Militantismul religios nu face casă bună cu valorile europene.

O știre de la Agerpres mai puțin mediatizată, după câte văd, ar trebui luată foarte serios în considerare.

Curtea Europeană de Justiție a dat o soluție, comună, pentru două cauze legate de portul vălului islamic la locul de muncă. Interzicerea portului vălului nu este discriminare, este legală, dacă interesele clienților sunt afectate.

„O normă internă a unei întreprinderi care interzice purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă. Cu toate acestea, în lipsa unei asemenea norme, voința unui angajator de a ține seama de dorințele clientului ca prestările de servicii să nu mai fie efectuate de o lucrătoare care poartă vălul islamic nu poate fi considerată o cerință profesională de natură să înlăture existența unei discriminări”

Soluția CJUE este obligatorie pentru toate instanțele naționale ale statelor membre ale UE care, la momentul aderării, au conferit CJUE dreptul de a judeca litigiile care țin de aplicarea TUE și a altor documente care stau la baza formării și funcționării UE.

Este de reținut principiul: normele care interzic în întreprinderi purtarea vizibilă a oricărui semn politic, filosofic sau religios nu constituie o discriminare directă.

Când se vorbește de întreprinderi, sunt convins că este vorba despre orice întreprindere, că este de stat sau privată, că este o fabrică sau o școală sau spital, că este o primărie sau un consiliu județean în care există relații directe cu publicul.

Portul unor semne vizibile de către o persoană angajată a unor însemne de apartenență la un partid politic, la o religie sau la un curent filosofic, în special de către o persoană care are relații cu publicul, cu clientela întreprinderii, exclude neutralitatea acestui organism față de clienții săi.

Ce încredere mai poate avea o persoană de altă religie față de o persoană (cum este cazul soluționat de CJUE) de religie musulmană, când vede că aceasta, cea care este desemnată să îi rezolve cauza, poartă ostentativ însemne ale religiei pe care o împărtășește și știe că între religia musulmană și religia de care aparține există conflicte deschise, conflicte cu consecințe îngrozitoare - uciderea creștinilor de către islamiști în zonele de conflict din Irak, Siria etc. ?

Ce încredere mai poate avea o persoană de altă religie sau fără religie în medicul sau asistentele care afișează în cabinetul de consultații însemnele religiei ortodoxe ? Cum va fi tratat după ce vor afla că nu este de aceeași religie cu ei ?

Ce încredere mai poți avea ca părinte de altă religie decât personalul „semnificativ” al unei școli că nu vor încerca să mutileze educația copiilor tăi ?

Ce încredere mai poți avea în administrația publică locală în care primarul și toți cei care au poziții de conducere în primărie sunt ostentativ de o anumită religie și cheltuie banii publici pentru a promova respectiva religie în comunitate.

Această decizie a CJUE va avea consecințe asupra viitorului. Întreprinderile, instituțiile publice - în special -, vor trebui să se adapteze. Instanțele de judecată vor aplica principiul statuat de CJUE iar din aceste „întreprinderi” vor trebui să dispară însemnele politice, filosofice sau religioase care sunt ca o declarație publică, ca o atenționare că în spațiul public în care ele sunt prezente sunt bine veniți doar cei de aceeași confesiune sau care aparțin aceluiași partid politic sau practică aceeași filosofie de viață.

Este încă un pas către apărarea laicității spațiului european. Toate religiile caută să „cucerească” acest spațiu, iar islamul este printre religiile cele mai active și agresive. Conflictele europene pe fond religios au loc pentru că accesul militanților islamiști, ca să nu îi spun de-a dreptul „importul” religiei islamice, este mult prea liber. Și este cerut, cu insistență, de ONU și alte organisme internaționale care practică „cultura” drepturilor omului. În contradicție evidentă cu realitatea confruntărilor de pe stradă dintre religii și culturi. Și pentru că o administrație prost orientată are rezultate și mai proaste, importul culturilor agresive a dus la nașterea extremismului. Fie naționalist, fie religios pe un continent unde conflictele religioase nu au fost epuizate. Între religiile creștine, desigur.

O decizie a CEDO care apără laicitatea serviciilor publice. Va avea urmări !

Agerpres (aici).

Cazul: o infirmieră în Franța a refuzat să renunțe la vălul islamic pe timpul serviciului public încălcând astfel dreptul pacienților la egalitatea de tratament medical.

Cauza este interesantă. Foarte interesantă. Mai ales că CEDO distinge între dreptul de a practica o religie și obligația ca în timpul serviciului public să nu se facă o discriminare a beneficiarilor pe baze religioase. Discriminare care poate fi prezumată, nu doar dovedită.

Mi-a venit în minte imediat situația din România.

Medicii din spitale și policlinici, medicii de familie ca și personalul medical aferent își exhibă preferințele religioase la locul de muncă. Este posibil ca un pacient de altă confesiune sau unul care nu aparține de o religie să se teamă că nu va fi corect tratat ? De ce nu ! Pe timpul discuțiilor cu medicul sau cu personalul medical este posibil ca aceștia să considere că pacientul de altă confesiune sau ateul nu merită un tratament egal cu credincioșii de „bună credință”. Nu trebuie eliminat acest semn de întrebare. Mare semn de întrebare. Mai ales când pacientul vede în spatele medicului icoane, cărțulii cu rugăciuni, vede că are la gât însemne religioase etc. La medici de religie musulmană pot exista alte însemne care să pună pe gânduri un pacient.

Ajungi la poliție. Te întâmpină icoanele și crucile. Te poți gândi că tratamentul de care vei avea parte va fi influențat de religia afișată de polițiști ? Te poți gândi. Te poți gândi că o plângere depusă de tine, un necredincios sau un credincios al altei religii, împotriva unui credincios de religia polițistului va fi tratată cu superficialitate sau pur și simplu aruncată la coșul de gunoi ? Te poți gândi.

Când vezi că în spatele oficialului din poliție, a cărui poză apare în presă, peretele este plin de icoane, pe birou are icoane te gândești de mai multe ori dacă are rost să faci plângere împotriva polițistului care nu a respectat legea și nu a dat curs plângerii tale. Corb la corb nu își scoate ochii.

În instituțiile de învățământ iar ne aflăm în fața acestei probleme. Ostentativ, directorii și profesori își arată apartenența la ortodoxism, acolo unde biserica ortodoxă este dominantă, la protestantism acolo unde protestanții sunt dominanți, la catolicism sau la islamism. Nu ai altă școală unde să duci copiii. Trebuie să te gândești serios la posibilitatea ca aceștia să fie discriminați pe motiv religios și să fie declarați tâmpiți din naștere.

Și toate acestea pe fondul politic foarte viciat de competiția generată de niște idioți politici: care politician este mai credincios în ortodoxism. Să nu uităm campania PSD din anul 2014 când ei se declarau a fi singurii credincioși adevărați. Să nu uităm de faptul că au impus tot personalul din administrația publică, buni creștini ortodocși dar și buni social-democrați.

Chiar am de gând să promovez această decizie a CEDO. Ne-ar ajuta să revenim la normal, să eliminăm pericolul înfruntărilor religioase, pericol din ce în ce mai apropiat generat de persoane lipsite de spirit civic (nu ar fi o noutate asta, ar fi o noutate să scăpăm de aceste otrepe).