Esența materialului este că atentatele de la Paris vor duce la închiderea granițelor și la afectarea economiei. Discutabil. Din punctul meu de vedere.
Prima problemă ridicată de jurnalistul financiar Matthew Lynn cel care a scris materialul pentru MarchetWatch este cea a liberei circulații a persoanelor în spațiul Uniunii Europene, cu accent pe bonusul oferit de reglementările Schengen. Reintroducerea controalelor la frontierele dintre statele europene membre ale UE îngreunează libera circulație a forței de muncă între statele membre, marile companii europene fiind victimele principale. Face și observația corectă că aceste companii fac evaluări permanente asupra costurilor legate de forța de muncă. Dacă muncitorii din Germania costă mai mult, marile companii apelează la muncitorii din Portugalia, Polonia sau Grecia, muncitori care costă mult mai puțin. Ba, există și un bonus. Vor veni muncitori calificați. Exemplul german este valabil și pentru Franța, Italia, Marea Britanie, Olanda, Suedia etc.
Ultima problemă ridicată de jurnalistul financiar este aceia potrivit căreia statele care au de câștigat sunt statele est-europene ! Din moment ce forța de muncă calificată și înalt calificată din aceste state întâmpină greutăți în angajarea în statele europene foarte dezvoltate, va rămâne acasă și va participa la dezvoltarea propriei țări. În particular, jurnalistul observă că unele state s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Există un pericol real pentru marile companii să reducă motoarele succesului prin creșterea cheltuielilor cu forța de muncă, să aibă venituri mai mici, să ... Jale !
O altă observație, corectă spun eu, este cea potrivit căreia statele europene au redus cheltuielile pentru asigurarea securității propriilor cetățeni (de la terminarea celui de al doilea război mondial) iar acum s-a ajuns la un punct de cotitură. Ce este mai important ? Creșterea economică accelerată, dominația economică sau siguranța statelor bazată pe o economie stabilă ? Stabilitatea politică a statelor poate fi pusă în balanță cu succesul corporatist ? Ce vrem ? Stabilitatea politică a statului (cea care include democrație, securitate, apărare, Justiție etc.) sau succesul economic accelerat al corporațiilor și stabilitatea unei monede care tinde să devină un instrument în mâna acestora „în lupta” economică globală ?
Jurnalistul observă 4(patru) tendințe în urma evenimentelor de la Paris:
1. Piețele muncii vor deveni mai puțin mobile. Consecința va fi întărirea piețelor muncii naționale și izolarea economiilor naționale.
O consider puțin exagerată însă pentru scopul urmărit este de înțeles. În condițiile Tratatului Uniunii Europene piața muncii este suficient de deschisă pentru migrația forței de muncă. România, la fel ca alte țări est-europene care au intrat mai târziu în UE, sunt marile perdante ale forței de muncă calificată sau disponibilă la schimbare. Pierdere care se decontează la capitolul dezvoltare. Mai înceată, mai dificilă, dependentă de finanțarea externă. Importăm, de multe ori, rezultatul muncii emigranților noștri.
2. Forța de muncă va fi mai scumpă. Marile companii își pierd profiturile uriașe de până acum. Nu o spune el, o spun eu, bugetele excedentare ale unor state se vor reduce. Prețurile produselor și serviciilor oferite de marile companii vor crește, moneda euro va avea mai multe fluctuații care pun în pericol proiectele investiționale. Profiturile marilor companii vor fi mai slabe.
Pe undeva, se vor reduce decalajele între statele dezvoltate din UE și statele mai puțin dezvoltate. Că se dorește sau nu, observația care se impune este dură: migrația forței de muncă între statele europene din UE a îmbogățit statele dezvoltate, unde se află marile companii și a sărăcit statele mai puțin dezvoltate. Cumva, se va echilibra retribuirea muncii. Comparațiile între veniturile celor din țările „bogate” și veniturile din celor din țările „sărace” va constata un proces de echilibrare.
3. Problemele zonei euro vor crește. Una din componentele pieței monedei unice a fost libera circulație a forței de muncă.
Nu sunt excluse convulsiile. O piață a muncii mai scumpă, profituri mai scăzute va naște „grija” pentru rezultatul muncii și valoarea lui reală. Statele europene vor deveni „zgârcite”. Scăzând sursele de venit pentru asistența socială oferită astăzi de statele europene deținătoare ale marilor companii care fac „legea economică” în Europa, acestea vor fi mai atente cum cheltuiesc banii și cum dau cu ei pe „apa sâmbetei”. Vor fi atente și la modul în care se construiește valoarea euro. Mai atente decât până acum. Productivitatea muncii din fiecare țară nu va mai fi doar un subiect de comparație, va fi un subiect de dispută politică. Din moment ce într-o țară la un euro investit se obține un euro și niște cenți peste iar în altă țară se obține sub un euro, cei care au productivitate se vor simți furați. Vor fi furați pentru că piața va fi nedreaptă cu ei. Valoarea euro pe care o cheltuie cel ce îi dă mai multă valoare (în mod practic) va fi egală cu valoarea euro pe care o cheltuie cel care îi scade valoarea prin activitatea prestată. Cumva, aceste probleme vor duce fie la renunțarea la euro fie o mai deplină integrare a statelor europene. Cumva, măsurile politice ce vor fi luate vor fi anti-corporatiste.
4. Europa de est va avea de câștigat !
Nu vreau rău nimănui însă această concluzie mă bucură. Sincer.
Mai fac o constatare. Cheltuielile militare. Renunțarea de către majoritatea statelor europene la producția militară și cercetarea științifică destinată apărării le-a fragilizat economic și științific.
Este inadmisibil ca după 70 de ani de la al doilea război mondial să lași problema apărării să cadă liber. Este inadmisibil ca Piața Comună Europeană să nu fie legată de o apărare și securitate comună. Imigrația uriașă din aceste zile, terorismul în expansiune pe teritoriul european ne arată că dezvoltarea economiei și a democrației este un miraj dacă nu are în spate o apărare solidă și o securitate fără cusur. Rusia va redeveni puternică pentru că Putin a obligat-o să revină la economia axată pe apărare. China are o economie axată pe apărare. SUA la fel. Nici nu mai trebuie să aduc alte exemple.
Europa sa complăcut în postura de „pacifistă cronică” sub influența campaniilor pacifiste finanțate de neprieteni. Curentele pacifiste sunt în europa, curentele ecologist-extremiste sunt în Europa. Chiar dacă s-au înființat în alte state, respectivele curente au trecut cu principalele activități în Europa unde au găsit destui smiorcăiți care să le aclame.
Articolul mi s-a părut interesant. Se degajă din el grija față de marile companii care vor fi obligate să suporte pierderi la profit din cauza unei piețe a muncii mai puțin mobile, din cauza creșterii costului muncii etc.
Am mai observat ceva. La economiștii noștri dar și la alții străini. Puțini vorbesc despre economii care să fie orientate către piața proprie ! Către bunăstarea propriei populații. Toți declamă sentențios că avem de toate pentru că este liberă circulația mărfurilor și a bunurilor. De acord, dar ce câștigăm noi de aici ? De acord, dar la o adică, la război, cum contribuie economia din țara mea la efortul de război ? Nu cumva ne trezim cu o economie bună doar de frecții la picioare de lemn ?
Mă opresc. Voi mai avea ocazia să scriu despre astfel de lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu