Am ales imaginea pentru că este emblematică. Populația (aici din Germania) revoltată de comportamentul imigranților își face singură „dreptate” pentru că autoritățile germane au abdicat de la atributul lor funcțional și oprimă pe germani în favoarea imigranților cu motivări complet aiurea. Din informațiile care tot apar, revoltele împotriva imigranților sunt și revolte împotriva autorităților fie incapabile să asigure securitatea propriei populații fie duplicitare, persoanele revoltate fiind calificate ca „naziști”, „extremiști” etc.
Declarația Universală a Drepturilor Omului are un preambul care ar fi trebuit cunoscut foarte bine de toți guvernanții. Pentru că antecesorii lor au gândit, negociat și acceptat ideile cuprinse în acest act internațional major, au acceptat textul și l-au aprobat iar statele au ratificat respectiva Declarație ba chiar i-au acordat un statut superior prevederilor constituționale. Cât privește drepturile omului, prevederile Declarației sunt superioare prevederilor constituționale. Așa spune Constituția României. Ca atare, judecătorul român este obligat să acorde jurisprudenței internaționale referitoare la drepturile omului o atenție deosebită iar hotărârea pe care o va lua într-o cauză legată de drepturile și libertățile apărate de Declarație să se inspire din practica CEDO.
Iată ce spune Declarația Universală a Drepturilor Omului:
„Preambul
Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,
Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,
Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,
Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,
Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari,
Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,
Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,
...”
Aceste concepte din Preambul au fost desfășurate în conținutul Declarației sub forma normelor juridice, toate regăsindu-se în actele normative ale statelor și în Constituțiile lor. De cele mai multe ori așa cum sunt ele formulate în Declarație.
O sumară analiză a evenimentelor generate de masiva imigrație în Europa a populațiilor din spațiul african și asiatic duce la constatarea că guvernele unor state, din considerente obscure, calcule meschine și orgolii prostești au ignorat și disprețuit drepturile oamenilor din propriile țări favorizând astfel actele de barbarie comise de străini, purtători ai unei alte culturi, o cultură care neagă această Declarație Universală.
Spicuind din presă, este ușor de decelat comportamentul abuziv al autorităților:
- în Danemarca se constată că agresiunile sexuale comise asupra femeilor și fetelor daneze de către imigranți au fost nu doar ascunse populației ci au fost „protejate” de autorități ! Poliția nu a dat curs plângerilor depuse, Justiția din Danemarca nu a reacționat pentru apărarea populației țării ! Din momentul în care situația a degenerat, din momentul în care populația a început să își facă singură dreptate - sub forma unui comportament violent împotriva imigranților -, guvernanții au hotărât să recunoască că au fost ascunse (astfel protejate) astfel de fapte;
- în Germania, mai grav, autoritățile au început să îi acuze pe cetățenii germani că „nu sunt gazde bune”, au recomandat ca germanii să își schimbe comportamentul social pentru a face pe placul imigranților aparținând religiei islamice. Este de notorietate faptul că poliția și politicienii germani au mințit cu nerușinare populația cu privire la situația reală a agresiunilor comise împotriva femeilor germane dar și asupra celor care se împotrivesc deciziei absurde a politicienilor aflați la putere de a aduce în Germania imigranți de religie islamică pentru a avea la dispoziție o forță de muncă pentru marii industriași mai ieftină. În Germania situația este complet aiurea. Politicienii germani nu au agresat doar populația germană dar au pus și pun în pericol securitatea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Din cauza comportamentului politicienilor germani s-a ajuns ca Acordul Schengen să fie pus sub semnul întrebării;
- în Suedia situația degenerează pe zi ce trece. Din țara primitoare pentru imigranții care caută o viață mai bună, Suedia devine pe zi ce trece un iad. Cetățenii s-au organizat și își apără cultura, modul de viață așa cum pot ei, cu ce le-a rămas la dispoziție după ce dreptul la apărare a fost transferat autorităților statului care nu îl respectă. Calificarea populației revoltate ca „extremiști” sau „naziști” nu rezolvă problema. Extremismul nu apare din neant. Extremismul este rezultatul unor abuzuri guvernamentale sau administrative;
- în Finlanda cetățenii s-au organizat să își apere modul de viață și să descurajeze imigranții să rămână în țară;
- în Olanda se manifestă o opoziție din ce în ce mai violentă împotriva imigrației;
Exemple sunt în aproape toate țările. Și la noi au început să se manifeste revolte împotriva imigranților. Din nefericire, ținte ale revoltelor vor fi și imigranții care au reușit după ani și ani de zile să devină parte a societăților în care au fost primiți. Oameni care au acceptat cultura și societatea în care au ajuns să trăiască, oameni care și-au dovedit valoarea socială, oameni de o deosebită calitate.
Pentru că am mai avut discuții asupra unei reglementări din Declarație, voi face o precizare. Articolul 13 din Declarație nu acoperă dreptul oricui de a intra cum vrea el într-o țară și de se stabili acolo fără acceptul acelei țări.
„Articolul 13
Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa”.
Cine este atent, va observa că acest articol are un „cadru”, ca ramele unui tablou, cadru care stabilește niște limite suverane: stat și țară. Prima ipoteză a normei va fi interpretată ținând cont de legislația „statului” din care pleacă emigrantul și legislația „statului” în care acesta dorește să aibă reședința. Dreptul stipulat în Declarație nu înlătură dreptul suveran al statelor, el este un drept general care este complementar legislației privind cetățenia, rezidența, domiciliul etc. În a doua ipoteză, trimiterea la legislația statului/țării este directă: „țara sa”. asta înseamnă că este cetățean al acelei țări, potrivit normelor legale din acea țară. Stabilirea reședinței într-un stat se va face potrivit reglementărilor acelui stat. Ea poate fi acceptată sau respinsă, în funcție de interesele statului în cauză. Jurisprudența internațională în materie a confirmat această interpretare, în mii de procese.
Am făcut această paranteză pentru a răsturna ideile tembele că acești imigranți au dreptul să se plimbe prin Europa după cum vor mușchii lor, pentru că așa spune la DUDO. Ei bine, nu au acest drept. Dovadă că statele urmează a-i returna cu zecile și sutele de mii statelor de care aparțin.
Uniunea Europeană s-a comportat lamentabil în problema imigrației masive care, pe drept cuvânt, poate fi catalogată ca o invazie. Comisia Europeană a derapat de la rolul ei. Încercând să ajute Germania și statele care au comis grave abateri de la reglementările Tratatului Uniunii Europene - Grecia, Italia, Austria, Franța etc. -, a impus, nepermis, regimul de „cote” de refugiați pe care statele UE trebuie să îi accepte în temeiul „solidarității”. Verificările făcute de autoritățile naționale asupra imigranților au arătat că măsurile impuse de UE, prin diferitele ei organisme, au fost pe lângă situație. Marea majoritate a celor veniți în Europa sunt imigranți economici. În afara pierderilor financiare pe care statele le vor suporta pentru ținerea lor, identificarea lor, returnarea marii lor majorități în statele de origine, statele afectate de imigrație suportă agresiunile împotriva propriei populații și a valorilor pe care acea populație se sprijină din partea unor persoane cu o cultură complet diferită, ostilă culturii statelor europene, o cultură a inegalităților sociale și războiului religios. Este regretabil însă Uniunea Europeană începe să devină un pericol pentru statele europene !
Crimele comise în statele europene în numele islamului, crimele și infracțiunile comise de imigranți având ca victime „gazdele” europene incapabile să își apere viața, cultura și avuția pentru că se bazează pe „statul de drept” construit cu atâta migală în decursul a zeci și sute de ani au declanșat o reacție normală în rândul celor care s-au uitat în oglindă și au constat că sunt băștinași ai țării respective, că au o viață pe care și-o doresc mai bună, că au soții/soți, copii, părinți, frați, surori, bunici și că aceștia sunt în pericol de a-și pierde viața pentru că așa vrea un individ oarecare venit de aiurea, un individ care promovează agresiv o religie ce face din mama lui, din soția lui, din fiica lui, din sora lui persoane de categoria a doua care pot deveni sclave sau pot deveni „ființe destinate dezmățului public” pentru că așa scrie în nu știu ce „carte” sau pentru că așa a stabilit nu știu care lider religios islamist. Manifestările extremiste sunt rezultatul comportamentului abuziv al guvernanților unei țări care pune mai presus de interesele cetățenilor alte interese. Acceptarea și încurajarea imigrației este un abuz guvernamental împotriva cetățenilor țării.
Să fiu mai clar, migrația este un fenomen natural. Ținerea sub control a migrației este o obligație a statelor. O migrație de persoane trebuie să fie acceptată în limitele de absorbție ale statului care acceptă. Respectarea unei religii nu împiedică refuzul religiilor care promovează crima, inegalitatea de gen, războiul religios etc. Purtătorii religiei islamice veniți în Europa în ultimii zeci de ani nu sunt la fel ca reprezentanții religiei islamice care au trăit și trăiesc în statele europene de sute de ani. Islamismul european, cum este și cel din România, a evoluat, este pe picior de egalitate din punctul de vedere al drepturilor omului cu creștinismul. Ambele religii fiind incomplete, totuși, față de aspirațiile la egalitate consemnate în tratatele internaționale. Dar este mult mai bine decât nimicul arătat de islamismul din Arabia, Africa și Asia.
Statele care au provocat această imigrație, această invazie, se fac vinovate de crimele comise. În Franța, în Suedia, în Germania. Este absurd că cele mai multe crime s-au comis exact în statele care au promovat imigrația, invazia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu