Unele păreri referitoare la rezultatele summitului UE-Africa.

În timp ce noi aici, în țară, dezbatem cu pasiune nașterea viitorului cabine Cioloș, în Malta a avut loc un summit, au urmat informații oferite de participanți și unele comentarii în presă. După care a urmat comunicatul Administrației Prezidențiale. Pe care îl pun mai jos.

„Comunicat de presă
(13 noiembrie 2015)

Ref.: Participarea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, la Summitul Uniunea Europeană - Africa privind migraţia şi la Reuniunea informală a Consiliului European

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat, în perioada 11-12 noiembrie a.c., la Summitul Uniunea Europeană (UE) - Africa privind migraţia, precum și la Reuniunea informală a Consiliului European, ambele evenimente desfăşurându-se la Valletta (Malta).

În cadrul Summitului UE - Africa au fost adoptate două documente cadru - Declaraţia politică şi Planul de acţiune - menite să genereze un parteneriat real pentru soluţionarea cauzelor profunde ale migraţiei. De asemenea, a fost semnat documentul constitutiv al Fondului Fiduciar pentru combaterea migraţiei din Africa, prin care vor fi alocate acestui scop 1,8 miliarde de euro, finanţate majoritar din bugetul UE, la care se vor adăuga şi contribuţii suplimentare ale statelor membre ale Uniunii. România va avea o contribuţie suplimentară de 100.000 de euro.

În cadrul dezbaterilor, Preşedintele României a subliniat necesitatea unui parteneriat puternic UE - Africa, în care statele membre ale Uniunii şi ţările africane să acţioneze împreună pentru a identifica soluţii comune în ceea ce priveşte combaterea migraţiei ilegale. Președintele Klaus Iohannis a arătat că este nevoie, totodată, de o reformare a asistenţei pentru dezvoltare.

Reuniunea informală a Consiliului European a fost dedicată evaluării stadiului implementării măsurilor deja decise la nivel european în domeniul migraţiei, cu referire la consolidarea cooperării cu statele terţe, îndeosebi cu Turcia, şi întărirea controlului la frontierele externe ale UE.

Referitor la cooperarea cu Turcia, s-a reiterat faptul că implementarea Planului de Acţiune în domeniul migraţiei UE-Turcia este prioritară pentru asigurarea controlului fluxurilor migratorii şi pentru reducerea presiunii asupra statelor aflate pe ruta de migraţie din regiunea Balcanilor de Vest. 

În ceea ce priveşte securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, Preşedintele României a subliniat necesitatea unor eforturi suplimentare şi a unei mai bune cooperări între statele membre în direcţia unui control mult mai eficient la frontierele externe ale Uniunii. 

Departamentul Comunicare Publică 
13 Noiembrie 2015”

Eu văd că există două paliere în tratarea problemei. Primul și cel mai important este cel al relației cu Turcia. Particularitatea acestui palier este dată de importanța Turciei în această zonă geografică. Este vorba despre un singur stat, omogen, membru NATO și candidat la aderarea la UE. Este unul dintre cei mai importanți membri NATO în această regiune. Are interese majore în Asia Mică, interese susținute de istoria comună cu statele vecine, Siria, Liban, Irak și mai departe în Iran. Are și o particularitate care se referă la forma religioasă. Islamismul din Turcia este sunit în timp ce Siria este condusă de șiiți iar în țările vecine sunt populații șiite aflate în conflict armat cu populațiile de religie sunită. Statul Islamic care se declară sunit este adversar al Turciei. Din cauza războiului religios din această zonă suntem în fața celui mai mare val migraționist de la terminarea celui de al doilea Război mondial. Turcia este pe primul palier nu doar pentru că prin securizarea frontierelor ei se reduce valul migraționist ci și pentru faptul că are și poate avea o mare contribuție la impunerea păcii în regiune.

Al doilea palier este format de statele sursă de migrație din Africa de nord și de centru. Sunt state „slabe”, state cu autorități copleșite de forța insurgenților islamiști care practică terorismul. Mai grav, în mai toate statele s-au format „autorități” paralele, ca urmare a particularităților etnice specifice. Nu este doar o luptă între religii, este o luptă și între etnii. Este o consecință a formării statelor africane, diferitele triburi constatând că teritoriile lor istorice au fost împărțite între două sau trei state formate ca urmare a intervenției unor puteri străine. În fine. Chiar dacă s-a creat un Fond Fiduciar pentru combaterea migrației din Africa acesta va trebui gestionat cu foarte multă zgârcenie. Este mai mult decât evident că banii nu vor fi dați aiurea. Statele africane care au semnat Declarația Comună vor face întâi acțiunile presupuse și abia apoi, când acestea vor fi constatate că sunt în limitele convenite cu UE se va ajunge la decontarea cheltuielilor. Dacă este să fim cinstiți, va trebui să acceptăm ideea potrivit căreia dezvoltarea economică fără finanțare nu se poate realiza. Pentru că finanțarea la nivel național lipsește nu văd cum își vor finanța statele africane dezvoltarea pentru a combate migrația fără a avea banii UE la dispoziție. Totuși, vreau să cred că experții UE și cei ai statelor africane vor găsi, până la urmă, calea „dreaptă”.

Cu referire la ajutorul dat statelor africane rețin din comunicatul Președinției faptul că Președintele Iohannis a cerut „o reformare a asistenței pentru dezvoltare”. Fie este ideea Președintelui Iohannis fie este o idee comună a mai multor șefi de state și de guvern din UE este totuși un bun reper pentru a crede că standardele de până acum au fost reanalizate și s-a ajuns la concluzia, de bun simț de multe ori, că și-au atins limitele și că trebuie găsită o nouă formulă care să asigure eficiența în noile condiții. Cu cuțitul la jugulară, UE găsește căile de acțiune cele mai bune. Eu sper.

Pe zi ce trece se ajunge la concluzia că securizarea frontierelor externe ale UE nu mai trebuie privită ca o problemă a statului membru situat la frontiera externă. Este normal ca oamenii să nu mai înțeleagă ce se întâmplă. O scurtă evaluare a celor petrecute până acum ne arată că statele membre ale UE, lăsate de capul lor, au făcut interpretări complet aiurea ale reglementărilor comunitare privind securitatea frontierelor externe. Mai grav, securitatea frontierelor externe ale UE a fost scurtcircuitată de decizii politice ale unor guverne care, până mai ieri, se comportau ca niște cerberi față de statele UE de la frontierele externe. Germania, Austria, Olanda, Belgia, Danemarca, Finlanda, Suedia și nu numai. Au fost amestecate și îmbârligate concepte privind drepturile omului cu cele ale controlului la frontieră și supravegherea frontierelor. Să îmi fie cu iertare, Acordul Schengen aplicat de toate statele membre ale UE, fie că sunt membre ale Spațiului Schengen sau nu, a fost construit pentru a preveni migrația ilegală. Convențiile de la Dublin au rolul de a preveni intrarea într-o țară a migranților din altă țară, convențiile obligând la încheierea de către statele membre ale Acordurilor de readmisie. Respectivele acorduri sunt între toate statele membre precum și între statele membre, fiecare luat separat, și alte state din vecinătate dar și din alte state (considerate state sursă de migrație pentru spațiul UE). Mai mult, Convențiile prevăd că migranții ilegali sunt înapoiați în țara prin care au intrat în spațiul UE.

Deschid un nou paragraf pentru că nu mai pot continua mai sus.

Ce avem acum ? Potrivit normelor internaționale și interne (tratatele, acordurile, convențiile între state devin prin ratificare și prin acte normative interne ale statelor legi interne), toți imigranții care au invadat Europa ar fi trebuit duși în Grecia, Italia, Spania, principalele state prin care aceștia au intrat în Europa. Aceste state, prin acordurile încheiate cu statele de unde imigranții au venit ar fi trebui să îi returneze acestora. Grecii ar fi trebuit să îi returneze turcilor. italienii ar fi trebuit să îi returneze Libiei sau Egiptului, spaniolii ar fi trebuit să îi returneze Marocului, Algeriei s.a.m.d. Nu s-a întâmplat așa pentru că a apărut decizia politică. Germania, Franța, Suedia, Austria au început să „plângă cu lacrimi de crocodil” soarta sărmanilor imigranți. ONG-urile „umanitare” au sărit în sus ca pe arcuri. Toți au început să expună public, cu imagini de coșmar, soarta crudă a imigranților. Da. Este crudă. Nu este ușor să își iei familia și să bați atâta drum către o țară care îți dă semnale că te primește ca mai apoi să ajungi la mâna traficanților de persoane care îți ia și bruma de bani c pe care o ai. Mai grav, să ai mai mare șanse de a muri pe drum decât a ajunge într-o țară care să te primească. Nu doar marea își cere „tributul în morți” ci și frigul, drumul lung, foamea etc.

Concentrați pe cumplitele evenimente generate de acest exod nu mai vedem nimic în trecut. Nu mai vedem că aceleași lucruri s-au petrecut în anii anteriori cu un număr mai mic de imigranți. Nu mai vedem faptul că unele state au încălcat convențiile europene privind combaterea imigrației clandestine. Franța și-a justificat acțiunile prin „obligațiile istorice” față de populațiile din statele care făcut parte, cândva, din „imperiul francez”. La fel au făcut portughezii, olandezii, belgienii, danezii etc. Eu am tras concluzia că în UE unele convenții au fost încheiate pentru a arăta că există preocupare sau pentru a descuraja alte state de a adera la UE. Nu pot să uit criticile acerbe ale unor politicieni din statele UE față de acordarea cetățeniei române celor din R. Moldova, critici care au întârziat, de nenumărate ori, luarea unor decizii sau acceptarea faptului că România a îndeplinit condiția „x” sau „y” pentru ca astfel să trecem mai departe în procesul de integrare. Ca să fiu cinstit, de multe ori m-am gândit la faptul că accederea noastră în Spațiul Schengen are o mică „întârziere” și din cauza relațiilor speciale cu R. Moldova, nu doar din cauza migrației „micii infracționalități” (cam mulți cetățeni români sunt autori în diferite state în acest domeniu).

Acum avem o mare problemă. Germania anunță că va aplica Convenția de la Dublin și va retrimite imigranții în țările vecine de unde au intrat în Germania. Hm. Ea, Germania este cauza acestei cumplite imigrații și tot ea se dă fată mare. De ce nu îi duce în Grecia ? În Italia ? În Spania ? În Franța ? De ce oare ? Îi trimite pe albanezi direct la Tirana, pe sârbi direct la Belgrad dar pe pakistanezi, afganistanezi sau pe alții în Austria și Ungaria. Germanii vor să mă determine să cred că ideea „politica este curvă” a fost inventată în Germania sau că ei sunt cei mai buni elevi ?

Nu îmi fac mari speranțe cu privire la rezultatele acestui summit. Cu state ca Franța și Germania garante a îndeplinirii acordurilor nu am mari speranțe în realizarea lor. Haosul creat în Europa de socialiștii aflați la guvernare în cele două state este greu de stăpânit.