Avioanele rusești care au bombardat inamicii lui Bashar al Assad în Siria au cam depășit granița Turciei de mai multe ori. Din ce a publicat presa, ambasadorul rus la Ankara a fost chemat de mai multe ori să dea explicații și a primit, oficial, atenționarea că Turcia va reacționa dacă avioanele rusești îi vor mai încălca frontierele. Acum s-a întâmplat. Jurnaliștii și alții, zișii analiști, pot fabula mult și bine. Realitatea este însă în altă parte.
Logic, ar fi trebuit ca rușii să lase nordul Siriei, ocupat de militanții SI, ca spațiu de acțiune pentru Turcia și SUA. Logic, dacă s-ar fi ajuns la o colaborare de bună credință. Nu s-a ajuns. Rușii și sirienii au mers acolo pentru a împiedica opoziția siriană să cucerească teritoriile respective. Au bombardat și mitraliat și pe opozanții lui Assad și pe islamiștii SI. Este normal ca avioanele rusești să depășească spațiul teritorial al Siriei și să pătrundă, mult-puțin, pe teritoriul Turciei. Este normal, avioanele fac manevrele pe spații mai largi decât mașinile. Este o problemă de fizică.
Nu risc avansând ipoteza unei acțiuni voite a Rusiei. Au vrut să vadă dacă Turcia se va ține de cuvânt. Este important pentru ei. Următorii pași ai Rusiei în politica externă va avea în vedere reacția sau lipsa de reacție a Turciei. Este important pentru Turcia să se țină de cuvânt. Dacă nu reacționa la provocările rușilor își pierdea credibilitatea internațională.
Reacția Turciei a pus punct unei îndoieli, a unui risc de securitate ce se întrezărea în spațiul estic al NATO. Sunt sigur că decidenții politici din Turcia au cântărit mult până au dat Armatei Turciei acceptul să acționeze decisiv. Au fost luate în calcul foarte multe variante.
Rusia știe că poate avea în Turcia un adversar militar hotărât dacă se mai joacă cu focul. Cei care fac tot felul de analize ar trebui să ia în seamă faptul că NATO va fi de partea Turciei când se va considera că intrarea avioanelor rusești în spațiul aerian al Turciei reprezintă o agresiune militară la adresa Turciei din partea Rusiei și că se îndeplinesc condițiile punerii în aplicare a Tratatului NATO, art. 5.
Negarea de către Rusia a încălcării spațiului aerian al Turciei este, de fapt, o frecție la un picior de lemn. Rusia are, în ultimii ani, acțiuni de provocare a statelor membre ale NATO. Bombardierele strategice ruse au fost întâmpinate la limita spațiului aerian de securitate al Marii Britanii de mai multe ori, bombardiere ruse strategice au fost „întâmpinate” și obligate să se retragă de aviația militară a Suediei, americanii s-au trezit și ei în Pacific cu avioane strategice ale Rusiei, submarinele rusești au avansat în Atlantic în zonele de apărare strategică ale NATO, tot submarinele rusești au devenit foarte „amatoare” de plimbări lungi în Pacific și în alte oceane destul de depărtate de Rusia etc.
Nu cu mulți ani în urmă, flotele aeriene ale Rusiei treceau nestingherite peste teritoriul României, Bulgariei etc. nederanjate de protestele statelor respective.
Vladimir Putin este la Teheran unde a ajuns la un acord deplin cu Iranul privind politica în zona arabă. Siria este adversara Turciei, are toată frontiera lipită de Turcia. Iranul (șiit) este adversarul Turciei (sunită) și aliatul Siriei (conducere șiită).
În termeni militari, evenimentul face parte din acțiunile de tatonare a posibilului adversar pentru a-i vedea reacțiile. Viețile militarilor sunt importante însă mai importante sunt reacțiile adversarului.
Evenimentul de la granița Turciei trebuie privit în contextul mai larg al provocărilor Rusiei față de NATO pentru a afla capacitatea acestuia de a răspunde provocărilor și unor acțiuni militare punctuale în zone de conflict sau posibile zone de conflict.
Evenimentul trebuie privit și în contextul situației din Siria, ținând cont de vizita lui Putin în Iran și rezultatele acestuia.
Ca să fiu mai rău, evenimentul provoacă gândirea celor care urmăresc evenimentele din Siria în contextul inedit al alianțelor de azi. Franța, stat membru NATO, a încheiat cu Rusia înțelegeri privind acțiunile comune împotriva SI. Franța bombardează SI în Siria cu „acceptul” Siriei, stat care interzice Turciei și SUA să acționeze militar pe teritoriul său. Este o vorbă, „încurcă'i drace !”.
Se pot face și alte speculații însă acum suntem doar în fața unei provocări a Rusiei și a unui răspuns al Turciei (atât al Turciei ca țară cât și al Turciei ca membru NATO !). Nu știu dacă Franța va comenta evenimentul nu știu dacă Franța va fi de partea NATO, posibil să se eschiveze.
Vom trăi și vom vedea ce va mai fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu