Vom avea un german președinte al Comisiei Europene?

Angela Merkel și Manfred Weber, președintele PPE

Știre Agerpres. Merkel şi-a dat acordul să-l sprijine pe Manfred Weber drept candidat al PPE la şefia Comisiei Europene (presă)

Manfred Weber este membru al Uniunii Creștin Sociale (CSU), partenerul bavarez al CDU, formațiune care este mult la dreapta față de CDU cu privire la politicile sociale. Un alt candidat al dreptei despre care se vorbește ar fi actualul negociator șef al Uniunii Europene pentru Brexit, francezul Michel Barnier.

Săptămânalul Der Spiegel a scris că Manfred Weber face lobby în prezent pentru a obţine sprijinul altor partide de la Bruxelles înaintea congresului PPE de la Helsinki din noiembrie, când va fi ales candidatul popularilor europeni.

Care va fi poziția PNL, partid aparținând PPE? Chiar sunt curios. Weber sau Barnier? Bine, acum avem doar informații de la presă dar faptul că Angela Merkel a acceptat să susțină pe Manfred Weber mă duce cu gândul la faptul că Merkel aflată la ultimul mandat de cancelar nu mai are interesul să facă compromisuri cu alți parteneri din UE. Ea are ca prioritate aranjamentele politice interne, întărirea CDU și a CSU pentru a contracara populismul extremei drepte și a extremei stângi, populism care a explodat ca urmare a politicii sale privind imigranții din 2015. CSU a devenit foarte dur cu privire la imigrație și imigranți, fiind cotat nu departe de pozițiile lui Viktor Orban din Ungaria. Au și de ce. Bavaria este unul dintre statele germane care a avut cel mai mult de suferit de pe urma imigrației și ca urmare de dezvoltare a AfD, partidul de extremă dreapta anti-imigrație și anti-imigranți. O parte dintre susținătorii CSU au migrat către AfD din cauza acestei politici a lui Merkel!

Weber sau Barnier? Către cine se vor îndrepta liberalii români? Cine va fi înlocuitorul lui Jean-Claude Juncker? Ce vor alege europenii? O politică de control sever a imigrației promovată de dreapta europeană sau o politică de acceptare a imigrației pe care o susțin partidele de stânga și o doresc cu disperare partidele de extremă stânga și ecologiste?

Culturi diferite au politici diferite cu privire la propria identitate

Un summit desfășurat la Varșovia, la care au participat premierii țărilor membre ale Grupului de la Vișegrad și statele membre Benelux, pe tema migrației a adus în prim plan și pe premierul Ungariei, Viktor Orban care a tras niște concluzii. Agerpres.

Eu rețin ideile cu care Viktor Orban a venit la summit. Le cunosc deja, sunt cunoscute de mai multe persoane însă, am impresia că nu sunt „bine” ținute minte.

Viktor Orban face niște afirmații pe care vreau să le iau în serios. Nu ostil ! Ci cu atenție.

„Unele state au arătat în mod clar la reuniune că nu își vor schimba modelele culturale, în timp ce altele 'trăiesc într-o lume mult mai colorată decât noi”

Modelul cultural al Ungariei conduse de Viktor Orban este strâns legat de „problema identității naționale”, de aceea există această opoziție a Ungariei față de repartiția refugiaților. Există temerea că în Ungaria va fi afectată „identitatea națională” prin acceptarea imigranților și refugiaților, mai ales că ideea UE este de integrare a acestora în comunitățile statelor în care ajung. Iar asta, pentru Ungaria de exemplu, este de neacceptat.

Tot pe tema „identității naționale”, Ungaria duce „o luptă” în politica externă pentru a schimba „identitatea națională” din statele în care există o minoritate maghiară ! Dacă primirea imigranților este de neacceptat, exportul de „identitate maghiară” este recomandat ! Iar statele care se opun, cum este România, cum este Slovacia, sunt numai bune de reclamat la toate forurile internaționale. Cu consecvență, cu multă răbdare, cu reformularea acuzelor atunci când instanțele internaționale nu dau dreptate Ungariei și formațiunilor politice din statele vecine Ungariei care introduc reclamațiile internaționale.

„Nu ar trebui să acceptăm nicio politică în materie de migrație care ar schimba cine suntem acum (...) Aceasta este baza poziției Ungariei”

Nu mă legam de subiect dacă în această seară, UDMR nu ar fi negociat cu PSD și ALDE ca în România să fie introduse reglementări prin lege potrivit cărora acolo unde există un „număr semnificativ al unei minorită” limba de comunicare a tuturor autorităților de stat să fie în limba respectivei minorități ! Practic, în oricare localitate din țară unde există 10% sau „un număr semnificativ” al unei minorități naționale, limba respectivei minorități să devină limbă oficială ! Contra prevederilor Constituției care spune că „nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu” ((art. 2 alin (2)), că „În România, limba oficială este limba română” (art.13) !

Toate intervențiile UDMR urmăresc instituirea unei suveranități proprii a comunității maghiare în interiorul statului român iar prin „șmecheriile” normative să fie instituite alte limbi oficiale în comunitățile în care există minorități naționale. Este complet anti-constituțional ! Limba de comunicare între autoritățile publice și comunitatea locală nu poate fi decât limba română. Orice document care reprezintă opțiunea unei autorități trebuie redactat în limba română, indiferent dacă funcționarul public și cetățeanul în cauză vorbesc în limba maternă. Funcționarul public nu poate fi obligat să vorbească altă limbă decât limba română. Dacă se introduce o astfel de condiționare a ocupării funcției publice se comite un act neconstituțional.

Îmi displace din ce în ce mai mult Viktor Orban. Ultranaționalistul prim-ministru maghiar este în afara principiilor politice care stau la baza formării UE. Încep să îmi pun întrebarea dacă nu cumva este în pericol inclusiv libertatea de circulație a forței de muncă în spațiul ungar ! Evident că îmi pun această întrebare din moment ce Viktor Orban declară ferm că nu ar trebui să accepte nicio politică în materie de migrație care ar schimba „identitatea națională” a Ungariei ! Deci, politica UE de libertate a migrației forței de muncă în spațiul uniunii poate constitui un pericol pentru „identitatea națională” a Ungariei.

Ungaria a cerut forță de muncă din spațiul Uniunii Europene ? Întreb, pentru un prieten !

Olanda a reușit să ia un răgaz. Extremismul trebuie combătut cu răbdare. Cu rezultate politice în actul de guvernare.

Geert Wilders a mai câștigat 4 mandate pentru partidul său extremist, Partidul Libertății (PVV), dar nu a reușit să schimbe, prea mult, spiritul democratic al societății olandeze.

Alegerile de ieri s-au încheiat cu o victorie destul de chinuită a Partidului Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) condus de Mark Rutte, prim-ministrul în funcție. A pierdut 9 mandate față de ultimele alegeri însă a rămas cu 32 de mandate (ultimele estimări).

Există șanse ca Mark Rutte să poată forma un nou guvern. Ar fi bine. Este bine, după părerea mea și faptul că Mark Rutte a adoptat o poziție diferită față de cea anterioară. Olanda nu va mai fi „mama bună” pentru oricine ajunge în țară. Mesajul lui Rutte din timpul campaniei electorale potrivit căruia cei care nu respectă valorile olandeze să părăsească țara trage o linie roșie, clară, pentru toți cei care se duc în Olanda însă nu vor să îi respecte valorile, vor să îi impună valori străine spiritului olandez.

Să ne uităm și la rezultate, cu mai multă atenție.

Partidul Libertății al lui Wilders (PVV) câștigă 4 mandate față de ultimele alegeri. Nu este marele câștigător, este însă unul dintre câștigători. Înseamnă că în Olanda se întărește curentul naționalist ca urmare a unor politici prea deschise față de fenomenul migraționist și mai ales față de prea multă toleranță față de imigranții tratați ca „persoane defavorizate”. Cumva, Olanda va trebui să vadă  dacă o mai prinde rolul de „mamă a năpăstuiților lumii”. Ceva nu mai merge în țară. Ceva a fost prea mult. Iar ultimele contre cu Ankara scot în evidență lipsuri în politicile  anterioare privind imigrația.

Curentul naționalist cu excrescența ultranaționalistă poate fi combătut de viitoarea guvernare printr-o politică diferită decât cea de până acum. Ultra-naționalismul nu poate fi combătut cu vorbe, ci cu fapte, cu rezultate ale guvernării orientată către proprii cetățeni, către mediul european aparținând europenilor, mediu în care olandezii trebuie să se simtă ca acasă.

Ca să fiu și mai sincer, sper ca Olanda să fie mai dispusă să sprijine o mai multă integrare a tuturor statelor membre în Uniunea Europeană. Degeaba ai un concept de bază al UE, pe care îl pui în nasul britanicilor când este vorba despre accesul liber la piața europeană - libera circulație a forței de muncă -, dacă tu ca țară membră a UE accepți imigrația din terțe țări care împiedică exercitarea de către concetățenii europeni a dreptului la migrația forței de muncă. S-a ajuns până acolo încât Wilders a cerut, de mai multe ori, ca România și Bulgaria să fie eliminate din UE. Iar asta înseamnă că în Olanda s-a format, ca urmare a unui interes politic major, imaginea falsă că România și Bulgaria sunt mai aproape de echivalentul „terțelor țări” decât al „țărilor comunitare”.

Laburiștii din PvdA au înregistrat cea mai mare înfrângere istorică, coborând de la 39 de mandate la abia 9 mandate ! Iar laburiștii sunt parteneri în actuala coaliție de guvernare ! Iar asta spune ceva.

Dacă luăm în calcul și perderea de 9 mandate a partidului lui Rutte (VVD) față de legislatura trecută, putem trage o concluzie nu prea încurajatoare. Pierderile VVD și PvdA însumează 39 de mandate !

Scăparea, dacă este să fim sinceri, a venit din mandatele câștigate de Creștin-democrații din CDA - 19 mandate -, și a progresiștii din D66 - 19 mandate -, la care se adaugă Ecologiștii GroenLinks - care au crescut de 4 ori la 16 mandate ! Este sigur că aceștia nu vor colabora cu PVV-ul lui Wilders.

Cu cine va forma un viitor Guvern Rutte, nu îmi bat capul acum. Observ doar faptul că Olanda a trecut, ca prin urechile acului, de Nexit. Depinde de viitorul Guvern, de modul în care vor guverna dacă Nexit-ul rămâne de actualitate sau nu.

Cum era și normal, Franța, Germania și CE au manifestat „zgomotos” satisfacția victoriei lui Rutte, dar au morcovul cât stâlpul de telegraf. Și Franța și Germania sunt în „cărțile” extremismului din cauza politicilor mult prea laxe privind imigrația. Politici care au pus UE sub semnul întrebării.

Migrația, ruta balcanică, reuniunea regională de la Viena. România contribuie, Germania contribuie dar cere și expulzări.

Ioan-Dragoș Tudorache, ministrul de interne

A avut loc și reuniunea regională de la Viena pe tema migrației și a rutei balcanilor. Cine, ce face sau a făcut, ce se dorește să se facă în viitor etc. Se pare că se merge în direcția bună iar Germania, cea care a tot promovat „raiul european” de a înnebunit lumea săracă a lumii islamice și a pus-o în mișcare către Europa, are deja o altă abordare. Este normal, cred că se ajunge la normal, atunci când ai în țară peste 500.000 de persoane cărora nu le-ai dat drept de azil dar care stau în continuare în țară pentru că există tot felul de motive politice, la care Germania a lucrat cu spor pentru a le introduce în tratatele internaționale, care o împiedică să îi trimită la casele lor.

Noul ministru de interne al României a prezentat poziția României cu privire la migrație dar și care este contribuția România la stăvilirea actualei imigrații. Nu putem primi imigranți peste capacitatea noastră însă contribuim serios la efortul comunității europene pentru controlul imigrației. Atât în Marea Mediterană cât și în zona noastră, în Bulgaria și Serbia, pe ruta balcanilor care este zona de interes a reuniunii.

Ministrul Ioan-Dragoș Tudorache pune pe masă efortul românesc pe această rută, pentru că România are una dintre cele mai importante contribuții, cu resurse umane și logistice, în cadrul acțiunilor FRONTEX și BESA. Agerpres.

În ceea ce privește misiunile FRONTEX, țara noastră este al doilea mare contributor după Germania, la acestea în 2016 participând 365 polițiști de frontieră români. Totodată, începând cu această lună și până la sfârșitul anului, 14 polițiști de frontieră iau parte la operațiunea comună de sprijin a autorităților bulgare prin suplimentarea de către statele UE a resurselor detașate la frontierele terestre ale Bulgariei cu Turcia și Serbia. În prezent, România are cea mai solidă contribuție la misiunile desfășurate de FRONTEX în Bulgaria. Astfel, toți cei 10 polițiști de frontieră detașați de Agenția europeană la frontiera româno-bulgară sunt români, iar la frontiera Bulgariei cu Turcia, dintre cei 68 de polițiști detașați, 21 sunt români

Pe lângă discuțiile privind ruta balcanică și potențialul statelor europene de a stopa imigrația ilegală, ministrul român a avansat propuneri către sârbi de a trece la patrule mixte de frontieră concomitent cu respectarea în integralitate a acordului de readmisie dintre cele două state. Hm ! Când vorbești de respectarea unui acord de readmisie, înseamnă că partea sârbă încearcă, prin diferite mijloace să nu îi primească pe imigranții care vin din Serbia ! Ideea de patrule comune ar duce și la cercetarea directă, în comun, a cazurilor de trecere ilegală a frontierei de stat din Serbia în România.

Este interesant și faptul că ministrul de interne român a vorbit cu comisarul european pe probleme de Migrație și Afaceri Interne, Dimitris Avramopoulos, atât despre fenomenul migrației, cât și despre problematica vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în Canada. Și această știre are o anume importanță. Practic, UE este ținută la curent cu pretenția României ca cei din Canada să nu o mai tot lungească cu renunțarea la regimul de vize pentru români. Nu am încredere în promisiunile canadienilor. Am însă mare încredere în dorința lor de a avea un tratat comercial cu UE, altfel decât până acum. Dacă UE se ține pe poziție și cere tratament egal pentru regimul consular pentru toate statele membre, Canada va avea de cântărit: respectă UE așa cum este ea sau renunță la tratatul comercial.

La aceeași reuniune, Angela Merkel a fost alta decât până acum. Politica Germaniei față de imigranți s-a schimbat. Agerpres. Germania vrea mai multe acorduri de readmisie cu statele din care provin imigranții.

• Vrem să stopăm imigrația clandestină, respectându-ne în același timp responsabilitățile umanitare

• Este necesar să semnăm acorduri cu țări terțe, în special din Africa, dar și cu Pakistan și Afganistan, pentru a deveni clar că cei care nu au dreptul să rămână în Europa sunt trimiși înapoi în țările lor de origine

Austria, cea care încuraja manifestările de acceptare a „refugiaților” revine în forță și prin declarația cancelarului austriac Cristian Kern cere întărirea controlului la frontierele externe.

Trebuie să recâștigăm controlul asupra programului nostru extern. Noi trebuie să fim cei care decidem cine vine în Europa, nu rețelele de traficanți

Tsipras, cel care și-a „păzit” frontierele de au trecut ilegal peste un milion de persoane țipă în gura mare. Închiderea frontierelor de către Ungaria, mai apoi de Macedonia, de Serbia și Croația, de Bulgaria nu mai spun, a blocat imigranții în Grecia. Situația a devenit stupidă pentru greci. Au peste 60 de mii de imigranți în țară și sigur nu sunt refugiați ! Tsipras a schimbat foaia și cere sprijinirea Turciei pentru a nu fi denunțat acordul UE-Turcia privind imigranții.

În fine, este bine că lucrurile se îndreaptă în direcția cea bună. Este evident însă faptul că Germania, Grecia, Italia, Austria s-au șters o perioadă de timp la fund cu acordurile europene în materie iar acum au revenit la „sentimente mai bune”. Voința lor politică națională a fost în detrimentul atât al UE în ansamblul ei dar, se pare că pe ei îi doare cel mai tare.

Poporul are întotdeauna dreptate ! Acum află și Angela Merkel.

Angela Merkel

Agerpres îmi spune că la Berlin, în urma alegerilor locale, partidul Angelei Merkel a suferit o înfrângere usturătoare.

Un exit-poll făcut de sondori serioși, nu ca Pieleanu sau alții de pe la noi, arată chipul crud al înfrângerii CDU.

CDU a obținut doar 18% din voturi, o scădere severă de la 23,3% voturi în 2011 !

CSU a obținut 23% din voturi și au șansa de a renunța la alianța cu CDU pentru guvernarea landului Berlin !

Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 11,5% din voturi și merge mai departe. AfD are astfel succes în al 10-lea land dintr-un total de 16 !

Motivul pentru care CDU plătește din greu cu trecerea în opoziție este simplu: ambiția Angelei Merkel de a primi imigranții din Siria și alte țări cu religie musulmană.

Șmecheriile politicianiste vânturate de politicienii CDU pentru a „lămuri populația” nu au ținut. Lumea se teme, lumea are experiențe triste, lumea germană vrea să trăiască într-o lume germană și nu întruna musulmană. Merkel a forțat nota și acum începe să plătească. Iar la anul sunt alegerile federale unde se prefigurează o altă mare înfrângere.

În situația în care CSU ajunge să formeze Guvernul federal, am pus-o de oaie. Se va reveni la marea prietenie germano-rusă. Statele vecine cu Rusia vor avea surpriza să constate că Germania dacă nu le va fi împotrivă pe față le va „recomanda” o abordare „înțeleaptă” a relațiilor cu Rusia ba, de ce nu, o renunțare chiar la unele interese suverane pentru că Rusia, ce să vezi, este un bun vecin. Iar Ucraina are toate posibilitățile să primească recomandări să accepte rezultatele agresiunilor teritoriale ale rușilor. Nu degeaba ministrul de externe german, de la CSU (evident !), împreună cu ministrul de externe francez (tot socialist) lasă să se înțeleagă că ei ar accepta pretențiile rușilor.

CDU și Merkel plătesc pentru prostie funcțională. Îmi este teamă că Europa va suferi din cauza socialismului care este pe cale să infesteze țările principale. Dar, poporul are dreptate. Asta este !

Orgoliile și interesele economice ale „puterilor europene” împiedică integrarea europeană.

Se adună, zi de zi, câte o pagină la capitolul „dezintegrarea europeană”. Nu îi pot spune altfel. Nu îi spun altfel deoarece știrile pe care presa le prezintă zi de zi duc către o astfel de concluzie.

Germania, Franța și Italia comit, fiecare în parte dar și împreună, câte o acțiune care discreditează eforturile celorlalte state membre ale UE dar și a aliaților UE. Le comit de pe poziția de forță pe care o au în cadrul UE. Au statutul de state fondatoare ale UE și își revendică dreptul de a desfășura acțiuni pe cont propriu sau acțiuni comune care sunt în defavoarea celorlalte state membre ale UE. Sunt și cele mai puternice economii din spațiul UE. Marile decizii economice în cadrul UE sunt clocite și aprobate la Berlin sau Paris. Au, fiecare dintre ele, zone de influență economică în cadrul UE. Să nu ne mai ascundem după deget!

Au nevoie de piața comună europeană pentru că le dă stabilitate economică și o relativă stabilitate politică. Pentru asta, sunt în stare să sacrifice interesele vitale ale celorlalte state. Nu se sfiesc să o facă. Iar interesele de securitate ale celorlalte state membre ale UE sunt cele mai afectate. Nu mai spun de interesele de securitate ale statelor terțe aflate la frontierele UE. Cu excepția Federației Ruse care este văzută, de cele trei state „cu moț în frunte”, ca partener strategic. Chiar în detrimentul intereselor statelor membre ale UE, dacă simt ele că situația de moment o impune.

Un grup de parlamentari francezi au vizitat Crimeea aflată sub ocupație rusă. Concluzia lor este împotriva tuturor deciziilor luate de Uniunea Europeană și NATO. Francezii au formulat concluzia că Ucraina trebuie să accepte realitatea de pe teren și să renunțe la pretențiile asupra Crimeei - Mediafax ! Cel care a condus delegația parlamentarilor francezi este cunoscut pentru susținerea lui față de Rusia - Thierry Mariani (aici). Nu sunt singurii „europeni” care au ajuns la această „concluzie”, concluzie plăcută urechilor lui Putin și a strategilor de la Kremlin.

Nu mai spun despre susținerea fățișă acordată Rusiei de premierul Italiei, Matteo Renzi !

Din Germania, social-democrații germani au ieșit mereu în evidență prin ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, care susține ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei dar și reducerea măsurilor de securitate ale statelor europene din estul Europei pentru a nu „deranja Rusia”.

La o conferință de presă comună NATO-Germania, Jens Stoltenberg - Frank-Walter Steinmeier, s-a pronunțat câteva linii de conduită în relația NATO - Federația Rusă. Se vede și de pe lună că Frank-Walter Steinmeier a încercat să „sugereze” NATO un alt comportament față de Rusia, măcar să aibă o linie mai „moale” decât linia stabilită la summit-ul de la Varșovia.

Anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia și sprijinul ei continuu pentru separatiștii din estul Ucrainei au zdruncinat pacea în Europa, dar în același timp nu putem să închidem pur și simplu ușa Rusiei ... este cel mai mare vecin al nostru' și are un rol determinant în viitorul securității europene, a declarat Stoltenberg la conferința de presă comună cu Steinmeier.

 Se observă cu ușurință că linia politică a NATO nu s-a schimbat. Rusia este acuzată deschis că a „zdruncinat pacea în Europa”, că anexarea Crimeei este ilegală, că Rusia are un rol determinat în viitorul securității europene nu ca stat care dorește pacea ci ca stat care promovează o politică neo-colonială, de redesenare a frontierelor statelor europene potrivit intereselor ei de moment.

Agerpres, de unde iau știrea, sintetizează informația cu privire la politica NATO față de Rusia în viitor.

Secretarul general al NATO a mai menționat că Alianța va continua să caute în relația cu Rusia un echilibru între o descurajare puternică și un dialog cu conținut, subliniind că dialogul cu Rusia este o oportunitate și pentru transmiterea clară a pozițiilor și 'evitarea posibilelor accidente și incidente'

Această linie politică este susținută, declarativ, de cancelarul Angela Merkel. Ministrul de externe al executivului german are alte gânduri. Cât privește „dialogul”, Steinmeier bate „șaua să priceapă calul” susținând că aici, NATO și probabil UE, trebuie să facă Rusiei „oferte concrete”. Care sunt acelea ? Păi, să vedem ce propun socialiștii din Europa: reducerea și eliminarea sancțiunilor impuse Rusiei de UE și NATO. Nici mai mult și nici mai puțin. Cu o astfel de abordare, acordul de la Minsk cade în uitare. Rusia va putea să își continue agresiunea împotriva Ucrainei nestingherită. Ba, mai mult, statele care au devenit de curând „partenere” UE sunt puse în situația de a elimina din obiectivul lor strategic aderarea la UE și NATO. Mai mult, afectează grav interesele statelor europene membre ale UE și NATO care au o vecinătate cu Rusia. Practic, interesele lor economice și de securitate sunt aruncate de social-democrații germani la gunoi. La fel cum procedează francezii și italienii. Nu mai spun de cei mai mici, cum ar fi Grecii sau vecinii noștri mari iubitori ai „imperialismul economic rus”.

Steinmeier o ține langa: vrea o revedere a prezenței militare a NATO în estul Europei (una din măsurile concrete pe care le propune, în concordanță, desigur, cu poziția Rusiei - adică fără !). Cât privește dialogul cu rușii, ministrul german a venit cu o găselniță.

Ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, președintele în exercițiu al OSCE, a propus săptămâna trecută negocierea cu Rusia a unui nou acord pentru controlul armamentelor, inițiativă sprijinită de omologul său francez, Jean-Marc Ayrault.

Se vede că este sprijinit de socialistul francez. Numai că propunerea lui Steinmeier are o mare hibă. Un nou acord ar pleca de la ce este pe teren, acceptând că ce este, este ! Să nu se mai adauge, ar cam fi problema. Iar ce este, este inacceptabil pentru majoritatea statelor din zonă. Statele baltice și Polonia au în fața frontierelor lor concentrări permanente de forțe militare ruse cu armamentul cel mai modern pe care rușii îl tot promovează peste tot în lume. Marea Baltică a fost invadată de ruși cu tot ce au ei mai puternic din punct de vedere militar. Enclava Kalinigrad este de fapt o bază militară a Rusiei în spațiul european, capabilă să pună presiune pe toate țările din jurul ei, având alături restul flotei ruse din Marea Baltică cu baza la Petersburg. Rușii au instalat în Crimeea cea mai puternică bază militară din zona Mării Negre cu capacități ofensive care pun în pericol toate statele din zonă. Ca să mă refer doar la partea care privește direct statele membre ale UE și NATO. Nu mai spun de pericolul ascuns al concentrărilor de trupe rusești de-a lungul frontierei comune a Ucrainei cu Rusia.

Răspunsul SUA a fost prompt, rațional (se pare că rațiunea nu mai face parte din mentalitatea germană și franceză).

Însă Washingtonul a manifestat rezerve față de propunerea germană, reprezentantul permanent al SUA la OSCE apreciind într-un interviu acordat agenției Reuters că un asemenea demers este inoportun în condițiile în care Rusia nu respectă nici acordurile la acest capitol care sunt în vigoare, iar pentru Washington prioritară este aplicarea acestor acorduri, cum ar fi Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa (CFE), acordul Cer Deschis sau acordul încheiat în anul 1990 la Viena, ce prevede schimbul de informații și vizite reciproce în instalațiile militare.

 Cum să închei noi acorduri cu Rusia din moment ce Rusia nu le respectă pe cele deja încheiate ?

Marea criză a Europei nu se oprește aici. Se adaugă o precipitată evaluare a intereselor marilor concerne europene, cu sediile în Germania, Franța, Italia care își doresc forță de muncă ieftină și multă în condițiile în care în Germania, Franța și Italia natalitatea este în scădere sau în staționare. Plecând de la interesele marilor companii din aceste state, politicienii au dato'n bară și au inițiat marea migrație din spațiul islamic. Europa este invadată pentru că a promis „marea cu sarea și luna de pe cer”. A promis unor oameni afectați de sărăcie și conflictele locale că în Europa este raiul. Ei bine, nu este așa. Popoarele europene nu au fost de acord cu politicienii lor. Până și popoarele politicienilor care au sărit peste cal au reacționat violent. Chiar dacă presa din Germania, Franța, Italia sau alte state europene are obiceiul să tacă atunci când este vorba despre astfel de măsuri politice - cu unele excepții, desigur -, se află adevărul. Cât privește statele mai puțin puternice în spațiul european, populația și politicienii sunt de aceeași parte a baricadei. Cu excepția,  desigur, a politicienilor socialiști sau apropiați curentelor socialiste.

Angela Merkel, cancelarul german care a „făcut-o de oaie” cu imigrația islamică nu a reușit să lămurească statele grupului de la Vișegrad să accepte sistemul de cote. Cu toată gargara cu pioneze promovată agresiv de presa din Germania, Franța sau din alte state părtașe la dezinformarea politică.

„Este inacceptabil ca unele state membre UE să nu accepte refugiaţi doar pentru că sunt musulmani. Fiecare trebuie să aibă propria contribuţie”, a declarat Angela Merkel într-un interviu acordat postului ARD.

 Am luat știrea de la Mediafax. Pentru ea, pentru Matteo Renzi, pentru Tsipras, pentru austrieci este inacceptabil că nu pot scăpa de imigranții cărora le-au deschis larg ușa țărilor lor, imigranți cu un grad redus de cultură, islamizați de clerici agresivi față de laicitate și alte religioase, imigranți fără calificări profesionale, imigranți fără dorința de integrare în societățile în care au ajuns și care cer să li se dea fără însă a accepta să presteze o muncă pentru ceea ce primesc.

Marea migrație promovată și chiar solicitată de Germania și alte state europene, are o mare hibă. Nu mai este o imigrație de război, un refugiu din calea războiului a celor incapabili să îl poarte, este o imigrație pentru bunăstare. Nu este nici pentru muncă, chiar dacă sunt și cazuri care au ca scop integrarea într-o societate a muncii. Cei care au ajuns în Europa sunt majoritari din alte state decât Siria. Dacă se poate admite, prin extindere a unei prevederi internaționale, că sirienii care fug de război pot fi primiți de alte state decât cele de la granița cu Siria, pentru imigranții din Irak, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Bangladesh, Turcia sau cei din statele africane, situația nu mai este valabilă. Majoritatea imigranților nu sunt din Siria. Este inadmisibil ca aceștia să fie calificați ca refugiați de război. Mai ales când vedem că „refugiații” sunt parte a atentatelor teroriste din Franța și Germania !

Este inadmisibil ca Germania să ceară altor state europene să își pună în pericol securitatea socială prin acceptarea unor persoane din spațiul islamic despre care nu informații suficiente privind cultura și comportamentul lor social. Este inadmisibil ca Germania să ceară altor state să își strice echilibrul social și să devină state instabile politic și social doar pentru că ea, Germania, a făcut-o de oaie când a chemat săracii lumii să vină la „bunăstarea europeană”.

Este inadmisibil, pentru mine, de exemplu, să acord ajutor celor care în loc să lupte pentru țara lor fug și cer „ajutor” în state situate la mii de kilometri distanță.

Este inadmisibil să acorzi statut de „forță de muncă migrantă” unor străini din state terțe, așa cum este forța de muncă migrantă a statelor membre ale UE - toate statele membre ale UE au forță de muncă migrantă, fără deosebire -, și să nu îi poziționezi la „imigranți economici”, care au alt regim juridic. Este inadmisibil să dai afară pe cei care au migrat din alte state membre ale UE, în temeiul Tratatului Uniunii Europene privind libera mișcare a forței de muncă - a se vedea „conflictul cu Marea Britanie și Brexit-ul -, pentru a face loc imigranților economici „aduși” din statele islamice.

Continuând cu un astfel de comportament, Germania forțează fie destrămarea UE, fie îndepărtarea din UE a statelor care i se opun. Va trebui, până la urmă, ca UE să ajungă la o soluție. Este Uniunea Europeană dedicată bunăstării și securității cetățenilor săi sau este un „El Dorado” pentru toți cei care vor să se miște liber fără a mai ține cont de granițele națiunilor ?! Pentru că, să nu uităm, ONG-urile care participă activ la aducerea în UE a imigranților sprijină ideea că UE nu ar mai trebui să aibă granițe externe. Statele să nu mai aibă granițe !

Susținerea migrațiilor trebuie să aibă o limită: existența și securitatea propriului popor.

Devine deranjantă acțiunea constantă, directă a unor persoane cu o oarecare notorietate în favoarea migrației și a imigranților. Devine deranjantă disponibilitatea acestor persoane de a justifica conflictele imigranților cu populațiile locale, de a acuza populația locală că dă dovadă de nesăbuință și  lipsă de empatie față de problemele majore de viață ale imigranților. Devine deranjantă lipsa de empatie a acestor persoane față de proprii conaționali, pe care nu îi vede în sărăcia și neputința lor. Nu au timp de conaționalii lor pentru că sunt prea ocupate să plângă de mila imigranților.

Devin deranjante pozițiile politicienilor față de imigrație. Sunt superficiali. Văd lucrurile doar la suprafață și caută să fie evidențiați pentru „modernismul gândirii lor”. Nu mai fac politică pentru proprii cetățeni, fac deja politică pentru cetățenii lumii. O prostie.

Nu trebuie să ne mai mire că cetățenii țării ajung să fie persoane care nu mai prezintă un interes imediat ci eventual, la o adică, niște persoane care au unele probleme care urmează a fi rezolvate însă doar după ce se rezolvă marea problemă a imigranților, persoane care au nevoi multe și stringente. Le trebuie o țară, le trebuie finanțare pentru un trai decent până vor dori să se apuce de o muncă (dacă au obiceiul să facă o muncă !), le trebuie case de cult, le trebuie intimitate culturală și securitate confesională, le trebuie locuințe, le trebuiesc haine, le trebuie liniște și câte și mai câte. A, le trebuie un teritoriu care să fie doar al lor și unde „legile” lor să fie aplicate chiar dacă țara are propriile legi. Dar dacă ei nu vor să aplice legile țării în care au ajuns, nici o problemă. Le stricăm ca ei, imigranții, să se simtă bine.

Una este imigrația normală, unde un număr redus de persoane cer și obțin dreptul de a se stabili în țară, plecând de la considerentul că acceptă legislația țării respective, vor învăța limba țării respective pentru a se integra mai ușor în comunitatea în care trăiesc, acceptă diferențele culturale și mai ales acceptă să respecte aceste diferențe. Aceste persoane doresc să se integreze, să devină parte a populației care i-a acceptat.

Altceva este însă imigrația din aceste zile. Este o invazie. Ca pe timpul marilor migrații. Este o invazie care are efecte profunde asupra structurii populației, asupra religiei acesteia, asupra ordinii și liniștii publice, asupra limbii și asupra legilor. Imigranții vin să cucerească. Nu vin să ceară drepturi, ei vin să impună dreptul lor în opoziție cu dreptul populației cucerite. Vin să ocupe teritorii, să își asigure spații de siguranță pentru valorile pe care le aduc cu ei. Nu mai este vorba despre integrare, este vorba despre ocupare teritorială și culturală. Conflictele sunt inevitabile.

Masele de imigranți sunt o forță socială. Uriașă. Au liderii lor, au religia lor, au legile lor, au obiceiurile lor, simt că sunt puternici și vor acționa în forță. Peste toate, au parte de susținerea unor localnici.

Persoane dispuse la orice act pentru a căpăta notorietate. Persoane rupte de realitatea din propria țară. Persoane care se angajează fără nici o dificultate sub flamuri străine interesate să provoace haos în toate statele care își doresc păstrarea ființei naționale, unitatea culturală, independența și suveranitatea. Nu trebuie să ne mire faptul că cei mai acerbi susținători ai migrației și al „tratamentului umanitar” față de hoardele imigrante sunt organismele internaționale și organizațiile neguvernamentale străine. Destabilizarea țărilor nu se mai face prin metodele învechite ale folosirii forței, amenințării cu forța sau ale jocului diplomatic (se mai practică și acestea, dar mai rar). Nu. Acum se folosesc organizațiile neguvernamentale multinaționale preocupate de drepturile omului și democrația planetară.

Cultura americană a imigrației nu poate fi acceptată în statele europene. Nu mă bag la alte state. Statele Unite ale Americii sunt state formate prin imigrație. Imigranți care au distrus populațiile native, le-au băgat în lagăre, le-au luat pământurile, le-au luat bogățiile și le-au impus legile. În Europa vorbim despre națiuni. Susținerea imigrației din acești ani este îndreptată în mod direct împotriva națiunilor europene. Susținerea ei mai pe față sau pe ascuns de către alte state ale lumii are drept scop slăbirea statelor europene care formează Uniunea Europeană. Închegarea Uniunii Europene este un pericol pentru alte puteri ale lumii. Una este să trateze doar cu Franța sau Germania și alta este să aibă în față Uniunea Europeană. Una este să ai în față o țară puternică cu un PIB de 1000 miliarde euro și alta este să ai în față uniunea cu 14 mii miliarde euro.

Migrația forței de muncă în interiorul Uniunii Europene nu poate fi comparată cu imigrația din afara spațiului Uniunii. Văd că unii au făcut o  astfel de comparație. Este o ticăloșie. Migrația forței de muncă în spațiul Uniunii are ca scop conștientizarea cetățenilor Uniunii că aceasta este teritoriul lor, este Europa lor, că valorile din toate statele membre ale Uniunii sunt valorile lor. Se crează sentimentul de apartenență la un teritoriu și la o comunitate europeană. Se crează sentimentul de apartenență la cultura europeană. Este cu totul și cu totul altceva decât imigrația din afara spațiului UE. Aceea este dominată de „valori umanitare”.

Că tot am ajuns la „umanitar”, ar fi bine să deosebim între ajutorul acordat unei populații aflată în dificultate datorită unor războaie locale și „integrarea” acelei populații în spațiul Uniunii Europene. Ca ajutor, populația acceptată trebuie ținută separat de viața publică europeană. Nu le impui învățarea limbii statului gazdă, nu le impui cunoașterea și aplicarea legilor locale, nu le impui acceptarea culturii locale. Le impui să respecte anumite valori până când situația care a generat imigrația încetează iar imigranții se vor întoarce în țara lor. Unele state au acționat greșit atunci când au decis să îi integreze pe imigranți. Rezultatele se văd din ce în ce mai des. Imigranții sunt la originea majorității actelor infracționale din acele țări, unele dintre acțiuni având conotații religioase, altele au la bază cultura complet diferită a imigranților față de cultura populației locale, religia musulmană promovând distrugerea religiilor iudeo-creștine.

Am ajuns la situația cea mai neplăcută. Imigranții au devenit un pericol pentru existența și securitatea popoarelor care i-au primit datorită deciziilor proaste ale unor politicieni. Europa este în pericol datorită unor politicieni proști, îngâmfați, limitați intelectual care își închipuie că popoarele lor vor  să fie cucerite de alte popoare migratoare. Ei bine, nu vor. Au reușit să stimuleze renașterea extremismului și ultranaționalismului punând în pericol chiar proiectul european. Dacă nu vor fi opriți, dacă nu vor fi scoși, prin alegeri, de la putere, Uniunea Europeană poate deveni o amintire.

Citesc o știre la Agerpres. În Saxonia inferioară poliția face razii la o moscheie sau casă de rugăciune islamică și la apartamentele unor conducători ai comunității islamice. După luni de zile de supraveghere ! Au constata că la acea moscheie se promovează ura față de creștini și lupta împotriva creștinilor. Și în Franța au fost astfel de acțiuni. De ce nu sunt constante ? De ce nu sunt urmate de expulzarea acelor membri ai comunităților musulmane ? Pentru corectitudine politică ? Oare viața germanilor și a francezilor înseamnă atât de puțin pentru politicienii acelor țări încât să se joace cu stările de pericol ale societăților pe care le conduc ?

Avem stări de risc în România asemănătoare cu cele din Franța, Belgia, Germania etc. La fel ca în aceste țări, s-a început cu promotorii grijii față de populația lumii. Promotori care vin și te lămuresc că ei au dreptate pentru că americanii s-au dus peste Sadam sau Gadafi. Că puterile lumii umblă după resurse etc. Tot felul de tâmpenii. Pentru toate acestea, acești promotori români „luptă” cu inculții din țară care se opun imigrației. Care nu suferă la știrile ce vin în valuri privind viața grea a unor copii din lumea asiatică, care nu lăcrimează la imaginile cu morții din Marea Mediterană, care nu fac pe ei de emoție când văd clădirile distruse din zonele de război. Culmea, acești promotori nu văd sărăcia și nevoile propriilor concetățeni care nu mai au posibiltatea să fie sprijiniți de stat sau comunitățile locale pentru că banii colectați se duc către sărmana lume din afară. Idioți cu diplome.

Imigrația din aceste zile este un transfer de populație dintr-un teritoriu în altul, este o schimbare a structurii societății, este o schimbare a culturii poporului în care imigranții ajung în număr mare, este o schimbare gravă privind ordinea de drept în oricare stat aflat sub „ocupația imigranților” pentru că aceștia aduc cu ei legile religioase islamice pe care le impun unor idioți politici îndrăgostiți de corectitudine politică și umanism prost înțeles. Din cauza politicienilor tâmpiți, ordinea publică are de suferit.  Instituțiile de forță și funcționarii publici ajung să nu își mai îndeplinească rolul social pentru a face pe plac idioților din politică.

Germania a început să „sufere”. Imigrația islamică își „cere” victimele.

Tânăr afgan, venit la 15 ani în Germania ca imigrant (în 2015 !), fără părinți, la momentul atacului în vârstă de 17 ani, săvârșește un atac cu topor într-un tren regional asupra unor călători. Răniți grav, răniți mai ușor, oameni răvășiți, speriați. Când trenul se oprește fuge, este urmărit de o formațiune specială de poliție aflată întâmplător în zonă (!), este ucis când atacă polițiștii cu armele aflate la el. Agerpres aici, aici, și în toată presa.

În camera lui se găsește un steag al ISIS confecționat artizanal. ISIS dă comunicat că este vorba despre un tânăr luptător al lor.

Nu cu multe zile în urmă, în Parlamentul German, se declara că sunt peste 1000 de imigranți care sunt de fapt luptători ISIS în Germania. Oare doar atâția ? Când din această situație se vede că un copil de 15 ani luat sub protecție ca minor ajunge la 17 ani și este deja luptător ISIS ?

Germania va trebui să își refacă calculele. Acum a acționat un copil. Mâine, ei bine, mâine poate acționa unul dintre cei special pregătiți să comită atacuri teroriste pe teritoriul Europei.

Marea imigrație sprijinită de Germania și statele care i-au fost alături, sprijinită cu îndârjire de așa-zisele organizații umanitare, foarte violente împotriva autorităților de stat care își executau atribuțiile de control ale străinilor își produce efectele. Mor oamenii din Europa pentru că sunt europeni, pentru că nu sunt de confesiune musulmană, pentru că au altă cultură și pentru că sunt adepții democrației. Iar statele care ar trebui să își protejeze cetățenii fac și pe dracu în patru să îi primească pe imigranții islamici și să le asigure condiții de viață cât mai bune. Ca la nebuni !

În Europa suntem într-o situație excepțională. Avem imigranții veniți în valuri, în Italia și Grecia așteaptă alții, după ce Erdogan a reluat puterea, imigranții turci susținători ai lui Erdogan au început să atace sediile organizațiilor neguvernamentale din țările europene ale adversarului lui Erdogan, Gulen, pe față, fără nici o reținere, în Franța au loc atentate sub „flamura islamului”, Acum în Germania se strigă „Allahu Akbar” ... Ce mai vrem ?

Ideea împărțirii imigranților islamici din Siria, Afganistan, Irak, Iran, Pakistan, Egipt, nordul Africii devine o loterie a morții. Ce împărțim ? Teroarea ?

Cazul din Germania ne spune clar că ar urma să împărțim teroarea. Un terorist mie, unul ție, unul la celălalt s.a.m.d. De ce să fie doar Franța terorizată ? De ce să fie doar Germania terorizată ? Să fie toate statele europene terorizate, asta înseamnă solidaritate. La dracu !

În situații excepționale se iau măsuri excepționale. Returnarea tuturor imigranților în țările lor de origine este obligatorie. Afganii în Afganistan, irakienii în Irak, sirienii în Siria etc. Fie, tot datorită situației excepționale, instituirea unor tabere din care aceștia să nu iasă până la clarificarea situației lor. Îi lași să iasă, ai probleme. Acte de terorism, populație nativă îngrozită, turiști înspăimântați, perturbarea administrației locale, pierderi financiare, comerț care se reduce. Numai „beneficii” !

Un act de dreptate. CJUE dă dreptate Marii Britanii. „Cerșetorii” imigranți nu au drept la ajutoare sociale.

O decizie care poate fi considerată istorică. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat dreptate Marii Britanii, țara reclamată de Comisia Europeană că refuză să dea ajutoare sociale migranților europeni care nu își justifică șederea legală în Marea Britanie.

„Marea Britanie poate cere ca beneficiarii de alocații pentru familie și pentru creșterea copilului să dispună de drept de ședere în acest stat. Chiar dacă această condiție este considerată ca fiind o discriminare indirectă, ea este justificată de necesitatea de a proteja finanțele statelor membre care îi primesc (pe imigranți !)”, comunică Agerpres, preluând știrea de la AFP.

Să fim bine lămuriți asupra problemei.

Statele Uniunii Europene au devenit, în timp, un fel de „El Dorado”, un fel de „grădină a Raiului” pentru indivizii din mai toate statele sărace. Reglementările interne ale statelor dezvoltate favorizau imigrația, ajutoarele sociale acordate tuturor celor care locuiau în respectiva țară, legal sau nu, fiind principalul motiv al imigrației. Până când s-a ajuns la o furie a imigrației. Din anumite considerente politice, chiar dacă existau prevederi ce asigurau un oarecare control al imigrației, statele țintă au preferat să pună „batista pe țambal”. Statele cu mari interese în stimularea imigrației, state cu o natalitate în scădere accelerată, state care își puneau problema existenței ca putere economică și politică în cadrul UE au încercat să oblige toate celelalte state membre ale UE să le preia „modelul”. Erau sigure că, la nevoie, imigranții ajunși în Europa și găzduiți de alte state, le-ar alege de va fi nevoie de forță de muncă suplimentară astfel încât, statele europene gazdă ar fi lucrat pentru ele, că doresc sau nu.

Așa a apărut plângerea Comisiei Europene la CJUE împotriva Marii Britanii. Pentru cei care nu știu, CJUE judecă având la bază doar tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Iar în TUE, atunci când se face vorbire despre libertatea circulației forței de muncă, există condiția migrației pe baza unui contract valabil care confirmă un drept de ședere în acel stat al UE în care migrantul pentru muncă din alt stat al UE ajunge. Marea Britanie a cerut, practic, aplicarea acestei prevederi. Stupidă situație, „Guvernul” Uniunii Europene, Comisia Europeană, prin niște „fătălăi” a decis să atace prin acțiunea deschisă tocmai TUE. Marea Britanie fiind nominalizată ca fiind „exemplul negativ” care aplică legea ! Caraghioasă Comisie Europeană !

Decizia CJUE are o mare importanță. Va fi bine primită de toate statele europene care au aprobat atitudinea Marii Britanii. Este o palmă peste obrazul acelor state membre ale UE care, din întâmplare, sunt și cele care au stimulat marea migrație islamică. Statele membre ale UE care au urmărit cu atenție disputa juridică la nivelul CJUE au acum posibilitatea să își corecteze legislația dacă, în propria legislație, sunt prevederi care contravin acestei decizii. Unii vor spune că nu se poate. Eu spun că se poate, pentru că decizia CJUE are autoritate de lucru judecat, are putere ca și o decizie a ICCJ în România pentru clarificarea modului de interpretare a unui articol de lege ba, chiar mai mult, are puterea unei interpretări a Constituției dată de CCR. CJUE va da aceeași soluție în toate cauzele care reclamă ajutoarele sociale pe care statele sun obligate să le acorde migranților economici sau imigranților care își stabilesc domiciliul pe teritoriul unui stat membru al UE. Va apăra condiția legalității șederii în acel stat.

Această decizie are putere și asupra noilor imigranți ajunși în Europa din Siria, Afganistan, Iran, Bangladesh, Ghana, Camerun, Liban sau mai știu eu de pe unde. Sunt deja reclamații ale imigranților ajunși în Germania (parcă) că nu primesc ajutoare sociale la fel ca populația locală. Sunt mai ales reclamații că nu li se acordă dreptul legal de ședere de către autoritățile competente, în regim de urgență. Asta îmi spune că imigrația la care au participat a avut mai mult un caracter economic și nu unul politic. Practic au comis o invazie și nu un refugiu din cauza războiului.

Un efect al acestei decizii va fi, probabil, expulzarea migranților și imigranților europeni care nu își mai motivează șederea în Marea Britanie și, după acest model, în alte state membre ale Uniunii Europene.

O decizie cu efecte dramatice, se poate spune. Este totuși o decizie care pune legalitatea la locul ei, în prima parte a deciziei politice. Dacă este legală o decizie, atunci trebuie luată. Dacă este un dubiu asupra legalității, atunci trebuie stopată.

Decizia face dreptate și cetățenilor fiecărui stat al UE. Ajutoarele sociale date celor care nu au dreptul, sau nu ar avea dreptul la ele, se colectează prin taxe și impozite de la cetățenii fiecărei țări în parte. Prin politici publice populiste, cetățenii unei țări sunt obligați să suporte întreținerea unor imigranți care, de cele mai multe ori, fug de muncă ca dracul de tămâie. Acum, cetățenii știu că întreținerea unor „cerșetori”, indiferent de unde vin ei, nu trebuie să cadă în spinarea lor. Există acțiunea retrimiterii acestora în țara de care aparțin. Iar asta nu este doar corect, este și bine pentru o națiune. Asta înseamnă că politicienii ei o respectă.

Violența imigrației și drepturile omului.

Voi fi foarte deschis de la început. Consider statele europene care „au chemat” și care au sprijinit migranții, fie ei refugiați sau nu, vinovate de încălcarea drepturilor și libertăților civile ale populației care compune statele europene, membre sau nu a Uniunii Europene. Pentru că au suferit și suferă toți europenii.

Am ales imaginea pentru că este emblematică. Populația (aici din Germania) revoltată de comportamentul imigranților își face singură „dreptate” pentru că autoritățile germane au abdicat de la atributul lor funcțional și oprimă pe germani în favoarea imigranților cu motivări complet aiurea. Din informațiile care tot apar, revoltele împotriva imigranților sunt și revolte împotriva autorităților fie incapabile să asigure securitatea propriei populații fie duplicitare, persoanele revoltate fiind calificate ca „naziști”, „extremiști” etc.

Declarația Universală a Drepturilor Omului are un preambul care ar fi trebuit cunoscut foarte bine de toți guvernanții. Pentru că antecesorii lor au gândit, negociat și acceptat ideile cuprinse în acest act internațional major, au acceptat textul și l-au aprobat iar statele au ratificat respectiva Declarație ba chiar i-au acordat un statut superior prevederilor constituționale. Cât privește drepturile omului, prevederile Declarației sunt superioare prevederilor constituționale. Așa spune Constituția României. Ca atare, judecătorul român este obligat să acorde jurisprudenței internaționale referitoare la drepturile omului o atenție deosebită iar hotărârea pe care o va lua într-o cauză legată de drepturile și libertățile apărate de Declarație să se inspire din practica CEDO.

Iată ce spune Declarația Universală a Drepturilor Omului:

„Preambul

Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,

Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari, 

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament, 

...”

Aceste concepte din Preambul au fost desfășurate în conținutul Declarației sub forma normelor juridice, toate regăsindu-se în actele normative ale statelor și în Constituțiile lor. De cele mai multe ori așa cum sunt ele formulate în Declarație.

O sumară analiză a evenimentelor generate de masiva imigrație în Europa a populațiilor din spațiul african și asiatic duce la constatarea că guvernele unor state, din considerente obscure, calcule meschine și orgolii prostești au ignorat și disprețuit drepturile oamenilor din propriile țări favorizând astfel actele de barbarie comise de străini, purtători ai unei alte culturi, o cultură care neagă această Declarație Universală.

Spicuind din presă, este ușor de decelat comportamentul abuziv al autorităților:

- în Danemarca se constată că agresiunile sexuale comise asupra femeilor și fetelor daneze de către imigranți au fost nu doar ascunse populației ci au fost „protejate” de autorități ! Poliția nu a dat curs plângerilor depuse, Justiția din Danemarca nu a reacționat pentru apărarea populației țării ! Din momentul în care situația a degenerat, din momentul în care populația a început să își facă singură dreptate - sub forma unui comportament violent împotriva imigranților -, guvernanții au hotărât să recunoască că au fost ascunse (astfel protejate) astfel de fapte;

- în Germania, mai grav, autoritățile au început să îi acuze pe cetățenii germani că „nu sunt gazde bune”, au recomandat ca germanii să își schimbe comportamentul social pentru a face pe placul imigranților aparținând religiei islamice. Este de notorietate faptul că poliția și politicienii germani au mințit cu nerușinare populația cu privire la situația reală a agresiunilor comise împotriva femeilor germane dar și asupra celor care se împotrivesc deciziei absurde a politicienilor aflați la putere de a aduce în Germania imigranți de religie islamică pentru a avea la dispoziție o forță de muncă pentru marii industriași mai ieftină. În Germania situația este complet aiurea. Politicienii germani nu au agresat doar populația germană dar au pus și pun în pericol securitatea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Din cauza comportamentului politicienilor germani s-a ajuns ca Acordul Schengen să fie pus sub semnul întrebării;

- în Suedia situația degenerează pe zi ce trece. Din țara primitoare pentru imigranții care caută o viață mai bună, Suedia devine pe zi ce trece un iad. Cetățenii s-au organizat și își apără cultura, modul de viață așa cum pot ei, cu ce le-a rămas la dispoziție după ce dreptul la apărare a fost transferat autorităților statului care nu îl respectă. Calificarea populației revoltate ca „extremiști” sau „naziști” nu rezolvă problema. Extremismul nu apare din neant. Extremismul este rezultatul unor abuzuri guvernamentale sau administrative;

- în Finlanda cetățenii s-au organizat să își apere modul de viață și să descurajeze imigranții să rămână în țară;

- în Olanda se manifestă o opoziție din ce în ce mai violentă împotriva imigrației;

Exemple sunt în aproape toate țările. Și la noi au început să se manifeste revolte împotriva imigranților. Din nefericire, ținte ale revoltelor vor fi și imigranții care au reușit după ani și ani de zile să devină parte a societăților în care au fost primiți. Oameni care au acceptat cultura și societatea în care au ajuns să trăiască, oameni care și-au dovedit valoarea socială, oameni de o deosebită calitate. 

Pentru că am mai avut discuții asupra unei reglementări din Declarație, voi face o precizare. Articolul 13 din Declarație nu acoperă dreptul oricui de a intra cum vrea el într-o țară și de se stabili acolo fără acceptul acelei țări.

„Articolul 13

Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa”.

Cine este atent, va observa că acest articol are un „cadru”, ca ramele unui tablou, cadru care stabilește niște limite suverane: stat și țară. Prima ipoteză a normei va fi interpretată ținând cont de legislația „statului” din care pleacă emigrantul și legislația „statului” în care acesta dorește să aibă reședința. Dreptul stipulat în Declarație nu înlătură dreptul suveran al statelor, el este un drept general care este complementar legislației privind cetățenia, rezidența, domiciliul etc. În a doua ipoteză, trimiterea la legislația statului/țării este directă: „țara sa”. asta înseamnă că este cetățean al acelei țări, potrivit normelor legale din acea țară. Stabilirea reședinței într-un stat se va face potrivit reglementărilor acelui stat. Ea poate fi acceptată sau respinsă, în funcție de interesele statului în cauză. Jurisprudența internațională în materie a confirmat această interpretare, în mii de procese. 

Am făcut această paranteză pentru a răsturna ideile tembele că acești imigranți au dreptul să se plimbe prin Europa după cum vor mușchii lor, pentru că așa spune la DUDO. Ei bine, nu au acest drept. Dovadă că statele urmează a-i returna cu zecile și sutele de mii statelor de care aparțin.

Uniunea Europeană s-a comportat lamentabil în problema imigrației masive care, pe drept cuvânt, poate fi catalogată ca o invazie. Comisia Europeană a derapat de la rolul ei. Încercând să ajute Germania și statele care au comis grave abateri de la reglementările Tratatului Uniunii Europene - Grecia, Italia, Austria, Franța etc. -, a impus, nepermis, regimul de „cote” de refugiați pe care statele UE trebuie să îi accepte în temeiul „solidarității”. Verificările făcute de autoritățile naționale asupra imigranților au arătat că măsurile impuse de UE, prin diferitele ei organisme, au fost pe lângă situație. Marea majoritate a celor veniți în Europa sunt imigranți economici. În afara pierderilor financiare pe care statele le vor suporta pentru ținerea lor, identificarea lor, returnarea marii lor majorități în statele de origine, statele afectate de imigrație suportă agresiunile împotriva propriei populații și a valorilor pe care acea populație se sprijină din partea unor persoane cu o cultură complet diferită, ostilă culturii statelor europene, o cultură a inegalităților sociale și războiului religios. Este regretabil însă Uniunea Europeană începe să devină un pericol pentru statele europene !

Crimele comise în statele europene în numele islamului, crimele și infracțiunile comise de imigranți având ca victime „gazdele” europene incapabile să își apere viața, cultura și avuția pentru că se bazează pe „statul de drept” construit cu atâta migală în decursul a zeci și sute de ani au declanșat o reacție normală în rândul celor care s-au uitat în oglindă și au constat că sunt băștinași ai țării respective, că au o viață pe care și-o doresc mai bună, că au soții/soți, copii, părinți, frați, surori, bunici și că aceștia sunt în pericol de a-și pierde viața pentru că așa vrea un individ oarecare venit de aiurea, un individ care promovează agresiv o religie ce face din mama lui, din soția lui, din fiica lui, din sora lui persoane de categoria a doua care pot deveni sclave sau pot deveni „ființe destinate dezmățului public” pentru că așa scrie în nu știu ce „carte” sau pentru că așa a stabilit nu știu care lider religios islamist. Manifestările extremiste sunt rezultatul comportamentului abuziv al guvernanților unei țări care pune mai presus de interesele cetățenilor alte interese. Acceptarea și încurajarea imigrației este un abuz guvernamental împotriva cetățenilor țării.

Să fiu mai clar, migrația este un fenomen natural. Ținerea sub control a migrației este o obligație a statelor. O migrație de persoane trebuie să fie acceptată în limitele de absorbție ale statului care acceptă. Respectarea unei religii nu împiedică refuzul religiilor care promovează crima, inegalitatea de gen, războiul religios etc. Purtătorii religiei islamice veniți în Europa în ultimii zeci de ani nu sunt la fel ca reprezentanții religiei islamice care au trăit și trăiesc în statele europene de sute de ani. Islamismul european, cum este și cel din România, a evoluat, este pe picior de egalitate din punctul de vedere al drepturilor omului cu creștinismul. Ambele religii fiind incomplete, totuși, față de aspirațiile la egalitate consemnate în tratatele internaționale. Dar este mult mai bine decât nimicul arătat de islamismul din Arabia, Africa și Asia.

Statele care au provocat această imigrație, această invazie, se fac vinovate de crimele comise. În Franța, în Suedia, în Germania. Este absurd că cele mai multe crime s-au comis exact în statele care au promovat imigrația, invazia.

O lume ... ca la balamuc. Trebuie să o înțelegem pentru a nu fi surprinși.

Am trecut încet, poate nu destul de încet, peste știrile externe de la Agerpres și Mediafax. Nu mă uit la ziare. Nu am ce vedea.

Lumea se zvârcolește, pur și simplu.

Aici, în Europa, suntem dezbinați. Ideea de uniune a Europei are mari probleme. Faptele au contrazis vorbele, tratatele, declarațiile de bune intenții.

Politica unor state pune UE în dificultate. Germania, Franța, Austria, Suedia, Italia, Grecia și alte state au sărit peste cal, vorba aia. Europa comunitară s-a împărțit pe tabere. Inițial, o tabără a fost agresiv pro-migrație iar alta ostilă, acum am ajuns la o moderare a tonului pro-migranție și la o accentuare a tonului anti-migrație. Ba, chiar mai mult, statele care se fac vinovate de imigrația excesivă încearcă să arunce vina pe statele care au permis invadarea Europei. Uită Germania, Austria și alte state că ele au fost inițiatorii și promotorii marii migrații a anului 2015. Acum dau vina pe greci și italieni, pe spanioli sau pe mai știu eu cine.

Numărul imigranților din Europa a depășit un milion. Vorbesc doar despre imigranții care au forțat intrarea în Uniunea Europeană. Nu în toată Uniunea, ci doar în unele state. Statele care i-au chemat. Nu vorbesc despre migrația „normală”, din fiecare stat în parte. Nu vorbesc despre migrația acceptată ci de cea impusă. În România sunt peste 3500 de sirieni refugiați. Majoritatea sunt membri ai unor familii mixte cu români. Sunt și irakieni, afganistanezi, iranieni, libanezi etc. Nu despre aceștia este vorba.

Președintele Cehiei consideră că actuala imigrație este „o invazie organizată” (aici). Îi îndeamnă pe tinerii imigranți să pună mâna pe arme și să își apere țara. În cultura europeană, oamenii își apără țara. În cultura populațiilor din zona arabă se pare că oamenii preferă fuga. Cehia se opune cotelor de repartiție a imigranților pe fiecare stat membru al UE. Sunt de acord cu o astfel de poziție. Mai mult, consider că cei care i-au chemat sau le susține migrația să le ofere asistența necesară. Germania, Austria, Suedia etc.

Ministrul de externe al Germaniei susține că Europa trebuie să își recapete controlul la frontiere (aici). Este enervant. După ce a promovat o politică de „invitare a migranților” acum întoarce. Politica Germaniei în materia imigranților a provocat multe distrugeri și un consum anormal de resurse altor țări. Germania poate face ce vrea ea cu banii ei, dacă îi dă imigranților este treaba ei dar de ce a trebuit ca alte state să își consume resursele cu „vizita” imigranților ? Acum germanii au aflat că o parte dintre imigranți nu sunt ce au declarat. Au constatat că pașapoartele lor sunt false. Ba, chiar mai rău, tipul de pașapoarte prezentate de unii dintre imigranți a fost descoperit la autorii atentatelor de la Paris. Curvăsăria în politică se plătește. Un sondaj efectuat în Germania arată o schimbare a percepției germanilor față de politica statului față de imigranți (aici).

Mai zilele trecute, Estonia a comunicat că nici un imigrant din Italia sau Grecia nu a dorit să devină „musafirul” Estoniei. Slovacia refuză categoric primirea imigranților. La fel Cehia. Noua putere de la Varșovia la fel. Polonia refuză să aplice un accept anterior ! Alte state condiționează primirea de acceptul imigranților. Fără acest accept, trimiterea imigrantului într-o țară pe baza repartiției pe cote este considerată un abuz asupra libertății persoanei. Statutul de refugiat se acordă când există o intenție clară a refugiatului de a merge într-o țară vecină țării din care provine. În cazul majorității refugiaților este vorba despre Turcia. Unii s-au dus în Liban, alții în Iordania. Trecerea din aceste țări în altă țară este considerată un act excepțional, un act care presupune acordul țării unde va ajunge. Ei bine, în contra prevederilor dreptului internațional în vigoare, Germania și alte state încearcă să impună ca regulă starea excepțională. Un mare pericol pentru mai toate statele lumii. În mod normal, refugiații din Turcia sau Liban ori din altă țară de margine a Siriei sau Irakului care trec în altă țară nu ar mai trebui considerați refugiați ci imigranți economic. În România sau în alte țări sunt refugiați pentru că au fost luați din zona de refugiere (din Liban și direct din Siria) cu acceptul statului român sau a statului de destinație. Nu au călătorit prin alte țări așa cum este cazul a peste un milion de imigranți declarați pompos de germani ca fiind refugiați.

În Bosnia, alături de noi, islamiștii au plănuit un carnagiu la Sarajevo la sfârșit de an (aici). În Bosnia confesiunea islamică o are 40% din populație. Justiția din Bosnia este în alertă.

Liderul SI a ieșit și el la interval îndemnând la violență în Arabia Saudită și promite acte de violență în Israel (aici). SI pierde teren în Irak, armata irakiană este în ofensivă, pierde teren în fața kurzilor din Irak, pierde teren în fața armatei siriene ajutată de Rusia. Are pierderi (așa raportează mai toate forțele internaționale implicate) importante. Nu doar în oameni și armament ci și în resursele financiare și de hidrocarburi. Pierde rafinării, pierde mijloacele de transport ale petrolului care le-a asigurat finanțarea până acum, pierde conexiunile mafiote care l-au susținut (atacate la rândul lor de coalițiile internaționale). Normal, vor urma atentatele în statele care susțin forțele internaționale dacă acele țări comit greșeli de politică internă. Și au comis. Probabil că mulți militanți ai SI sunt deja în Europa. Unii sunt chiar europenii care au luptat alături de SI și au ajuns acasă, fără a fi „sesizați” de organele de ordine, alții sunt „refugiați” sau simpli imigranți economici.

Ca să fie tabloul cât mai complet, NATO invită Muntenegru să i se alăture. Muntenegru spune „da”. Rusia protestează. Acum protestează și Serbia (aici), aliatul Rusiei din regiune cel mai fidel. Alături, în Bulgaria, un politician al etniei turce, membru al Parlamentului bulgar este „sancționat” de liderii partidului că a făcut o declarație politică de susținere a Turciei și NATO în detrimentul Rusiei. Dubios !

China adoptă, pentru prima dată, o lege împotriva terorismului. Unii au spus că guvernul are prea multe atribuții și competențe astfel că sunt în pericol drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Legislativul chinez a punctat în motivare existența și acțiunile SI, atentatele comise de acesta pe plan internațional, acțiuni islamist-teroriste de pe teritoriul Chinei. Având în vedere că și Rusia a luat niște măsuri de excepție, constituirea unor organisme anti-teroriste în zonele litorale dar și în localitățile mai mari aflate în zona de securitate vom avea un an 2016 foarte, foarte încărcat.

Bașca alte probleme ... curente. UE a extins perioada de sancțiuni la adresa Rusiei. Italia nu le mai vrea, îi afectează economia. Italia nu are treabă cu problemele Ucrainei și încălcarea de către Rusia a tuturor tratatelor de până acum. Alături de Italia mai sunt Grecia, Ungaria și chiar o parte semnificativă dintre politicienii germani - în special ultra-naționaliștii și social-democrații. Partidele naționaliste au crescut în notorietate. Au o mai mare vizibilitate în Franța, Spania, Italia, Grecia etc. Toate sunt „aliate” ale Rusiei ! Mare lucru dacă nu vom avea surprize majore în 2016. Mare lucru dacă nu vom avea iar de ales. Nu poți fi membru al UE alături de state care sprijină Rusia în campania acesteia de reîmpărțire a lumii (Serbia care vrea să devină membru UE, deschizând deja două capitole de aderare, dar și alte state care devin din ce în ce mai hotărâte să sprijine Rusia chiar împotriva altor state membre ale UE). Va veni o zi a deciziilor. Fie UE se reorganizează fie renunță la identitate.

Migranții europeni vs. imigranții din terțe țări.

Un tabel Eurostat folosit pentru analiza de aici.

M-am uitat cu atenție la unele țări să văd unde sunt românii. Ei bine, sunt, în Italia și Spania în număr foarte mare, sunt principalii imigranți în acele țări însă nu sunt singurii în număr mare. În Ungaria suntem tot pe prima poziție.

Pe de altă parte, dacă este să vedem care țară a oferit migranții cei mai mobili atunci ordinea este Polonia, Germania și apoi România.

Tabelul reflectă rezultatul în cadrul Uniunii Europene a conceptului „libertății de mișcare” a forței de muncă dar și al libertății de stabilire a cetățenilor UE în statele membre. Sunt prezentate doar primele 5 (cinci) poziții. Nu prezintă doar migrația intra-europeană, sunt și state terțe care au o migrație semnificativă în unele țări europene. Este bine să ne uităm cu atenție la aceste cifre.

Urmărind presa, sub impresia „dezastrului” promovat de presa din România, am crezut că noi, românii, suntem cei mai cei din lume în migrație. Pe naiba. Cine citește mai atent tabelul capătă altă impresie.

Românii sunt „luați în seamă” în Italia cu 1.081.400 imigranți, în Spania cu 728.252 imigranți, în Germania cu 245.248 imigranți, în Grecia cu 46.524 imigranți, în Portugalia cu 34.204 imigranți, în Ungaria cu 30.924 imigranți, în Cipru cu 23.706 imigranți și în Slovacia cu 4.941 imigranți. Este evident că sunt numere relativ mari și în alte state însă nu au reușit să intre în „top 5”.

În Marea Britanie se face mare tam-tam pe imigranții români și bulgari care vor să o invadeze. Datele spun altceva:
1. Polonia - 758.207
2. India     - 347.732
3. Irlanda  - 336.780
4. Pakistan- 195.565
5. Lituania- 164.204

Franța, mult timp „oripilată” de invazia românilor are următorul „top 5”:
1. Portugalia - 500.109
2. Algeria     - 468.121
3. Maroc       - 437.058
4. Turcia       - 221.670
5. Italia         - 173.440

România are și ea un „top 5”, cu o oarecare semnificație:
1. Moldova - 10.952
2. Turcia     -   8.143
3. China      -   6.624
4. Italia       -   5.554
5. Sirya      -    3.588

Vorbim doar despre persoanele care au o altă cetățenie decât a Marii Britanii, Franței sau României. Aici nu intră persoanele care provin din alte state care au dublă cetățenie (a doua fiind a statului respectiv) și nici persoanele care provin din alte state care au doar cetățenia celui de al doilea stat.

Probabil că în anumite analize, la nivel național de această dată, sub forța evenimentelor teroriste din acest an, se fac și astfel de analize. Este imperios necesar pentru securitatea unui stat să se cunoască, în amănunt, posibilele surse ale terorismului. Etnia și religia sunt surse. De când există lumea asta.

După finalizarea „primirii” refugiaților de război, datele Eurostat se vor schimba. Fără doar și poate.

Germania are următorul „top 5”, până la „invazie”:
1. Turcia     - 1.424.294
2. Polonia   -    559.410
3. Italia       -    506.507
4. Grecia    -     290.243
5. România -    245.248

Italia are următorul „top 5”:
1. România   - 1.081.400
2. Albania     -    495.709
3. Maroc       -    454.773
4. China        -    256.846
5. Ucraina     -    219.050

Unele migrații au „istoric” în acțiunile anterioare ale țărilor respective. Germania, de exemplu, are o populația de etnie turcă numeroasă. Sunt „muncitorii invitați” și urmașii lor în urmă cu aproape o jumătate de veac să lucreze pentru refacerea țării distrusă în al doilea Război mondial. Un milion și jumătate de turci fără cetățenie contabilizați astăzi sunt cei care au legături cu cei naturalizați în timp. În rest, în Germania sunt prezenți italienii, polonezii și românii care au iar o îndelungată tradiție în forța de muncă de pe piața germană dar și grecii.

Franța excelează în relațiile istorice cu Algeria, Maroc, Turcia. Italienii sunt o prezență activă în Franța din perioada Renașterii. Portughezii sunt mereu prezenți „pe lângă casă”.

 Masiva migrație din acest an a celor din Siria, Irak, Pakistan, Iran, Bangladesh etc. o nouă dimensiune situației din statele europene. Este prea numeroasă, este chiar brutală (folosesc termenul fără a mă feri deoarece s-a confirmat faptul că printre imigranți s-au strecurat și teroriști), este incomodă, va fi foarte dificil de administrat. O soluție populistă, susținută de liderii statelor care au chemat de fapt migranții, este aceea a cotelor. Repartizarea imigranților declarați „refugiați” (pentru a ascunde realitatea politică mizeră cu care unii politicieni din Europa s-au jucat) pe cote este o porcărie. Strânși cu ușa, promotorii ideii au dat-o la întors. Nu pot impune „refugiaților” o țară în care să se stabilească pentru o perioadă de 3 ani (până va fi înapoiat în țara de emigrare !). Le propun și dacă nu acceptă ... asta este. Nu pot nici să le refuze dreptul de azil, justiția din respectiva țară va da peste nas politicienilor și autorităților dacă vor încerca așa ceva. Suedia a făcut, pe repede înainte, experimentul. Autoritățile suedeze au bătut în retragere. Din moment ce au declarat politic că sirienii și irakienii sunt „refugiați de război”, atunci și-au pus „cătușele pe mâini”. Sunt obligați să îi accepte.

Migrația pentru muncă din interiorul UE asociată cu migrația pentru muncă din afara UE de până acum a dus la dezvoltare în statele în care au activat migranții. Datele economice ale statelor care au beneficiat de migranții pentru muncă sunt edificatoare.

Invazia din acest an (depășește un milion de persoane, foarte multe dintre ele bătrâni, femei și copii !) nu se știe ce valoare are (mă refer la piața muncii). După reacțiile din ultima perioadă de timp, Angela Merkel este „la dispoziție”, se pare că una au căutat și alta au găsit. Declarația lui Merkel că imigranții vor trebui să își însușească cultura germană dacă vor să mai rămână în Germania are o importanță majoră. Multiculturalismul degradant promovat de Franța, Belgia, Olanda și alte țări nu este dorit în Germania. Rezultatul tipului de multiculturalism din aceste țări este înspăimântător. În Franța și Belgia s-au format „state în stat”. State islamice ! Cele două țări au pierdut suveranitatea pe propriul teritoriu din moment ce organele de ordine publică și Justiția nu intră în acele spații. Toate statele europene au văzut și înțeles asta. Toate statele europene se feresc de astfel de consecințe. Opoziția la cotele de „refugiați” este o formă de protecție națională. Nu peste mult timp majoritatea statelor membre UE vor forma un pol, cu a anumită atitudine față de migrație iar unele state membre vor forma polul opus, favorabile migrației.

Să ne amintim cum am fost criticați de Franța pentru că dăm cetățenie moldovenilor. Și nu doar Franța ci și Belgia și Olanda. În timp ce ele dădeau cetățenie într-o veselie islamiștilor din fostele teritorii franceze. Nu am auzit de terorism dus în Europa de români și moldoveni însă terorism pus în aplicare în Europa de naturalizații islamiști, francezi și belgieni, avem presa plină. Plus naturalizații din Marea Britanie.

În Europa nu am rezolvat problema sărăciei. La noi, avem în jur de 40% din populație săracă, la limita subzistenței. Mă deranjează atitudinea unor „îmbuibați” de la noi care s-au repezit să ceară admiterea „refugiaților”. Nu știu ce au în cap. Oamenii, cetățeni români, trăind în mizerie nu îi mișcă, nu le crează nici o impresie copiii muritori de foame din România însă îi emoționează la culme imigranții și problemele lor. Componenta socială din buget este mare pentru că dezvoltarea economică este slabă. Îmbuibații noștri ar cam trebui să facă afaceri în țară, pentru a ridica nivelul de trai al populației țării și când vom deveni suficient de bogați să dăm și la alții. Austria are un nivel al sărăciei foarte redus. A declarat că poate primi „doar” până la 100.000 de refugiați anul viitor. Înseamnă că au cu ce îi întreține. Noi ce avem ? Praful de pe tobă.

Aud spunându-se mereu să îi aducem acasă pe cei plecați. O idee politicianistă. De ce să nu ne preocupe să îi ținem acasă pe cei care încă mai sunt în România ?! De ce să nu creem locuri de muncă pentru toți cei rămași acasă ?! Din moment ce am permite economiei să se dezvolte, s-ar crea noi locuri de muncă și piața muncii din România ar deveni atractivă pentru cei plecați de acasă dar care nu s-au stabilit în alte țări. Unii s-au stabilit deja peste graniță, alții urmează a primi cetățenia acelor state, ba chiar au devenit persoane active, utile societății fiind mandatați de comunitățile locale să participe la conducerea lor. Aceștia vor rămâne români dar nu vor mai reveni ca cetățeni. S-au realizat în țările care le-au permis acest lucru. Italia și Spania sunt cele mai tentante, mai permisive, asta nu înseamnă că alte state cum ar fi Germania, Marea Britanie sau Norvegia ar fi mai prejos.

Noi trebuie să creem aici, acasă, condițiile pentru ca cei care au ajuns la maturitate să se dezvolte. Vor reveni cei care vor dori. Vor veni și alții dacă sunt condiții favorabile dezvoltării lor. Unii mai curajoși din alte țări au venit, au investit și au rămas aici devenind utili societății. Indiferent de naționalitate sau culoare a pielii. Migrația ponderată este bună, migrația forțată duce la dezastru.

Retrospectiva anului 2015. După părerea mea.

La invitația lui Ionuț Iancu aleg pentru anul 2015 imaginea de mai sus și cuvântul „imigrație”.

Între toleranță și radicalism. Lumea și-a pierdut măsura. „Politicile corecte” duc la moartea nativilor unei națiuni.

Lumile calificate ca „moderne”, lumile în care s-a impus, din punct de vedere politic, discursul dominat de toleranță, calificat ca fiind „corect politic”, își dau „obolul de sânge” pentru prostie manifestă. Rădăcinile comportamentului prostesc sunt în doctrinele de stânga moderate.

Egalitatea de șanse a fost extinsă de la proprii cetățeni la persoanele din toată lumea, de cele mai multe ori proprii cetățeni fiind uitați sau lăsați la urmă sau pur și simplu neglijați, guvernarea pentru bunăstarea propriilor cetățeni a fost extinsă la guvernarea pentru persoanele din toată lumea prin diminuarea agresivă a bunăstării proprii, migrația unor persoane a fost extinsă la emigrația unor întregi populații și acceptarea fenomenului ca fiind normal, cetățenia (ca formă de identificare și protecție a populației native) a devenit „bun comercial” fiind oferită tuturor celor care vor să o obțină pe considerente din ce în ce mai ciudate (uneori) etc. Am ajuns să ne discriminăm proprii cetățeni pentru a avea laude de la organisme internaționale din ce în ce mai dubioase.

Mai mult, Organizația Națiunilor Unite s-a transformat din for al națiunilor componente în susținător al globalizării orientat către susținerea migrațiilor și acordării în cadrul națiunilor constituite a unor facilități pentru imigranți superioare celor acordate populațiilor autohtone. ONU a ajuns să lucreze împotriva națiunilor, în special împotriva celor care au evoluat. Evoluția a început să fie considerată „o crimă” împotriva statelor care nu evoluează din diferite considerente, împotriva unor populații care nu vor să evolueze, împotriva unor religii care țin în întuneric populațiile asupra cărora au influențe.

Am ajuns în situația absurdă în care contabilizăm săracii locali dar susținem cu înfocare imigranții, cu măsuri la care proprii cetățeni nu au acces. Plângem la imaginile cu copiii imigranților și nu ne uităm la imaginile cu copiii săracilor din propria țară. Cerem Guvernului să accepte imigranții și să li se asigure resurse financiare pentru  un trai decent dar nu vedem cei peste 4 milioane de români săraci, flămânzi, cu copii mici în bălțile din fața caselor. Pe românii săraci îi facem „puturoși”, fără a judeca cauzele care îi țin în starea de sărăcie pe când migranților le aducem laude că sunt oameni cultivați necesari economiei, schimbului cultural, întăririi solidarității internaționale etc.

Aici, în România, îi facem pe săraci „țigani”, „jegoși”, „puturoși” etc. dar nu ne îngrijim să aducem dezvoltarea acolo unde ei trăiesc. Nu le facem drumuri, nu le ducem canalizare, nu le ducem curent electric, nu încurajăm investițiile în care săracii să poată aplica ... nu facem multe.

Sunt împotriva imigrației necontrolate. Sunt împotriva discriminării propriilor cetățeni pentru a da mai mult altora din taxele și impozitele plătite de mine. Solidaritatea internațională nu trebuie să facă săraci în propriile țări. Ajungem să trăim într-o lume absurdă. Să ne negăm propria familie pentru a face bine cuiva de a cărui existență nu am știut până la un moment dat. Să nu mai lăsăm copiilor, celor din sângele nostru, averea, bunurile, valorile pentru că trebuie să le împărțim cu alții, pentru a respecta principiul egalității promovat cu ostilitate de unii de pe aiurea.

Ne pierdem măsura. Una este să accepți, într-un plafon rezonabil, niște străini în propria țară, propria familie, străini care acceptă că vin într-o altă lume, o lume cu valori diferite de cele din țara din care vine, cu o altă educație, religie, ba chiar cu mai multe religii care nu sunt în opoziție violentă, se acceptă unele pe altele și sunt gata să se adapteze culturii locale și alta este să accepți niște străini care vor să își impună propriile obiceiuri, propriile comportamente religioase, care promovează violența religioasă, violența domestică etc.

Comportamentul prostesc, lipsit de măsură al multiculturalismului promovat de socialiștii europeni, al egalitarismului, al solidarității internaționale își arată fața hâdă astăzi. Franța își dă obolul de sânge pe altarul prostiei socialiste, al internaționalismului socialist, o urmează Germania, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Grecia, SUA etc.

Pe cine protejăm din solidaritate internațională ?

Criminalii din Franța s-au plimbat prin Europa cum au vrut ei pentru că aveau documente de identitate franceze ! Nu îi poți opri pe criminalii „jihadiști” pentru că Franța sare în sus de indignare. La fel și Germania. La Budapesta și-au căutat complici. În Belgia, Franța dar și în alte țări, imigranții deveniți cetățeni au format enclave culturale în care populația de baștină nu mai are dreptul să intre. A devenit „pământ supus legii islamice” ?! În Marea Britanie promotorii islamismului radical nu se sfiesc să propage islamismul și violența islamică apărați de „drepturile omului”. Apărați de aceste drepturi au comis acte de o violență extremă. Judecata s-a făcut doar asupra persoanei/lor. Presa serioasă scoate în evidență zilnic acte de violență extremă comise de imigranții din diferite țări, imigranți care au primit cetățenia, sunt abia veniți sau sunt copii sau nepoți ai imigranților mai vechi. Victimele lor sunt însă cetățenii care fac parte din etniile locale. Sunt nativii acelei țări sau cei care s-au adaptat acelei țări.

Reacția radicală a societății este normală. Este forma de autoapărare a fiecărei comunități conștiente de drepturile și libertățile sale. Nu laud radicalismul, îmi este peste putință. Radicalismul aduce moarte și pentru vinovați dar mai mult pentru nevinovați.

Nu am de gând să susțin măsurile de solidaritate pentru imigranți. Nu avem, aici, în România, rezolvată problema săracilor noștri. Avem prea mulți săraci la câtă populație avem. Principala noastră obligație este să asigurăm bunăstarea tuturor românilor, să le încurajăm evoluția personală, să îi facem independenți de asistența socială, abia după ce avem mâncare, haine și case pentru toți românii putem contribui, dacă avem cu ce, la îmbunătățirea vieții în alte părți ale globului pământesc.

Pentru a nu avea terorism în propria țară, trebuie să controlăm imigrația. Nu o facem, vom vedea cum ne mor concetățenii pentru considerente absolut străine culturii noastre. Este aberant !

O analiză interesantă. Avem de ales. După ce judecăm, nu în grabă.

Mediafax (aici).

Esența materialului este că atentatele de la Paris vor duce la închiderea granițelor și la afectarea economiei. Discutabil. Din punctul meu de vedere.

Prima problemă ridicată de  jurnalistul financiar Matthew Lynn cel care a scris materialul pentru MarchetWatch este cea a liberei circulații a persoanelor în spațiul Uniunii Europene, cu accent pe bonusul oferit de reglementările Schengen. Reintroducerea controalelor la frontierele dintre statele europene membre ale UE îngreunează libera circulație a forței de muncă între statele membre, marile companii europene fiind victimele principale. Face și observația corectă că aceste companii fac evaluări permanente asupra costurilor legate de forța de muncă. Dacă muncitorii din Germania costă mai mult, marile companii apelează la muncitorii din Portugalia, Polonia sau Grecia, muncitori care costă mult mai puțin. Ba, există și un bonus. Vor veni muncitori calificați. Exemplul german este valabil și pentru Franța, Italia, Marea Britanie, Olanda, Suedia etc.

Ultima problemă ridicată de jurnalistul financiar este aceia potrivit căreia statele care au de câștigat sunt statele est-europene ! Din moment ce forța de muncă calificată și înalt calificată din aceste state întâmpină greutăți în angajarea în statele europene foarte dezvoltate, va rămâne acasă și va participa la dezvoltarea propriei țări. În particular, jurnalistul observă că unele state s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Există un pericol real pentru marile companii să reducă motoarele succesului prin creșterea cheltuielilor cu forța de muncă, să aibă venituri mai mici, să ... Jale !

O altă observație, corectă spun eu, este cea potrivit căreia statele europene au redus cheltuielile pentru asigurarea securității propriilor cetățeni (de la terminarea celui de al doilea război mondial) iar acum s-a ajuns la un punct de cotitură. Ce este mai important ? Creșterea economică accelerată, dominația economică sau siguranța statelor bazată pe o economie stabilă ? Stabilitatea politică a statelor poate fi pusă în balanță cu succesul corporatist ? Ce vrem ? Stabilitatea politică a statului (cea care include democrație, securitate, apărare, Justiție etc.) sau succesul economic accelerat al corporațiilor și stabilitatea unei monede care tinde să devină un instrument în mâna acestora „în lupta” economică globală ?

Jurnalistul observă 4(patru) tendințe în urma evenimentelor de la Paris:

1. Piețele muncii vor deveni mai puțin mobile. Consecința va fi întărirea piețelor muncii naționale și izolarea economiilor naționale.
                   
                 O consider puțin exagerată însă pentru scopul urmărit este de înțeles. În condițiile Tratatului Uniunii Europene piața muncii este suficient de deschisă pentru migrația forței de muncă. România, la fel ca alte țări est-europene care au intrat mai târziu în UE, sunt marile perdante ale forței de muncă calificată sau disponibilă la schimbare. Pierdere care se decontează la capitolul dezvoltare. Mai înceată, mai dificilă, dependentă de finanțarea externă. Importăm, de multe ori, rezultatul muncii emigranților noștri.

2. Forța de muncă va fi mai scumpă. Marile companii își pierd profiturile uriașe de până acum. Nu o spune el, o spun eu, bugetele excedentare ale unor state se vor reduce. Prețurile produselor și serviciilor oferite de marile companii vor crește, moneda euro va avea mai multe fluctuații care pun în pericol proiectele investiționale. Profiturile marilor companii vor fi mai slabe.

                 Pe undeva, se vor reduce decalajele între statele dezvoltate din UE și statele mai puțin dezvoltate. Că se dorește sau nu, observația care se impune este dură: migrația forței de muncă între statele europene din UE a îmbogățit statele dezvoltate, unde se află marile companii și a sărăcit statele mai puțin dezvoltate. Cumva, se va echilibra retribuirea muncii. Comparațiile între veniturile celor din țările „bogate” și veniturile din celor din țările „sărace” va constata un proces de echilibrare.

3. Problemele zonei euro vor crește. Una din componentele pieței monedei unice a fost libera circulație a forței de muncă.

                  Nu sunt excluse convulsiile. O piață a muncii mai scumpă, profituri mai scăzute va naște „grija” pentru rezultatul muncii și valoarea lui reală. Statele europene vor deveni „zgârcite”. Scăzând sursele de venit pentru asistența socială oferită astăzi de statele europene deținătoare ale marilor companii care fac „legea economică” în Europa, acestea vor fi mai atente cum cheltuiesc banii și cum dau cu ei pe „apa sâmbetei”. Vor fi atente și la modul în care se construiește valoarea euro. Mai atente decât până acum. Productivitatea muncii din fiecare țară nu va mai fi doar un subiect de comparație, va fi un subiect de dispută politică. Din moment ce într-o țară la un euro investit se obține un euro și niște cenți peste iar în altă țară se obține sub un euro, cei care au productivitate se vor simți furați. Vor fi furați pentru că piața va fi nedreaptă cu ei. Valoarea euro pe care o cheltuie cel ce îi dă mai multă valoare (în mod practic) va fi egală cu valoarea euro pe care o cheltuie cel care îi scade valoarea prin activitatea prestată. Cumva, aceste probleme vor duce fie la renunțarea la euro fie o mai deplină integrare a statelor europene. Cumva, măsurile politice ce vor fi luate vor fi anti-corporatiste.

4. Europa de est va avea de câștigat !

                  Nu vreau rău nimănui însă această concluzie mă bucură. Sincer.

Mai fac o constatare. Cheltuielile militare. Renunțarea de către majoritatea statelor europene la producția militară și cercetarea științifică destinată apărării le-a fragilizat economic și științific.

Este inadmisibil ca după 70 de ani de la al doilea război mondial să lași problema apărării să cadă liber. Este inadmisibil ca Piața Comună Europeană să nu fie legată de o apărare și securitate comună. Imigrația uriașă din aceste zile, terorismul în expansiune pe teritoriul european ne arată că dezvoltarea economiei și a democrației este un miraj dacă nu are în spate o apărare solidă și o securitate fără cusur. Rusia va redeveni puternică pentru că Putin a obligat-o să revină la economia axată pe apărare. China are o economie axată pe apărare. SUA la fel. Nici nu mai trebuie să aduc alte exemple.

Europa sa complăcut în postura de „pacifistă cronică” sub influența campaniilor pacifiste finanțate de neprieteni. Curentele pacifiste sunt în europa, curentele ecologist-extremiste sunt în Europa. Chiar dacă s-au înființat în alte state, respectivele curente au trecut cu principalele activități în Europa unde au găsit destui smiorcăiți care să le aclame.

Articolul mi s-a părut interesant. Se degajă din el grija față de marile companii care vor fi obligate să suporte pierderi la profit din cauza unei piețe a muncii mai puțin mobile, din cauza creșterii costului muncii etc.

Am mai observat ceva. La economiștii noștri dar și la alții străini. Puțini vorbesc despre economii care să fie orientate către piața proprie ! Către bunăstarea propriei populații. Toți declamă sentențios că avem de toate pentru că este liberă circulația mărfurilor și a bunurilor. De acord, dar ce câștigăm noi de aici ? De acord, dar la o adică, la război, cum contribuie economia din țara mea la efortul de război ? Nu cumva ne trezim cu o economie bună doar de frecții la picioare de lemn ?

Mă opresc. Voi mai avea ocazia să scriu despre astfel de lucruri.