„Sfântul Sinod reamintește faptul că Biserica Ortodoxă Română nu susține vreun partid politic sau vreo ideologie politică, însă îndeamnă pe toți cetățenii să-i aleagă pe acei candidați care arată credință în Dumnezeu și responsabilitate față de comunitate, apără și susțin demnitatea vieții umane, a familiei tradiționale și promovează educația școlară integrală care îmbină cunoașterea intelectuală cu formarea morală și spirituală”, se mai arată în comunicatul Patriarhiei. Agerpres (aici).
Persuasiv, BOR arată cine să fie ales. La o populație majoritar ortodoxă, îndemnul Patriarhiei arată, cumva, cine vor fi câștigătorii. Candidații care fac dovada că sunt ortodocși, buni ortodocși.
Șansa candidaților de altă confesiune de a primi voturi este ca în comunitatea în care candidează să fie majoritari cei de o confesiune cu el sau să nu fie prea mulți ortodocși, să nu fie majoritari.
Nu mai vorbesc despre candidații care nu au o confesiune. Aceștia se pare că sunt „interziși”. Sunt mai „răi” decât cei care au o confesiune. Cei care cred în divinitate mai pot fi convertiți, ateii însă nu.
Pentru prima ipoteză a îndemnului Patriarhiei ajung la concluzia că nu contează partidul din care face parte candidatul, ortodox să fie. Este clar, nu este o ingerință a BOR în procesul electoral ! Ce naiba !
Mi-a sărit în ochi o parte a îndemnului: să fie votați cei care „ ... promovează educația școlară integrală care îmbină cunoașterea intelectuală cu formarea morală și spirituală ”. Aici este ceva mai complicat.
Să o iau mai încet. Să nu dau în bâlbâială.
Educație școlară integrală, adică completă, în limitele „cunoașterii intelectuale” (?!) cu formarea morală și spirituală ! Stai măi patriarhule, stai puțin !
Cunoașterea, potrivit DEX este : Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoașterii. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1).
Intelectual este, potrivit DEX : 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală.
Măi omule, cum să traduc eu sintagma pusă de tine în îndemnul politic ? Hai să încerc ceva: educația școlară integrală care îmbină cunoașterea „muncii intelectuale” cu formarea morală și spirituală”. Ca la nebuni ! Nu cunoașterea realității existente ci a unei „realități” ipotetice, abstracte, aflată undeva într-un intelect (minte) formată după niște valori morale și spirituale. Măi, omule ! Ia vezi ! Nu tu cunoașterea lumii în care trăiește, nu cunoașterea valorilor care să îl pregătească pentru un viitor în continuă schimbare ci pur și simplu îndoctrinare. Mai pe șleau spus, tu, Patriarhie, îndemni pe alegătorul român să aleagă la primării și în consiliile locale doar pe cei care promovează îndoctrinarea religioasă.
Din tot ce spui tu, Patriarhie, sunt buni doar cei care sunt creștini ortodocși, cei care încurajează îndoctrinarea religioasă creștin-ortodoxă, sunt familiști tradiționaliști. Având în vedere principalele obiective din îndemn, iau celelalte două sub semnul celor principale. Grija față de comunitate devine mică-mică, fiind limitată la responsabilitatea bunului ortodox iar susținerea demnității umane este deja o glumă bună. Din moment ce recomanzi excluderea altora nu mai poate fi vorba despre demnitate umană. Să avem pardon.
Observ că prin această declarație a Patriarhiei se revine la o practică demult dispărută, pe la sfârșitul secolului al XVIII - lea și începutul secolului al XIX - lea, când biserica concura cu statul pentru puterea asupra populației și a vieții politice. Chiar dacă atunci statul / monarhii și biserica erau aliați, între ei duceau adevărate războaie pentru acapararea puterii. BOR face acum un pas către acapararea puterii politice prin încercarea de a ocupa funcțiile publice cu enoriașii fideli.
Eu nu pot fi de acord cu așa ceva. Nu este democrație. Înclin să cred că se încearcă o radicalizare a ortodoxismului în România, o enclavizare a României în spațiul european, o încercare de eliminare a „concurenței” religioase și acaparare a statului. O visa patriarhul BOR la o republică ortodoxă, după modelul republicilor islamice ? Nu este exclus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu