Aseară „am citit” ultimele cuvinte despre guvernul PSD. Azi încep cu introducerea la guvernul independent Cioloș.

Klaus Iohannis: „Încrederea este bunul cel mai valoros în politică. Se câştigă greu, dar se pierde foarte uşor. Astăzi avem o criză de încredere a cetăţeanului faţă de politicianul pe care l-a ales să-i reprezinte interesele. Politică fără partide politice nu se poate, dar într-o democraţie, nici fără popor nu se poate. Dacă politicienii se îndepărtează de alegător, atunci apare o situaţie similară cu cea în care am ajuns noi astăzi. Acest guvern independent politic este o şansă pentru România, este un pas înspre clasa politică reconectată la alegători”.

Mi-am băut prima cafea. Am o stare de bine de la vârful firului de păr de pe cap până la vârful unghiei de la degetele picioarelor.

Constat că ziua de ieri a pus punct „crizei politice”. M-am uitat la numele miniștrilor instalați în funcții. Mi-am închipuit cum au ajuns ei la nivelul funcțiilor și competențelor de unde au fost „luați” pentru a forma actualul Guvern Cioloș. Îmi place să cred că au mai multe calități numite de noi, oamenii, pozitive: determinare, perseverență, consecvență, moralitate, dorință de perfecționare, capacitate creativă, mobilitate intelectuală și fizică, rezistență la stres, adaptabilitate, răbdare etc. Îmi place să cred că au „jaloane” în viață bine definite și că vor urma noul traseu punând în valoare tot ce au acumulat până acum.

Fără a avea pentru vreunul dintre ei o simpatie (nu am de ce, nu îi cunosc !), înclin să cred că pentru cei din ministere care au „urcat” pe baza relațiilor politice vor urma zile grele dacă nu au capacitatea de adaptare necesară și nu au competențele pe care noii miniștri le vor cere colaboratorilor. Actualii miniștri nu au urcat în carieră făcând prea multe compromisuri compromițătoare. Așa înclin să cred. Este normal să fi făcut compromisuri, orice om face, însă locul unde au ajuns înainte de ministerele actuale este suficient de înalt pentru a crede că au depășit multe etape intermediare ale evoluției profesionale iar compromisurile au avut, la rândul lor, o evoluție. De la mici găinării au trecut la compromisuri esențiale, conceptuale. Unele compromisuri au un rol pozitiv, redefinind limitele evolutive ale oamenilor. Cine are capacitatea de a le înțelege, are șansa de a se adapta la noul mediu profesional, la noul mediu lucrativ etc. Pentru asta îți trebuie determinare, consecvență ...

Ce vor face noii miniștri ? Nu putem ști. Putem spera că vor face lucruri bune. Chiar și păstrarea unor linii de lucru în ministere, linii care au dat rezultate pozitive până acum intră la categoria „lucru bun”. Pentru „ce vor face” să le lăsăm spațiul de timp necesar să demonstreze.

Nu știu ce simt alții, eu însă am niște conturi de reglat. Cu toți cei care au făcut gargară cu pioneze până acum.

Bănuiesc că Băsescu se tratează contra alergiei dată de dorințele urgente. Ca să vezi ! Totul s-a făcut bine, chiar dacă pas cu pas. Sau din cauza acestui „mers” s-a făcut bine ?! Băsescu a picat examenul „specialistului politic”. Urmează a rămâne în conștiința publică doar ca un gargaragiu care confundă dorințele personale cu interesul național. Nu trebuie să ne mire. Finalizarea instalării guvernului Cioloș este o înfrângere pentru Băsescu.

Finalizarea procesului formării Guvernului Cioloș este o înfrângere și pentru Călin Popescu Tăriceanu. La Tăriceanu este o înfrângere mult mai severă. Nu doar că nu se confirmă alegațiile acestuia pe marginea „statului de drept”, un fel de gargară cu pioneze a unui politician despre care se află zilnic câte o„mică” minunăție. Pentru Tăriceanu înfrângerea este amplificată de „oprirea la sursă” a inițiativelor acestuia pentru „reformarea sistemului Justiției”, Justiție care are impertinența de a cerceta și judeca miniștri și parlamentari. Îmi doresc ca Tăriceanu să piardă și pe linia liniei politice adoptate de ALDE, un fel de social-liberalism mai apropiat de socialism decât de liberalism. Nici măcar de un așa-zis liberalism promovat până acum  cu obstinație: apărarea intereselor întreprinzătorilor.

Din multe puncte de vedere avem în Parlament doar 4 (patru) curente politice relativ stabile. Un fel de social-democrație care balează între socialism și liberalism, aici intrând PSD, UNPR, ALDE și alte mici formațiuni abia formate din destrămarea PP-DD și a PC. Avem un ultranaționalism de dreapta-stânga promovat de MP-ul lui Traian Băsescu, avem un liberalism orientat către dreapta, cu unele accente de centru și „dorințe” de stânga, unde intră PNL și UDMR și avem un curent de centru susținut de minoritățile naționale.

Eu constat și faptul că politologii români au rămas corijenți. Majoritatea. Unii sunt repetenți sadea. Bine, pe la Tv vedem tot felul de „specialiști” care își dau cu părerea. Emit indivizii „judecăți de valoare” citând din „clasici”. Clasicii fiind niște unii definiți ca valori tot de ei, de „casta” lor. Clasici care nu au ajuns la marele public. Universitarii au reușit să impună „citarea” din operele unor persoane care au avut o oarecare influență în formarea lor profesională fără însă ca respectivii „clasici” să depășească nivelul universitar. Corijența lor se vede foarte ușor urmărind evoluția liderilor politici pe care îi consiliază. Se vede ușor din eșecul deciziilor politice luate de oamenii politici. Politicienii au uitat că a face politică înseamnă a vedea societatea, așa cum este ea, a rezolva problemele acesteia și a încuraja dezvoltarea societății în funcție de necesitățile societății, interesele ei majore nu doar în scopul formării averilor ci al rezolvării necesităților sociale în cadrul constituțional al definirii statului. Iar nevoile societății sunt legate de democrație, de ordinea publică, de apărarea națională, de siguranța națională, de Justiție, de legalitate, de performanță administrativă, de educație, de sănătate etc. Încurajez, ca stat, anumite dezvoltări economice fără a interzice alte dezvoltări însă mă axez pe acele dezvoltări care să fie orientate către apărarea națională, către ordinea publică, către un sistem de sănătate mai bun, către un învățământ mai bun s.a. Din rahatul mâncat pe la Tv și în presă în general, specialiștii politicilor publice au uitat tocmai aceste considerente. Politicienii au luat de bune bazaconiile celor care se declară specialiști în politici publice și s-au trezit cu revolta societății. Campion aici este Traian Băsescu (cu partidele pe care le-a condus) iar acum PSD-ul tinde să îi ia locul.

Eu sper că timp de un an de zile acest guvern va face ca țara să meargă înainte. Nu cu pași mari, nu în salturi așa cum și-au dorit Băsescu sau Ponta, ci pas cu pas, cu acumularea nepericuloasă a rezultatelor. Unele vor fi negative, este normal, actualul guvern nu are cum să evite rezultatele negative, acestea urmând să apară ca urmare a organizării lor defectuoase sau dolosive din perioada guvernării Ponta, ba chiar din perioada guvernelor băsiste. Chiar și unele rezultate aparent pozitive pot fi nocive. Trebuie multă judecată și determinare în evaluare. Dacă dau prea mult într-o parte lipsesc de minimum necesar altă parte. Este o prostie.

Hm. Mă bate gândul să apropii guvernarea Cioloș care stă să înceapă cu guvernarea Isărescu din 1999. Isărescu a asigurat stabilizarea țării. După niște ani de reforme dure, un fel „rupere a cozii pisicii”. Pe rezultatele guvernării Isărescu s-au împăunat cei din PSD cu guvernarea Năstase. Poate viitorul va fi la fel, poate nu. Mi-a trecut prin minte doar gândul.

Ieri s-a pus punct, fără de la capăt, guvernării PSD. Ne ducea spre râpă. De azi avem un guvern care va evolua pe baza compromisurilor politice în Parlament dintre PNL și PSD. Nici unul dintre partide nu are dorința de a guverna. Ambele vor încerca să își apropie miniștrii, premierul, să își promoveze ideile și, mai ales, să se laude că ele au fost la originea unor acțiuni guvernamentale.

Ne-a picat Guvernul, trăiască Guvernul !