Militantismul religios nu face casă bună cu valorile europene.

O știre de la Agerpres mai puțin mediatizată, după câte văd, ar trebui luată foarte serios în considerare.

Curtea Europeană de Justiție a dat o soluție, comună, pentru două cauze legate de portul vălului islamic la locul de muncă. Interzicerea portului vălului nu este discriminare, este legală, dacă interesele clienților sunt afectate.

„O normă internă a unei întreprinderi care interzice purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă. Cu toate acestea, în lipsa unei asemenea norme, voința unui angajator de a ține seama de dorințele clientului ca prestările de servicii să nu mai fie efectuate de o lucrătoare care poartă vălul islamic nu poate fi considerată o cerință profesională de natură să înlăture existența unei discriminări”

Soluția CJUE este obligatorie pentru toate instanțele naționale ale statelor membre ale UE care, la momentul aderării, au conferit CJUE dreptul de a judeca litigiile care țin de aplicarea TUE și a altor documente care stau la baza formării și funcționării UE.

Este de reținut principiul: normele care interzic în întreprinderi purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă.

Când se vorbește de întreprinderi, sunt convins că este vorba despre orice întreprindere, că este de stat sau privată, că este o fabrică sau o școală sau spital, că este o primărie sau un consiliu județean în care există relații directe cu publicul.

Portul unor semne vizibile de către o persoană angajată a unor însemne de apartenență la un partid politic, la o religie sau la un curent filosofic, în special de către o persoană care are relații cu publicul, cu clientela întreprinderii, exclude neutralitatea acestui organism față de clienții săi.

Ce încredere mai poate avea o persoană de altă religie față de o persoană (cum este cazul soluționat de CJUE) de religie musulmană, când vede că aceasta, cea care este desemnată să îi rezolve cauza, poartă ostentativ însemne ale religiei pe care o împărtășește și știe că între religia musulmană și religia de care aparține există conflicte deschise, conflicte cu consecințe îngrozitoare - uciderea creștinilor de către islamiști în zonele de conflict din Irak, Siria etc. ?

Ce încredere mai poate avea o persoană de altă religie sau fără religie în medicul sau asistentele care afișează în cabinetul de consultații însemnele religiei ortodoxe ? Cum va fi tratat după ce vor afla că nu este de aceeași religie cu ei ?

Ce încredere mai poți avea ca părinte de altă religie decât personalul „semnificativ” al unei școli că nu vor încerca să mutileze educația copiilor tăi ?

Ce încredere mai poți avea în administrația publică locală în care primarul și toți cei care au poziții de conducere în primărie sunt ostentativ de o anumită religie și cheltuie banii publici pentru a promova respectiva religie în comunitate.

Această decizie a CJUE va avea consecințe asupra viitorului. Întreprinderile, instituțiile publice - în special -, vor trebui să se adapteze. Instanțele de judecată vor aplica principiul statuat de CJUE iar din aceste „întreprinderi” vor trebui să dispară însemnele politice, filosofice sau religioase care sunt ca o declarație publică, ca o atenționare că în spațiul public în care ele sunt prezente sunt bine veniți doar cei de aceeași confesiune sau care aparțin aceluiași partid politic sau practică aceeași filosofie de viață.

Este încă un pas către apărarea laicității spațiului european. Toate religiile caută să „cucerească” acest spațiu, iar islamul este printre religiile cele mai active și agresive. Conflictele europene pe fond religios au loc pentru că accesul militanților islamiști, ca să nu îi spun de-a dreptul „importul” religiei islamice, este mult prea liber. Și este cerut, cu insistență, de ONU și alte organisme internaționale care practică „cultura” drepturilor omului. În contradicție evidentă cu realitatea confruntărilor de pe stradă dintre religii și culturi. Și pentru că o administrație prost orientată are rezultate și mai proaste, importul culturilor agresive a dus la nașterea extremismului. Fie naționalist, fie religios pe un continent unde conflictele religioase nu au fost epuizate. Între religiile creștine, desigur.

Un act de dreptate. CJUE dă dreptate Marii Britanii. „Cerșetorii” imigranți nu au drept la ajutoare sociale.

O decizie care poate fi considerată istorică. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat dreptate Marii Britanii, țara reclamată de Comisia Europeană că refuză să dea ajutoare sociale migranților europeni care nu își justifică șederea legală în Marea Britanie.

„Marea Britanie poate cere ca beneficiarii de alocații pentru familie și pentru creșterea copilului să dispună de drept de ședere în acest stat. Chiar dacă această condiție este considerată ca fiind o discriminare indirectă, ea este justificată de necesitatea de a proteja finanțele statelor membre care îi primesc (pe imigranți !)”, comunică Agerpres, preluând știrea de la AFP.

Să fim bine lămuriți asupra problemei.

Statele Uniunii Europene au devenit, în timp, un fel de „El Dorado”, un fel de „grădină a Raiului” pentru indivizii din mai toate statele sărace. Reglementările interne ale statelor dezvoltate favorizau imigrația, ajutoarele sociale acordate tuturor celor care locuiau în respectiva țară, legal sau nu, fiind principalul motiv al imigrației. Până când s-a ajuns la o furie a imigrației. Din anumite considerente politice, chiar dacă existau prevederi ce asigurau un oarecare control al imigrației, statele țintă au preferat să pună „batista pe țambal”. Statele cu mari interese în stimularea imigrației, state cu o natalitate în scădere accelerată, state care își puneau problema existenței ca putere economică și politică în cadrul UE au încercat să oblige toate celelalte state membre ale UE să le preia „modelul”. Erau sigure că, la nevoie, imigranții ajunși în Europa și găzduiți de alte state, le-ar alege de va fi nevoie de forță de muncă suplimentară astfel încât, statele europene gazdă ar fi lucrat pentru ele, că doresc sau nu.

Așa a apărut plângerea Comisiei Europene la CJUE împotriva Marii Britanii. Pentru cei care nu știu, CJUE judecă având la bază doar tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Iar în TUE, atunci când se face vorbire despre libertatea circulației forței de muncă, există condiția migrației pe baza unui contract valabil care confirmă un drept de ședere în acel stat al UE în care migrantul pentru muncă din alt stat al UE ajunge. Marea Britanie a cerut, practic, aplicarea acestei prevederi. Stupidă situație, „Guvernul” Uniunii Europene, Comisia Europeană, prin niște „fătălăi” a decis să atace prin acțiunea deschisă tocmai TUE. Marea Britanie fiind nominalizată ca fiind „exemplul negativ” care aplică legea ! Caraghioasă Comisie Europeană !

Decizia CJUE are o mare importanță. Va fi bine primită de toate statele europene care au aprobat atitudinea Marii Britanii. Este o palmă peste obrazul acelor state membre ale UE care, din întâmplare, sunt și cele care au stimulat marea migrație islamică. Statele membre ale UE care au urmărit cu atenție disputa juridică la nivelul CJUE au acum posibilitatea să își corecteze legislația dacă, în propria legislație, sunt prevederi care contravin acestei decizii. Unii vor spune că nu se poate. Eu spun că se poate, pentru că decizia CJUE are autoritate de lucru judecat, are putere ca și o decizie a ICCJ în România pentru clarificarea modului de interpretare a unui articol de lege ba, chiar mai mult, are puterea unei interpretări a Constituției dată de CCR. CJUE va da aceeași soluție în toate cauzele care reclamă ajutoarele sociale pe care statele sun obligate să le acorde migranților economici sau imigranților care își stabilesc domiciliul pe teritoriul unui stat membru al UE. Va apăra condiția legalității șederii în acel stat.

Această decizie are putere și asupra noilor imigranți ajunși în Europa din Siria, Afganistan, Iran, Bangladesh, Ghana, Camerun, Liban sau mai știu eu de pe unde. Sunt deja reclamații ale imigranților ajunși în Germania (parcă) că nu primesc ajutoare sociale la fel ca populația locală. Sunt mai ales reclamații că nu li se acordă dreptul legal de ședere de către autoritățile competente, în regim de urgență. Asta îmi spune că imigrația la care au participat a avut mai mult un caracter economic și nu unul politic. Practic au comis o invazie și nu un refugiu din cauza războiului.

Un efect al acestei decizii va fi, probabil, expulzarea migranților și imigranților europeni care nu își mai motivează șederea în Marea Britanie și, după acest model, în alte state membre ale Uniunii Europene.

O decizie cu efecte dramatice, se poate spune. Este totuși o decizie care pune legalitatea la locul ei, în prima parte a deciziei politice. Dacă este legală o decizie, atunci trebuie luată. Dacă este un dubiu asupra legalității, atunci trebuie stopată.

Decizia face dreptate și cetățenilor fiecărui stat al UE. Ajutoarele sociale date celor care nu au dreptul, sau nu ar avea dreptul la ele, se colectează prin taxe și impozite de la cetățenii fiecărei țări în parte. Prin politici publice populiste, cetățenii unei țări sunt obligați să suporte întreținerea unor imigranți care, de cele mai multe ori, fug de muncă ca dracul de tămâie. Acum, cetățenii știu că întreținerea unor „cerșetori”, indiferent de unde vin ei, nu trebuie să cadă în spinarea lor. Există acțiunea retrimiterii acestora în țara de care aparțin. Iar asta nu este doar corect, este și bine pentru o națiune. Asta înseamnă că politicienii ei o respectă.