Olanda a reușit să ia un răgaz. Extremismul trebuie combătut cu răbdare. Cu rezultate politice în actul de guvernare.

Geert Wilders a mai câștigat 4 mandate pentru partidul său extremist, Partidul Libertății (PVV), dar nu a reușit să schimbe, prea mult, spiritul democratic al societății olandeze.

Alegerile de ieri s-au încheiat cu o victorie destul de chinuită a Partidului Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) condus de Mark Rutte, prim-ministrul în funcție. A pierdut 9 mandate față de ultimele alegeri însă a rămas cu 32 de mandate (ultimele estimări).

Există șanse ca Mark Rutte să poată forma un nou guvern. Ar fi bine. Este bine, după părerea mea și faptul că Mark Rutte a adoptat o poziție diferită față de cea anterioară. Olanda nu va mai fi „mama bună” pentru oricine ajunge în țară. Mesajul lui Rutte din timpul campaniei electorale potrivit căruia cei care nu respectă valorile olandeze să părăsească țara trage o linie roșie, clară, pentru toți cei care se duc în Olanda însă nu vor să îi respecte valorile, vor să îi impună valori străine spiritului olandez.

Să ne uităm și la rezultate, cu mai multă atenție.

Partidul Libertății al lui Wilders (PVV) câștigă 4 mandate față de ultimele alegeri. Nu este marele câștigător, este însă unul dintre câștigători. Înseamnă că în Olanda se întărește curentul naționalist ca urmare a unor politici prea deschise față de fenomenul migraționist și mai ales față de prea multă toleranță față de imigranții tratați ca „persoane defavorizate”. Cumva, Olanda va trebui să vadă  dacă o mai prinde rolul de „mamă a năpăstuiților lumii”. Ceva nu mai merge în țară. Ceva a fost prea mult. Iar ultimele contre cu Ankara scot în evidență lipsuri în politicile  anterioare privind imigrația.

Curentul naționalist cu excrescența ultranaționalistă poate fi combătut de viitoarea guvernare printr-o politică diferită decât cea de până acum. Ultra-naționalismul nu poate fi combătut cu vorbe, ci cu fapte, cu rezultate ale guvernării orientată către proprii cetățeni, către mediul european aparținând europenilor, mediu în care olandezii trebuie să se simtă ca acasă.

Ca să fiu și mai sincer, sper ca Olanda să fie mai dispusă să sprijine o mai multă integrare a tuturor statelor membre în Uniunea Europeană. Degeaba ai un concept de bază al UE, pe care îl pui în nasul britanicilor când este vorba despre accesul liber la piața europeană - libera circulație a forței de muncă -, dacă tu ca țară membră a UE accepți imigrația din terțe țări care împiedică exercitarea de către concetățenii europeni a dreptului la migrația forței de muncă. S-a ajuns până acolo încât Wilders a cerut, de mai multe ori, ca România și Bulgaria să fie eliminate din UE. Iar asta înseamnă că în Olanda s-a format, ca urmare a unui interes politic major, imaginea falsă că România și Bulgaria sunt mai aproape de echivalentul „terțelor țări” decât al „țărilor comunitare”.

Laburiștii din PvdA au înregistrat cea mai mare înfrângere istorică, coborând de la 39 de mandate la abia 9 mandate ! Iar laburiștii sunt parteneri în actuala coaliție de guvernare ! Iar asta spune ceva.

Dacă luăm în calcul și perderea de 9 mandate a partidului lui Rutte (VVD) față de legislatura trecută, putem trage o concluzie nu prea încurajatoare. Pierderile VVD și PvdA însumează 39 de mandate !

Scăparea, dacă este să fim sinceri, a venit din mandatele câștigate de Creștin-democrații din CDA - 19 mandate -, și a progresiștii din D66 - 19 mandate -, la care se adaugă Ecologiștii GroenLinks - care au crescut de 4 ori la 16 mandate ! Este sigur că aceștia nu vor colabora cu PVV-ul lui Wilders.

Cu cine va forma un viitor Guvern Rutte, nu îmi bat capul acum. Observ doar faptul că Olanda a trecut, ca prin urechile acului, de Nexit. Depinde de viitorul Guvern, de modul în care vor guverna dacă Nexit-ul rămâne de actualitate sau nu.

Cum era și normal, Franța, Germania și CE au manifestat „zgomotos” satisfacția victoriei lui Rutte, dar au morcovul cât stâlpul de telegraf. Și Franța și Germania sunt în „cărțile” extremismului din cauza politicilor mult prea laxe privind imigrația. Politici care au pus UE sub semnul întrebării.

Un „îndemn” care face nedreptate.

„Sfântul Sinod reamintește faptul că Biserica Ortodoxă Română nu susține vreun partid politic sau vreo ideologie politică, însă îndeamnă pe toți cetățenii să-i aleagă pe acei candidați care arată credință în Dumnezeu și responsabilitate față de comunitate, apără și susțin demnitatea vieții umane, a familiei tradiționale și promovează educația școlară integrală care îmbină cunoașterea intelectuală cu formarea morală și spirituală”, se mai arată în comunicatul Patriarhiei. Agerpres (aici).

Persuasiv, BOR arată cine să fie ales. La o populație majoritar ortodoxă, îndemnul Patriarhiei arată, cumva, cine vor fi câștigătorii. Candidații care fac dovada că sunt ortodocși, buni ortodocși.

Șansa candidaților de altă confesiune de a primi voturi este ca în comunitatea în care candidează să fie majoritari cei de o confesiune cu el sau să nu fie prea mulți ortodocși, să nu fie majoritari.

Nu mai vorbesc despre candidații care nu au o confesiune. Aceștia se pare că sunt „interziși”. Sunt mai „răi” decât cei care au o confesiune. Cei care cred în divinitate mai pot fi convertiți, ateii însă nu.

Pentru prima ipoteză a îndemnului Patriarhiei ajung la concluzia că nu contează partidul din care face parte candidatul, ortodox să fie. Este clar, nu este o ingerință a BOR în procesul electoral ! Ce naiba !

Mi-a sărit în ochi o parte a îndemnului: să fie votați cei care „ ... promovează educația școlară integrală care îmbină cunoașterea intelectuală cu formarea morală și spirituală ”. Aici este ceva mai complicat.

Să o iau mai încet. Să nu dau în bâlbâială.

Educație școlară integrală, adică completă, în limitele „cunoașterii intelectuale” (?!) cu formarea morală și spirituală ! Stai măi patriarhule, stai puțin !

Cunoașterea, potrivit DEX este : Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoașterii. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1).

Intelectual este, potrivit DEX : 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală.

Măi omule, cum să traduc eu sintagma pusă de tine în îndemnul politic ? Hai să încerc ceva: educația școlară integrală care îmbină cunoașterea „muncii intelectuale” cu formarea morală și spirituală”. Ca la nebuni ! Nu cunoașterea realității existente ci a unei „realități” ipotetice, abstracte, aflată undeva într-un intelect (minte) formată după niște valori morale și spirituale. Măi, omule ! Ia vezi ! Nu tu cunoașterea lumii în care trăiește, nu cunoașterea valorilor care să îl pregătească pentru un viitor în continuă schimbare ci pur și simplu îndoctrinare. Mai pe șleau spus, tu, Patriarhie, îndemni pe alegătorul român să aleagă la primării și în consiliile locale doar pe cei care promovează îndoctrinarea religioasă.

Din tot ce spui tu, Patriarhie, sunt buni doar cei care sunt creștini ortodocși, cei care încurajează îndoctrinarea religioasă creștin-ortodoxă, sunt familiști tradiționaliști. Având în vedere principalele obiective din îndemn, iau celelalte două sub semnul celor principale. Grija față de comunitate devine mică-mică, fiind limitată la responsabilitatea bunului ortodox iar susținerea demnității umane este deja o glumă bună. Din moment ce recomanzi excluderea altora nu mai poate fi vorba despre demnitate umană. Să avem pardon.

Observ că prin această declarație a Patriarhiei se revine la o practică demult dispărută, pe la sfârșitul secolului al XVIII - lea și începutul secolului al XIX - lea, când biserica concura cu statul pentru puterea asupra populației și a vieții politice. Chiar dacă atunci statul / monarhii și biserica erau aliați, între ei duceau adevărate războaie pentru acapararea puterii. BOR face acum un pas către acapararea puterii politice prin încercarea de a ocupa funcțiile publice cu enoriașii fideli.

Eu nu pot fi de acord cu așa ceva. Nu este democrație. Înclin să cred că se încearcă o radicalizare a ortodoxismului în România, o enclavizare a României în spațiul european, o încercare de eliminare a „concurenței” religioase și acaparare a statului. O visa patriarhul BOR la o republică ortodoxă, după modelul republicilor islamice ? Nu este exclus.

Mai ușor cu pianul pe scări, extremiștilor ortodocși !

Constanța, 31 mai 1913. Regele Carol I și Regina Elisabeta la inaugurarea Marii Moschei de la Constanța, construită ca semn de recunoștință regală față de comunitatea turco-tătară din Dobrogea.

Este și prima construcție din Regatul României în care s-a folosit betonul !

Monarhiștii deveniți extremiști religioși ortodocși de astăzi au ocazia să îl „înfiereze” cu mânie proletară pe Regele Carol I care a dat semnalul multiculturalismului pașnic ce domină relațiile dintre etniile dobrogene de aproape 100 de ani. Nu mai spun de contribuția comunității turco-tătare la formarea Regatului României și, după 1913, la alipirea Cadrilaterului de Regatul României (aici).

Extremiștii ortodocși au iar treabă.  Le stă pe creier „Marea Moschee de la București”. Atât de mare încât se va întinde, cu toate construcțiile pe 11.000 m pătrați ! Prin comparație, Catedrala Mântuirii Neamului ocupă o suprafață de „doar” 38.000 m pătrați ! De aproape 4 ori mai mare ! Nu mai spun de alte date tehnice care o situează printre cele mai înalte clădiri din București etc. În fine, să trecem mai departe.

Presa a trecut la treabă, serios acum, mai ales după vizita lui Iohannis la Ankara.

Muftiul Cultului Musulman din România a dat explicații peste explicații (aici). Presa română nu le preia decât cu modificarea radicală a datelor. Așa a ajuns Evenimentul Zilei să anunțe „îngrozit” că în școala islamică (școala în care se învață Coranul și unde se formează educația religioasă a islamistului) ar urma să învețe nici mai mult și nici mai puțin decât 600.000 de studenți islamiști ?! Unde naiba or încape ăștia ? Cei care nu sesizează enormitatea, le atrag atenția că acest număr reprezintă peste o treime din numărul populației Bucureștiului ! Este aproape cât populația unui județ ! La o astfel de populație îți trebuie resurse financiare imense, nu mai spun de un sistem logistic atât de elaborat încât ar însemna să ajungem cu Bucureștiul la aproape 3 milioane de locuitori. Dar în mintea jurnaliștilor români nu încap și elementele ce țin de rațiune, cel puțin la susținătorii lui Băsescu, pauza neuronilor este obligatorie.

Politicienii aflați în treabă cu alegerile, au tot felul de idei trăznite, ba chiar tâmpite de este să mă feresc de ipocrizie.

Băsescu cere o ședință specială a CSAT ca să se analizeze situația de risc la adresa securității naționale. Madam Firea-Pandele cere cu emfază un referendum local, pe banii Guvernului (ce mama naibii !) de unde să reiasă dacă bucureștenii sunt de acord cu construirea unei moschei în București, Ludovic Orban este categoric atunci când afirmă că el (ca viitor primar !) nu va aproba construirea moscheii, pentru că el știe că bucureștenii nu vor, alții o dau cotită evitând soluția constituțională. Să ne fie cu iertare, dar să ceri ortodocșilor extremiști părerea în această problemă, mi se pare o lipsă de bun simț politic. Ca să nu spun mai multe.

În situația în care primăria Bucureștiului nu are o motivare rezonabilă să se opună construcției moscheii, atunci va pierde un proces în instanță, cu daune. Pentru că există prevederi constituționale codificate în prevederi legale care împiedică statul, prin oricare organism administrativ, să intervină în viața comunităților religioase.

Avem o comunitate de religie musulmană istorică, doamnelor și domnilor ortodocși, sunt cetățeni români care au dreptul să își promoveze religia așa cum au dreptul toate celelalte comunități religioase recunoscute de stat. Au dreptul să își construiască moschei acolo unde sunt „enoriașii” lor, pentru ca aceștia să aibă unde îndeplini ritualurile religioase specifice. Din moment ce pentru Biserica Ortodoxă Română s-au tot dat aprobări de construcție a bisericilor unde nici nu îți trecea prin cap, de ce să nu se permită unei comunități religioase musulmane din București de aproape 10.000 de persoane, dacă nu chiar mai multe să aibă un lăcaș al lor ?

Că vor sau nu, în București va exista o moschee aparținând de Cultul Musulman din România în care se va promova tipul de islamism existent în țară, pentru a contracara extremismul islamist promovat prin „moschei”/case de rugăciuni ale irakienilor, iranienilor, afganistanezilor sau a altor etnii de religie musulmană.

O acțiune a statului împotriva proiectului moscheei este o încălcare foarte gravă a prevederilor constituționale. Punem în stare de inferioritate cetățeni români față de alți cetățeni români. După câte se pare, suntem pe o pantă periculoasă a încălcărilor repetate ale drepturilor unor categorii de cetățeni pentru motive din ce în ce mai idioate, mai trăznite. Asta ne mai lipsea, o înfruntare religioasă între comunitățile din România ! Unii oameni sunt cam duși cu capul.

Un masacru „ideologic” ?

Anders Behring Breivik, a devenit „celebru”, după propria voință - să fie perceput „drept cel mai mare monstru de după al Doilea Război Mondial”. Individul a provocat, cu intenție, o cumplită tragedie țării sale, Norvegia, pentru a „combate” islamul, marxismul și multiculturalismul.


Tragedia are ca bilanț 92 de morți. Oameni nevinovați, unii aflați la servici,  în centrul Oslo unde a detonat o bombă de mare putere și pe o insulă unde laburiștii desfășurau o „școală de vară”, unde, prin folosirea a două arme de foc a produs cele mai multe victime. Oribil.


Mă folosesc de textul pus la dispoziție de Mediafax, după ce am lecturat mai multe texte puse pe facebook (în grupul PNL și Crin Antonescu Președinte) și informația Agerpres.





Sunt mai multe elemente pentru diferite analize. Eu aleg acum doar elementele care îl definesc politic pe acest (ne)om. Observ o tendință accentuată a unora de a merge fie de la dreapta spre extrema dreaptă fie de la stânga spre extrema stângă. Înclin să cred, este doar părerea mea, că „joaca” politologilor, analiștilor politici și a jurnaliștilor de a defini partidele politice ca fiind de stânga sau de dreapta, de extremă stângă sau extremă dreaptă, de a da „note” la purtare liderilor politici în funcție de sistemele lor de evaluare (discutabile în fond, însă negativiste) poate duce la astfel de rezultate sinistre. Nu spun că „X” politolog, sau analist politic sau jurnalist sunt autorii morali ai unor astfel de manifestări oribile deși, cred că există un astfel de personaj sau mai multe în Norvegia sau aiurea în lume după care s-a inspirat Anders Behring Breivik.


Parcursul politic al individului are ceva ce îmi dă fiori. În 1999 se înscrie în Partidul Progresului (FrP), formațiune de dreapta populistă - ceva cam ca PD-L la noi. Până în 2006 când la părăsit pentru a adera în 2009 la un forum extremist norvegian - Nordisk -, și-a însușit ideile care în aceste zile au fost puse în aplicare. Posibil ca individul să fi cochetat cu extremiștii norvegieni și străini chiar pe timpul activității în FrP, pentru că în 2009 acuză FrP de "dorinţa de a satisface aşteptările multiculturale şi idealurile suicidare ale umanismului".


Campaniile antiislamice din țările nordice, dar și acțiunile teroriste ale fundamentaliștilor islamici sunt la baza antiislamismului lui „armat”. Dar, individul este la fel de pornit și împotriva multiculturalismului (concept al Uniunii Europene - ce privește nu doar populațiile țărilor membre, limbile și culturile europene ci și migranții legali și chiar ilegali din alte state de pe alte continente) sau a umanismului, alt concept european și mondial, concept ce are ca suport legal declarațiile privind drepturile omului adoptate la nivel global (ONU) și european. Practic, umanismul și multiculturalismul reprezintă fundamentul ideologic al multor partide, în special cele liberale. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului stau la baza societăților moderne, chiar dacă la conducerea acestora sunt formațiuni politice de dreapta, centru sau stânga (și derivatele acestora, mai puțin extremismul ideologic).


Individul este descris ca un „fundamentalist creștin” cu orientări politice de dreapta care a ales ca metodă de promovare a ideilor politice de care este animat "folosirea terorismului ca mijloc de trezire a maselor" ! Seamănă cumplit cu metodele și procedeele folosite de liderii Al Qaeda. Gestul său oribil nu diferă de gestul cumplit din 11 septembrie 2001 al sinistrei organizații islamiste din New York. 


Am observat că unii îi contestă creștinismul și orientarea „de dreapta”. Contestă degeaba. Orice om este ceea ce declară el că este. Tristul eveniment îmi confirmă impresia că joaca cu „dreapta-stânga” nu clarifică nimic și duce uneori la poziții absurde. De aceea eu sunt adeptul poziției clare, fără echivoc, a formațiunii din care faci parte. Liberal, conservator, populist, social-democrat, socialist, comunist etc. Că este văzută ca fiind de dreapta sau de stânga nu este treaba mea. Unii nu au ce face și se joacă de-a calificativele.


Îmi exprim regretul pentru un astfel de fapt oribil și transmit condoleanțe familiilor norvegiene afectate. Sper ca politicienii din toate țările să înțeleagă că extremismul politic naște monștri. Sper ca la noi, în România, lumea să vadă apucăturile extremiste ale PD-L și UDMR, să înțeleagă faptul că oprirea manifestărilor acestora îndreptate împotriva românilor trebuie oprite.


Să nu uităm: criminalul norvegian s-a format politic la popularii norvegieni, a adoptat terorismul ca formă de promovare a ideologiei extremei drepte, este un criminal politic - gestul său neagă omul și drepturile sale, sacrificiul uman fiind considerat necesar pentru a impresiona și supune ceilalți oameni.