor care îl iau ca model pe Patriciu. Eu spun că statul social nu este falimentar. El va trebui să existe însă, va trebui să fie redefinit și redimensionat. Îmi amintesc de începutul guvernării Boc cu PSD în coadă când au introdus acel venit minim pentru toate persoanele care nu au alte resurse. Așa au primit, de exemplu, părinții lui Boc câte o „pensie” din bugetul de asigurări sociale, la fel ca mulți-mulți alții care nu au contribuit vreodată la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale de stat. O astfel de măsură nu are treabă cu statul social. Are treabă cu pomana socială ceea ce este cu totul și cu totul altceva.

Un proiect îndrăzneț

Proiectul prezentat de Daniel Constantin, Președintele Partidului Conservator și copreședinte al ACD (PNL+PC), de parteneriat instituțional statul Român și Casa Regală de România, este unul curajos și, de ce nu, posibil. Asta o spun eu, republican convins ce nu adoptă poziții radicale atunci când este vorba despre regalitate, MS Mihai I sau urmașii acestuia.

Clubul bloggerillor liberali și Asociația ”Regele este Patria” sunt „gazdele” întâlnirii cu Daniel Constantin. Nu am fost singurii interesați de proiectul acesta. Alți participanți sunt evidențiați în postarea lui Lilick.

O sinteză interesantă a discuțiilor din seara trecută are Daniel Gheorghe pe blogul Alianța dreptei.

Sunt de acord cu amândoi. Dar cu cine nu sunt eu de acord dacă sunt cuvinte spuse cu măsură ?

Proiectul are ca scop realizarea unui parteneriat între stat, prin intermediul Parlamentului, și Casa Regală de România, pentru valorificarea în interes național a potențialului Casei Regale de relații internaționale însă există și o componentă internă care urmează a fi mai bine structurată. Personal am unele rezerve cu privire la unele direcții însă cred, cu convingere, că demersul este unul pozitiv și benefic ambelor părți. De partea cealaltă, a monarhiștilor, proiectul ar fi un pas înainte în vederea restabilirii, undeva în timp, a regalității în România. Anii de mandat ai lui Traian Băsescu au impus căutarea unei soluții la funcția de șef de stat apolitică. Iar soluția unei monarhii constituționale este din ce în ce mai vizibilă în spațiul public românesc. Dar până atunci ... va mai curge apă pe Dunăre. Iar viața actorilor politici este scurtă. Foarte scurtă atunci când ne raportăm la timpul istoric. Oricum, nu cred că își mai dorește cineva un „președinte jucător” de factura incompetentului de la Cotroceni, așa că ideea poate prinde viață, mai devreme sau mai târziu. Românii vor hotărî ce vor atunci când va veni timpul.

O abordare echilibrată a problemelor în discuție a avut Ștefan Szobotka, abordare înregistrată și pusă pe YouTube

Ieri a fost prezentată o idee generală. În zilele ce vor urma vom dezbate, punctual, diferitele puncte de vedere ce au fost exprimate de participanți. Două dintre ele sunt posibile chiar și azi: sărbătorirea zilei de 10 mai, dată ce reprezintă un reper istoric în formarea României moderne și reanalizarea stemei României, sub aspect heraldic, astfel încât coroana, ce reprezintă suveranitatea și unitatea statului să reapară acolo unde îi este locul. Actuala stemă a României a fost impusă de Ion Iliescu, personaj care se face vinovat prin excluderile heraldice de pe stemă de falsificarea istoriei statului Român. Dar, asupra subiectelor urmează să revin.

Cafeneaua liberală începe să devină un reper important al vieții publice liberale în București. Pe vremuri, mi s-a spus, liberalii se adunau la Capșa, unde dezbăteau aprins chestiunile importante ale zilei. M-ar bucura ca viața publică bucureșteană să găsească la Cafeneaua Liberală locul ideal de exprimare a ideilor zilei.

Actualizare

O poziție extraordinar de lucidă și interesantă o are bunul prieten ce semnează cu „epistolepentruzeus”. O recomand cu multă căldură.

Despre întâlnire a mai scris și Liviu Jicman, un punct de vedere decent, o punte pentru viitoare abordări.

Întâlnire luni, Cafeneaua liberală

Luni aveam întâlnire la Palatul Ghica. Nu se mai poate în locația anunțată. Lilick ne anunță că locația devine ... Cafeneaua Liberală. Ora se pare că rămâne aceeași. Pentru cei care au uitat sau au dorit să uite, preiau de la Lilick tema, așa cum a pus-o Daniel Constantin pe blogul său:

"am lansat in dezbatere un proiect pe care il consider important pentru o reasezare corecta a scarii valorilor in Romania si pentru un parteneriat solid si permanent al Statului roman cu Familia Regala a Romaniei. Concret, este vorba de crearea unei institutii de interes national, aflata in subordinea Parlamentului, care sa se ocupe de imaginea si reprezentarea Romaniei in plan extern, precum si de aspecte concrete, cum ar fi sprijinirea eforturilor noastre de a adera la spatiul Schengen si de a ne integra efectiv in cadrul UE. Aceasta institutie urmeaza sa fie condusa de un reprezentant desemnat de Casa Regala a Romaniei si va fi organizata pe modelul institutiilor de tipul Inaltului Reprezentant, existente atat la nivelul Uniunii Europene, cat si al ONU sau OSCE." 


Deci, atenție ! S-a schimbat locația.


11 iunie 2011. A avut loc. Discuții interesante. Urmează să ne exprimăm asupra temelor. În postările viitoare.

Clubul bloggerilor liberali la cafenea

Ne-am adunat la Cafeneaua Liberală să îi facem „safteaua”. Loc bun, interior plăcut, locația la îndemână, ai și ce consuma că de discuții ... avem suficientă energie.

Lilick a realizat un video-clip în stilul unei epoci demult apuse, foarte simpatic pe care l-a pus pe YouTube și pe care l-am preluat.



Dacă noi, liberalii și simpatizanții PNL ne face obiceiul să poposim din când în când la Cafeneaua noastră, sunt mari șanse să o avem mereu.

Cafeneaua liberală

Azi am fost la ianaugurare. Între noi, liberalii de la 3, majoritari fiind cei tineri, cei care au dus greul amenajării.

Strada Doamnei nr. 9, în fața intrării principale a BNR. Nu am o poză, cu telefonul meu sunt slabe speranțe, însă cafeneaua va avea o pagină pe fb unde se va scrie, comenta, bârfi, da sfaturi ...

Cristian Tudorache, vicepreședinte PNL București, a făcut onorurile de gazdă. Inclusiv paharul de șampanie cu pișcotul aferent. Am stat la taclale cu Lucrețiu Tudoroiu, ca oamenii serioși, membri ai grupului seniorilor liberali de la S3.

Prețurile ... ca la liberali. Așa cum scrie și pe fluturașul de promovare : „Prețuri libertine, moravuri liberale”. Halba de Bergenbier (ce am băut eu) este 4 lei (mai ieftin ca la alții), berea Staropramen este 6 lei, cafeaua Lavazza este tot 6 lei, la fel Pepsi ... Se pare că se face concurență la cei care promovează prețurile rezonabile.

Cu această postare fac oficiul de promovare. Liberali, avem cafeneaua noastră !

La o conferință

Ieri seară am fost la prima conferință, dintr-o serie, organizată de Institutul de Studii Liberale „I.C.Brătianu” unde invitatul special a fost prof. Lucian Boia. A vorbit despre elita intelectualității românești în perioada dintre anii 1930-1950, anii fiind jaloane relative. Cartea urmează a fi finalizată în septembrie și tipărită, din câte am înțeles eu, la „Humanitas”. O aștept. Mi-a trezit curiozitatea.


Preiau de la Lilick ce nu am eu. Încep cu imagini ale participanților.



O parte din expozeul profesorului Boia.



Se cuvine a mulțumi pentru imagini lui Marius Rizea.

Cu ce se ocupă Guvernul Boc ?

M-am uitat pe site-ul Guvernului. Ce face Boc și guvernul lui de mafioți ? Acum este preocupat, în afară de tăieri festive de panglici tricolore la obiectivele de investiții începute de alții și finalizate cumva în aceste zile, de modul în care se reflectă în presă activitatea Guvernului. Iar Guvernul îi dă cu comunicatele spre presă într-o veselie. Vizate sunt Antena 3, Realitatea Tv, Cotidianul.ro și Jurnalul Național. În principal. „Pentru corecta informare ...” se dau cifre, se fac comparații, se arată, cu mânie băsesciană, că presa nu informează corect. Ei na ... poznă. Prea se zbate Boc să răspundă la articolele din presă ca să nu fie ceva putred „în Danemarca”. Iar metoda este luată de la americani: bombardarea presei cu comunicate (uneori tâmpite, pur și simplu) pentru a o ține departe de problemele cu adevărat spinoase. Iar acestea sunt legate, în majoritatea lor, de dezastrul la care a fost adusă țara după 3 ani de guvernare portocalie, cu complicitatea BNR ! Oamenii se sinucid de disperare, nivelul de trai este apropiat de cel de pe timpul comunismului, ba chiar mai jos, învățământul a capotat (rezultatele de la bac din aceste zile sunt ... de cartea recordurilor), prețurile au luat-o razna iar BNR prin consilierul Vasilescu vorbește despre deficiențele structurale ale economiei românești (!?) în loc să pună degetul pe rană și să arate că BNR împreună cu guvernul lui Băsescu au vrut mult și au putut puțin.

Niște panarame, ce mai.

Limbajul politicienilor

Ieri, alaltăieri, zilele trecute, azi chiar, se vorbește intens despre limbajul politicienilor. Incriminații sunt cei de la vârf. Traian Băsescu este primul. Nu sunt uitați Victor Ponta și Crin Antonescu. Sunt uitați Emil Boc și cei ce compun adunătura de la guvernare.

Băsescu este forfecat pentru declarația, șocantă pentru mulți, făcută în fața pupinilor Cristoriu și Turcescu la un post Tv de care nu știe multă lume. Băsescu a atacat istoria românilor, istorie recunoscută oficial de toate celelalte state ale lumii, așa cum a fost ea. Așa este predată în mai toată lumea în școli, universități iar istoricii de pretutindeni lucrează cu valorile recunoscute pentru a pune în ordine oamenii și faptele lor. Băsescu nu a ajuns la așa ceva. Nici nu avea cum ști din moment ce s-a născut în casa unui ultranaționalist adept al curentului antonescian, mai ales după ce a fost adus în Armata română pentru a completa deficitul de cadre generat de epurarea ofițerilor români absolvenți ai școlilor regale de arme de la 1954. Băsescu senior a fost trecut în rezervă de pe postul de secretar al organizației de pază a PCR din Batalionul de infanterie marină de la Babadag, probabil cu gradul de maior sau locotenent-colonel. „Studiile istorice” de acasă i-au fost completate de profesorii avuți la Institutul de marină din Constanța, în primii doi ani, perioadă care acoperea și stagiul militar, dar și de instruirea primită de la oficialii securității care i-au fost aproape de-a lungul întregii lui cariere. Concluzia este una simplă. Băsescu este un produs idiot al școlii românești, așa cum singur a afirmat la un moment dat.

A face comparație între limbajul folosit de Băsescu și limbajul folosit de adversarii lui politici este cam mult. Este o mare diferență intre limbaje. Eu unul o fac și văd că, încet-încet, o fac și alții.

Scriu aceste rânduri stimulat de Dna Zoe Petre. Distinsa doamnă ne atrage atenția pe fb asupra unui articol bun, foarte bun, apărut în Adevărul sub semnătura lui Radu Călin Cristea. Merită citit.

Revin cu o legătură spre juridice.ro, unde este prezentat protestul CSM față de afirmațiile, iresponsabile spun eu, ale lui Traian Băsescu cu privire la activitatea Justiției. Oamenii au dreptate. Băsescu, nu. Nici sluga lui, Predoiu, mult-lăudatul ministru al justiției.