Orgoliile și interesele economice ale „puterilor europene” împiedică integrarea europeană.

Se adună, zi de zi, câte o pagină la capitolul „dezintegrarea europeană”. Nu îi pot spune altfel. Nu îi spun altfel deoarece știrile pe care presa le prezintă zi de zi duc către o astfel de concluzie.

Germania, Franța și Italia comit, fiecare în parte dar și împreună, câte o acțiune care discreditează eforturile celorlalte state membre ale UE dar și a aliaților UE. Le comit de pe poziția de forță pe care o au în cadrul UE. Au statutul de state fondatoare ale UE și își revendică dreptul de a desfășura acțiuni pe cont propriu sau acțiuni comune care sunt în defavoarea celorlalte state membre ale UE. Sunt și cele mai puternice economii din spațiul UE. Marile decizii economice în cadrul UE sunt clocite și aprobate la Berlin sau Paris. Au, fiecare dintre ele, zone de influență economică în cadrul UE. Să nu ne mai ascundem după deget!

Au nevoie de piața comună europeană pentru că le dă stabilitate economică și o relativă stabilitate politică. Pentru asta, sunt în stare să sacrifice interesele vitale ale celorlalte state. Nu se sfiesc să o facă. Iar interesele de securitate ale celorlalte state membre ale UE sunt cele mai afectate. Nu mai spun de interesele de securitate ale statelor terțe aflate la frontierele UE. Cu excepția Federației Ruse care este văzută, de cele trei state „cu moț în frunte”, ca partener strategic. Chiar în detrimentul intereselor statelor membre ale UE, dacă simt ele că situația de moment o impune.

Un grup de parlamentari francezi au vizitat Crimeea aflată sub ocupație rusă. Concluzia lor este împotriva tuturor deciziilor luate de Uniunea Europeană și NATO. Francezii au formulat concluzia că Ucraina trebuie să accepte realitatea de pe teren și să renunțe la pretențiile asupra Crimeei - Mediafax ! Cel care a condus delegația parlamentarilor francezi este cunoscut pentru susținerea lui față de Rusia - Thierry Mariani (aici). Nu sunt singurii „europeni” care au ajuns la această „concluzie”, concluzie plăcută urechilor lui Putin și a strategilor de la Kremlin.

Nu mai spun despre susținerea fățișă acordată Rusiei de premierul Italiei, Matteo Renzi !

Din Germania, social-democrații germani au ieșit mereu în evidență prin ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, care susține ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei dar și reducerea măsurilor de securitate ale statelor europene din estul Europei pentru a nu „deranja Rusia”.

La o conferință de presă comună NATO-Germania, Jens Stoltenberg - Frank-Walter Steinmeier, s-a pronunțat câteva linii de conduită în relația NATO - Federația Rusă. Se vede și de pe lună că Frank-Walter Steinmeier a încercat să „sugereze” NATO un alt comportament față de Rusia, măcar să aibă o linie mai „moale” decât linia stabilită la summit-ul de la Varșovia.

Anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia și sprijinul ei continuu pentru separatiștii din estul Ucrainei au zdruncinat pacea în Europa, dar în același timp nu putem să închidem pur și simplu ușa Rusiei ... este cel mai mare vecin al nostru' și are un rol determinant în viitorul securității europene, a declarat Stoltenberg la conferința de presă comună cu Steinmeier.

 Se observă cu ușurință că linia politică a NATO nu s-a schimbat. Rusia este acuzată deschis că a „zdruncinat pacea în Europa”, că anexarea Crimeei este ilegală, că Rusia are un rol determinat în viitorul securității europene nu ca stat care dorește pacea ci ca stat care promovează o politică neo-colonială, de redesenare a frontierelor statelor europene potrivit intereselor ei de moment.

Agerpres, de unde iau știrea, sintetizează informația cu privire la politica NATO față de Rusia în viitor.

Secretarul general al NATO a mai menționat că Alianța va continua să caute în relația cu Rusia un echilibru între o descurajare puternică și un dialog cu conținut, subliniind că dialogul cu Rusia este o oportunitate și pentru transmiterea clară a pozițiilor și 'evitarea posibilelor accidente și incidente'

Această linie politică este susținută, declarativ, de cancelarul Angela Merkel. Ministrul de externe al executivului german are alte gânduri. Cât privește „dialogul”, Steinmeier bate „șaua să priceapă calul” susținând că aici, NATO și probabil UE, trebuie să facă Rusiei „oferte concrete”. Care sunt acelea ? Păi, să vedem ce propun socialiștii din Europa: reducerea și eliminarea sancțiunilor impuse Rusiei de UE și NATO. Nici mai mult și nici mai puțin. Cu o astfel de abordare, acordul de la Minsk cade în uitare. Rusia va putea să își continue agresiunea împotriva Ucrainei nestingherită. Ba, mai mult, statele care au devenit de curând „partenere” UE sunt puse în situația de a elimina din obiectivul lor strategic aderarea la UE și NATO. Mai mult, afectează grav interesele statelor europene membre ale UE și NATO care au o vecinătate cu Rusia. Practic, interesele lor economice și de securitate sunt aruncate de social-democrații germani la gunoi. La fel cum procedează francezii și italienii. Nu mai spun de cei mai mici, cum ar fi Grecii sau vecinii noștri mari iubitori ai „imperialismul economic rus”.

Steinmeier o ține langa: vrea o revedere a prezenței militare a NATO în estul Europei (una din măsurile concrete pe care le propune, în concordanță, desigur, cu poziția Rusiei - adică fără !). Cât privește dialogul cu rușii, ministrul german a venit cu o găselniță.

Ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, președintele în exercițiu al OSCE, a propus săptămâna trecută negocierea cu Rusia a unui nou acord pentru controlul armamentelor, inițiativă sprijinită de omologul său francez, Jean-Marc Ayrault.

Se vede că este sprijinit de socialistul francez. Numai că propunerea lui Steinmeier are o mare hibă. Un nou acord ar pleca de la ce este pe teren, acceptând că ce este, este ! Să nu se mai adauge, ar cam fi problema. Iar ce este, este inacceptabil pentru majoritatea statelor din zonă. Statele baltice și Polonia au în fața frontierelor lor concentrări permanente de forțe militare ruse cu armamentul cel mai modern pe care rușii îl tot promovează peste tot în lume. Marea Baltică a fost invadată de ruși cu tot ce au ei mai puternic din punct de vedere militar. Enclava Kalinigrad este de fapt o bază militară a Rusiei în spațiul european, capabilă să pună presiune pe toate țările din jurul ei, având alături restul flotei ruse din Marea Baltică cu baza la Petersburg. Rușii au instalat în Crimeea cea mai puternică bază militară din zona Mării Negre cu capacități ofensive care pun în pericol toate statele din zonă. Ca să mă refer doar la partea care privește direct statele membre ale UE și NATO. Nu mai spun de pericolul ascuns al concentrărilor de trupe rusești de-a lungul frontierei comune a Ucrainei cu Rusia.

Răspunsul SUA a fost prompt, rațional (se pare că rațiunea nu mai face parte din mentalitatea germană și franceză).

Însă Washingtonul a manifestat rezerve față de propunerea germană, reprezentantul permanent al SUA la OSCE apreciind într-un interviu acordat agenției Reuters că un asemenea demers este inoportun în condițiile în care Rusia nu respectă nici acordurile la acest capitol care sunt în vigoare, iar pentru Washington prioritară este aplicarea acestor acorduri, cum ar fi Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa (CFE), acordul Cer Deschis sau acordul încheiat în anul 1990 la Viena, ce prevede schimbul de informații și vizite reciproce în instalațiile militare.

 Cum să închei noi acorduri cu Rusia din moment ce Rusia nu le respectă pe cele deja încheiate ?

Marea criză a Europei nu se oprește aici. Se adaugă o precipitată evaluare a intereselor marilor concerne europene, cu sediile în Germania, Franța, Italia care își doresc forță de muncă ieftină și multă în condițiile în care în Germania, Franța și Italia natalitatea este în scădere sau în staționare. Plecând de la interesele marilor companii din aceste state, politicienii au dato'n bară și au inițiat marea migrație din spațiul islamic. Europa este invadată pentru că a promis „marea cu sarea și luna de pe cer”. A promis unor oameni afectați de sărăcie și conflictele locale că în Europa este raiul. Ei bine, nu este așa. Popoarele europene nu au fost de acord cu politicienii lor. Până și popoarele politicienilor care au sărit peste cal au reacționat violent. Chiar dacă presa din Germania, Franța, Italia sau alte state europene are obiceiul să tacă atunci când este vorba despre astfel de măsuri politice - cu unele excepții, desigur -, se află adevărul. Cât privește statele mai puțin puternice în spațiul european, populația și politicienii sunt de aceeași parte a baricadei. Cu excepția,  desigur, a politicienilor socialiști sau apropiați curentelor socialiste.

Angela Merkel, cancelarul german care a „făcut-o de oaie” cu imigrația islamică nu a reușit să lămurească statele grupului de la Vișegrad să accepte sistemul de cote. Cu toată gargara cu pioneze promovată agresiv de presa din Germania, Franța sau din alte state părtașe la dezinformarea politică.

„Este inacceptabil ca unele state membre UE să nu accepte refugiaţi doar pentru că sunt musulmani. Fiecare trebuie să aibă propria contribuţie”, a declarat Angela Merkel într-un interviu acordat postului ARD.

 Am luat știrea de la Mediafax. Pentru ea, pentru Matteo Renzi, pentru Tsipras, pentru austrieci este inacceptabil că nu pot scăpa de imigranții cărora le-au deschis larg ușa țărilor lor, imigranți cu un grad redus de cultură, islamizați de clerici agresivi față de laicitate și alte religioase, imigranți fără calificări profesionale, imigranți fără dorința de integrare în societățile în care au ajuns și care cer să li se dea fără însă a accepta să presteze o muncă pentru ceea ce primesc.

Marea migrație promovată și chiar solicitată de Germania și alte state europene, are o mare hibă. Nu mai este o imigrație de război, un refugiu din calea războiului a celor incapabili să îl poarte, este o imigrație pentru bunăstare. Nu este nici pentru muncă, chiar dacă sunt și cazuri care au ca scop integrarea într-o societate a muncii. Cei care au ajuns în Europa sunt majoritari din alte state decât Siria. Dacă se poate admite, prin extindere a unei prevederi internaționale, că sirienii care fug de război pot fi primiți de alte state decât cele de la granița cu Siria, pentru imigranții din Irak, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Bangladesh, Turcia sau cei din statele africane, situația nu mai este valabilă. Majoritatea imigranților nu sunt din Siria. Este inadmisibil ca aceștia să fie calificați ca refugiați de război. Mai ales când vedem că „refugiații” sunt parte a atentatelor teroriste din Franța și Germania !

Este inadmisibil ca Germania să ceară altor state europene să își pună în pericol securitatea socială prin acceptarea unor persoane din spațiul islamic despre care nu informații suficiente privind cultura și comportamentul lor social. Este inadmisibil ca Germania să ceară altor state să își strice echilibrul social și să devină state instabile politic și social doar pentru că ea, Germania, a făcut-o de oaie când a chemat săracii lumii să vină la „bunăstarea europeană”.

Este inadmisibil, pentru mine, de exemplu, să acord ajutor celor care în loc să lupte pentru țara lor fug și cer „ajutor” în state situate la mii de kilometri distanță.

Este inadmisibil să acorzi statut de „forță de muncă migrantă” unor străini din state terțe, așa cum este forța de muncă migrantă a statelor membre ale UE - toate statele membre ale UE au forță de muncă migrantă, fără deosebire -, și să nu îi poziționezi la „imigranți economici”, care au alt regim juridic. Este inadmisibil să dai afară pe cei care au migrat din alte state membre ale UE, în temeiul Tratatului Uniunii Europene privind libera mișcare a forței de muncă - a se vedea „conflictul cu Marea Britanie și Brexit-ul -, pentru a face loc imigranților economici „aduși” din statele islamice.

Continuând cu un astfel de comportament, Germania forțează fie destrămarea UE, fie îndepărtarea din UE a statelor care i se opun. Va trebui, până la urmă, ca UE să ajungă la o soluție. Este Uniunea Europeană dedicată bunăstării și securității cetățenilor săi sau este un „El Dorado” pentru toți cei care vor să se miște liber fără a mai ține cont de granițele națiunilor ?! Pentru că, să nu uităm, ONG-urile care participă activ la aducerea în UE a imigranților sprijină ideea că UE nu ar mai trebui să aibă granițe externe. Statele să nu mai aibă granițe !