PSD este obsedat să reintroducă cenzura

COMUNICAT DE PRESĂ AL PNL:

ALEGERILE LIBERE SUNT PUSE ÎN PERICOL DE OBSESIA COMUNISTOIDĂ A PSD-ALDE PENTRU CENZURĂ

Zilele acestea s-a confirmat faptul că singura soluție pe care o mai au cei din PSD-ALDE pentru a ieși pe stradă, ca să dea ochii cu cetățenii, este să instituie cenzura pentru a nu mai fi huidiți. Obsesia comunistoidă de a-i reduce la tăcere pe cei revoltați de prestația guvernamentală lamentabilă a coaliției PSD-ALDE zace în fibra acestei structuri politice și apare recurent ori de câte ori se confruntă cu voci critice din societatea civilă, din mass-media sau din Opoziție.

Inițiativa anunțată de Eugen Nicolicea și Codrin Ștefănescu pentru incriminarea ca faptă penală a insultei și calomniei, alăturată celei sugerate de ministrul Justiției, Tudorel Toader, referitoare la presupusele acte de „defăimare”, relevă intenții reale de restrângere a libertății de exprimare cu scopul de a diminua prăbușirea PSD-ALDE în opțiunile politice ale cetățenilor.

De altfel, o tentativă similară de a restrânge libertatea de exprimare a avut loc înainte de alegerile din 2016, când Liviu Dragnea a inițiat proiectul privind Legea defăimării, respins de Parlament doar după ample dispute publice.

Insulta și calomnia sunt incriminate de Codul civil, iar această reglementare este suficientă pentru a proteja dreptul la propria imagine prin apel la instanțele de judecată. Orice demers de natură a transfera aceste fapte în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât vin pe fondul nemulțumirilor exprimate de cetățeni față de puterea politică, nu reprezintă altceva decât un act de cenzură politică.

De altfel, în privința instituțiilor de presă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul Național al Audiovizualului și-a demonstrat recent lipsa de imparțialitate atunci când a recurs la acte de represiune politică, pe de o parte sancționând vocile critice față de actuala putere, iar pe de altă parte dovedindu-se îngăduitoare cu derapajele acelor publicații partizane PSD-ALDE.

În mod esențial, libertatea de exprimare reprezintă un element fundamental în garantarea unor alegeri libere și corecte. Or, demersurile legislative anunțate de PSD-ALDE reprezintă un atac frontal și brutal la democrația românească, cu scopul de a falsifica următoarele scrutine electorale, respectiv de a evita iminenta pierdere a alegerilor în următorii doi ani de zile.

Toate acestea sunt semnale de alarmă pentru orice stat membru al Uniunii Europene care arată intenția PSD-ALDE de a instaura în România un regim autocratic, bazat pe frică și pe acțiuni de intimidare.

Partidul Național Liberal va folosi toate pârghiile pe care le are la dispoziție, prin reprezentanții săi, pentru a bloca aceste demersuri de îngrădire a libertății de exprimare, atât prin proceduri naționale, cât și prin acțiuni la nivel european.

Departamentul de Comunicare al PNL

Despre jurnalism

Ziarul „Adevărul” preia un articol de la „Dilema Veche”, scris de Andrei Pleșu: „Citiri și recitiri”. Preiau doar partea despre presă, fără a considera că celelalte paragrafe sunt inferioare ca mesaj. Dimpotrivă. Chiar și experiența personală  a autorului este importantă pentru că ne arată că există și starea de normalitate și că în administrația publică există și oameni deosebiți. Cumva, trag eu concluzia, negativismul promovat de presă dar și unii comentatori pe rețelele de socializare este ceva în genul „negaționalismului” lui Dăncilă.

Dar să pun cele scrise de Andrei Pleșu.

„„Mario Vargas Llosa (Civilizaţia spectacolului, Humanitas, 2017):
 „Graniţa care despărţea, prin tradiţie, jurnalismul serios de cel de scandal a devenit tot mai laxă, s-a umplut de breşe, iar în multe cazuri chiar a dispărut, ajungîndu-se în prezent pînă acolo încît e greu să mai faci diferenţa între diversele medii de informare. Fiindcă una dintre consecinţele transformării divertismentului şi distracţiei în valoare supremă a unei epoci e aceea că, în zona informaţiei, se produce, pe nesimţite, o răsturnare greu de sesizat a priorităţilor: ştirile ajung să fie importante ori secundare mai ales – sau, uneori, exclusiv – nu atît pentru însemnătatea lor politică, economică, socială şi culturală, cît pentru caracterul lor de noutate, de surprinzător, neobişnuit, scandalos şi spectaculos. Fără să-şi fi propus aşa ceva, jurnalismul din zilele noastre urmează direcţia culturală dominantă, caută ca, informînd, să distreze şi să amuze, iar rezultatul inevitabil, din pricina deformării subtile a obiectivelor lui tradiţionale, este proliferarea presei light, uşoară, simplă, superficială şi distractivă, care, în unele cazuri extreme, dacă nu are la îndemînă informaţii scandaloase, le fabrică ea însăşi.“ No comment!

P.S. Pe forumuri şi în felurite „contribuţii“ din presa vorbită sau scrisă, am primit, de a lungul anilor, o sumedenie de înjurături care, dacă aş fi fost mai slab de înger, mi-ar fi suspendat definitiv dorinţa de a scrie, de a mă manifesta public într-un fel sau altul. Mi-au trebuit consistente resurse de stoicism, resemnare, smerenie şi umor ca să nu mă opresc. E drept, s-a întîmplat să fiu răsplătit şi cu bune cuvinte, cu prietenească solidaritate, cu bună cuviinţă. Şi le mulţumesc tuturor celor care m-au onorat cu astfel de încurajatoare mesaje. Dar ţin să fac o specială menţiune pentru cei puţini, foarte puţini, care îmi scriu cu titlu personal, fără măcar să-mi dea şansa să le răspund direct: îmi trimit o scrisoare caldă, generoasă, dar nu-şi dau decît numele, fără adresă, aşadar fără să aştepte o reacţie pe măsură. Aşa mi-a parvenit, de curînd, la redacţia Dilemei vechi, o misivă a doamnei Liliana Szasz, însoţită de un articol din Glasul Maramureşului, semnat de dl Gheorghe Pârja. Le mulţumesc amîndurora şi mă întreb dacă nu cumva cei mai importanţi prieteni nu sînt tocmai aceia pe care nu-i vei întîlni niciodată faţă către faţă...””

***

Ne rămâne doar să distingem între jurnalismul serios și cel de scandal. O parte dintre noi pentru că altă parte nu are nici dorința și nici capacitatea de a înțelege „știrea serioasă”! Ea există dar nu are prea mulți „adepți”. Citind pasajul din Mario Vargas Llosa putem pune de o parte și de alta, la jurnalism serios și la jurnalism de scandal posturile Tv și publicațiile, print sau on-line.

Nu cred că voi comite o greșeală dacă voi spune că și asociațiile constituite de oameni, de la partide politice la ONG-uri aleg să comunice presei doar informații care să sprijine „jurnalismul de scandal”. Scandalul atrage. Informația serioasă este acceptată doar de un număr restrâns de persoane. În special de persoanele care conștientizează că libertatea lor impune o responsabilitate echivalentă. Obligația de a informa corect cetățenii când publici știri este o condiție a libertății de exprimare.

ICCJ dispune că libertatea de exprimare nu înlătură răspunderea civilă

„Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că art. 30 alin. 8 din Constituţia României este o normă cu caracter general în ceea ce priveşte principiul libertății de exprimare, fără a suprima sau a înlocui normele de drept comun care reglementează răspunderea civilă delictuale, ci, dimpotrivă, arată că răspunderea civilă se angajează „în condițiile legii”. Aşadar, dacă în sarcina unei persoane poate fi identificată o acțiune ilicită generatoare de prejudicii prin modalitatea în care articole, informații, materiale defăimătoare au fost date publicității, răspunderea civilă nu poate fi înlăturată de plano, pe motiv că aceasta nu ar aparține categoriilor de persoane menționate în Constituţie.”

Decizia nr. 454 din data de 15 martie 2017 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect interzicere încălcare drepturi nepatrimoniale.

Pentru că suntem aici, la „libertatea de exprimare” și la „răspunderea civilă”, voi pune și o decizie a Curții de Apel București într-o cauză legată de postarea pe Facebook. Este bine să cunoaștem cât mai bine legea pentru a nu cauza „un prejudiciu” prin articole, postări defăimătoare date publicității.

„Curtea de Apel Bucureşti a hotărât că fapta inculpatului de a crea pe rețeaua de socializare Facebook o pagină pe care menționa denumirea părții civile, icepworld, alături de sintagma „o mare țeapă”, introducând astfel date informatice într-un sistem informatic, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic (art. 325 Cod penal), întrucât acesta nu și-a ascuns niciodată identitatea, folosindu-se, de regulă, de contul personal de Facebook, rețeaua de socializare fiind publică. În speţă, instanţa a reţinut că postările efectuate de inculpat conțin comentarii negative, denigratoare la adresa părții civile, însă nu se poate susține că aceste date nu sunt corespunzătoare adevărului, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a încheiat un contract cu partea civilă, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în raporturile cu inculpatul, motiv pentru care a fost necesar ca acesta să apeleze la justiție.”

Decizia nr. 1044/A din data de 8 august 2017 pronunţată de Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect fals informatic.

O primă constatare. Afirmațiile, chiar negative, denigratoare, trebuie să cuprindă date care corespund adevărului. Insulta gratuită este sancționată. Este bine de reținut!