Știu că unii nu vor aprecia acest tip de postare pentru că „nu plânge morții”. Este timp de plâns. Ca să fiu mai crud. Mai important acum este să nu mai avem alți morți, azi sau mâine, poimâine.
Evenimentul tragic „Charlie Hebdo” nu a fost însușit de către cei responsabili. L-au tratat cu superficialitate. Rezultatul este carnagiul de ieri. Unele surse vorbesc despre 140 de morți și zeci de răniți ! Este imens ! Au trecu aproape 10 luni. Este un reper. În 10 luni de zile Franța a lăsat-o mai moale cu acțiunile de prevenire și combatere a terorismului iar rezultatul criminal este în realitatea de ieri și din zilele care vor urma. Mai grav, în aceste 10 luni de zile Franța a fost preocupată să amenințe unele state europene cu acțiuni de retorsiune pentru că au refuzat „cote obligatorii” de imigranți de religie islamică !
Am auzit, de la Paris, că presa franceză nu va acuza pe nimeni în aceste zile pentru a nu scade încrederea populației în autorități. Este problema lor. Problema mea este că Franța, prin politica externă de până acum a vrut și a încercat să mă oblige să primesc imigranți de religie islamică, în majoritatea lor, indiferent dacă eu sunt sau nu pregătit să îi primesc, dacă am suficiente posibilități să mă apăr împotriva unor acțiuni revendicative din partea acestora sau chiar violente (unele cu posibil caracter terorist !), dacă am ce face până la urmă cu ei - în acest caz mă pot considera un stat nefericit care este obligat să destine sume mari de bani de la bugetul de stat pentru întreținerea lor, fără a avea garanția că ei vor face ceva în viitor care să îmi acopere cheltuielile. Mai grav, este faptul că am avut și la noi semnale, care au venit din partea unor imigranți deja acceptați sau a unor islamiști autohtoni, că nu suntem scutiți de posibile acțiuni violente. În numele islamului, evident. Cât vom sta cu brațele încrucișate în numele unui umanism care, pe zi ce trece, devine din ce în ce mai ucigător. Cu morți de ambele părți, numai că partea pasivă, populația țării, va da mai mulți morți decât partea activă, imigranții deveniți teroriști.
Spiritul de conservare în Europa a putrezit. A fost infectat cu socialism asezonat cu umanism. Culmea, socialiștii europeni sunt, de fapt, la baza actualelor concepte umanitare. Sunt cei mai vocali. Socialiștii germani vor să împrospăteze piața muncii cu imigranți din țările arabe în timp ce forța de muncă europeană aflată în șomaj este refuzată. Socialiștii francezi umblă cu „drepturile omului” în vârful limbii de parcă omenirea nu mai poate trăi fără a fi un amalgam de populații și religii aflate în permanent conflict.
Sunt sătul de vorbe mari. Sunt sătul de discursuri populist aiurea. Hollande și-a încheiat discursul cu „Trăiască Franța !” în timp ce oamenii masacrați de teroriști încă nu erau identificați, în timp ce răniții abia erau culeși din locurile tragediilor. Sunt sătul de angajamente că lupta împotriva terorismului va fi „fără milă” ca peste câteva zile nu știu care politruc umanist de pe la ONU să se declare oripilat că un stat vrea să distrugă „forțele armate teroriste” implicate în acte de terorism.
Franța s-a opus cu consecvență la mai multă integrare europeană. A vrut să fie ea „buricul pământului”. Azi suportă consecințele. Îmi pare rău pentru francezii deveniți victime ale inconștienței și prostiei de care au dat dovadă conducătorii lor. Uniunea Europeană are de ales. Devine o uniune în adevăratul sens al cuvântului sau rămâne doar o piață comună. Dacă vrea să devină o uniune, va trebui să accepte să aibă organe comune: armată, poliție, poliție de frontieră, politică externă etc. Nu, ar trebui anulate acele reglementări europene care depășesc cadrul pieței comune. Inclusiv acele reglementări care definesc libera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.
Tragediile din Franța ne spun că este o țară mare cu o politică mică. Păcat. Părea că este un model.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu