Declarația de presă comună Klaus Iohannis cu Mark Rutte

Declarația de presă comună a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte

17:20 | 12 Septembrie 2018

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 12 septembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o declarație de presă cu Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Este o plăcere să-l primesc astăzi pe Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte, într-un moment important în cooperarea noastră bilaterală, mai ales în context european. Mă refer, desigur, la exercitarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, în prima parte a anului 2019.

Importanța acestei întâlniri de astăzi este cu atât mai mare cu cât domnul Prim-ministru este la prima vizită pe care o face în România. Am avut discuții foarte bune cu privire la stadiul relației noastre bilaterale. Am subliniat că relația noastră are o foarte importantă componentă economică, dar una și socială. Vă reamintesc, Olanda este primul investitor, cel mai important investitor, iar numeroase locuri de muncă sunt create în urma investițiilor olandeze directe în România.

În același timp, relația bilaterală a primit în ultimii ani o componentă nouă, importantă, interesantă, o comunitate de români - aproximativ 30.000 de români care trăiesc în Olanda - o comunitate preponderent tânără, bine pregătită, bine integrată şi care, cred că pot să spun, contribuie într-un mod foarte pozitiv la dezvoltarea Olandei. 

Viitorul Uniunii Europene a fost un subiect extrem de important în discuția noastră şi, chiar dacă nu avem opinii identice în toate dosarele, este foarte important de notat că atât Olanda, cât şi România lucrează pe fond la același deziderat comun: consolidarea unității europene. Şi, în acest context, mă bucură faptul că în discursul de astăzi al Președintelui Comisiei, domnul Jean-Claude Juncker, discurs pe care l-am apreciat, un discurs foarte binevenit, predomină acest mesaj de unitate, de atenuare a diferențelor dintre est şi vest, nord şi sud, un mesaj care vine în a sublinia importanța diminuării diferențelor și evitarea divizării Uniunii.

Uniunea Europeană are nevoie de solidaritate reală între statele membre. Această solidaritate trebuie să vină dintr-un angajament unanim de a respecta tratatele europene, dar, evident, și valorile și principiile cuprinse în acestea.

Ca Președinte al României, am susținut și voi continua să susțin efortul neabătut de a edifica un stat modern, bazat pe democrație consolidată, statul de drept și drepturile omului. Aceste repere fundamentale sunt reperele noastre naționale şi ele sunt şi reperele europene pe care le impunem.

Am căzut de acord cu partenerii noștri olandezi că succesul Uniunii este legat de eficiența răspunsurilor concrete pe care, în domeniile sale de competență, Uniunea le dă problemelor resimțite de cetățeanul european. Nu întâmplător cetățeanul și beneficiile directe pentru el sunt în centrul programului de lucru al viitoarei Președinții a României la Consiliul Uniunii Europene. Este un punct extrem de important din agenda României.

Alături de Olanda și de ceilalți parteneri europeni și, bineînțeles, în strânsă legătură cu instituțiile europene, lucrăm ca agenda viitoare a Uniunii Europene să se bazeze pe priorități consensuale, care să producă rezultate concrete și să contribuie la întărirea încrederii cetățenilor în proiectul european.

Am trecut, împreună cu domnul Prim-ministru, în revistă o serie de teme proeminente pentru semestrul I al anului viitor, cel al mandatului României la Președinția Consiliului Uniunii Europene. Am discutat chiar mult despre pregătirea Summitului de la Sibiu din 9 mai 2019, care va marca un moment extrem de important în definirea agendei strategice a Uniunii pentru următorii 5 ani, dar și în perspectivă, lucru care a fost, de altfel, puternic subliniat în discursul de astăzi al domnului Juncker.

Am căzut de acord cu premierul Rutte că agenda viitoare a Uniunii Europene trebuie să își găsească o reflectare corespunzătoare și în bugetul Uniunii pentru perioada post-2020. În acest context, am subliniat că România, ca viitoare Președinție a Consiliului, va acorda o atenție prioritară negocierilor cu privire la Cadrul Financiar Multianual.

Am arătat, de asemenea, că România este gata să se implice în avansarea dezbaterilor și pe alte teme importante, precum consolidarea Uniunii Economice și Monetare, temă importantă pe care am detaliat-o. Noi susținem că este esențial ca pe această temă să fie asigurată transparența față de statele membre din afara zonei euro și ne bucurăm că Olanda sprijină această abordare.

Un subiect aparte pe care l-am abordat a fost și cel al securității interne a Uniunii Europene, inclusiv, sigur, din perspectiva migrației. Am semnalat intenția României de a continua să se implice, inclusiv din postura de Președinție, în consolidarea instrumentelor de care dispune Uniunea Europeană pentru gestionarea acestor teme, şi este mare nevoie de așa ceva. Am subliniat sprijinul României pentru gestionarea mai eficientă a frontierelor externe ale Uniunii. În acest context, am reiterat dorința României de a adera cât mai curând posibil la spațiul Schengen.

Discuțiile noastre privind Brexit au scos în evidență, așa cum ne-am și așteptat, multe puncte comune. Astfel, ambele state susțin menținerea unității UE27, finalizarea în această toamnă a Acordului de retragere și au dorința ca în viitor relația dintre Uniune și Marea Britanie să fie bazată pe un parteneriat cuprinzător. Am discutat și despre relațiile externe ale Uniunii, din care aș evidenția mai ales sprijinul pe care atât România, cât și Olanda îl manifestă pentru o relație transatlantică solidă.

Dacă ar fi să rezum esența relației de cooperare pe care România și-o propune cu Olanda, aceasta o putem defini la nivel bilateral prin pragmatism, cu accent pe proiectele concrete de colaborare care stimulează dezvoltarea economică și socială, iar la nivel european prin respectul față de tratatele fondatoare ale Uniunii și consolidarea proiectului european. Apreciez discuțiile foarte bune, foarte deschise, pe care le-am avut, domnule Prim-ministru, atât în faza de tête-à-tête, cât şi împreună cu delegațiile noastre şi îmi face plăcere să vă dau microfonul!

Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte: Domnule Preşedinte, dragă Klaus, mulţumesc foarte mult pentru această călduroasă primire. Sunt perfect de acord că relaţiile noastre bilaterale sunt foarte puternice. Lucrăm împreună, colaborăm la nivel european, avem o relație economică foarte puternică. Firmele din România investesc în Olanda şi cele din Olanda investesc în România. Pot astfel crea o creştere şi, printre altele, şi locuri de muncă pentru oamenii care locuiesc în România şi cei care locuiesc în Olanda. Am colaborat amândoi şi în cadrul Consiliului European, prețuiesc relația noastră şi modul în care am colaborat în acest context. Astăzi ne-am concentrat în discuțiile noastre, aşa cum foarte bine ai spus, pe mai multe chestiuni, cum ar fi migraţia, chestiunea Brexit-ului, dar îndeosebi, ne-am concentrat pe faptul că România va deţine Preşedinţia Consiliului UE, în prima jumătate a lui 2019. Consider că o serie dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană vor fi, categoric, în discuție în prima jumătate a anului viitor şi va depinde foarte mult de capacitatea de conducător a României.

Vom avea tot felul de lucruri pe care le discutăm, de exemplu, la Salzburg. Vor juca acestea un rol foarte important şi în Președinția României şi, de exemplu, chestiunea acordurilor pe care le putem avea cu Africa, cum gestionăm chestiunea presiunii migrației asupra Europei, per total, dar îndeosebi, ne-am concentrat pe faptul că în orașul dumneavoastră natal ne vom reîntâlni, pe 9 mai, în contextul unei întâlniri neoficiale a Consiliului, care s-ar putea să aibă un caracter transformator, această întâlnire, un impact asupra următorilor cinci ani ai Uniunii Europene, pentru că acesta este un moment care e doar la câteva săptămâni înaintea alegerilor europene. Împreună trebuie, deci, să construim agenda pentru următorii cinci ani şi cred că România şi Olanda gândesc foarte asemănător, că trebuie să existe o Uniune Europeană de valori, întemeiată pe o economie puternică și care lucrând strâns în colaborare, creează siguranța într-o lume din ce în ce mai nesigură. Faptul că această întâlnire are loc înainte cu trei săptămâni înaintea alegerilor europene este o ocazie extraordinară pentru a construi pe mai departe această agendă. Vă ofer tot sprijinul meu pentru ca președinția română să aibă succes, e prima dată când o deține, această Președinție rotativă. Știu cum vă pregătiți pentru acest lucru, știu ce ambiții aveți din partea acestei calități, însă Brexit, migrație și următorii cinci ani de agendă europeană reprezintă pentru dumneavoastră, sub conducerea dumneavoastră, domnule Președinte, în prima jumătate a anului viitor, o ocazie extraordinară.

Vă asigur de întregul meu sprijin categoric în direcția acestor evenimente, va avea loc conferința în orașul dumneavoastră la Sibiu, ceea ce este și mai frumos! Vă mulțumesc încă o dată pentru primirea călduroasă de astăzi, mă bucur că suntem de acord asupra modului în care putem colabora bilateral și în Uniunea Europeană în următoarele 12 luni! Mulțumesc!

Sesiune de întrebări și răspunsuri

Jurnalist: Bună ziua! Întrebarea mea se adresează atât domnului Preşedinte, cât şi domnului Prim-ministru. Olanda este unul dintre cele 12 state care, recent, prin ambasadele lor, au făcut apel la instituțiile românești să nu slăbească statul de drept şi lupta anticorupție prin modificări legislative ale Codului Penal şi ale legilor justiției. Considerați că acest apel a fost înțeles, este respectat sau, dimpotrivă, am putea ajunge într-o situaţie similară cu cea a Ungariei, în care România să fie avertizată şi chiar sancționată?

Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte: Da, este adevărat că am urmărit şi noi evenimentele recente din România, avem o serie de îngrijorări şi noi cu privire la statul de drept. Comisia Europeană, şi ea, recent şi-a manifestat îngrijorările cu privire la eforturile de reformă care par să încetinească ritmul. Din perspectiva noastră, sigur, privim întâi la Comisia Europeană şi vedem ce fac ei acolo. Pentru noi toți însă, pentru toată Uniunea, statul de drept este un aspect absolut cheie, este fundamentul parteneriatului european, siguranța juridică, legală pentru firme şi persoane private este extraordinar de importantă. Să vedem cu ce va veni Comisia şi apoi vom vedea fiecare dintre noi, independent, dacă s-au făcut progrese şi în ce fel, în ce măsură.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Aceste semnale venite de la partenerii noştri trebuie luate foarte, foarte în serios. Noi suntem împreună în Uniunea Europeană şi împreună vrem să construim o Uniune mai puternică. Şi atunci, dacă într-o parte apar probleme care atrag atenţia, este bine ca toată lumea să reacționeze în ideea de a îmbunătăți întregul mers. Ştiu că în politica românească sunt voci care acuză că partenerii noştri se amestecă în treburile interne ale României. Această abordare şi această evaluare sunt fundamental greşite. Tocmai în virtutea faptului că suntem împreună în Uniunea Europeană este obligatoriu ca atunci când ceva nu merge neapărat aşa cum trebuie să se atragă atenţia. Aceste semnale trebuie luate foarte, foarte în serios, cum de altfel trebuie luată în serios şi opinia unor actori avizaţi externi cum este, de exemplu Comisia de la Veneţia, care chiar în zilele următoare se va afla în România nu pentru a ne critica, acesta este un discurs populist greşit. Oamenii vin ca să ne ajute să construim o legislaţie mai performantă, mai modernă. Anumite abordări populiste prin care se arată, cică, că ar veni unii străini cum trebuie să ne rânduim noi ţara, le refuz clar şi categoric. Noi suntem într-o uniune a valorilor, noi dorim să ne consultăm cu parteneri bine intenţionaţi care vin să ne ajute. Aceste lucruri trebuie foarte, foarte bine înțelese şi aceste lucruri sunt importante pentru noi toți. Nu putem să fim parte într-o comunitate de valori şi să ne izolăm față de această comunitate. Dar ce este important şi Summitul de anul viitor, Summitul care se va desfășura în România, în Sibiu, şi unde vom desena liniile viitorului nostru. Acest viitor al Uniunii include România şi pentru asta avem tot interesul să arătăm că noi, românii, am înțeles că este vorba despre valori, valori pe care şi noi le respectăm.

Jurnalist: Dacă-mi permiteţi, domnule Preşedinte, un scurt follow-up la ceea ce spuneaţi în legătură cu intervenţia străină. Există acuzaţii de la vârful coaliției de guvernare în legătură cu protestul din 10 august că ar fi fost finanţat din străinătate. Cum le priviți?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Nu am astfel de date.

Jurnalist: Aţi menţionat că una dintre temele de discuții a fost legată de aderarea României la spațiul Schengen. Aş vrea să-l întreb pe domnul Prim-ministru care este poziţia Olandei în acest moment, iar pe domnul Preşedinte, având în vedere evoluţiile din ţară, România este mai aproape sau mai departe acum de acest deziderat?

Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte: Evident, înţeleg pe deplin dorinţa României de a adera la spaţiul Schengen. Olanda a făcut în permanență o legătură între această dorinţă şi îndeplinirea tuturor cerinţelor MCV-ului, Mecanismul de Cooperare şi Verificare, trebuie să fim îndrumați de aceste criterii. Este o chestiune pe care o va evalua şi Comisia Europeană şi imediat ce o face, vom vedea care sunt pașii următori.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Spațiul Schengen a fost creat printr-o înţelegere care prevede şi pașii de urmat şi condițiile care trebuie îndeplinite. Comisia Europeană sprijină demersul de aderare al României, cum majoritatea statelor europene sunt pentru acceptarea României şi de obicei se asociază şi cu Bulgaria. Aceste chestiuni au fost de multe ori şi pe larg dezbătute, iar evoluţia pe care o vedem în momentul de faţă în domeniul legilor justiţiei cu siguranţă ridică câteva semne de întrebare suplimentare. Eu sunt, totuşi, moderat optimist că vom reuşi să avem o legislaţie în materie de justiţie care rezistă la o verificare atentă în final şi cred că uşor, uşor toată lumea a înţeles că legislaţia în domeniul justiţiei trebuie îmbunătăţită, şi nu ciopârţită. Sper ca acest lucru în final să fie înțeles şi de cei care au pornit cu un elan nemotivat şi cu o totală lipsă de transparență acest procedeu şi cred că există suficientă înțelepciune în politica românească pentru a găsi un final potrivit pentru aceste lucruri. Dar, momentan, etapa în care ne aflăm ridică mai multe semne de întrebare decât aduce certitudini. Mulțumesc!

Prim-ministrul Regatului Țărilor de Jos, domnul Mark Rutte: Mulțumesc!

Europa „politică” a lui Juncker este „faultată” de industriile statelor membre

Am găsit un articol interesant pe „contributors”, scris de Valentin Naumescu (aici).

Scenariul 6: Juncker se spală pe mâini şi îşi pregăteşte o ieşire „romantică” din scenă

Plec de la premisa „toată lumea are dreptate”.

Are dreptate și Naumescu. Are dreptate și Juncker. Am dreptate și eu. Ai dreptate și tu, cel care citești presa, studiile, comentariile.

Da, Juncker a vorbit despre „starea Uniunii Europene”. Are acest atribut ca anual să prezinte starea Uniunii și să spună care sunt intențiile Comisiei Europene pentru anul care urmează dar și în anii următori. El este „șeful executivului” Uniunii, cel care aplică legislația Uniunii. Normal că discursul lui are elemente tehnice mai mult decât poziționări politice. Asta nu înseamnă că „omul politic” Jean-Claude Juncker nu poate avea „viziuni” politice cu privire la Uniunea Europeană. Mai ales că el este cel mai înalt reprezentant al Luxemburgului în instituțiile europene.

Scenariul 6, cotat ca „viziune”, ca părere personală, a plăcut statelor mai puțin dezvoltate și a displăcut statelor dezvoltate. Juncker își dorește o Uniunea Europeană închegată politic, astfel încât să devină un tot economic, în avantajul tuturor statelor membre. El gândește la „întreg” pentru că altfel nu se poate asigura securitatea întregii Uniunii în fața riscurilor „asimetrice” cu care timpurile actuale ne provoacă, nu se poate merge mai departe cu proiecția „apărării comune” și nici cu o poziție unitară a tuturor statelor în fața competitorilor economici mondiali: SUA, China, Rusia, India etc.

Reacțiile Olandei, Austriei și Germaniei reflectă faptul că liderii sau unele personalități ale acestor țări sunt încă tributare intereselor naționaliste și mai puțin dispuse să accepte închegarea Uniunii Europene. Chiar și liderii europeni care „au tăcut” sunt mai aproape de cei care s-au opus viziunii. Macron are propria viziune pe care vrea să o impună altfel va suferi politic. S-a angajat mult dar nu prea obține.

Lecturile din presa străină, franceză și engleză, îmi arată că viziunea lui Juncker este foarte departe de realizare. Le Monde, Independent, Daily Express etc. sunt pline de articole care reflectă preocupările din acele țări dar, de bună seamă și corect în același timp, se uită în curțile vecine cu mare atenție.

Brexit-ul este mai puțin tratat la noi însă în presa engleză este o temă de bază. Este normal ca Theresa May să încerce, împreună cu miniștrii cabinetului său să obține cele mai bune condiții pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Este normal ca briții să spună că fac progrese. Este absolut normal ca Barnier, negociatorul șef al UE, să spună că nu s-a făcut nimic până acum. Interesante sunt însă alte aspecte legate de Brexit, aspecte legate de interesele economice ale industriilor din statele europene.

Pescarii danezi au atras atenția asupra faptului că ieșirea Marii Britanii din UE trebuie să permită pescarilor din UE accesarea, pe viitor, a apelor britanice, pentru pescuit. Cererea pescarilor danezi are sens. Economia daneză depinde de acest segment economic. Practic, danezii cer ca UE să ofere UK un acord de liber schimb. Cum-necum, acest acord să existe.

Am citit că un reprezentant al industriei germane a făcut niște afirmații mai dure cu privire la viziunea lui Juncker. Germania va putea face o uniune politică cu Franța sau alte state dezvoltate, în nici un caz cu statele din estul Europei, cum ar fi Polonia sau Ungaria. Cum ar fi!

Tot industriașii germani sunt la capătul firului prin care se încearcă, după părerea mea, din rațiuni pur și simplu „egoiste”, ca Brexit-ul să nu aibă loc sau dacă va avea loc, Marea Britanie să primească un acord de liber schimb cu favoarea de a refuza libera circulație a lucrătorilor din UE, în special al celor din estul Uniunii Europene. Am citit că industriașii din Erfurt (Turingia) au scris Angelei Merkel ca acordul cu Marea Britanie pentru Brexit să nu le afecteze afacerile, regiunea fiind dependentă de comerțul cu Regatul Unit! Probabil că nu sunt singurii.

Brexit a scos în față protecționismul statelor din Uniunea Europeană. Olanda are anumite interese în blocarea integrării depline a României și Bulgariei în Uniunea Europeană. Nu are nici un interes în atragerea către Uniunea Europeană a Ucrainei sau R. Moldova. Nu mai spun de accederea Turciei la Uniunea Europeană. Nu este singura. Franța și Germania vor cade la consens. Fără România și Bulgaria în Schengen, deocamdată. Sărăcia celor două state crează condiții pentru acte de corupție. Cât privește aderarea la Zona Euro, ehehei, mai este. Nu mai spun de Ungaria, Polonia, Cehia, Italia ...

Avem dorințe mari dar nu avem putință. Sunt de acord cu Naumescu că liderii politici români au fost „naivi” în interpretarea discursului lui Juncker. Aplauzele ar fi trebuit să nu existe. Președintele Iohannis a fost cel mai ponderat. Bănuiesc că a discutat cu Juncker la telefon și chiar am impresia că a știut conținutul discursului înainte de a fi rostit. Nu sunt de acord cu Naumescu asupra concluziilor lui. A dat cu „bâta” nu doar în căruță, a mai nimerit și niște oale!

Juncker atrage atenția celorlalte state membre ale Uniunii Europene, mai mari sau mai mici, că valorile Uniunii trebuie să folosească tuturor, toți sunt egali, toți cetățenii Uniunii. Însăși tratatele de bază ale Uniunii au ca scop o viață mai bună pentru cetățenii uniunii. Pe măsură ce procesul de integrare în Uniunea Europeană are loc, ies la suprafață „minciunile” politicienilor din unele state membre care au clamat respectarea lor. Protecționismul agresiv practicat de statele fondatoare, unele dintre ele fiind în conflict deschis cu privire la „domeniile „strategice” din industria lor - Franța a blocat Italia să preia o societate franceză constructoare de nave -, expansiunea prin achiziții de terenuri și industrii cu folosirea șantajului - Olanda în România, Ungaria în România etc. -, desfigurează valorile care au stat la baza creerii Uniunii Europene.

Să notăm, în concluzie, că fără o dezvoltare economică sustenabilă nu avem nici o șansă să fim luați în seamă în Uniunea Europeană. Iar de aici să mergem la actuala guvernare și să vedem că hei-rupism-ul nu are nimic comun cu productivitatea, cu sustenabilitatea, cu dezvoltarea.

Olanda este sursa crizei oului contaminat cu fipronil

De la un semnal „oarecare”, criza cu ouă contaminate cu fipronil capătă nu doar mai multă claritate dar semnalează și o anumită iresponsabilitate.

Cercetările din Belgia ne arată că Olanda a fost informată încă din luna noiembrie 2016 (!) că au fost identificate ouă produse de crescătoriile de păsări din Olanda contaminate cu fipronil. Belgienii au documente care confirmă aceste date. Se pare că și Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală avea informații despre această situație. Agerpres.

„„Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a anunțat luni că prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje nu a fost transmisă nicio notificare oficială despre reziduuri de fipronil în ouă și nu există nicio informație care să arate că produsele afectate au intrat pe piața din România, potrivit unui comunicat al autorității.

"Ca urmare a semnalărilor apărute în mass-media, despre faptul că în unele țări din Uniunea Europeană au fost depistate reziduuri de fipronil în ouă, ANSVSA face următoarele precizări: Prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje, nu a fost transmisă nicio notificare oficială în acest sens și nu există nicio informație care să arate că produsele afectate au intrat pe piața din România. Din datele pe care le deținem, în România au fost autorizate de către Ministerul Sănătății, instituția competentă pentru autorizarea produselor biocide, (prin Comisia Națională pentru Produse Biocide), un număr de 7 produse biocide pe bază de fipronil (substanță activă)", se spune în comunicat.”

Comunicatul ANSVSA arată astăzi, în data de 10 august 2017, că la nivelul Comisiei Europene s-a acceptat, tacit, o mare porcărie cu privire la siguranța alimentelor pentru consumul populației. De ce ? Pentru că sunt implicate crescătoriile de păsări din Olanda, stat fondator al Uniunii Europene ?

Toate explicații care însoțesc „evenimentul”, că fipronil este o toxină slabă pentru organismul uman nu au cum sta în picioare. Faptul că germanii și românii produc fipronil care este achiziționat de firmele care produc substanțe pentru deparazitare nu duce vinovăția la producători. O duce la cei care folosesc substanța contrar reglementărilor europene foarte stricte în materie.

Belgia acuză Olanda (al doilea mare producător internațional de carne de pasăre și de ouă pentru consum după SUA) pentru situația creată. Belgia fiind și ea cu o mare parte din vină ! A știut despre contaminarea ouălelor cu fipronil, a discutat cu cei din Olanda dar nu au mai informat și Comisia europeană pentru a alerta celelalte state membre ale UE în care ouălele olandeze au ajuns pentru consum !

Iar Olanda tace. Tace ca „motu'n păpușoi”. Fermele olandeze cu „probleme” au fost închise iar păsările au fost omorâte și arse. Acțiunea este radicală. Orice verificare a solului din fermele respective ar fi indicat existența fipronil-ului dar și a altor substanțe toxice interzise pentru zonele de producție a alimentelor destinate consumului de către oameni.

Îmi pun întrebarea, ca nespecialist, substanțele alea interzise nu au pătruns și în păsările care au ouat ? Dacă ele au fost sacrificate și puse în vânzare, nu au fost toxice pentru consumul uman ? Vorbim despre descoperirea intoxicării în luna noiembrie 2016 iar acum suntem în august 2017 ! De când practică Olanda „intoxicarea” ouălelor de pasăre și a  produselor alimentare pe bază de carne de pasăre cu fipronil dar și cu alte substanțe toxice ? Care vor fi efectele asupra populației UE care a consumat aceste produse ? Înțeleg că nu trebuie dusă problema către panică, dar să fim cinstiți cu noi înșine: cine răspunde pentru cei care vor muri din cauza indolenței producătorilor olandezi și belgieni ?

Iar treaba asta îmi amintește și de „criza” cărnii de cal. Tot Olanda este țara în care produsele din carne de vită au fost înlocuite cu carnea de cal, tot Belgia era „pe aproape”, ba chiar și „sora” Franța iar toate trei arătau cu degetul spre România care a avut probele necesare care au demontat măgăria „fraților” europeni.

Banul să iasă ! Trăiască banul !

Olanda a reușit să ia un răgaz. Extremismul trebuie combătut cu răbdare. Cu rezultate politice în actul de guvernare.

Geert Wilders a mai câștigat 4 mandate pentru partidul său extremist, Partidul Libertății (PVV), dar nu a reușit să schimbe, prea mult, spiritul democratic al societății olandeze.

Alegerile de ieri s-au încheiat cu o victorie destul de chinuită a Partidului Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) condus de Mark Rutte, prim-ministrul în funcție. A pierdut 9 mandate față de ultimele alegeri însă a rămas cu 32 de mandate (ultimele estimări).

Există șanse ca Mark Rutte să poată forma un nou guvern. Ar fi bine. Este bine, după părerea mea și faptul că Mark Rutte a adoptat o poziție diferită față de cea anterioară. Olanda nu va mai fi „mama bună” pentru oricine ajunge în țară. Mesajul lui Rutte din timpul campaniei electorale potrivit căruia cei care nu respectă valorile olandeze să părăsească țara trage o linie roșie, clară, pentru toți cei care se duc în Olanda însă nu vor să îi respecte valorile, vor să îi impună valori străine spiritului olandez.

Să ne uităm și la rezultate, cu mai multă atenție.

Partidul Libertății al lui Wilders (PVV) câștigă 4 mandate față de ultimele alegeri. Nu este marele câștigător, este însă unul dintre câștigători. Înseamnă că în Olanda se întărește curentul naționalist ca urmare a unor politici prea deschise față de fenomenul migraționist și mai ales față de prea multă toleranță față de imigranții tratați ca „persoane defavorizate”. Cumva, Olanda va trebui să vadă  dacă o mai prinde rolul de „mamă a năpăstuiților lumii”. Ceva nu mai merge în țară. Ceva a fost prea mult. Iar ultimele contre cu Ankara scot în evidență lipsuri în politicile  anterioare privind imigrația.

Curentul naționalist cu excrescența ultranaționalistă poate fi combătut de viitoarea guvernare printr-o politică diferită decât cea de până acum. Ultra-naționalismul nu poate fi combătut cu vorbe, ci cu fapte, cu rezultate ale guvernării orientată către proprii cetățeni, către mediul european aparținând europenilor, mediu în care olandezii trebuie să se simtă ca acasă.

Ca să fiu și mai sincer, sper ca Olanda să fie mai dispusă să sprijine o mai multă integrare a tuturor statelor membre în Uniunea Europeană. Degeaba ai un concept de bază al UE, pe care îl pui în nasul britanicilor când este vorba despre accesul liber la piața europeană - libera circulație a forței de muncă -, dacă tu ca țară membră a UE accepți imigrația din terțe țări care împiedică exercitarea de către concetățenii europeni a dreptului la migrația forței de muncă. S-a ajuns până acolo încât Wilders a cerut, de mai multe ori, ca România și Bulgaria să fie eliminate din UE. Iar asta înseamnă că în Olanda s-a format, ca urmare a unui interes politic major, imaginea falsă că România și Bulgaria sunt mai aproape de echivalentul „terțelor țări” decât al „țărilor comunitare”.

Laburiștii din PvdA au înregistrat cea mai mare înfrângere istorică, coborând de la 39 de mandate la abia 9 mandate ! Iar laburiștii sunt parteneri în actuala coaliție de guvernare ! Iar asta spune ceva.

Dacă luăm în calcul și perderea de 9 mandate a partidului lui Rutte (VVD) față de legislatura trecută, putem trage o concluzie nu prea încurajatoare. Pierderile VVD și PvdA însumează 39 de mandate !

Scăparea, dacă este să fim sinceri, a venit din mandatele câștigate de Creștin-democrații din CDA - 19 mandate -, și a progresiștii din D66 - 19 mandate -, la care se adaugă Ecologiștii GroenLinks - care au crescut de 4 ori la 16 mandate ! Este sigur că aceștia nu vor colabora cu PVV-ul lui Wilders.

Cu cine va forma un viitor Guvern Rutte, nu îmi bat capul acum. Observ doar faptul că Olanda a trecut, ca prin urechile acului, de Nexit. Depinde de viitorul Guvern, de modul în care vor guverna dacă Nexit-ul rămâne de actualitate sau nu.

Cum era și normal, Franța, Germania și CE au manifestat „zgomotos” satisfacția victoriei lui Rutte, dar au morcovul cât stâlpul de telegraf. Și Franța și Germania sunt în „cărțile” extremismului din cauza politicilor mult prea laxe privind imigrația. Politici care au pus UE sub semnul întrebării.

Sfârșitul epocii unei mai mari integrări în UE ?

Agerpres. Brexit-ul un posibil model pentru alte state europene.

Ministrul de finanțe german nu se dezice. Rațional până „la durere”.

Wolfgang Schaeuble taie în carne vie. Afirmă că Olanda ar putea urma cu „Nexit-ul” pentru că Olanda este foarte legată de economia britanică. Și nu este singura.

Mie îmi reține atenția o altă afirmație a lui Schaeuble: „În caz de Brexit, Uniunea Europeană nu va putea răspunde propunând pur și simplu o mai mare integrare. Ar fi ceva stângaci, mulți ar fi îndreptățiți să se întrebe dacă nu cumva noi, politicienii, n-am înțeles nimic până acum.”

Eu înțeleg să fac o diferență între „o mai mare integrare”, în sensul de mai multă integrare impusă de anumite modele dominante și anumite interese strategice ca bloc continental și „mai multă integrare” din partea statelor pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt al integrării deja convenite prin tratatele UE.

Germania și Franța au tot pedalat pe acea „mai mare integrare” de care a vorbit Schaeuble, chiar integrarea financiară pe motiv de monedă comună. S-a vorbit de integrare în domenii cum ar fi apărarea, securitatea, asistența consulară etc. Ei bine, toate au picat, se pare.

Cât privește Marea Britanie, ea este incomplet integrată în UE. Sunt teritorii care aparțin de coroana britanică dar care nu sunt parte a UE. Insulele Canalului, numite și Insulele Anglo-Normande - Jersey și Guernsey -, de exemplu. Ca să dau un exemplu la îndemână. ca să nu mai vorbesc de British Commonwealth. O „mai mare integrare” a Marii Britanii în UE ar fi urmată de distrugerea unei lumi pe care Marea Britanie a construit-o în secole de existență.

Această „mai mare integrare” a fost obiectiv politic german. Practic, prin această declarație, eu înțeleg că marele obiectiv politic german a picat. Este irealizabil.

Această declarație a lui Wolfgang Schaeuble este singulară sau este doar un semnal că se poate discuta subiectul la liber ? Germania, cea care dorea să strângă „în pumnu'i de fier” voința europenilor a transmis Marii Britanii renunțarea la obiectivul politic european ? Înclin să cred că da.

Nu știu ce va face englezul care va merge la vot. Are dreptate Wolfgang Schaeuble când afirmă că Marea Britanie va avea de suferit pentru că are economia legată foarte strâns de cea a statelor Uniunii Europene. Devenind o terță țară, Marea Britanie va ieși din tratatele constitutive ale UE, din toate convențiile UE. O soluție ar fi intrarea ei în SEE. Înclin să cred că este o soluție de avarie pe care au luat-o în calcul însă tot va trebui să existe negocieri. Pot crede că în eventualitatea unui brexit se va stabili o perioadă de exit. Un an, doi, cine știe ?!

Aflate la sfârșitul perioadei de viață activă, unii politicieni europeni calcă în străchini. Brexit-ul este o atenționare. Imigrația covârșitoare este o altă temă care se chinuie să iasă de sub lumina reflectoarelor. Statele europene care „moțăiau” îndestulate, au devenit foarte vioaie. Austria care și-a scăzut cheltuielile de securitate și apărare până la un minim ridicol a constatat că nici un vecin nu mai are de gând să o apere. Nici ungurii, nici italienii, nici cehii, nici croații ...

Comisiile de specialitate ale UE constată că jaloanele care arată limita bunei purtări în actele de guvernare sunt destul de nebăgate în seamă. Este normal. Statele europene au dezvoltări diferite, moșteniri diferite, sensibilități diferite.

Să risc un pronostic ? Risc. Vom avea o Europă unită economic, comercial, științific, consular, financiar, bancar și probabil polițienesc, în special sub aspectul protecției frontierelor externe. Poate că este suficient. O mai „mare integrare” va avea loc mult, mult mai târziu. Nu este exclus ca mai mari integrări să aibă loc la nivele mai mici, între țări vecine și cu foarte multe legături istorice. Marea integrare europeană va trebui să mia aștepte.

Va trebui totuși găsită o formulă pentru un sistem comun de apărare al UE, complementar sistemului oferit de NATO. Un sistem în care Franța să nu o mai facă pe mironosița iar Italia să înțeleagă că apărarea statelor membre ale UE nu este o glumă.

Anchetă la cererea unor deputați olandezi asupra militarilor olandezi care luptă în Irak ?

Din vestul ăla „modern” vin tot felul de curiozități.

Agerpres (aici). Autoritățile olandeze au anunțat începerea unei anchete asupra militarilor care participă la coaliția internațională împotriva Statului Islamic.

Ținta este politică. Unii deputați olandezi nu sunt de acord cu participarea Olandei la coaliția internațională împotriva SI (motivele pot fi diferite) așa că atacă direct militarii olandezi participanți. Este vorba despre 4 aeronave de vânătoare F-16, despre piloții acestora care sunt acuzați că au produs, pe timpul bombardamentului pozițiilor islamiste daune civililor. Piloții aeronavelor de vânătoare olandeze ar fi vinovați, după cum consideră deputații olandezi, de moartea unor victime civile în urma unor bombardamente.

Ministerul apărării consideră că este aproape imposibil să stabilești numărul civililor decedați în urma acțiunilor coaliției. Pentru că aici vorbim despre acțiuni ale coaliției militare și nu despre acțiunile individuale ale piloților olandezi. Avioanele de vânătoare însoțesc și asigură securitatea avioanelor de bombardament. Pot avea și acțiuni individuale asupra unor ținte terestre însă este puțin probabil ca în cadrul coaliției aviația de vânătoare să atace case sau grupuri de oameni de pe străzi.

Dacă noi ne criticăm parlamentarii pentru „minuni”, ce am face dacă parlamentarii români ar cere anchete asupra militarilor noștri participanți la operațiuni în teatrele de acțiuni din străinătate ? Indiferent sub care drapel. Al ONU, al UE, al NATO etc.

Unii oameni sunt idioți.

Reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Rusia să își asume responsabilitatea ! Se strânge „lațul”.

Catastrofa aviatică din Ucraina începe, încet-încet, să producă efecte politice majore. Mai ieri un număr însemnat de state membre ale UE s-au opus vehement sancțiunilor economice contra Rusiei. O parte dintre politicienii europeni au susținut Rusia, pe față, în special socialiștii și extremiștii, din Germania, Ungaria, Franța, Italia, Marea Britanie ... Bănuiesc că și acum indivizii aceștia stau cu urechile ciulite la propaganda rusă pentru a acorda susținerea lor, mai ales după ce s-a ajuns la o abundență a informațiilor care acuză Rusia de susținere a așa-zișilor separatiști pro-ruși care ar fi autorii crimei. De fapt, nici nu mai trebuie să vorbim despre separatiști, va trebui să vorbim despre unități militare ale armatei ruse aflate pe teritoriul Ucrainei în mod ilegal, unități specializate în folosirea tehnicii moderne de ducere a războiului. În prima linie, majoritari sunt „separatiștii”. În spate, în linia a doua, sunt specialiștii ruși care manevrează tehnica de luptă pe care Rusia a trimis-o în sprijinul separatiștilor. Se știe. Sunt informații militare confirmate de realitatea câmpului de luptă și de rezultatele obținute de acești specialiști (avioane ucrainene doborâte, acum și un avion civil). Sunt tancuri rusești distruse, sunt mașini ale infanteriei distruse, sunt mijloace de artilerie distruse, sunt urme ale muniției rusești folosite în exces de separatiști ...

Agerpres (aici) informează că Olanda și Marea Britanie cer reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Este o cerere foarte serioasă. Este un început de decizie la nivel de stat, cel puțin în cazul celor două. Mediafax (aici) aduce și el aceleași informații.

„„El (Vladimir Putin) trebuie să îşi asume responsabilităţile în privinţa rebelilor", a declarat Mark Rutte la Haga (premierul Olandei !), după ce a purtat o "conversaţie telefonică foarte intensă cu preşedintele rus"”.

Pentru Rusia, pentru viitorul relațiilor ei cu vestul, cu UE și SUA, cu aliații acestora, este un moment deosebit. Aceste două cereri arată că cel puțin Olanda și Marea Britanie sunt convinse că autorii crimei sunt ruși, că sunt sunt sprijiniți și coordonați de Moscova în acțiunile lor din Ucraina, că nu au încredere în comunicatele Moscovei și cred comunicatele Kievului, că sunt dispuse să ajute Kievul, chiar și în considerarea acțiunilor „separatiștilot pro-ruși” ca acțiuni ale unor „forțe teroriste”. Cu toate consecințele care vor rezulta din asemenea apreciere. Nu doar înăsprirea sancțiunilor politice și economice luate împotriva Rusiei ci și în sprijinul direct al Ucrainei, cu specialiști și tehnică militară modernă (așa cum cer ucrainenii), pentru ca aceștia să poată face față invaziei rusești.

Ieri spuneam că la nivelul statelor, discursul liderilor este unul temperat pentru că altfel ar trebui urmat de măsuri directe, funcție de interpretarea lui. Acum avem un discurs fără nuanțe. Olanda acuză direct Rusia de situația din Ucraina, îi cere lui Putin să își asume responsabilitatea pentru că asumarea acesteia poate fi considerată ca o „greșeală recunoscută care este pe jumătate iertată”. Cererea Olandei nu lasă loc la interpretări. Refuzul Rusiei va duce la adoptarea, cel puțin de către Olanda, a unor măsuri radicale în relațiile ei cu Rusia. Plus influența Olandei în deciziile UE.

Olanda, statul afectat major de actul criminal al armatei Ruse care activează în Ucraina, și-a spus cuvântul. Marea Britanie, la fel. Urmează ca Germania și alte state membre ale UE să se exprime. Pe ambele paliere de politică internațională. Ca state membre ale UE, solidare economic și politic și ca membre ale NATO, solidare militar. România, prin cuvântul lui Traian Băsescu, s-a pronunțat în sensul Olandei. Vecinii noștri au refuzat, agresiv uneori, să fie de partea criticilor lui Putin și a Rusiei. Ungaria, Serbia, Bulgaria ...

Ce va urma ? Nu știu. Noi și polonezii suntem printre adversarii declarați ai Rusiei. Celelalte state din Europa de est sunt dependente de gazul rusesc. Vor împiedica ele deciziile ulterioare ale UE în urma acestei cumplite tragedii ? Vor considera ungurii, bulgarii, sârbii, germanii etc. că acele 298 de persoane sunt „victime colaterale” ? Că sunt mai importante relațiile lor comerciale cu Rusia decât relațiile lor cu celelalte state membre ale UE ?