A trecut timpul și PSD a ajuns la vorbele clasicului în viață Ion Iliescu:
„Ancorat în realitate şi raportat la sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludeaza meandrele concretului”.
Cu probe. Indubitabile. Ba, chiar mai mult, procurorii au și „suspiciuni rezonabile” cu privire la faptele unora din PSD că ar fi autorii unor matrapazlâcuri cu conținut penal, asta însemnând alte procese și alte condamnări ale liderilor care aflați temporar la putere au băgat mâna în borcanul cu miere de la buget și au uitat să o mai scoată.
Liviu Dragnea, comandantul suprem al pesediștilor, a fost condamnat penal pentru fraudarea referendumului. Judecătorii ICCJ nu au vrut să accepte că faptele lui au fost „simple” activități politice, că au fost în limitele jocului politic practicat cu ocazia alegerilor și au considerat că forțarea unor oameni să meargă la vot prin folosirea unor amenințări este faptă penală. Judecătorii au considerat că Dragnea și cei care i-au executat dispozițiile au vrut să obțină un avantaj de pe poziții de putere, politică și administrativă. Dragnea și unii dintre cei care au participat la acțiune au fost condamnați, cu suspendare, dar condamnați, ceea ce înseamnă că se fac vinovați de săvârșirea unei infracțiuni. Suspendarea executării pedepsei nu înseamnă că fapta este minoră. Dragnea și ceilalți condamnați în cauză sunt pasibili de pedeapsa cu executare imediat ce comit o altă faptă penală în perioada de supraveghere stabilită de instanță.
Avem deci un lider politic major condamnat penal. Ca atare, i se poate pune calificativul „infractor” fără ca cel care face afirmația să fie acuzat că insultă personajul calificat.
Alături de Dragnea, PSD mai are în organele de conducere și alte persoane deja condamnate, pentru infracțiuni de drept comun dar și pentru infracțiuni de corupție sau de abuz de putere. Sunt apărate de ceilalți pesediști pentru considerente care ies din sfera rațiunii. A rațiunii celorlalți, nu însă a rațiunii membrilor PSD. Nu mai spun de membrii PSD care candidează la alegerile locale de peste o lună, suspecte de comiterea unor infracțiuni ca spălare de bani, abuz în serviciu, corupție sau infracțiuni asimilate faptelor de corupție etc. Față de acestea din urmă, se poate gândi, rezonabil, că sunt mai aproape de o condamnare penală decât de o achitare. Și totuși sunt propuse de către PSD pentru a deveni primari sau consilieri locali și județeni.
Ancorat în realitatea de mai sus și raportat la sinergia faptelor ce domină copios viața PSD - mișto formulare iliesciană -, nu putem evita adevărul (DEX: Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate !) care spune că PSD este un partid dominat de persoane certate cu legea. Eu am impresia că cei din PSD se chinuie să iasă în evidență cât mai negativ cu putință. Peste toate, publicitatea ce li se face de către cei din presă, chipurile în apărarea lor, le scoate în evidență și mai mult lipsa de moralitate. Este ciudat comportamentul celor din PSD. Pe lângă ciudățenie, liderii PSD se întrec în formulări cât mai ciudate.
Dragnea a afirmat cu nonșalanță că „Demisia mi-am cerut-o chiar eu mie însumi la aflarea sentinţei” ! Fascinant ! Și-a cerut demisia lui însuși ! Nu și-a acordat-o ! A considerat că face rău partidului și țării ! Fascinant ! Bag seama că Liviu Dragnea, la fel ca Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu face parte din clubul restrâns al celor care „sunt colegi cu Ludovic al XIV -lea”, care a rămas celebru cu zicerea „Soarele sunt eu !”.
Îmi imaginez scena. Liviu Dragnea își cheamă secretara și îi dă demisia lui în scris. Aceasta o ia, o înregistrează și o bagă în mapa de corespondență pentru a doua zi. Nu, nu este o urgență. A doua zi, Dragnea citește corespondența și alte documente, ajunge la cererea de demisie a numitului Liviu Dragnea, o analizează și decide că nu este momentul politic pentru aceasta și o respinge. Scrie de mână, cursiv, „se respinge”, motivează și semnează. Secretarea ia dosarul, înregistrează rezoluțiile șefului și în dă lui Liviu Dragnea, la plecare, soluția de respingere. Fascinant ! Mai mult, Dragnea vine și ne comunică faptul că forțat fiind de starea națiunii, de pericolele la care națiunea este sensibilă, nu și-a aprobat demisia ! De noaptea minții !
Hai că ajung la „meandrele concretului”, formulare iliesciană de înaltă valoare teoretică și practică. Să navigi urmând meandrele concretului cotidian este complicat. Trebuie să ai talent de navigator, Traian Băsescu fiind un fel de campion politic în astfel de realizare, numai în interes propriu. Un timp a reușit. A crezut că i se permite totul, a plusat, a riscat și constată azi că a eșuat. Încă nu crede că va rămâne împotmolit însă este și el lovit de sinergia faptelor. Procurorii l-au dibuit și îl urmează cu credința că adevărul va ieși la lumină. Dragnea însuși dă dovadă de talent „băsescian”. A pus vaporul PSD pe un banc de nisip și a eșuat. Vaporul PSD s-a înfipt temeinic în banc. Acum vrea să îl dea afară din partid pe Zgonea pentru că acesta i-a cerut demisia. Începe să devină o modă la PSD. Cum are probleme cu legea un lider, cum sunt dați afară cei care îl contestă în temeiul evidențelor penale și a actelor publice de urmărire penală. Așa au fost dați afară Geoană și alții. Mișcările astea sunt destul de dese, azi, în PSD. Momentele de unitate a partidului, momentele în care PSD își ținea aproape liderii cu orice risc au trecut. Acum se practică excluderile celor care contestă liderii penali.
Vaporul PSD s-a înfipt într-un banc de nisip. Meandrele concretului le-au fost și le sunt potrivnice. Sinergia faptelor îi duce nu doar către ridicol, îi duce către auto-distrugere. Să le fie de bine. Vorba aia, dacă lor le place, nu te aia în gusturile omului.
Am sentimentul că Liviu Dragnea și PSD seamănă din ce în ce mai mult cu Traian Băsescu și fostul PDL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu