Prima postare din 2016 pe blog. Critic și nu prea. Poza o am mai demult, când aveam „plete”.
O măsură a Guvernului Cioloș este „aprig” discutată. Mărirea salariului minim pe economie va cunoaște o creștere. De la 1050 lei va ajunge la 1250 lei din mai. Este bine, este mai puțin bine, este rău, vom trăi și vom vedea. Este peste ce a promis Guvernul demisionar Ponta, cu 50 de lei.
O concluzie arată că se reduce riscul de sărăcie însă este posibilă o intrare în zona neagră a muncii, spune Andreea Paul (Vass). Nu o contrazic. De va fi așa, este vina guvernării. Guvernul și administrația publică locală sunt singurele „puteri” în măsură să prevină sau să sancționeze comportamentul abuziv al celor care apelează la incorectitudine față de bugetul de stat - care trebuie interpretat ca „pușculiță” a națiunii, ca instrument în folosul națiunii și nu altfel. Concluzia este bună însă trebuie orientată către stat, către puterile statului ca o „notă proastă” dacă riscul se produce și nu este descoperit sau sancționat la timp.
Alte concluzii sunt mai „apocaliptice”. Și eu m-am exprimat în acest sens. Dispariția micilor investitori care au nevoie de forță de muncă dar nu au capacitatea de a plăti sumele impuse de acest „salariu minim”. Fără măsuri compensatorii din partea Guvernului, măsuri care să reducă efectul salariului - să facă mai ieftină folosirea forței de muncă -, micii investitori în cauză pot pieri. Mai ales dacă nu au capacitatea de a inova, de a crește productivitatea. Este și rău, este și bine. Este bine în măsura în care locul lăsat liber este ocupat de cei care au capacitatea de a dezvolta.
Marii investitori vor trebui să accepte o reducere a „beneficiilor”. Aici voi veni cu constatări ale altora, cum ar fi Daniel Dăianu în materialul de pe site-ul „Curs de guvernare” (aici). Vorbește despre „salariul minim” și „elefantul din încăpere”.
„„Controversa privind salariul minim poate oculta insa veritabila problema pe piata muncii autohtona. ‘’Elefantul in incapere” este altul; este vorba de distributia PIB-ului intre detinatorii de active (capital) si salariati. 31-32% din PIB cat au primit salariatii in Romania, in anii din urma, fata de cca. 54% din PIB detinatorii de capital, este una dintre cele mai disproportionate relatii in UE – in Bulgaria, raportul era in 2012 de 38 la 48,4% (date Eurostat), iar in Ungaria, ponderea profiturilor a fost de cca.40% din PIB in acel an. In UE 15 (tarile mai dezvoltate) salariile au avut in anii din urma o pondere de peste 50% din PIB, in timp ce ponderea profiturilor a fost in jur de 38%.
Raportul in cazul Romaniei este de-a dreptul neverosimil pentru o economir europeana, care si face parte din Uniune. Este drept ca ultimele decenii au consemnat o scadere a ponderii veniturilor din munca in PIB in lumea industrializata (arata studii ale OCDE, FMI, etc). Dar cifra pentru Romania este de mirare””.
Eu trag cu „tuș” pe comparația cu statele dezvoltate din UE însă nu este de neglijat nici situația din vecini care este, să o recunoaștem, mult mai bună.
Recomand citirea cu atenție a întregului articol semnat de Dăianu.
Nu pot să trec cu vederea o amintire. Cred că Viktor Orban, premierul Ungariei (poate mă înșel !), cu niște ani în urmă, considera că maghiarii nu pot ajunge la nivelul de dezvoltare al statelor din vestul Europei dacă au salarii ca în lumea a treia. A trecut la forțarea măririi salariilor. Unii investitori au plecat. Au venit însă alții. Ungaria a devenit, încet-încet competitivă. Productivitatea muncii a crescut. A devenit serioasă pentru investitori. A pariat pe creștere salarială, a stimulat încrederea maghiarilor în propriile forțe și a dezvoltat competitivitatea. Acum se iau la întrecere cu alții. Merită apreciați.
Am impresia că noi abia acum facem pasul. Este un șoc în economie și va forța actorii economici să găsească soluții. Piața din România este atractivă. Sofisticată. Pretențioasă. Va trebui făcut și următorul pas. Reducerea, treptată, a ajutoarelor sociale actuale. Unele nu se justifică. Deloc. Unele persoane nu vor să își poarte singure de grijă. Nu vor să depună efort. Refuză angajările. Chiar și pe cele ocazionale. Nu vor să se miște. Ar trebui ca și administrațiile publice locale să aibă un nou start. Nu au posibilități de finanțare (din cauza lipsei de inițiativă), să existe posibilitatea dispariției lor. Să se unească cu alte administrații locale care sunt mai active, mai dispuse să creeze, capabile să stimuleze creativitatea locală. Iar exemple sunt. Din ce în ce mai multe. Comuna Peștera (Constanța) nu îmi iese din minte. Primarul ăla ar trebui „furat” de un mare oraș. Dacă nu este „furat” acum, face din Peștera reședință de județ !
Am urmărit un interviu luat unui istoric german despre „cultura Dunării”. Despre „începuturile” lumii moderne europene de de prin anii 9000-7000 î.e.n. Adept al teoriei haosului, istoricul german a punctat faptul că „evenimentele” au obligat oamenii să se adapteze, să inoveze, să creeze, să își modifice stilul de viață. Să se adune pentru a trece peste greutăți. Să formeze comunități din ce în ce mai mari. Întotdeauna a existat un eveniment. În general negativ. În general cu multe pierderi. Faptul că omenirea a evoluat dă credit ideii că nici un eveniment nu duce la mai rău decât răul făcut la producerea lui. De reținut !
Iau această mărire a salariului minim ca eveniment social major. Nu știu câți beneficiază direct de el - în general, din ce am văzut eu la firmele mai „pretențioase” din România, salariul minim de 1200 „lei” are terminația „euro” -, nu am cunoștințele necesare să fac evaluări economice însă înclin să cred că va exista o schimbare de mentalitate, o schimbare în comportamentul social. Căpătăm mai multă încredere în noi. Cei plecați vor începe să reconsidere rămânerea în alte țări însă va fi foarte important să deschidem piața muncii pentru tineretul care vine an de an și cere să i se permită să ocupe locuri de muncă. Poate că așa, având în vedere și alte măsuri similare în anii ce vin, va crește și dorința tinerilor de a avea copii astfel că natalitatea va reveni pe plus. Bine, în această problemă trebuie lucrat și sub aspectul modelului de viață. O viață de cuplu fără copii este searbădă. Acolo unde natura este implicată nu trebuie să facem vină însă acolo unde natura este darnică, trebuie încurajată familia. Compusă, normal, din bărbat și femeie. Chiar familia cu copii adoptați, copii care nu au șansa vieții de a avea părinți naturali (fie decedați, fie incapabili).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu