Dacă, de exemplu, ar fi preocupat de „sprijinirea industriei auto franceze pe meleagurile românești” și ar transmite mesaje în acest sens, pe mine m-ar pierde de client. Omul își apără „portofelul” și cu asta basta. Nu este treaba mea. Deși, ca să fiu cârcotaș, m-ar bucura să văd cum apără, cum susține o dezvoltare a industriei auto românești plecând de la concepție la producție și nu doar a industriei „copy-paste” după industriile altor state. În fine, mă pricep mai puțin la domeniu. Poate spun prostii.
Acum însă, Tăriceanu vine cu o propunere legislativă pe care o înțeleg. Se referă la scoaterea instituției Președintele României din sistemul de numire în funcții a judecătorilor și procurorilor. Iau știrea de la Agerpres (aici).
Deși poate părea complexă, treaba asta este mult mai simplă și pe înțelesul tuturor celor care au învățat să citească și au ajuns să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le citesc sau aud.
Tăriceanu spune că prin legea pe care o propune exclude Președintele României din sistemul de numire în funcție în Justiție. Așa o fi oare ? Ei bine, nu este așa. Tăriceanu visează la cai verzi pe pereți. Am mai spus eu că Tăriceanu este un fel de „tămâie” când este vorba despre Constituție și Justiție. Inițiativa lui este o probă indubitabilă.
Marele inconvenient al propunerii lui Tăriceanu este neconstituționalitatea. Pentru că toate cele propuse de Tăriceanu sunt contrazise de Constituție. Modificarea Statutului judecătorilor și procurorilor nu poate exclude prevederile constituționale. Simplu.
Tăriceanu vrea ca toate numirile în funcții la nivelul ICCJ și a structurilor subordonate acesteia - Curți de Apel, Tribunale, Judecătorii -, să se facă de ICCJ. Din descrierea modalității de efectuare a numirilor și a demiterilor, am impresia că Tăriceanu consideră ICCJ ca fiind un fel de societate pe acțiuni, judecătorii fiind un fel de acționari. Citiți și vă lămuriți.
Cât privește procurorii, Tăriceanu propune ca aceștia să fie numiți și schimbați din funcție de către CSM. CSM fiind un fel de altă societate pe acțiuni !
Sunt multe observații de făcut.
CSM este scos din sistemul de numire în funcții la ICCJ și la celelalte instanțe judecătorești unde se înfăptuiește justiția.
CSM este „competent”, potrivit ideii lui Tăriceanu, doar pe partea procurorilor.
Ca atare, CSM va trebui să își elimine secțiile prevăzute de Constituție: pentru judecători și pentru procurori !
Pentru că a explica talmeș-balmeșul din capul lui Tăriceanu în materie seamănă cu o muncă herculeană, mă limitez să sesizez faptul că prevederile constituționale nu sunt la libera alegere, sunt obligatorii, legea organică fiind dată pentru a aplica prevederile constituționale și nu invers.
De mai mult timp am convingerea că Tăriceanu și gașca de indivizi care îl acompaniază nu vor să recunoască Justiției rolul de putere a statului. Această propunere tăricenistă îmi întărește convingerea.
Prin propunerile făcute, Tăriceanu și gașca de „gudurăi” care îl acompaniază scade importanța ICCJ și a celorlalte instanțe de judecată prin eliminarea „recunoașterii statului” a rolului și funcției lor stabilite prin Constituție. Tăriceanu vrea să transforme ICCJ într-un prestator de servicii publice. Ca o agenție a statului, oarecare. Ca o regie autonomă cu capital de stat sau majoritar de stat.
În Constituție, la art. 1, Statul român, alin. (4) se prevede:
(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Iar la alin. (5) se prevede expres: În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Prevederea de la art. 1 alin. (4) din Constituție primește „liniile directoare” în Capitolul VI - Autoritatea judecătorească -, acolo unde Constituția introduce Instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, în secțiuni separate. În toate apare recunoașterea statului român prin atribuții date de Constituție Președintelui României. Temeiul este în art. 80 alin (1) care stabilește că „Președintele României reprezintă statul român ...”.
Parlamentul României este, potrivit art. 61 alin (1), „organul reprezentativ suprem al poporului român ...”, nu al statului !
Tăriceanu face grave confuzii. Prin scoaterea Președintelui României din rolul de reprezentant al „statului român” în relația cu „autoritatea judecătorească”, în limbajul popular numită Justiție, el scade importanța socială a Justiției/autorității judecătorești. Practic vrea să îi nege statutul de „putere a statului” !
Nu are șanse. Nu are pentru că nu îl lasă Constituția.
La art. 125 alin (1) din Constituție se prevede că „Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili potrivit legii”.
Este vorba despre judecătorii aflați la începutul carierei ! Actul formal al numirii le conferă competența constituțională de a judeca, de a înfăptui „justiția”, așa cum prevede art. 124 din Constituție !
Preliminar, art. 125 alin (2) prevede că „propunerile de numire” se fac de către CSM în condițiile legii organice. Fără nici un dubiu, Constituția îi dă CSM numai competența de a „propune numirea” judecătorilor, potrivit legii organice în materie, competență detaliată la art. 134 alin (1): „Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor ... în condițiile legii”.
După ce am văzut ce scrie la Constituție și revăd ce propune Tăriceanu mă gândesc foarte serios la faptul că omul acesta s-a damblagit. Oare lui nu i-a spus nimeni că tot ce propune este împotriva prevederilor constituționale ? Mai grav, juriștii care îi stau alături au doar diplome sau chiar știu ceva ?! După câte se vede, au doar diplome !
Avem, proaspete, niște evenimente.
Încercări disperate ale lui Tăriceanu și a partidulețului lui ALDE, împreună cu unii de pe la PSD, de a obține demiterea Laurei Kovesi de la conducerea DNA și a Liviei Stanciu de la conducerea ICCJ. Nu a reușit pentru că individul nu cunoaște constituția și legile. Ghinion !
Tăriceanu a avut câteva intervenții la Parlament prin care a atacat, constant, la persoană, pe cele două „indezirabile” și instituțiile pe care acestea le conduc.
În luna martie, pe la începutul ei, au fost arestați niște evrei pricepuți în privit pe gaura cheii și ascultat cu paharul la zid care desfășurau cu sârguință un adevărat război de intimidare împotriva Laurei Kovesi care urma să fie reconfirmată la conducerea DNA.
Președintele României, Klaus Iohannis semnează decretul de numire a în funcție a lui Kovesi la DNA.
Firma de „spionaj” a evreilor care au trecut pe la Mossad, înregistrată în Anglia, declară (surprinzător !), că execută un contract semnat cu „elemente asociate guvernului” ! Cine să fie ? Ce înseamnă „asociate” în acest context ? Să fie instituție publică ? Să fie formațiune politică ?
Obiectul contractului este cel puțin ciudat: investigarea actelor de corupție din interiorul unor instituții ale statului român ! Aici este mai mult de vorbit. Corupția nu poate apare în afara instituțiilor care formează statul. Problema este că în afara instituțiilor special desemnate de lege, nimeni nu poate face evaluări privind actele de corupție. Cu atât mai puțin o entitate străină !
Eu pun pe lista de suspecți a celor care au făcut comanda pentru acțiunile de șicanare și încercările de intimidare a lui Kovesi pe Tăriceanu și pe cei care îi stau alături (cei din ALDE dar și din PSD !).
La cât de prost gândesc cei de la ALDE, nu m-ar mira să aflu că au apelat la „spioni străini” pentru răzbunările lor politice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu