Tăriceanu nu se dezminte. A fost, este și rămâne un conservator înrăit. Este un om lipsit de mobilitate intelectuală.
Să privim imaginea de ansamblu.
Guvernul Ponta în care Tăriceanu și partidulețul lui „de buzunar” avea niște miniștri a picat.
Consultările cu partidele la Cotroceni ale Președintelui nu au scos în evidență o majoritate parlamentară care să propună un candidat la funcția de prim-ministru. Propunerea PSD a fost singulară. Nu a fost însoțită de sprijinul UNPR care a declarat că susține propunerea pe care Președintele o va face. Rămânând PSD cu ALDE (Tăriceanu și Constantin) alături au pierdut majoritatea. PNL, UDMR și UNPR (deveniți majoritari !) au lăsat Președintelui decizia. Acesta a ales „cartea” independenților pentru a da partidelor posibilitatea să se reformeze până vin alegerile. PSD a acceptat varianta Președintelui și, încet-încet, a renunțat la multele „pretenții” anunțate anterior. Singurii care nu au acceptat cursul evenimentelor au fost „tăriceniștii”. S-au postat, de la început, împotriva a tot și a toate. Normal, spun eu, ce a urmat le dă dreptate.
Acceptarea Guvernului Cioloș și a schiței de program de guvernare, prezentată în Parlament, de către o majoritate surprinzătoare - PSD, PNL, UDMR, UNPR, minorități etc. -, aruncă în derizoriu formațiunea „tăricenistă” ALDE. Există și nu prea. A făcut o mișcare de afiliere la ALDE (fiind primit în ALDE din PE !), speră el cu rezultate în viitor, o întărire a partidului cu acei liberali și probabil social-democrați „pontiști” supărați de trecerea PNL la PPE iar „pontiștii” de eliminarea lui Ponta din viața politică. Vise.
Tăriceanu începe, încet-încet să concureze cu Traian Băsescu (alt ratat !) pentru naționalism și ultranaționalism.
S-a schimbat în discurs Tăriceanu.
Cu niște ani în urmă (cam 3 ani !) considera că România ar trebui să rămână republică. Între timp, participă intens la mesele „regale” iar lumea în crede monarhist. Caraghios.
Cu niște ani în urmă, Tăriceanu nu se opunea lui Patriciu (are idei de liberal „pur sânge”), în timp ce acesta declara public că nu mai este liberal, este libertarian și că lumea ar trebui condusă de corporații, guvernele având doar menirea de a satisface nevoile sociale pe care corporațiile nu le pot asigura.
Cu niște ani în urmă, mai ales după aderarea la UE, Tăriceanu susținea sus și tare „conformarea” la acquis-ul comunitar și la „practicile” de bună guvernare promovate în spațiul european. Acum acuză UE pentru că nu „pune botul” la manevrele dâmbovițene de guvernare pe care el, Tăriceanu, le cunoaște foarte bine.
Azi îl acuză pe Cioloș că apelează la criteriile de performanță ale CE și la specialiștii CE care participă la evaluarea funcționarilor CE în loc să aplice „criteriile noastre” și să folosească „specialiștii noștri”.
La fel ca Băsescu care, de când nu mai este Președinte, are ce are cu toată lumea externă, Tăriceanu a schimbat placa. Lumea aia din străinătate nu mai este bună. Este rea. UE nu mai este bună, este rea. CE este abuzivă. Etc.
Nu știu cum va fi guvernarea lui Cioloș. Din declarații ... parcă ar urma să fie bine. La fapte însă urmează să vedem ce și cum.
Nu știu ce va rezulta în urma alegerilor locale și parlamentare de anul viitor. Eu sper ca formațiunile acestea „de lider” să capoteze. Poate că nu va fi așa. Eu totuși sper. În aceste formațiuni s-au adunat toți neadaptații neamului. Ca să nu spun „ratați”.
Unii foști pedeliști promovează ideea că pentru PNL doar PSD este adversarul. Nu sunt de acord. Viermii politici ai ALDE, ai Mișcării Populare din jurul lui Traian Băsescu și ai M10 din jurul Monicăi Macovei nu or fi ei mari, sunt însă foarte veninoși. Dacă acești „viermi” nu sunt distruși, acum când se poate, viața politică românească va rămâne, în continuare, una primitivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu