Evenimentele de la Koln nu sunt tratate din punct de vedere politic și legislativ doar în Germania, au devenit (alături de alte evenimente) probleme ale Comunității Europene în ansamblul ei dar și ale altor state care primesc imigranți, sub orice titulatură ar fi ei acceptați.
Agenția de presă face precizarea că în Germania, țara care a invitat „refugiații” pe teritoriul ei fără a se consulta cu celelalte state membre ale Uniunii Europene (are mușchi Germania, mai mari ca ai celorlalți !), legea permite expulzarea unui solicitant de azil în cursul examinării dosarului său dacă acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 3 ani și dacă nu îi este pusă viața în pericol în țara în care urmează a fi expulzat.
Să desfacem puțin reglementarea.
Condamnarea pentru o faptă la cel puțin 3 ani duce cu gândul la un anumit nivel infracțional. Infracțiunile care au limite maxime de până la 3 ani nu sunt luate în calcul. Nu cunosc legislația penală germană așa că nu pot spune care sunt infracțiunile pe care le pot comite solicitanții de azil pentru a nu risca expulzarea.
Pe de altă parte, legea germană prevede condiția cumulativă a lipsei pericolului pentru viața celui care urmează a fi expulzat în țara în care urmează a fi expulzat. Ei bine, nici când eram în activitate (polițist de frontieră) nu am înghițit această prevedere care a fost adoptată și de România. Nu cred că există posibilitatea reală de a judeca o astfel de lipsă a pericolului. În toate cazurile, această lipsă a pericolului a fost stabilită politic. Nu mai departe de anul trecut, Germania a hotărât să primească „refugiații sirieni și irakieni” și pentru a „le face loc” a hotărât să îi expulzeze pe cei care au solicitat viză veniți din Albania, Kosovo, Bosnia-Herțegovina, Moldova etc. Ca atare, Germania a scos de pe lista neagră aceste state astfel că procedurile de azil au fost închise iar solicitanții de azil din aceste state au fost trimiși ultra-urgent acasă.
Metoda de a declara un stat întreg ca fiind „nesigur” este o aberație. După părerea mea.
Anul trecut, iar dau exemple, Irakul a recucerit aproape 40% din teritoriul ocupat de SI. Partea de sud, sud-est și sud-vest a Irakului nu este sub controlul SI. Partea de nord și nord-est a Irakului este sub controlul kurzilor. De ce se mai consideră că imigranții irakieni au dreptul la azil ca refugiați ? De ce nu se are în vedere un sprijin internațional pentru Guvernul din Irak să îi strămute pe cei puși în pericol - pentru perioada în care în zona lor de reședință au loc lupte armate - în zone lipsite de pericolul iminent ?! De ce irakienii care au fugit din țară trecând chiar prin zonele de război nu s-au oprit în țările vecine până la încetarea stării de beligeranță în zonele de reședință ? De ce-ul ăsta este foarte complex și are mult prea multe date locale care deranjează politic. Mai ales pe acei politicieni care urmăresc obiective ascunse.
Aceeași situație este în Siria. Din populația de aproape 20 de milioane aproape 11 milioane de sirieni s-au dislocat din zonele de conflict și s-au dus în alte zone din țară sau au trecut în țările vecine: Turcia, Liban, Iordania. În Siria însă, mai mult ca în Irak, părțile combatante sunt „ciudate”. Mai fiecare șef de trib are propria armată. Statul Islamic a pierdut și în Siria mult din teritoriu. Multe zone au devenit relativ sigure pentru populația locală. Nu mai spun de zonele în care SI sau alte forțe beligerante nici nu au intrat. De ce populația din acele zone mai primește statutul de refugiat ?
Dacă desfacem aceste informații corect, ar trebui ca în Europa să nu existe „refugiați” din acele țări. Ce face coana Europa ? Slăbește capacitatea acelor țări de a răspunde agresiunilor prin atragerea populației lor, populație capabilă de luptă, la mii de kilometri depărtare.
Doamna Merkel s-a gândit să împace și capra și varza. Să își urmărească proiectul politic de atragere în Germania a viitoarei forțe de muncă ieftine dar și să arate că este „fermă”. Ca atare, propune ca regulile expulzării să fie modificate. Cum ? Naiba știe. Este o problemă de legislație și ca atare este vorba despre o majoritate parlamentară care să permită adoptarea legii. Având în vedere faptul că social-democrații germani sunt cu gura mare că ideea de a aduce lucrători din statele arabe le aparține, nu este exclus ca ideile lui Merkel să fie serios amendate astfel că Germania va avea o legislație privind expulzarea după modelul arătat de Caragiale: „să se schimbe totul, pe ici pe colo prin părțile esențiale, dar să nu se schimbe nimic !”. Desfăcând pe bucățele cum am făcut eu mai sus, degeaba schimbă germanii pe ici pe colo dacă fundamentele rămân aceleași.
Dacă dezbatem problema la nivelul fiecărei persoane în parte care dorește să ajungă în anumite state europene, putem accepta dreptul acesteia de a trăi acolo unde este acceptată. Pun accentul pe condiția de a fi acceptată, condiție imperativă a dreptului internațional care nu obligă statele să accepte străinii pe propriul teritoriu pentru că așa vrea străinul respectiv. Dacă dezbatem problema sub aspectul interesului statelor sursă de migranți dar și al statelor țintă pentru migrație vom observa, cu ușurință faptul că statele sursă sunt „victime” ale migrației. Migrația „creierelor”, migrația „meșteșugarilor” generează în statele sursă deficite incalificabile în cea mai importantă forță a economiei locale: forța de muncă calificată. Statele țintă care atrag acești migranți, statele țintă care îi acceptă pe acești migranți sunt beneficiarii eforturilor statelor respective pentru formarea lor. Este un fel de furt calificat iar statele care îi atrag sau îi acceptă obțin un beneficiu fără just temei. O ticăloșie. Cât privește latura militară, a capacității unui stat de a se apăra, de a-și apăra independența, integritatea teritorială, suveranitatea acest exod este o agresiune. Lipsește statul sursă de resursa umană necesară realizării apărării naționale și siguranței publice.
Peste toate, ce s-a întâmplat în diferitele state vest-europene și nordice în noaptea dintre ani confirmă faptul că Germania, Suedia și alte state care susțin cu ardoare această migrație atentează, grav, la securitatea internă a spațiului european. După ce obțin vizele de refugiați, imigranții din Germania, Suedia, Finlanda, Austria, Franța, Belgia, Danemarca au dreptul să circule prin Europa ca prin curtea casei, oricare altă țară se poate trezi cu un deficit major de securitate din cauza acestor oameni care vor începe, după ce obțin rezidența legală și știu că sunt apărați de legea germană sau a altei țări de expulzare, să își promoveze „cultura” cu agresivitate așa cum o fac de niște ani buni în Franța, Belgia, Suedia etc. Ce poate face România într-un astfel de caz ? Suportă actul de agresiune pentru că fără consecințele actului de agresiune sau morții unor oameni în urma actului terorist nu te poți pronunța, identifică agresorii, îi cercetează - Germania va trimite „supraveghetori” pentru a vedea să nu le fie lezate agresorilor sau teroriștilor drepturile conferite de Germania -, îi judecă și îi condamnă. Comunică condamnarea Germaniei care îi poate prelua să execute pedeapsa la ei sau nu.
Nu am încredere în ce face Merkel pe la ea acasă. Am impresia că face niște jocuri politice prin care să își refacă imaginea de „femeie de fier” a politicii germane și europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu