Despre jurnalism

Ziarul „Adevărul” preia un articol de la „Dilema Veche”, scris de Andrei Pleșu: „Citiri și recitiri”. Preiau doar partea despre presă, fără a considera că celelalte paragrafe sunt inferioare ca mesaj. Dimpotrivă. Chiar și experiența personală  a autorului este importantă pentru că ne arată că există și starea de normalitate și că în administrația publică există și oameni deosebiți. Cumva, trag eu concluzia, negativismul promovat de presă dar și unii comentatori pe rețelele de socializare este ceva în genul „negaționalismului” lui Dăncilă.

Dar să pun cele scrise de Andrei Pleșu.

„„Mario Vargas Llosa (Civilizaţia spectacolului, Humanitas, 2017):
 „Graniţa care despărţea, prin tradiţie, jurnalismul serios de cel de scandal a devenit tot mai laxă, s-a umplut de breşe, iar în multe cazuri chiar a dispărut, ajungîndu-se în prezent pînă acolo încît e greu să mai faci diferenţa între diversele medii de informare. Fiindcă una dintre consecinţele transformării divertismentului şi distracţiei în valoare supremă a unei epoci e aceea că, în zona informaţiei, se produce, pe nesimţite, o răsturnare greu de sesizat a priorităţilor: ştirile ajung să fie importante ori secundare mai ales – sau, uneori, exclusiv – nu atît pentru însemnătatea lor politică, economică, socială şi culturală, cît pentru caracterul lor de noutate, de surprinzător, neobişnuit, scandalos şi spectaculos. Fără să-şi fi propus aşa ceva, jurnalismul din zilele noastre urmează direcţia culturală dominantă, caută ca, informînd, să distreze şi să amuze, iar rezultatul inevitabil, din pricina deformării subtile a obiectivelor lui tradiţionale, este proliferarea presei light, uşoară, simplă, superficială şi distractivă, care, în unele cazuri extreme, dacă nu are la îndemînă informaţii scandaloase, le fabrică ea însăşi.“ No comment!

P.S. Pe forumuri şi în felurite „contribuţii“ din presa vorbită sau scrisă, am primit, de a lungul anilor, o sumedenie de înjurături care, dacă aş fi fost mai slab de înger, mi-ar fi suspendat definitiv dorinţa de a scrie, de a mă manifesta public într-un fel sau altul. Mi-au trebuit consistente resurse de stoicism, resemnare, smerenie şi umor ca să nu mă opresc. E drept, s-a întîmplat să fiu răsplătit şi cu bune cuvinte, cu prietenească solidaritate, cu bună cuviinţă. Şi le mulţumesc tuturor celor care m-au onorat cu astfel de încurajatoare mesaje. Dar ţin să fac o specială menţiune pentru cei puţini, foarte puţini, care îmi scriu cu titlu personal, fără măcar să-mi dea şansa să le răspund direct: îmi trimit o scrisoare caldă, generoasă, dar nu-şi dau decît numele, fără adresă, aşadar fără să aştepte o reacţie pe măsură. Aşa mi-a parvenit, de curînd, la redacţia Dilemei vechi, o misivă a doamnei Liliana Szasz, însoţită de un articol din Glasul Maramureşului, semnat de dl Gheorghe Pârja. Le mulţumesc amîndurora şi mă întreb dacă nu cumva cei mai importanţi prieteni nu sînt tocmai aceia pe care nu-i vei întîlni niciodată faţă către faţă...””

***

Ne rămâne doar să distingem între jurnalismul serios și cel de scandal. O parte dintre noi pentru că altă parte nu are nici dorința și nici capacitatea de a înțelege „știrea serioasă”! Ea există dar nu are prea mulți „adepți”. Citind pasajul din Mario Vargas Llosa putem pune de o parte și de alta, la jurnalism serios și la jurnalism de scandal posturile Tv și publicațiile, print sau on-line.

Nu cred că voi comite o greșeală dacă voi spune că și asociațiile constituite de oameni, de la partide politice la ONG-uri aleg să comunice presei doar informații care să sprijine „jurnalismul de scandal”. Scandalul atrage. Informația serioasă este acceptată doar de un număr restrâns de persoane. În special de persoanele care conștientizează că libertatea lor impune o responsabilitate echivalentă. Obligația de a informa corect cetățenii când publici știri este o condiție a libertății de exprimare.

Mărășești, 6 august 2017, președintele Iohannis arată națiunii calea

Am pus un titlu așa cum am simțit eu mesajul lui Iohannis. Pentru că rememorând trecutul, în fraze scurte și cu adresă precisă, Klaus Iohannis se adresează tuturor cetățenilor arătând că respectul suprem față de faptele înaintașilor este să apărăm ce am obținut în Marele Război pentru întregirea neamului, așa cum a fost declarat de participanții la el, ofițeri ai Armatei Regale a României. Pe „ro.wikisource.org” există o prezentare: „Războiul pentru întregirea neamului românesc (1916-1919)” povestit de Victor Lazăr, cu starea românilor din Ardeal sub asuprirea „nemeșilor” dar și a așteptărilor lor de la frații din Regat. Iar Regele Ferdinand a fost supranumit „Desrobitorul”. Prim-ministrul României a fost Ion I.C Brătianu. Recomand lectura, pentru că în discursul președintelui Klaus Iohannis este vorba și despre ardelenii care au venit să lupte alături de Armata Română la Mărășești, Mărăști și Oituz. Dar, din ce se spune în lucrare, este vorba de mult mai mult decât atât. De aceea, consider eu că are o mare importanță cuvântarea președintelui Klaus Iohannis la Mărășești. Spre multă luare aminte !

„Onorați veterani de război și veterani ai teatrelor de operații,
Domnule Președinte al Senatului,
Domnule Președinte al Camerei Deputaților,
Domnule Prim-ministru,
Domnule Președinte al Consiliului Județean Vrancea,
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Înaltpreasfințiile Voastre,
Excelențele voastre doamnelor și domnilor ambasadori și membri ai corpului diplomatic,
Domnilor generali și ofițeri ai Armatei României,
Doamnelor și domnilor,

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la începutul bătăliei de la Mărășești, încheiată cu biruința eroică a Armatei Române.

 Aceasta a fost obținută însă cu tragicul preț a peste 25.000 de militari români, morți, răniți și dispăruți.

În numele statului român, îmi plec fruntea în memoria eroilor care-și dorm în glorie somnul de veci în Mausoleul de la Mărășești. Nu-i vom uita niciodată!

Triumful istoric de la Mărășești, împreună cu victoriile de la Mărăști și Oituz, ne-au salvat ființa statală, ne-au redat demnitatea de a exista ca națiune și au renăscut speranța în Marea Unire.

Nu putem uita: izbânda de la Mărășești a fost prima bătălie în care Armata Română a fost întărită cu viteazul corp al voluntarilor ardeleni.

Este momentul potrivit să evocăm astăzi cu recunoștință sprijinul misiunii militare franceze de sub comanda Generalului Berthelot, care a contribuit semnificativ la victoriile din vara anului 1917.

Îi onorăm, totodată, pe militarii ruși căzuți în luptă, pe câmpul de bătălie de la Mărășești, alături de ostașii români.

La un secol de la Primul Război Mondial, îi pomenim pe cei căzuți în luptă care se odihnesc în pământul țării noastre, indiferent de steagul sub care au luptat şi de limba în care au jurat credință acestuia. Fie-le țărâna ușoară!

Aceste locuri au fost martorele unuia dintre cele mai dramatice momente din istoria României, când prietenii ne erau puțini, aliații  se aflau departe, iar inamicii ne înconjurau.

O deviză curajoasă stă de atunci ca un legământ al Armatei noastre: Pe aici nu se trece!

La un secol de atunci, România este un stat puternic, pe care aliaţii şi partenerii se pot baza, pilon de stabilitate şi securitate în această regiune. Iar acest lucru se datorează în mare măsură și Armatei României.

Domnilor generali, ofițeri, subofițeri și soldați,

Am decorat astăzi drapelele de luptă ale unor unități și mari unități. Este expresia faptului că în teatrele de operații, prin profesionalismul și sacrificiile de care dați dovadă în îndeplinirea misiunilor, sunteți continuatorii tradițiilor de glorie ale Armatei Române din Marele Război.

Cei căzuți în încleștările teribile care au avut loc pe câmpul din jurul nostru stau, așa cum spunea Nicolae Iorga, la temelia pământului reunit al României!

Nu este mai mare onoare decât aceea de a păstra memoria eroilor și nu este mai mare privilegiu decât acela de a le purta mai departe crezul.

 Vă îndemn ca acolo unde vă trimite datoria, în Afganistan, Irak ori Balcani, să fiți demni de glorioșii voștri înaintași!

Doamnelor și domnilor,

Anul 1917 a fost pentru România cea mai grea perioadă din existența ei modernă.

Niciodată existența statului român nu a stat într-o cumpănă atât de fragilă, depinzând vital de viziunea decidenților și de patriotismul conducătorilor. Nicicând țara noastră nu a datorat mai mult spiritului de sacrificiu al poporului și al armatei sale.

În acea perioadă România era amenințată nu doar de armatele străine, ci se confrunta cu pericolul bolșevismului, cu disperarea, foametea și tifosul.

Viitorul țării noastre a fost salvat de eroismul Armatei, izvorât din coeziunea societății în jurul unui proiect pentru o Românie nu doar Unită, dar și pentru o Românie mai democratică și mai incluzivă.

Prin angajamentul clasei sale politice pentru reforma drepturilor electorale și sporirea drepturilor economice, România anului 1917 avea să-și dezvolte o solidaritate socială care a fost capabilă să conducă la importantele victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar și să se împotrivească ferm puternicelor tentative de bolșevizare.

Este meritul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, al Guvernului și al politicienilor epocii, de a fi însuflețit națiunea prin exemplul lor de stăruință politică și diplomatică. Deciziile de atunci ale clasei politice, în angajamentul ei pentru o Românie întregită - scopul intrării în Marele Război alături de Antantă – dar și modernizată, europenizată, sunt exemplu de legiferare cu responsabilitate și asumare a datoriei până la sacrificiu.

Doamnelor și domnilor,

Rememorarea Primului Război Mondial este un prilej pentru a pune în valoare semnificația sa actuală, în acest moment de cotitură în istoria Europei și a lumii. Marele Război a însemnat pentru multe națiuni, printre care și România, o piatră de hotar.

Atunci când s-a declanșat, combatanții au crezut că se va încheia în câteva luni. Când a devenit clar că acest lucru a fost o iluzie, s-a sperat că tragedia Marelui Război va fi suficientă pentru ca omenirea să nu mai cunoască o dramă similară. Din păcate și aceasta a fost o iluzie, sfărâmată crunt de izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale.

Prin dramele și prin totalitarismele care l-au marcat cu sânge, secolul XX ne arată că libertatea, democrația și pacea nu se obțin și nu se păstrează fără un angajament constant și continuu, al fiecărei generații, în favoarea valorilor umaniste pe care se fundamentează civilizația europeană.

Trăim de peste 70 de ani cea mai lungă perioadă fără conflicte armate din istoria continentului nostru. Aceasta se datorează existenței Uniunii Europene, un proiect din care, de zece ani, și România face parte. Cea de-a doua jumătate a secolului XX ne arată că pacea poate fi menținută doar prin integrarea europeană. Că între aceasta și păstrarea identităților naționale există o deplină compatibilitate, atunci când clasa politică își asumă cu responsabilitate misiunea Uniunii: construirea unei Europe a securității, prosperității și solidarității.

Într-o perioadă în care valorile Uniunii Europene sunt atacate de populism și demagogie, comemorarea Marelui Război aduce cel mai puternic argument în favoarea proiectului european: pacea!

Poate nicăieri nu este mai potrivit să înțelegem acest lucru decât aici, unde strămoșii noștri și-au dat viața pentru un viitor de dreptate socială și unitate națională.

Între aspirațiile națiunii române și viziunea părinților fondatori ai Europei Unite există o deplină concordanță: ea este dată de prețuirea libertății și de aspirația către o societate în care legea este egală pentru toți.

Vă chem, în cea mai profundă expresie a cinstirii trecutului, să ne unim energiile pentru a face din proiectul european o construcție solidă pentru viitorul generațiilor următoare. Vom asigura, astfel, consolidarea democrației, prosperității și securității pe continentul nostru.

Implicarea activă a României în acest proces, inclusiv prin elaborarea unui proiect de țară, reprezintă și un angajament concret pentru dezvoltarea și progresul țării noastre.

Cea mai de preț recunoștință pe care o putem exprima față de sacrificiul generației Marii noastre Uniri este de a ne asuma, la rândul nostru, cu responsabilitate, construirea unei Românii puternice și încrezătoare în parcursul său. 

O Românie educată și competitivă.

O Românie care protejează drepturile și libertățile cetățenilor săi oriunde s-ar afla, indiferent dacă sunt parte a unei majorități sau parte a unei minorități.

O Românie respectată, construită pe politici stabile și credibile.

O naţiune hotărâtă să-şi atingă adevăratul potențial la care au visat înaintașii noștri.

Vă mulțumesc!”

Este regretabil faptul că o parte a comunității maghiare continuă, încă, „războiul”. Continuă, încă, „lupta nemeșilor” contra populației române majoritare din Ardeal. Discursul lui Kelemen Hunor este lămuritor. De aceea, discursul lui Klaus Iohannis (la rândul lui un reprezentant al unei minorități !) are o valoare extraordinară. În România este pace pentru că lucrează la ea toți cetățenii indiferent de etnia de care aparțin, indiferent de religia de care aparțin, indiferent de aspirațiile pe care le au.

Victoria la moțiune confirmă incapacitatea de a guverna

Foarte bună concluzia la care a ajuns Dacian Cioloș. Agerpres.

„Demiterea lui Sorin Grindeanu (...) nu este numai sfârșitul unei aventuri politice periculoase, ci creează condițiile unei guvernări a cărei principală legitimitate este voința președintelui PSD. Minciuna, lupta pentru putere și pentru rezolvarea problemelor penale ale unor lideri politici vor ține loc de bună guvernare, bunăstare, credibilitate și transparență. Valorile democrației și interesul țării nu vor trece dincolo de pofta șefului de partid”

Perfect adevărat. Și trebuiesc spuse aceste cuvinte. Trebuiesc spuse pentru că membrii PSD și cei ai ALDE au acceptat această situație. Au impus-o prin votul lor !

Soluția cu Grindeanu în continuare la butoane nu era nici ea sustenabilă. Era doar o schimbare de putere în interiorul PSD unde vătafului roșu Dragnea îi lua locul, probabil, fostul vătaf roșu Ponta. Un cerc al penalilor.

Soluția este mult mai la îndemână decât se crede. Trecem acești ani cu PSD și ALDE la putere la anii pierduți pentru țară. Absenteiștii de la alegerile locale și parlamentarii de anul trecut sunt coautorii dezastrului din România. Prezența lor la vot, votând cu cine vor ei, ar da mai multă legitimitate puterii politice care guvernează. Chiar dacă va câștiga PSD și ALDE în continuare, vom ști că este voința poporului. Vom avea și o imagine clară asupra poporului ! Acum ne legănăm pe presupunerea că cei care nu au fost la vot sunt oamenii deosebiți, corporatiștii bla, bla, bla. Poate că ar trebui să renunțăm să îi mai tămâiem cu aprecierile pozitive. Când din indolența lor am ajuns la această guvernare, nu are sens să îi apreciem.

„Îi invit pe liderii celor două partide de guvernare, dar mai ales pe membrii lor de partid și pe oamenii cinstiți și muncitori care i-au votat sperând într-o viață mai bună să se gândească serios la cine poartă responsabilitatea acestei crize, ale cărei costuri vor fi plătite de România și de fiecare dintre noi. Alegerile viitoare trebuie să fie între partide politice responsabile, conduse de oameni cinstiți, responsabili, profesioniști, care lucrează pentru binele public și prioritățile țării”

dacian Cioloș ar fi trebuit să completeze tabloul, nu să îl lase cu mari spații goale. Responsabilitatea trebuie cerută nu doar partidelor ci și alegătorilor ! Degeaba merg partidele responsabile la vot dacă alegătorii se comportă iresponsabil să nu participă la procesul electoral.

Absenteiștii de la parlamentarele de anul trecut sunt coautorii circului de astăzi !

Guvernul PSD a terminat Strategia Generală de descentralizare. Semne de întrebare ?

Agerpres pune două știri importante legate de descentralizare și funcționarul public.

Vice prim-ministrul Sevil Shhaideh anunță că a terminat Strategia Generală de descentralizare dar a terminat și Codul Administrativ, ce urmează a fi înaintat Guvernului spre însușire și apoi Parlamentului pentru adoptare.

Din foarte multe puncte de vedere, nu le mai enumăr, sunt de acord cu ideea descentralizării administrative dar și cu eficientizarea administrației publice, prin adaptarea rolului și funcției publice la cerințele societății.

Până la studiul strategiei și a Codului, să vedem ce își dorește Guvernul PSD (nu îi mai pomenesc pe cei de la ALDE pentru că nu au nici o valoare, în afara existenței unor persoane puse să facă sluj în Guvern și la Parlament).

În Strategia Generală de descentralizare, Sevil Shhaideh ne anunță că autoritățile locale primesc competențele de implementare, la nivel central rămânând competențele de reglementare, control și inspecție.

- Agricultură: este vizată descentralizarea implementării politicilor cu privire la amenajarea și dezvoltarea durabilă a teritoriilor rurale, avizele și autorizările în privința desfășurării activităților agricole;

- Cultură: avizarea concesionării dării în folosință sau avizării intervențiilor la monumentele istorice de clasă B;

- Turism: oportunitatea transferului cu privire la emiterea brevetului de turism, testarea ghizilor, clasificarea structurilor de primire turistică, autorizarea plajelor turistice, avizarea documentațiilor tehnice privind construcțiile din domeniul turismului;

- Protecția Mediului: elaborarea strategilor județene în domeniu, parcurgerea procedurilor privind actualizarea, revizuirea avizelor/acordurilor/autorizațiilor de mediu, realizarea lucrărilor de întreținere și ecologizare a plajelor turistice;

- Sănătate: descentralizarea activităților desfășurate de direcțiile de sănătate publică, respectiv (...) încheierea contractelor cu cabinetele medicilor de familie, coordonarea unităților sanitare din rețeaua autorităților locale;

- Educație: descentralizarea activităților extrașcolare care se desfășoară în palatele copiilor sau cluburile copiilor;

- Tineretul și Sportul: descentralizarea va viza taberele școlare, cluburile școlare și cluburile sportive.

Normal, nu putea să apară și o întrebare „de jurnalist”:

„Autoritățile locale au personal pregătit să se ocupe de noile competențe odată cu descentralizarea ?”

Vai ! Nu se poate ! Cum să dai competențe celor de la autoritățile locale ? Păi, ăia sunt pregătiți să dea avize ? Știu ăia carte ? Au citit ăia legea ?

Întrebarea „jurnalistului” m-a dărâmat. Noroc că stau pe canapea, altfel mă tăvăleam pe jos „de durere”.

Bine-bine, Sevil Shhaideh i-a răspuns „liniștitor”, să nu cumva să aibă „jurnalistul” vreo traumă intelectuală, că Strategia odată adoptată se va trece la pregătirea procesului de implementare, că sunt niște etape care urmează a fi parcurse, că se vor modifica niște legi etc.

Cei care activează în domeniile ce urmează a primi ceva descentralizare vor avea mai multe de spus. Trebuie însă să judecăm puțin asupra unor consecințe. Bănuiesc că există propuneri de lege ferenda în cadrul ministerelor pentru că se produc modificări structurale atât în componența ministerelor de linie cât și în componența Consiliilor județene sau a primăriilor. Din discursul lui Sevil Shhaideh trag concluzia că se știe bine ce se vrea.

Ar fi nevoie de mai multă descentralizare ? Probabil că da. Suntem pregătiți pentru această descentralizare și, evident, pentru alte descentralizări ? Eu spun că da ! Știm însă că PSD, sub toate denumirile pe care le-a avut, a susținut, constant, că nu suntem pregătiți și că trebuie să facem pași mici-mici pentru a evolua (marele maestru al tergiversărilor era, cum altfel, mătrăguna Ion Iliescu !).

Rămâne de clarificat o problemă. Mare ! Cât de liberali vor să fie pesediștii ? Nu de alta, dar infractorul Liviu Dragnea începe să semene din ce în ce mai mult cu Traian Băsescu de la anii 2004-2008 și nu este mare lucru să îi vedem pe cei din PSD trecând, peste noapte, de la socialiștii europeni la ALDE-iștii europeni ! Tot niște socialiști, dar cu mai mult liberalism „în instalații”. Sau, de ce nu, să îi vedem pe cei din PSD trecând la grupul oportuniștilor (redevin frați de sânge cu Traian Băsescu și PMP, tot luptă ei împreună împotriva Justiției și în special împotriva DNA !). Dar se vor alinia și „linei” politice promovată de Putin, Erdogan și „prietenul” Viktor Orban de la Budapesta. Mai știi ?

Codul Administrativ vine cu o noutate, ne spune Sevil Shhaideh.

Foarte important aici este acest statut al funcționarului public și o prevedere pe care noi o considerăm că va clarifica multe elemente este cea legată de răspunderea administrativă

A fost introdusă o clarificare cu privire la răspunderea administrativă, în sensul că cel care trebuie să răspundă administrativ pentru conținutul documentului este funcționarul care răspunde pentru partea tehnică sau pentru cea de legalitate, iar primarul sau președintele consiliului județean are rolul de a "investi cu autenticitate" documentul, astfel încât cetățeanul, în momentul în care primește autorizația de construire și vede că este semnătura primarului pe acest document, să știe că este emis de primăria respectivă.

Avem Strategia Generală de descentralizare dar, avem și o redistribuire a responsabilității. Aici,  sunt probleme neclare pentru mine. Primarul sau președintele Consiliului local sunt șefii administrativi ai funcționarului public sau ai consilierului juridic. În Statutul funcționarului public există o prevedere care spune că acesta poate refuza o însărcinare dacă o consideră nelegală, în scris, dacă însă șeful ierarhic insistă, o va executa pe răspunderea acestuia. În varianta prezentată de Sevil Shhaideh, funcționarul public este bun de plată. Indiferent de situație ! Dacă nu face ce spune primarul sau președintele consiliului județean, este dat afară. Dacă face și documentul emis este atacat în contencios administrativ și instituția este bună de plată, cel care plătește daunele este funcționarul public din compartimentul în care a fost dat avizul etc.

Am impresia că PSD își pregătește cu mare atenție „oștile” pentru viitoarele alegeri. Are majoritatea parlamentară necesară pentru adoptarea legilor necesare, președinții de consilii locale și primarii văd că le este apărat fundul pentru eventualele tâmpenii și că răspunderea de orice fel trece în cârca funcționarilor publici și vor apăra cu îndârjire pe binefăcătorii lor: infractorul Liviu Dragnea și PSD-ul cel „liberal”. Atenție ! Prin evitarea asumării răspunderii de către conducători, măsurile își pierd caracterul „liberal” sau „de dreapta” ! Ca să nu avem discuții !

Dacă este adevărat că și în legea salarizării unitare precum și în modificările la codul fiscal dar și în alte legi se urmărește același scop, înseamnă că unul din obiectivele OUG nr. 13/2017 devine viabil: nu constituie faptă penală adoptarea unor acte normative în Parlament, Guvern sau consiliile locale cu încălcarea legii !

Partide mici, pretenții mari. O lume ireală ! O lume a absurdului !

Avem o lege care a fost modificată pentru a permite unor cetățeni să își înființeze partide. Sunt suficienți 3 cetățeni români cu drept de vot pentru a înființa un nou partid. Invitația legală a dat roade. Sunt câteva zeci dacă nu sute de partide „de apartament” sau „de club”, fiecare având în frunte un „deștept al neamului” care le știe pe toate și are soluția miraculoasă în buzunar pentru ca România să devină țara cea mai„hăis” și cea mai „cea”.

Pentru a nu fi acuzați că fac „copy-paste” de la partidele care există de mai mult timp, noile partide nuanțează poziționarea României față de UE, NATO, Rusia, China, Brazilia, SUA sau mai știu eu care alt stat sau grupare de state de pe glob. Cât privește politica internă, aici este loc mare de joacă. Îi asculți și te crucești. Avem de toate. Unii se declară moștenitori spirituali ai unor personalități care au trăit acum 500 de ani, cel puțin ! Alții sunt mai atenți la vremurile trecute, ceva sub 100 de ani, reinterpretând dragostea de țară și patriotism, după cum este obiceiul la scara blocului unde s-a înființat partidul sau în „clubul/ONG-ul” de unde noul partid și-a tras membrii și primii simpatizanți.

Este dreptul lor să aibă aceste viziuni. Este îngrijorător pentru noi, ceilalți, că aceste viziuni cu „îmbrăcăminte” politică sunt acceptate de tot felul de persoane care nu au răbdarea să citească 3 rânduri dintr-un document. Ici-colo, câte unul mai răbdător, ceva mai instruit, vine și exploatează o idee a câte unui partiduleț de acest fel și vrea să impună, în folos propriu, o idee care, de obicei, este ca „nuca'n perete”. În fine, este treaba lor iar fiecare cetățean are dreptul să aleagă ce i se pare mai aproape de educația lui, de priceperea lui în ale vieții. Guvernările PSD din anii din urmă au ca rezultat această diversitate de opinii bazată pe incultură.

Nu sunt de acord cu atacul dat de gruparea GDS-SAR-România Curată-ONG-uri asupra regulilor electorale stabilite prin lege. Suntem în fața unui atac care aduce în tabăra „intelectualilor neamului” tot felul de partidulețe. Atacul nu este nou. A mai fost săvârșit cu ani în urmă, Alina Mungiu Pippidi - unul dintre „înțelepții” din spatele USB iar acum USR -, a mai avut idei năstrușnice care erau îndreptate împotriva ordinii de drept din România. Una dintre ele este cea a numărului de semnături obligatorii pentru un partid pentru a face dovada că are capacitatea de a participa, ca partid, la exercițiul electoral. Acesta este rolul acestei condiționări. Dovedirea capacității de a participa la nivel local sau național la exercițiul electoral. Nu altul. Pentru că exercițiul electoral este cea mai înaltă formă de exercitare a dreptului de a stabili, pentru un număr de ani, direcția în care țara va merge. Nu este o joacă pentru obținerea unei imagini publice cât mai favorabilă. Este ceva atât de serios încât cei care vor să participe și cer să fie aleși trebuie să facă dovada că sunt serioși, că sunt de bună credință. Iar cei care astăzi reclamă această formă de probare a maturității sunt de fapt adversarii reali ai democrației. Prag electoral este în aproape toate statele, numărul de semnături pentru a face dovada capacității de a candida și a seriozității există, nu este România o țară ieșită din tiparele democrației reale.

Tot Alina Mungiu Pippidi - „născătoarea” USB/USR -, este la originea ideii ca și ONG-urile să aibă dreptul să participe la exercițiul electoral, ca și ONG-urile să aibă capacitatea de a avea aleși în administrația publică locală sau centrală, în Parlament. Practic, Pippidi cere cu aroganță ca la un moment dat, România să nu mai fie condusă de un partid politic - care contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor ((art. 8 alin. (2) din Constituție)) -, ci de un ONG sau o alianță de ONG-uri care reprezintă interesele unui grup de persoane, într-un domeniu sau altul ! Nu este exclus ca de fapt să se urmărească preluarea controlului politic prin ONG-uri, subvenționate de de oricine din lumea asta. Partidele politice nu pot fi subvenționate din străini, ONG-urile (în special unele dintre ele !) sunt „copii” ale altor organizații neguvernamentale cu vocație internațională. Nu sună a globalizare ? Nu cumva Pippidi și-a luat angajamentul față de finanțatorii externi ai domniei sale să încerce „modelul” pe spinarea românilor ? Eu cred că da. Iar ONG-ul condus de Nicușor Dan devenit partid pentru a putea participa la locale iar acum la parlamentare este instrumentul de care se folosește Pippidi pentru a reuși breșa în sistemul democratic din România.

Dacă este așa cum intuiesc eu, nu trebuie să ne mai mire comportamentul USB/USR după alegerile locale. USR este de fapt un ONG cu haină politică. Nu este un partid politic. Nu își asumă responsabilitatea unei alegeri politice ! USR este o organizație a unui grup de persoane care atrage pe cei care vor să fie altfel, cei care se cred anti-sitem. Atrage pe cei care stau cu ochii beliți la tot felul de fantasme promovate de „deștepții” internaționali, care neagă propriei țări identitatea aplaudând frenetic ideile corporatiste: patronii, mari patroni dictează iar politicienii se execută ! Acești susținători aplaudă confiscarea politicii de către capital. Nu are importanță de unde vine acel capital. Cine nu se supune, moare. Iar acești indivizi sunt de acord ca o mare parte a populațiilor să moară pentru că au ajuns la o incapacitate de supraviețuire (nu spun că tocmai capitalul care se manifestă cu sălbăticie, poreclit „meritocrație” este la originea sărăcirii populațiilor !). Normal că USR nu are treabă cu limba țării, cu moștenirea spirituală a românilor, cu păstrarea tradițiilor, cu agricultura (pentru care are ca viziune ideea că există !), cu educația, cu Justiția ... El are treabă cu contractele, cu administrația publică prietenoasă cu investitorii (care or fi aceia ?!), cu transparența deciziilor administrației contra opacității celor care îi cer administrației transparență (USB și acum USR suferă la capitolul transparență !). USR se comportă ca un viitor investitor și își face loc reclamând tocmai neplăcerile pe care o administrație publică locală sau centrală i le pot produce. Până și programul lor politic este axat exact pe aceste lucruri !

Mai fac o observație. Încet, încet, „lingăii” arătați cu degetul de Băsescu au trecut la curul lui Nicușor Dan și a USR. Așa-zisul program politic prezentat de Nicușor Dan a fost declarat drept o sinteză a înțelepciunii și a modernismului. Chiar așa ? Vorba unui coleg. Și cu cine vor face ? A, normal, ei fiind la originea ideilor înălțătoare, ei stau în frunte iar prostimea trebuie să aplaude noua ordine mondială instaurată în România. Publicitatea pentru această meritocrație este aproape gratuită. Firma care stă în spatele USR - KANTAR GROUP -, firmă cu ceva rădăcini prin Marea Britanie și SUA, cu acționari evrei (pe ici colo !) -, este cea care are grijă ca televiziunile comerciale să îl aștepte pe Nicușor Dan cu brațele deschise. Nu de alta, dar KANTAR Media este cea care le măsoară audiențele iar un nu știu cât la sută are influență mare la publicitate !

Și încă una. Toate partidele nou înființate nu au răbdare să se formeze ! Nu au răbdare să își formeze structuri în teritoriu pentru a capta atenția cetățenilor asupra programului lor politic. Vor imediat la guvernare ! Ca atare, ele nu reprezintă interesele politice ale societății, ci doar interesele unui grup organizat (era să spun de crimă organizată !). Cei care îi votează își doresc să fie parte „la pradă”. Pentru că această acțiune cu caracter politic are mai degrabă trăsăturile unei capturi de prădător și nu ale unei responsabilități politice.

Fiecare să își asume deciziile. Așa este corect. Deciziile personale au dus la victoria PSD în multe locuri.

Este o întreagă nebunie în media, pe internet, oriunde te uiți și ai acces la ce spune unul sau altul.

Bucureștenii „furioși” acuză PNL că a pierdut alegerile în București. Culmea, bucureștenii „furioși” nu au fost la vot sau dacă au fost, și-au anulat votul. Alți bucureșteni „furioși” au votat cu alte formațiuni politice. Ei bine, bucureștenii „furioși” și presa acuză PNL. Alo, bre ! Nu cumva sunteți ipocriți ?

Eu am votat cu PNL și îmi asum votul. Consider că am făcut exact ce trebuie. Nu am câștigat și nu dau vina pe nimeni din afara PNL. Iar în interiorul PNL nu acuz candidații, am altele de acuzat. Nu poți da vina pe o persoană, anume. Au fost decizii luate în comun. S-au ales soluții care nu au dat rezultate. Există timp pentru corectură.

Bucureștenii „furioși” cer capete tăiate la PNL. Ce vorbiți măi, oamenilor ? Pentru ce ? Din moment ce nu ai fost la vot, din moment ce ai votat cu altul, cum poți să vii acum și să susții că ești votant PNL ? Partidul, cu oamenii pe care îi are, ți-a făcut o propunere, ție, bucureșteanului devenit „furios”. Ce ai făcut cu propunerea PNL ? Te-ai șters la fund cu ea ?

Te-ai uitat la candidați. Nu ți-a plăcut „X”, nu ți-a plăcut „Y”. Ai protestat când au fost desemnați și prezentați candidații PNL. S-a greșit de către PNL când a schimbat candidații după cum a vrut „poporul” care era iubitor de alt partid și cam certat cu democrația din moment ce nu a venit la vot sau și-a anulat votul. A schimbat candidații ca pe ciorapi și a rămas cu procentul de votanți care reprezintă nucleul dur al partidului. Nucleul care a rămas, o parte a fostului nucleu devenind prin ALDE sau PMP aliat al PSD. Ba, de ce să nu o spun, cei care au votat cu Nicușor Dan și USB tot pe Firea sau ceilalți candidați ai PSD au susținut. Acolo unde USB sau PMP nu au avut candidați, voturile s-au dus la PNL. Unde au avut liste de consilieri, voturile s-au dus la USB și PMP. Numai cine nu vrea nu înțelege treaba.

Nu ți-au plăcut candidații și ai decis să nu sprijini PNL, să nu îl învestești să realizeze programul liberal de dezvoltare a Bucureștiului și a sectoarelor capitalei luate în parte. Treaba ta. Ai gândit superficial. Candidatul PNL ar fi pus în operă programul politic al PNL. Nu ai gândit până acolo. A fost greu să gândești ? Eu trag concluzia că tu, bucureșteanul „furios” de astăzi, nici nu ai fost atent la programul candidaților PNL. Nici acum nu știi ce ai pierdut pentru că nu ai fost la vot, pentru că ți-ai anulat votul, pentru că nu ai înțeles mesajul votului util. Ai votat cu cei care nu au nici o capacitate să te reprezinte. Ai repetat „succesul” electoral al celebrului Dan Diaconesu - în direct.

Bucureștenii „furioși” sunt oripilați de ideile lui Firea. Voi sunteți cei care ați asigurat victoria ei în alegeri. Înseamnă că voi doriți să obțineți toate angajamentele luate de Firea și ceilalți câștigători ai PSD de la sectoare.

Ca să fie clar. PNL pleacă la drum, în București, de la aproape 12%. Membrii și susținătorii fideli. Față de ei trebuie să fim deschiși și să le spunem ce am constatat. Să le spunem unde este eroarea, unde a fost o decizie nefericită, unde am greșit. Cu ei mergem mai departe, atât pentru întărirea partidului în continuare cât și în campanie. Nu avem treabă cu USB/USR, cu PSD, cu PMP, cu M10 sau cine știe care formațiune politică se mai află pe scena politică. PNL trebuie să crească, trebuie să transmită mesajele corecte din punct de vedere ideologic, trebuie să se adreseze acelui electorat care poate înțelege și accepta politica liberală. PNL trebuie să facă politica oamenilor care vor să construiască, care vor să progreseze.

Reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Rusia să își asume responsabilitatea ! Se strânge „lațul”.

Catastrofa aviatică din Ucraina începe, încet-încet, să producă efecte politice majore. Mai ieri un număr însemnat de state membre ale UE s-au opus vehement sancțiunilor economice contra Rusiei. O parte dintre politicienii europeni au susținut Rusia, pe față, în special socialiștii și extremiștii, din Germania, Ungaria, Franța, Italia, Marea Britanie ... Bănuiesc că și acum indivizii aceștia stau cu urechile ciulite la propaganda rusă pentru a acorda susținerea lor, mai ales după ce s-a ajuns la o abundență a informațiilor care acuză Rusia de susținere a așa-zișilor separatiști pro-ruși care ar fi autorii crimei. De fapt, nici nu mai trebuie să vorbim despre separatiști, va trebui să vorbim despre unități militare ale armatei ruse aflate pe teritoriul Ucrainei în mod ilegal, unități specializate în folosirea tehnicii moderne de ducere a războiului. În prima linie, majoritari sunt „separatiștii”. În spate, în linia a doua, sunt specialiștii ruși care manevrează tehnica de luptă pe care Rusia a trimis-o în sprijinul separatiștilor. Se știe. Sunt informații militare confirmate de realitatea câmpului de luptă și de rezultatele obținute de acești specialiști (avioane ucrainene doborâte, acum și un avion civil). Sunt tancuri rusești distruse, sunt mașini ale infanteriei distruse, sunt mijloace de artilerie distruse, sunt urme ale muniției rusești folosite în exces de separatiști ...

Agerpres (aici) informează că Olanda și Marea Britanie cer reevaluarea relațiilor UE cu Rusia. Este o cerere foarte serioasă. Este un început de decizie la nivel de stat, cel puțin în cazul celor două. Mediafax (aici) aduce și el aceleași informații.

„„El (Vladimir Putin) trebuie să îşi asume responsabilităţile în privinţa rebelilor", a declarat Mark Rutte la Haga (premierul Olandei !), după ce a purtat o "conversaţie telefonică foarte intensă cu preşedintele rus"”.

Pentru Rusia, pentru viitorul relațiilor ei cu vestul, cu UE și SUA, cu aliații acestora, este un moment deosebit. Aceste două cereri arată că cel puțin Olanda și Marea Britanie sunt convinse că autorii crimei sunt ruși, că sunt sunt sprijiniți și coordonați de Moscova în acțiunile lor din Ucraina, că nu au încredere în comunicatele Moscovei și cred comunicatele Kievului, că sunt dispuse să ajute Kievul, chiar și în considerarea acțiunilor „separatiștilot pro-ruși” ca acțiuni ale unor „forțe teroriste”. Cu toate consecințele care vor rezulta din asemenea apreciere. Nu doar înăsprirea sancțiunilor politice și economice luate împotriva Rusiei ci și în sprijinul direct al Ucrainei, cu specialiști și tehnică militară modernă (așa cum cer ucrainenii), pentru ca aceștia să poată face față invaziei rusești.

Ieri spuneam că la nivelul statelor, discursul liderilor este unul temperat pentru că altfel ar trebui urmat de măsuri directe, funcție de interpretarea lui. Acum avem un discurs fără nuanțe. Olanda acuză direct Rusia de situația din Ucraina, îi cere lui Putin să își asume responsabilitatea pentru că asumarea acesteia poate fi considerată ca o „greșeală recunoscută care este pe jumătate iertată”. Cererea Olandei nu lasă loc la interpretări. Refuzul Rusiei va duce la adoptarea, cel puțin de către Olanda, a unor măsuri radicale în relațiile ei cu Rusia. Plus influența Olandei în deciziile UE.

Olanda, statul afectat major de actul criminal al armatei Ruse care activează în Ucraina, și-a spus cuvântul. Marea Britanie, la fel. Urmează ca Germania și alte state membre ale UE să se exprime. Pe ambele paliere de politică internațională. Ca state membre ale UE, solidare economic și politic și ca membre ale NATO, solidare militar. România, prin cuvântul lui Traian Băsescu, s-a pronunțat în sensul Olandei. Vecinii noștri au refuzat, agresiv uneori, să fie de partea criticilor lui Putin și a Rusiei. Ungaria, Serbia, Bulgaria ...

Ce va urma ? Nu știu. Noi și polonezii suntem printre adversarii declarați ai Rusiei. Celelalte state din Europa de est sunt dependente de gazul rusesc. Vor împiedica ele deciziile ulterioare ale UE în urma acestei cumplite tragedii ? Vor considera ungurii, bulgarii, sârbii, germanii etc. că acele 298 de persoane sunt „victime colaterale” ? Că sunt mai importante relațiile lor comerciale cu Rusia decât relațiile lor cu celelalte state membre ale UE ?

Responsabilitatea politică. Idei după discuția cu Vosganian la Clubul Bloggerilor PNL.

Nu îmi propun să abordez toate temele care au fost discutate. Am vorbit despre circul făcut de Victor Ponta și Traian Băsescu și unul din scopurile acestuia. Unul principal, de bună seamă, pentru că cele două partide din spatele clovnilor politici au nevoie să elimine principalul adversar. Un adversar care are capacitatea să scadă drastic procentajul politic al PSD și să împiedice coagularea partidului personal al lui Traian Băsescu. Un partid care are ca doctrină politică „programul lui Băsescu” ! De domeniul SF.

Printre multe alte subiecte tratate, pe scurt, Varujan Vosganian a vorbit despre managementul politic și responsabilitate. Din punctul lui de vedere, nu stăm prea bine la cele două în România. Nici PNL nu este scutit de critici. Să fie clar. Sunt destule voci critice însă după ce dai cu parul te uiți în jur și ajungi la concluzia că pe unul dintre cei loviți trebuie să îl ridici și să îi dai responsabilitatea „în mână”, să o înțeleagă și să o respecte în comportamentul politic.

Vosganian vorbea despre responsabilitate pe trei paliere: luarea responsabilității de la cei care o dețin, transferarea responsabilității către cei capabili să o folosească, colaborarea între cei care au responsabilitatea în folosul comun. La ultima este mai mult o problemă de management însă este și o problemă a responsabilități în sensul că fiecare responsabil trebuie să lucreze în folosul comun al societății și nu doar în folosul propriu sau al domeniului specific de activitate.

Subiectul nu poate fi tratat singur. Este obligatoriu ca atunci când îl tratezi să ai în fața ochilor întreaga societate cu organizarea ei, cu forțele care se manifestă în mediul social, cu partidele politice care își dispută „dreptul la responsabilitate” cerând populației să le investească cu putere etc. Nu este de neglijat nici caracterizarea celor care sunt politicieni, a celor care vor să devină oameni politici și nici a celor care pot deveni, la un moment dat, „bărbați de stat”, cum bine a observat Radu Zlati pe timpul discuțiilor.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, suntem chemați să dăm responsabilitatea de a reprezenta poporul român în Parlamentul European persoanelor propuse de partidele politice sau unor independenți. Avem o scurtă și zbuciumată experiență în materie. De la intrarea în UE avem o legislatură europeană completă. Am constatat plusuri, la unii dintre europarlamentarii români, am constatat minusuri dar am și fost de râsul Europei cu unii.

La plusuri sunt europarlamentari din mai toate formațiunile politice parlamentare actuale, cu unele excepții. Chiar dacă sunt subiectiv, nu pot să nu remarc că PNL a avut 5 europarlamentari care au lucrat corect și intens pentru cetățenii români. Norica Nicolai, Renate Weber, Adina Vălean, Cristian Bușoi, Ramona Mănescu și înlocuitorii lor (Hellvig și Silaghi). Recunosc că și Monica Macovei a lucrat cu folos însă are și multe, alte multe lucruri complet anti-românești. Adrian Severin a fost un foarte bun europarlamentar. Chiar Stolojan. Mai sunt. Nu pot să nu remarc faptul că acum 5 ani au ajuns în PE un Vadim Tudor, un Gigi Becali, un Laszlo Tokes sau o Elena Băsescu. Figuri sinistre, rușinea noastră.

Legat de responsabilitate, să mergem la primul aspect. Noi, românii, suntem „managerul general”. Suntem în fața unei noi alegeri. Va trebui să luăm responsabilitatea din mâna celor care ne-au înșelat așteptările. Să o luăm din mâna celor care și aici în țară dau dovadă că sunt incapabili să își asume responsabilitatea. PDL și UDMR au lucrat, în PE, de multe ori, împotriva intereselor României. S-au subordonat intereselor populațiilor altor state, dominanți prin partidele asociate în PPE. Am suportat o criză economică care nu ne aparținea și care nu ar fi ajuns la noi dacă Traian Băsescu și ai lui din PDL la care s-au alăturat cei din UDMR nu ar fi aservit interesul național interesului altor cancelarii europene, în special intereselor Germaniei. Este evident că PDL nu mai are capacitatea de a-și asuma o responsabilitate în PE. Pentru că noul partid băsescian, PMP, este, de fapt, o copie a PDL, compus din pedeliștii care l-au urmat pe Băsescu în această nouă aventură politică, nici acesta nu este de încredere, cu atât mai mult cu cât doctrina lui politică este „programul lui Băsescu”, program care ne-a dus foarte aproape de „sapa de lemn”. Celelalte formațiuni politice „de dreapta”, cum ar fi PFC-ul lui Mihai Răzvan Ungureanu nu merită a fi analizate. Ar fi un consum inutil de timp. Sunt tot băsiști. Ideile lor politice sunt luate prin copy-paste de la Băsescu. PSD este un alt partid care nu și-a onorat mandatul de până în prezent. Excepțiile de la această constatare sunt prea puține în condițiile în care pe listele PSD se află mai mult persoane anti-responsabilitate. În plus, PSD va trebui să răspundă electoratului român și pentru actele de corupție ale candidatului PSD la președinția CE, sinistrul Martin Schulz, Președintele Parlamentului European de azi, judecat în aceste zile pentru fapte de corupție în instituția pe care o conduce. Nu putem uita că acest Martin Schulz este printre cei care a cauționat ideea că suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost „o lovitură de stat” !

Este evident că trebuie acum să luăm din mâinile PSD, PDL (PMP), PRM și UDMR responsabilitatea de a reprezenta poporul român în Parlamentul European. Europarlamentarii acestor formațiuni politice sunt autorii tuturor obiectivelor politice ratate de România ca stat membru al Uniunii Europene.

Trebuie să avem curajul să dăm responsabilitatea reprezentării în PE celor care pot. Liberalii au prezentat o listă suficient de atrăgătoare. Sunt și pe listele partidelor incriminate personalități acceptabile însă acelea sunt doar puține și duse în poziții mai puțin avantajoase pentru a forța ducerea în PE a „cioclilor” politici doriți de partidele lor.

Avem nevoie în PE de mai mulți liberali. Cu toate „defectele” lor, mai mult teoretice, sunt singurii care au acționat pentru promovarea unei Europe a popoarelor și nu a corporațiilor.

Prin participarea în grupurile europarlamentare, celor cărora le vom da responsabilitatea vor împlini cel de al treilea aspect. Cel al colaborării între „responsabili” în folosul comun al tuturor. Este adevărat că grupul ALDE va colabora, punctual, atât cu PES cât și cu PPE în măsura în care proiectele celorlalte grupuri europarlamentare se încadrează în ideea de progres și nu doar de păstrare a unor avantaje politice și economice sau de ținere a unor categorii sociale în starea de înapoiere pentru a fi exploatate politic.

Această discuție despre responsabilitate va trebui purtată și la alegerile prezidențiale și la viitoarele alegeri parlamentare. PSD dă azi semne clare de incapacitate administrativă, de iresponsabilitate politică, de corupție. Abia după destrămarea USL s-a putut vedea cine este, de fapt, PSD. O cloacă.

Dacă vom gândi corect situațiile din țară din aceste zile, nu ar trebui să ne tremure mâna la vot. PSD, PDL și PMP sunt virușii dezordinii și decăderii sociale.